Revendicare imobiliară. Decizia nr. 351/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 351/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Martie 2015
Președinte – B. I. E.
Judecător – D. C.
Judecător –A. M.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 351
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de pârâții R. E. G., R. M. și O. I. ,O. G. împotriva sentinței civilă nr._/08.12.2010 a Judecătoriei Iași, intimat C. T.,, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 03.03.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 10.03.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 13.03.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18.03.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra cererii de recurs de față reține urmatoarele:
Prin sentința civilă nr._/08.12.2010 a Judecătoriei Iași s- a dispus în sensul că:
„Respinge excepțiile privind nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului R. G. și a lipsei coparticipării procesuale pasive.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. T. cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâții R. G., R. M., O. I. și O. G., cu același domiciliu.
Obligă pe pârâții R. G. și R. M. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 526 mp. teren, respectiv suprafața S 1 delimitată de punctele 9, 10, 11, 12, 13, 14, 39, 28, 27, 26, 9 pe schița anexă nr. 11 (fila 147) a răspunsului la obiecțiuni formulat de expertul Rachieru P., ce face parte integrantă din prezenta.
Obligă pe pârâții O. I. și O. G. să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 329 mp. teren, respectiv suprafața S 4 delimitată de punctele 15, 16, 18, 19, 33, 34, 35, 17, 36, 37, 15 de pe aceeași schiță anexă.
Dă în debit pe reclamantă la Administrația Financiară Comunală C. cu suma de 489 lei, reprezentând diferență taxă timbru, prezenta hotărâre neputând fi investită cu formulă executorie decât dacă se face dovada achitării acestei sume.
Obligă pe pârâții O. G. și O. I. să plătească reclamantei suma de 1359,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pe pârâții R. G. și R. M. să plătească reclamantei suma de 1834,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Dispune comunicarea unui exemplar de pe hotărâre Primarului Comunei C. pentru a proceda la debitarea reclamantei cu suma de 489 lei, reprezentând diferența taxă timbru.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la instanță sub nr._ din 9.10.2009, reclamanta C. T. a chemat în judecată pe pârâții O. M. și R. E. G., solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 380 mp. situați în . acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că este proprietara suprafeței de 380 mp. potrivit titlului de proprietate nr._/1994 emis pe numele soțului său C. C. A. (decedat) și a sentinței civile nr. 9538/2008 pronunțată de Judecătoria Iași prin care s-a constatat că este unica moștenitoare a acestuia și că pârâții îi ocupă nelegal terenul.
În drept a invocat disp. art. 480 și 483 din Codul civil.
La termenul din 27.01.2010 a depus precizări (fila 19 dosar) prin care a arătat că numele pârâtului este O. I. și că înțelege să se judece și soția acestuia O. G., iar la termenul din 21.04.2010 a solicitat chemarea în judecată și a numitei R. M., soția pârâtului R. G..
Pârâții R. G. și R. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii întrucât nu ocupă terenul reclamantei, fiind proprietari și cumpărători de bună credință ai terenului individualizat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 767/2004 și intabulat în cartea funciară a comunei C.. Au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția coparticipării procesuale pasive și excepția nulității cererii de chemare în judecată întrucât nu se individualizează concret obiectul revendicat în spațiu.
Pârâții O. I. și O. G. nu au formulat întâmpinare.
Excepțiile invocate au fost unite cu fondul prin încheierea din 21.04.2011.
Asupra excepțiilor invocate și din analiza probelor administrate, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta este proprietara suprafeței de 5400 mp. situați în tarlaua 15, . vecinătățile T. S., R. Gh. E., drum, Vuza D. I., în calitate de unică moștenitoare a lui C. C. A., potrivit sentinței civile nr. 9538/2008 pronunțată de Judecătoria Iași, beneficiar al T.P. nr._/1994.
Pârâții R. G. și R. M. au în proprietate în partea de nord suprafața de 5041 mp. dobândiți prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 767/2004, iar pârâții O. au în proprietate, în partea de sud suprafața de 3600 mp. teren dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1412/2006.
Din verificările efectuate de expertul Rachieru P. rezultă că terenul proprietatea reclamantei, în suprafață de 5400 mp., este delimitat de punctele 9, 26, 27, 28, 30, 14, 15, 37, 36, 17, 35, 34, 33, 9 pe schița anexă nr. 11 (fila 147 – planul de situație nr. 3).
Pârâții R. G. și R. M. ocupă suprafața de 526 mp. teren, respectiv suprafața S 1 delimitată de punctele 9, 10, 11, 12, 13, 14, 30, 28, 27, 26, 9, iar pârâții O. I. și O. G. ocupă suprafața de teren de 329 mp., respectiv suprafața S 4 delimitată de punctele 15, 16, 18, 19, 33, 34, 35, 17, 36, 37, 15 de pe aceiași schiță anexă din terenul proprietate personală a reclamantei, iar planul parcelar prezentat de pârât nu poate fi aplicabil la punerea în posesie cu suprafața de 450 mp. teren în lipsa unui act de proprietate.
Punerea în posesie s-a realizat potrivit planului parcelar aflat la fila 90, ce constituie anexa nr. 2 a raportului de expertiză, iar autorul reclamantei a primit întreaga suprafață de 5400 mp. delimitată cu roșu, din care rezultă inclusiv dimensiunile hotărârilor terenului.
Acțiunea formulată este întemeiată și se impune a fi admisă potrivit art. 480 din Codul civil, urmând a se dispune obligarea pârâților de a lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafețele S 1 și S 4 astfel cum au fost menționate mai sus, raportat la planul de situație nr. 3 aflat la fila 147.
Reclamanta a indicat în principiu suprafața de teren revendicată și aceasta a fost stabilită ulterior prin raportul de expertiză, excepția nulității cererii de chemare în judecată fiind neîntemeiată urmând a fi respinsă.
De asemenea, întrucât reclamanta a solicitat chemarea în judecată și a pârâtei R. M., soția lui R. G., excepția lipsei coparticipării procesuale pasive se impune a fi respinsă.
Pe fondul cauzei a rezultat că pârâtul R. G. ca și soția sa ocupă fără drept suprafața de 526 mp. teren, astfel că are calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs pârâții R. E. G. și R. M. solicitând desființarea hotărârii.
În motivare recurenții au arătat că nu corespund realității concluziile expertizei topografice, în condițiile în care la identificarea terenului expertul a ținut cont exclusiv de dimensiunile planului parcelar întocmit de ing. N. A. care atestă că limita la DS 462 este de 15,30 ml și limita la celălalt drum este de 18,70 ml, în condițiile în care documentația cadastrală este diferită atât de planul parcelar întocmit de Primărie cât și de raportul de expertiză. Potrivit documentației cadastrale, limita la DS 462 este de 19,06 ml și nu de 15,30 ml cât apare în planul parcelar întocmit de Primăria comunei C., iar la nord limita este de 16,19 ml și nu de 18,70 mp cum apare în planul parcelar întocmit de Primărie. În plus, arată recurenții, expertiza tehnică topografică întocmită în cauză nu poartă avizul OCPI, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 3 lit. e alin. 3 lit. h din Regulamentul de avizare, verificare și recepție a lucrărilor de specialitate din domeniul cadastrului, al geodeziei, al topografiei probat prin Ordinul nr. 208/2010 al Directorului General ANCPI.
Pârâții O. I. Și O. G. au solicitat prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 1778/08.12.2010 anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare au indicat dispozițiile art. 304 pct.5 din C.proc.civ. raportat la art. 105 alin. 2 din C.proc.civ. arătând că nu le-a fost comunicată cererea de chemare în judecată, nu au fost prezenți în ziua judecății cauzei, 08.12.2010, astfel că au fost nesocotite în cauză principiile contradictorialității și cel al oralității.
Au invocat autoritatea de lucru judecat prev. de art. 1201 din C.civ. arătând că anterior reclamanta intimată s-a judecat cu autorii lor, foștii proprietari A. M. și A. R., litigiu privind același obiect și având aceeași cauză.
Au invocat de asemenea motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 din C.proc.civ. raportat la art. 275 C.proc.civ. arătând că sunt cumpărători de bună-credință, că au dobândit terenul de la numiții A. M. și A. R., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1412/19.10.2006, au stăpânit terenul cumpărat și nu au ocupat teren din proprietatea reclamantei. Reclamanta nu i-a notificat anterior demarării procesului, nu s-au opus să cedeze din teren în situația în care prin expertiză ar fi rezultat că ocupă din proprietatea reclamantei. Prin urmare, chemarea lor în proces a fost justificată doar formal, pentru opozabilitate, în condițiile în care pârâții R. și Primăria comunei C. erau împotriva delimitării terenului, iar reclamanta nu deține înscrisuri opozabile acestora, astfel că nu se poate reține că ar fi culpă procesuală. În mod greșit instanța de fond a asimilat poziția lor procesuală cu cea a celorlalți pârâți, reținându-le o poziție ostilă pretențiilor reclamantei, în lipsa oricăror probe în acest sens.
Prin înscrisul denumit „răspuns” asupra motivelor de recurs formulate de pârâții R. E. G. și R. M., calificat de instanța de recurs ca fiind întâmpinare, recurenții-pârâți O. I. și O. G. au exprimat acordul față de criticile formulate, menționând că sunt pe deplin întemeiate criticile privitoare la rigoarea și valoarea probatorie a expertizei topografice.
Prin întâmpinare, reclamanta-intimată C. T. a solicitat respingerea ambelor recursuri ca fiind nefondate, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta-intimată a invocat excepția tardivității formulării recursului pârâților O., motivând că față de data de 21.02.2011 când acestora li s-a comunicat sub semnătură hotărârea instanței de fond, recursul formulat la 17.03.2011 este tardiv, iar explicațiile referitoare la necomunicarea hotărârii instanței de fond nu se pot reține.
Intimata a solicitat respingerea recursului formulat de pârâții O. ca fiind nefondat, arătând că motivarea relevă aspecte nereale, în condițiile în care aceștia au fost citați la instanța de fond și s-au prezentat la proces, au depus și li s-au comunicat înscrisuri, raportul de expertiză topografică. Pretinsa imposibilitate de prezentare a pârâtei O. G. fondată pe motive medicale nu se poate reține în condițiile în care aceasta nu a depus la instanța de fond, la termenul la care s-a dezbătut fondul cauzei, 24.11.2010 niciun act medical, iar data de 08.12.2010 este cea la care a fost amânată pronunțarea, astfel că adeverința medicală datată 08.12.2010 este lipsită de relevanță în cauză.
A solicitat respingerea cererii de recurs formulate de pârâții R. G. și R. M., motivând că aspectele invocate țin mai mult de un dosar de fond funciar decât de un dosar având ca obiect revendicare imobiliară, iar expertiza topografică, corect întocmită, a stabilit că aceștia ocupă o suprafață de teren din proprietatea sa.
La termenul de judecată stabilit la instanța de recurs la data de 24.06.2011 instanța a stabilit că a fost formulată în termen cererea de recurs a pârâților O., astfel că nu este fondată excepția tardivității invocată prin întâmpinare de intimata C., considerentele de fapt și cele de drept fiind expuse prin încheierea de ședință întocmită la acea dată.
Prin încheierea din data de 23.09.2011 instanța de recurs a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din C.proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a cauzei înregistrate pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2011.
Cauza a fost repusă pe rol la termenul de judecată din data de 03.02.2015, ca urmare a soluționării irevocabile a cauzei respective.
Examinând sentința civilă criticată, prin prisma motivelor de recurs indicate, a probelor administrate, raportat la art. 304/1 din C.proc.civ. tribunalul reține următoarele:
- În privința recursului formulat de pârâții O. I. și O. G.:
Nu se pot reține criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 5 din C.proc.civ. privind necomunicarea cererii de chemare în judecată către recurenți, respectiv lipsa justificată de motive medicale a recurentei-pârâte O. G. cu consecința încălcării principiilor oralității și contradictorialității în procesul civil.
Tribunalul constată că pe parcursul judecății cauzei la instanța de fond, pârâții O. I. și O. G. au fost legal citați ulterior termenului de judecată din data de 27.01.2010, inclusiv cu copie de pe cererea introductivă, astfel cum rezultă din procesele-verbale de îndeplinire a procedurii de citare atașate la filele 24, 25 de la dosarul instanței de fond, mențiunile din cuprinsul actelor de procedură fiind considerate conforme realității până la înscrierea în fals. Se constată că pârâții O. au fost prezenți la termenul de judecată din data de 17.03.2010, legitimați de instanță, ocazie cu care la interpelarea instanței, au arătat că nu solicită termen pentru angajare apărător. Pârâta O. G. s-a prezentat ulterior, pe parcursul procedurii desfășurate la instanța de fond, la termenele stabilite la 21.04.2010, 09.06.2010), chiar și la efectuarea expertizei topografice, astfel cum rezultă din mențiunile expertului Rachieru P. din cuprinsul raportului de expertiză topografică.
Este lipsită de relevanță sub aspectul examinat adeverința medicală atașată la fila 19 la dosarul instanței de recurs ce atestă probleme de sănătate ale recurentei-pârâte O. G., datată 08.12.2010, odată ce termenul la care instanța de fond a dat cuvântul părților asupra fondului pricinii a fost 24.11.2010, termen pe care recurenții-pârâți O. l-au avut în cunoștință, fiind amânată pronunțarea până la data de 08.12.2010. Nu există la dosarul instanței de fond vreo solicitare a recurenților de amânare a dezbaterilor, motivată pe pretinsele probleme de sănătate ale recurentei O. G., astfel că nu se pot reține criticile de nelegalitate astfel motivate.
- În privința ambelor recursuri:
Tribunalul constată că atât recurenții-pârâți R. cât și recurenții-pârâți O. invocă pe fond inadvertențe legate de întinderea proprietăților părților, cu referire la proba cu expertiza topografică, întocmită în cauză de expert R. P..
Astfel, recurenții-pârâți R. menționează că sunt eronate concluziile expertului pentru că a considerat ca fiind proprietatea lor suprafața de 450 mp, ignorând convenția privind folosința acestui teren pe care recurentul R. a avut-o cu moștenitorii lui R. P. G., pentru că a ținut cont în mod exclusiv de dimensiunile din planul cadastral întocmit de ing. N., cu ignorarea documentației cadastrale din care rezultă dimensiunile reale ale terenului, altele decât cele din planul cadastral. În fine, raportul de expertiză topografică nu poartă avizul OCPI.
Recurenții-pârâți O. invocă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3716/2006 a Judecătoriei Iași, calitatea de cumpărători de bună-credință și totodată, lipsa oricărei culpe procesuale în condițiile în care probele administrate în cauză nu confirmă faptul că ar ocupa teren din proprietatea intimatei-reclamante C. T..
Contrar argumentației recurenților O., tribunalul reține că expertul Rachieru P. a avut în vedere în efectuarea expertizei topografice sentința civilă nr. 3716/29.03.2006 a Judecătoriei Iași, conform căreia numitul A. M. autor al recurenților-pârâți O. a fost obligat să lase reclamantei-intimate C. T. în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 866 mp și, totodată, procesul-verbal întocmit de executorul judecătoresc în procedura de executare silită a titlului executoriu amintit.
Astfel expertul R. P. face mențiune la fila 3 și 4 din raportul de expertiză inițial depus la instanța de fond că reclamanta a acționat în instanță pe numitul A. M. acesta din urmă fiind obligat prin sentința civilă nr. 3716/29.03.2006 a Judecătoriei Iași să lase reclamantei în deplină proprietate și în liniștită posesie terenul în suprafață de 866 mp, sentința a fost pusă în executare conform procesului-verbal atașat expertizei. Se menționează inclusiv că nu au fost identificați tărușii fixați de executorul judecătoresc și că hotarul delimitat de punctele 15, 16, 18, 19 este cel stabilit prin expertiza A., raportul de expertiză întocmit de expert A. C. fiind parte a sentinței civile din anul 2006, anterior amintite.
Prin urmare, criticile de nelegalitate formulate sub acest aspect nu se pot reține.
Tribunalul constată că sunt fondate criticile de invocate de recurenți cu referire directă la concluziile expertizei topografice întocmite în cauză de expert R., cu implicații evidente asupra temeinicia sentinței civile pronunțate de instanța de fond.
În privința recurenților-pârâți O. constată tribunalul că instanța de fond a stabilit că aceștia ocupă din proprietatea reclamantei suprafața de 329 mp, respectiv suprafața S4 delimitată de punctele 15, 16, 18, 19, 33, 34, 35, 17, 36, 37, 15, conform schiței întocmite de expert odată cu răspunsul la obiecțiuni, fără să justifice care anume au fost considerentele pentru care a concluzionat în acest sens, cu atât mai mult cu cât atât în raportul de expertiză inițial întocmit cât și în răspunsul la obiecțiuni expertul a subliniat că pârâții O. nu ocupă teren din proprietatea reclamantei, adăugând în suplimentul de expertiză că suprafața de teren cu care se completează proprietatea reclamantei este de S4 329 mp, delimitată de punctele 15, 16, 18, 19, 33, 34, 35, 17, 36, 37, 15, că hotarul dintre proprietatea reclamantei și proprietatea O. trebuie să fie definit de punctele 33, 34, 35, 17, 36, 37 cu mențiunea că între punctele 34 – 35 hotarul este definit de peretele exterior al construcției pârâtului O..
Expertul a menționat că pârâții O. posedă teren în suprafață de 3012 mp, deși au dobândit de la numitul A. M. teren în suprafață totală de 3600 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1412/19.10.2006.
Inadvertențe sunt în raportul de expertiză topografică și referitor la dimensiunile terenurilor autorilor tuturor părților din planul parcelar în temeiul căruia s-a efectuat punerea în posesie, pe de o parte, anexa 2 la raport, respectiv documentația cadastrală întocmită pentru pârâții O. și pârâții R. și planul parcelar anexa 4 la raport, pe de altă parte.
Astfel cum se menționează în cererea de recurs, terenul în suprafață de 5051 mp proprietatea pârâților R., situat în extravilan . tarlaua 15 . pârâți conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 767/02.03.2004 și înscris în cartea funciară nr. 1053 a localității C. are în documentația cadastrală dimensiuni diferite față de cele din planul parcelar în baza căruia menționează expertul că s-a realizat punerea în posesie a autorului, expertiza topografică încercând că reconfigureze terenul în raport de datele din cartea funciară.
Pe de altă parte se reține că prin sentința civilă nr.7599/17.05.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 614/25.04.2014 a Tribunalului Iași, ambele pronunțate ulterior hotărârii ce formează obiectul recursului de față, s-au examinat reperele în stabilirea configurației terenului pârâților R., în acord cu mențiunile din planul parcelar avut în vedere la punerea în posesie (anexa 2 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert R. P.), hotărârea urmând a fi avută în vedere în refacerea expertizei topografice în cauză.
În plus se constată că, potrivit aceluiași planul parcelar în baza căruia autorii părților au fost puși în posesie, atașat la dosarul instanței de fond la fila 90, autorul reclamantei a fost pus în posesia terenului în litigiu în . în titlul de proprietate se menționează tarlaua 15 .>
Tribunalul nu poate recunoaște semnificație probatorie în cauză raportului de expertiză întocmit de expert Keller I., în sensul solicitat de recurenții-pârâți R., dat fiind caracterul extrajudiciar al acestuia.
În consecință, constatând că se impune administrarea unei noi expertize de specialitate topografică în cadrul căreia să se verifice toate inadvertențele semnalate, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C.proc.civ. tribunalul urmează să admită recursurile formulate atât de pârâții R. cât și de pârâții O., cu consecința reținerii cauzei spre rejudecare.
Se vor menține dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor privind nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului R. G. și lipsa coparticipării procesuale pasive.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite recursul formulat de pârâții R. E. G. și R. M., O. I. și O. G. împotriva sentinței civilă nr._/08.12.2010 a Judecătoriei Iași pe care o casează în parte în sensul că:
Menține dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor privind nulitatea cererii de chemare în judecată, lipsa calității procesuale pasive a pârâtului R. G. și lipsa coparticipării procesuale pasive.
Reține cauza spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize topo-cadastrale.
Fixează termen la data de 28.04.2015 pentru când se vor cita părțile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B.I.E. D.C. A.M . M.G.
Red./Tehnored. B.I.E.
2 ex/27.04.2015
Jud. fond T. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 391/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 375/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
