Acţiune în constatare. Decizia nr. 1539/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1539/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 1539/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Iunie 2013
Președinte - C. R.
Judecător D. M.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1539/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent B. M. F. la cabinet avocat C., recurent B. M. F. și pe intimat V. M., intimat M. IAȘI P. P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; instanța constată că în prezenta cauză s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare, asupra cererii de recurs și a cererii de aderare la recurs formulată de intimata V. M..
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.06.2011 sub nr. de dosar_, reclamanta Vranceanu M. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtul M. Iasi - prin P. să constate că este proprietară pentru suprafața de teren de 200 mp situat pe raza Municipiului Iași, categoria curți-construcții din ..1.
În fapt, motivează reclamanta că este moștenitoarea legala a numiților V. G. si V. E. conform certificatului de calitate de moștenitor nr.3 din 22.01.2001, iar aceștia au deținut la adresa mai sus menționata suprafata totala de 800 mp compus din doua loturi.
Aceștia au avut doua roluri financiare, unul întocmit in perioada anilor 1955-1957, emis pe numele V. G., cu nr.233, iar altul emis pe numele V. G. si E. cu nr.2600 emis in perioada 1979.
O parte din teren a fost expropriat, iar ulterior s-a reconstituit dreptul de proprietate, insa terenul in suprafața de 200 mp nu a fost expropriat, motiv pentru care reclamanta figurează înregistrata împreuna cu mama ei la rolul financiar nr._, pentru care plătește impozit.
Arata reclamanta ca nu mai are nici un act de proprietate, si, întrucât nu are la indemna calea realizării dreptului, aceasta este singura cale de a-si exercita prerogativele dreptului.
La primul termen de judecata reclamanta si-a modificat acțiunea in sensul ca solicita constatarea dobândirii prin uzucapiunea de 30 ani a suprafeței de teren de 200 mp.
Legal citata parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași, arătând ca simplul motiv ca acest teren se afla pe raza unității administrativ-teritoriale nu este suficient pentru a demonstra dreptul de proprietate al paratului.
Pe fondul cauzei arata ca existenta rolului financiar are un caracter declarativ si nu face dovada posesiei, parata solicitând respingerea cererii ca neîntemeiate.
In cursul judecării cauzei instanța a încuviințat si a administrat proba cu înscrisuri, expertiza topo cadastrale si proba testimoniala.
In urma efectuării expertizei, reclamanta si-a modificat câtimea obiectului cererii in sensul solicitării uzucapiunii asupra suprafeței de 250 mp.
La termenul din 13.03.2012 reclamanta a înaintat la dosar contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr.1153/13.03.2012 la BNP Ș. C. si Asociații încheiat intre reclamanta V. M. si cesionara B. M. F..
P. încheierea de ședința din 27.03.2012 instanța a constatat intervenirea contractului de cesiune de drepturi litigioase si transferul calității procesuale active de la reclamanta V. M. la cesionara B. M. F., dispunând si citarea acesteia din urma cu mențiunea de a răspunde la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași.
P. sentința nr._/07.06.2012 Judecătoria Iași a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă (M. Iași prin primar).
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele argumente:
,,Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiectul pasiv în raportul dedus judecății, respectiv în speță, presupune existența unei identități între pârât și proprietarul nediligent față de care urmează să opereze sancțiunea prescripției achizitive. Cu alte cuvinte, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în procesul civil. Astfel, în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
Articolul 1890 C. civ. reglementează posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil dacă se face dovada că cel care invocă uzucapiunea a exercitat o posesie utilă și sub nume de proprietar un interval de timp mai mare de 30 de ani
P. urmare, uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil, reprezintă în mod indirect și o sancțiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar. Ca atare, e necesar ca acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii, să fie soluționată în contradictoriu cu fostul proprietar.
Adevăratul proprietar este deci singura persoană care ar putea face apărări împotriva posesorului neproprietar, care pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin intermediul prescripției achizitive. Astfel, numai adevăratul proprietar ar justifica calitatea pasivă în acest litigiu.
In ce privește calitatea procesuala pasiva a paratei M. Iași prin Primarul Mun. Iași, instanța retine ca unitate administrativ teritoriala poate avea un drept de proprietate asupra imobilului in conformitate cu dispozițiile art. 477 cod civil raportat la art. 25 din Legea nr. 213/1998 si atâta timp cat nu a fost revendicat de persoane fizice sau juridice, aflându-se in posesia reclamantului se prezuma ca acesta se afla in patrimoniul privat al unității administrativ teritoriale.
Pe de alta parte, astfel cum s-a stabilit prin Minuta CSM din 01.04.2009, acțiunea in uzucapiune poate fi introdusa in contradictoriu cu unitatea administrativ-teritoriala sau cu vecinii imobilului in situația in care proprietarul imobilului este necunoscut.
In cauza insa, instanța retine, astfel cum a arătat însăși reclamanta Vranceanu M. in acțiunea introductiva, ca imobilul in suprafața de 200 mp nu este in patrimoniul unității administrativ teritoriale M. Iași ci a aparținut in proprietate părinților ei iar ulterior dreptul s-a transmis reclamantei prin moștenire.
Din registrul de evidenta a clădirilor si terenurilor, respectiv in foaia matricola (fila 14) rezulta ca la numărul 2600 este înscrisa proprietatea lui Vranceanu G., respectiv teren in suprafața de 200 mp pe ..1.
Ulterior, acest teren a fost înregistrat in rolul fiscal nr._ (fila 15) pe numele Vranceanu G. si E. in baza contractului de vânzare-cumpărare fără număr din 01.01.1980, cu suprafața de 200 mp, pe ..1.
D. fiind ca din înscrisurile înaintate la dosar rezulta ca terenul care se dorește a fi uzucapat a aparținut autorului reclamantei V. M. instanța constata ca in cauza nu poate opera uzucapiunea, aceasta fiind o sancțiune îndreptata împotriva vechiului proprietar care dând dovada de lipsa de diligenta a lăsat vreme îndelungata bunul său in mana altei persoane.
În cauză instanța reține că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta M. Iași ar fi fost proprietara terenului anterior exercitării posesiei de către aceasta, dimpotrivă din înscrisurile înaintate la dosar rezulta ca a aparținut părinților reclamantei, astfel ca, excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei urmează a fi admisa, fiind o excepție de ordine publica, peremtorie si absoluta si va respinge acțiunea ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala activa’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B. M. F. arătând că prima instanță a pronunțat hotărârea în contradictoriu și cu V. M. care nu mai avea calitate procesuală activă. Mai arată că reclamanta inițială a susținut în cerere că părinții ei au cumpărat cu act autentic terenul de 800 mp, dar în realitate nu s-a găsit nici un act de proprietate, motiv pentru care a și formulat prezenta acțiune. Instanța trebuia să își motiveze soluția pe probe certe de la dosarul cauzei iar nu pe simple prezumții. Or la dosar nu există vreun titlu de proprietate pe numele autorilor reclamantei care să conducă la concluzia că aceștia erau proprietari asupra terenului; rolul fiscal care face referire la contractul de vânzare-cumpărare din 01.01.1980 nu constituie titlu de proprietate ci un act declarativ; în anul 1980 autorii reclamantei au obținut autorizație de construcție lucru care nu se confundă cu cumpărarea terenului prin act de vânzare-cumpărare. Deși se susține în cele două adrese că în 1938 s-ar fi cumpărat cu acte autentice terenul, la domiciliul reclamantei nu s-au găsit acte de proprietate.
Deși prima instanță reține că unitatea-administrativ teritorială poate avea calitate într-o uzucapiune în care fostul proprietar nediligent nu este cunoscut, totuși în mod paradoxal și contradictoriu admite excepția lipsei calității procesuale active, confundând-o cu excepția lipsei calității procesual pasive.
A formulat la dosar cererea de aderare la recurs și fosta reclamantă V. M. solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii, instanța rămânând în pronunțare cu privire la admisibilitatea acestei cereri.
P. întâmpinare M. Iași a solicitat respingerea recursului motivând că rolul activ al instanței nu trebuie confundat cu obligația acesteia de a administra ea însăși toate probele cauzei.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată că recursul este nefundat urmând a fi respins pentru următoarele argumente:
În mod corect prima instanță a apreciat că M. Iași nu are calitate procesuală pasivă în condițiile în care însăși reclamanta s-a identificat cu proprietarul prin acțiunea introductivă și apoi prin precizările modificatoare.
Astfel prin acțiunea introductivă reclamanta a arătat că deși este proprietară asupra terenului (în calitate de moștenitoarea lui V. G. și E.) nu mai are actele de proprietate inițiale asupra terenului (acestea fiind luate la momentul exproprierii celeilalte suprafețe de teren), nu le mai găsește, motiv pentru care nu poate înstrăina terenul. Or imposibilitatea dovedirii calității de proprietar cu acte nu se poate repara pe calea unei uzucapiuni, această acțiune neputând fi pusă la dispoziția proprietarului ci a altor persoane.
În acțiunea modificatoare, reclamanta și-a modificat temeiul de drept al acțiunii, fără însă a schimba situația de fapt care stă la baza cererii sale, susținând în continuare că părinții săi au cumpărat în 1938 suprafața totală de 800 mp din care fac parte și cei 200 mp.
În acest cadru factual stabilit chiar de reclamantă, în mod corect prima instanță a apreciat că, în condițiile în care reclamanta se consideră încă proprietară pe baza unor acte inițiale de proprietate, M. Iași nu poate fi în același timp proprietar și nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Lipsa oricărui act de proprietate de la dosar nu schimbă cu nimic situația căci instanța nu poate ea însăși modifica cadrul factual (situația de fapt) al pretențiilor reclamantului. Instanța poate da o calificare juridică corectă unei cereri intitulate greșit, pe baza situației de fapt prezentate de părți, dar instanța nu poate, invers, să schimbe situația de fapt prezentată de păți, astfel încât ea să se plieze pe temeiul ei de drept.
De asemenea instanța nu poate da efect precizărilor făcute prin cererea de recurs referitoare la cadrul factual (respectiv că de fapt reclamanta nu se consideră proprietară, de vreme ce nu s-au găsit acte de proprietate ) căci acest lucru ar echivala cu schimbarea însăși a cauzei acțiunii, lucru inadmisibil în recurs. În concret reclamanta a prezentat o situație de fapt pe care a calificat-o juridic și a cerut să i se dea efect; în recurs reclamanta dorește reținerea unei alte situații de fapt decât cea prezentată în primă instanță; or cauza acțiunii este reprezentată de situația de fapt calificată juridic.
Cum reclamanta a pretins că este proprietară a terenului, în mod evident prima instanță nu putea reține că proprietarul este necunoscut și deci unitatea administrativ teritorială ar avea calitate procesuală potrivit minutei CSM din 01.04.2009.
Recurenta mai face critici evident nefondate referitoare la reținerea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesual active (când din dispozitiv rezultă clar că instanța s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive ) și la pronunțarea de către prima instanță a soluției în contradictoriu cu numita V. M. (deși din dispozitiv rezultă clar că prima instanță s-a pronunțat doar în contradictoriu cu reclamanta B. M. F.).
Instanța urmează a respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs a numitei V. M. în primul rând pentru că codul de procedură civilă reglementează doar posibilitatea aderării la apel, nu și la recurs și în al doilea rând pentru că numita V. M., odată cu cesiunea de drepturi litigioase a pierdut și calitatea de parte, fiind un simplu terț în raport de acest proces, lucru de altfel recunoscut chiar de apărătorul său atunci când critică eronat prima instanță cu privire la pronunțarea sentinței în contradictoriu cu V. M.. Dacă prima instanță nu putea pronunța hotărârea în contradictoriu cu V. M. pentru că aceasta nu mai avea calitate procesuală, atunci în mod evident V. M. nu mai avea nici calitatea de a formula recurs, aceasta având doar posibilitatea formulării în recurs a unei cereri de intervenție în interes alăturat, interesul putând fi justificat în cazul unei eventual garanții în cesiunea drepturilor litigioase.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta B. M. F. împotriva sentinței civile nr._/07. 06. 2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Respinge ca inadmisibilă cererea de aderare la recurs formulată de intimata V. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Pentru -Președinte, C. R. aflat în CO semnează vicepreședinte | Judecător, D. M. | Judecător, M. A. |
Grefier, I. B. |
RED./TEHN. JUD.DM
2 EX/12.07.2013
JUDECĂTOR FOND: C. D. B.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Evacuare. Decizia nr. 1565/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
