Contestaţie la executare. Decizia nr. 1894/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1894/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 1894/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 20 Septembrie 2013
Președinte – F. E. C.
Judecător – C. C. E.
Judecător – Diuță T. A. M.
Grefier – M. Getuța M.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1894
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta Agenția Națională de A. Fiscală – Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 26/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria H., intimat B. V., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 13.09.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 20.09.2013, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 26/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria H. a fost admisă contestația formulată de petentul B. V. în contradictoriu cu intimata MFP – ANAF – AFPM Iași și s-a dispus anularea actelor de executare constând în titlu executoriu nr._ și somație de plată nr. 22/_ /_ din 02.10.2012 emise de către intimată.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că la data de 01.06.2012 s-a emis pe numele contestatorului decizia nr._ de către MMFPS – ANPIS – Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială Iași, prin care s-a stabilit în sarcina acestuia obligația de plată a sumei de 540 lei reprezentând alocația pentru susținerea familiei aferentă perioadei 01.02.2011 – 31.03.2012. Ulterior și în baza acestei decizii, intimata a emis titlului executoriu nr._ și somația de plată nr. 22/_ /_ din 02.10.2012.
A mai reținut instanța de fond dispozițiile art. 172 alin. 1 și 3 Cod procedură fiscală, precum și faptul că intimata nu a făcut dovada că ar fi comunicat contestatorului, în conformitate cu disp. art. 44 din O.U.G. nr. 92/2003, decizia nr._/01.06.2012. La dosar există o dovadă de comunicare a adresei nr. 8713/08.05 2012 prin care s-a aduce la cunoștința contestatorului obligația de plată a sumei de 540 lei, fără a rezulta însă că, odată cu această adresă, s-ar fi comunicat și decizia nr._.
Prima instanță a mai reținut și disp. art. 34 din Legea nr. 277/2010 și ale art. 141 alin. 11 Cod procedură fiscală, precum și faptul că decizia de recuperare comunicată în mod legal constituie ea însăși titlu executoriu, neimpunându-se emiterea unui al doilea titlu executoriu de către intimată. De asemenea, art. 45 din O.G. nr. 92/2003 prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Or, având în vedere că decizia recuperare nu a fost în mod legal comunicată contestatorului, instanța de fond a reținut că executarea silită începută în temeiul deciziei nr._ este nelegală, creanța nefiind exigibilă astfel cum impune art. 379 Cod procedură civilă.
Pentru aceste considerente, instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat actele de executare constând în titlu executoriu nr._ și somație de plată nr. 22/_ /_ din 02.10.2012 emise de intimată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a susținut că Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași a transmis spre executare titlul executoriu privind pe contestator, acesta figurând cu obligații fiscale neachitate la bugetul consolidat al statului în sumă de 540 lei reprezentând alocație pentru susținerea familiei încasată necuvenit. Pentru acest motiv s-a început executarea silită conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală prin emiterea titlului executoriu și a somației de plată.
Mai învederează recurenta că petentul nu poate susține că nu i-a fost comunicată decizia de impunere atât timp cât, prin adresa emisă de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, i s-a adus la cunoștință obligația de plată a sumei de 540 lei. Scopul acestei înștiințări odată cu comunicarea deciziei de impunere, conform art. 44 din Codul de procedura fiscală, este acela de a da posibilitatea contribuabilului să ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca acesta să aibă posibilitatea fie de a face plata, fie de a contesta actul. Împotriva acestui act administrativ fiscal se putea promova contestație la organul fiscal emitent, conform disp. art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și ulterior, în cazul respingerii contestației, se putea promova o acțiune în contencios la Tribunalul Iași conform prevederilor Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ. Or, titlul de creanță (decizia nr._/01.06.2012) nu a fost contestat astfel încât, neefectuându-se plata debitelor la termenele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare, a devenit titlu executoriu și s-a procedat la începerea executării silite prin emiterea titlului executoriu si a somației din 02.10.2012.
De asemenea, raportat la disp. art. 172 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, recurenta a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare.
Recurenta a invocat și excepția necompetentei instanței, susținând că petentul a promovat contestație la executare, în susținerea căreia a adus argumente ce privesc fondul cauzei, respectiv aspecte ce se pot invoca în fața instanței de contencios. Or, toate aspectele privind realitatea și legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor sunt de competenta instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
La data de 01 iunie 2012 a fost emisă de către Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Iași decizia nr._ pentru constituirea debitului și recuperarea sumei de 540 lei reprezentând alocație pentru susținerea familiei încasată de către contestatorul B. V. necuvenit în perioada 01.02.2011 – 31.03.2012.
În baza acestei decizii au fost emise titlul executoriu nr._/02.10.2012 și somația nr._/02.10.2012.
Potrivit disp. art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr. 277/2010, sumele încasate necuvenit cu titlu de alocație se recuperează de la titularul dreptului la alocație în termenul de prescripție, stabilit de lege pentru creanțele bugetare, recuperarea sumelor plătite necuvenit cu titlu de alocație făcându-se de către agenția teritorială, prin decizie a directorului, care se comunică debitorului în termen de 15 zile.
Potrivit disp. art. 32 alin. 3 din Legea nr. 277/2010, decizia de recuperare constituie titlu executoriu de la data comunicării.
Or, în speță, instanța de recurs constată că decizia de recuperare nr._/01.06.2012 a fost comunicată intimatului – contestator la data de 08.10.2011, potrivit dovezii de comunicare aflată fila 27 dosar fond. Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a reținut că decizia de recuperare nu a fost comunicată contestatorului în conformitate cu dispozițiile legale.
În condițiile în care decizia de recuperare a fost comunicată intimatului – contestator în mod legal la data de 08.10.2012, având în vedere disp. art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, instanța de recurs reține că în mod corect a fost începută executarea silită în temeiul titlului executoriu nr._/02.10.2012.
În plus, instanța de recurs reține și faptul că potrivit disp. art. 205 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”. În cuprinsul deciziei de recuperare nr._/01.06.2012 s-a precizat faptul că împotriva acesteia se poate formula contestație la Agenția Județeană pentru Plăți și Protecție Socială, iar în situația în care contestatorul ar fi fost nemulțumit de soluționarea contestației, acesta putea formula contestație potrivit prevederilor Legii nr. 554/2004.
În consecință, se reține de către instanța de recurs că decizia de recuperare debit poate fi contestată în mod distinct, în conformitate cu prevederile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003. Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contestatorului prin această decizie nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zisă, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite. Instanța investită cu judecarea contestației la executare nu se poate pronunța asupra valabilității deciziei de recuperare debit, pentru acest aspect fiind instituită de lege o cale specială de atac ( art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003).
De altfel, prin decizia nr. XIV din 05.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluționându-se recursul în interesul legii, s-a reținut că „posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlu de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ”.
Pe cale de consecință, instanța de recurs reține că titlul de creanță, necontestat, a fost în mod legal comunicat contestatorului și a devenit titlu executoriu, iar legalitatea actelor de executare nu a fost contestată, contestatorul invocând în cadrul contestației la executare doar faptul că intimata nu i-a comunicat actul administrativ – fiscal.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot sentința instanței de fond în sensul că va respinge contestația la executare formulată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. – A.F.P. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Agenția Națională de A. Fiscală – Administrația Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 26/14.01.2013 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o modifică în tot în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatorul B. V. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de A. Fiscală – Administrația Finanțelor Publice Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
F.E.C. C.C.E. D.T.A.M. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 29.11.2013
Judecător fond: M. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1878/2013. Tribunalul IAŞI | Revendicare imobiliară. Sentința nr. 2992/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
