Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1638/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1638/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 1638/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 26 Noiembrie 2014
Președinte - P. T.
Judecător - E.-C. P.
Judecător - A. M. C.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1638/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent G. G. și pe intimat S. C. P. L. DE D. ȘI P. SA IAȘI prin MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IASI SPRL și prin EUROBUSINESS LRJ SPRL, intimat R. C. B., având ca obiect actiune în răspundere delictuală pretenții.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.11.2014, când tribunalul a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9494/20.06.2013, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL și Eurobusiness LRJ SPRL în calitate de administratori judiciari ai S.C. „P. L. De D. și P.” S.A. Iași împotriva pârâților G. G. și R. C. B..
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin cererea înregistrată la instanță sub nr._, precizată și modificată ulterior, reclamantele MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IASI SPRL și EUROBUSINESS LRJ SPRL în calitate de administrator judiciar al . D. ȘI P. SA IASI au chemat în judecată pe pârâții G. G. și R. C. B., solicitând obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de_ lei, cu titlu de despăgubiri și a cheltuielilor de judecată.
Acțiunea este scutită de achitarea taxelor de timbru, conform disp. art. 77 din Legea nr. 85/2006.
În motivarea acțiunii se arată că pârâții au ocupat funcții de conducere în cadrul societății, ai căror administratori judiciari sunt reclamantele, iar în cadrul unui control al Curții de Conturi a României – Camera de Conturi Iași, privind evoluția, evidența și modul de administrare a patrimoniului societății în perioada 01.01._09, s-au constatat unele întârzieri la plata contribuțiilor față de bugetul de stat și față de Bugetul Asigurărilor Sociale, pentru care s-au calculat majorări de întârziere în sumă totală de 20.169 lei.
Deși, inițial, reclamantele și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 și ale art. 274 din Codul muncii, ulterior, prin răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâtul R. C. B., de la fila 93 dosar, care reprezintă în fapt o modificare a temeiului juridic al acțiunii, s-a arătat că acțiunea de față este una în răspundere civilă delictuală, formulată împotriva reprezentanților legali ai societății, pentru actele juridice îndeplinite ca mandatari ai societății, promovată pe calea dreptului comun, în fața Judecătoriei Iași.
Modificarea temeiului juridic al acțiunii a fost menținută prin cererea de repunere pe rol a cauzei, de la fila 147 dosar.
Legal fiind citați pârâții, a fost depusă la dosar întâmpinare doar de către pârâtul R. C. B., prin care s-au invocat excepția necompetenței materiale a instanței de a soluționa cauza, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția netimbrării acțiunii, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii, deoarece reclamantele nu arată în cuprinsul acțiunii ce reprezintă suma solicitată și cum a fost calculată, solicitând să se aibă în vedere că în materia răspunderii patrimoniale nu operează solidaritatea, iar între faptele pârâtului și pretinsul prejudiciu solicitat nu există nici un raport de cauzalitate, nefiind consecința vreunei fapte ilicite a acestuia.
Instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate în cauză și a dispus respingerea lor, având în vedere disp. art. 77 din Legea nr. 85/2006 și răspunsul la întâmpinare al reclamantelor, prin care reclamantele au precizat că acțiunea de față este o acțiune în răspundere delictuală, principiul disponibilității guvernând procesul civil.
În probațiune au fost depuse la dosar acte și înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin acțiunea în răspundere delictuală de față reclamantele, în calitate de administratori judiciari ai Societății Comerciale P. L. de D. și P. SA Iași, au solicitat obligarea pârâților la plata, în solidar, a sumei de 20.169 lei, reprezentând prejudiciul creat prin neplata la termen către bugetul de stat și către bugetul asigurărilor sociale a tuturor obligațiilor de plată aferente drepturilor salariale plătire pe parcursul anilor 2009-2010 pentru societate, în calitatea lor de mandatari ai societății.
Instanța a constatat că între societate și pârâta G. G. a fost încheiat contractul de mandat nr. 4/19.02.2009, pentru funcția de administrator unic, director general interimar al societății, cu stabilirea unor obiective și criterii de performanță, aprobate la data de 03.04.2009.
Prin actele adiționale nr. 1/27.08.2009 și nr. 2/06.11.2009 la contractul individual de muncă, s-a modificat contractul individual de muncă și s-a hotărât preluarea, începând cu data de 27.08.2009, de către pârâtul R. C. B., a atribuțiilor specifice funcției de contabil șef, până la organizarea concursului de ocupare definitivă a postului.
Prin Decizia nr. 165/06.11.2009, de la fila 31 dosar, s-a hotărât ca pârâtul R. C. B., contabil șef al societății, să exercite controlul financiar preventiv propriu, cu caracter permanent, în cadrul societății, iar prin Decizia nr. 214/02.12.2010 s-a luat act de demisia pârâtului din funcția de contabil șef al societății.
Prin procesul verbal de constatare din data de 27.08.2010, de la fila 63 dosar, întocmit de Curtea de Conturi a României – Camera de Conturi a Județului Iași, s-a reținut că pârâta G. G. a deținut funcția de director general al societății în perioada 19.02.2009 – 07.07.2010, iar pârâtul R. C. B. a deținut funcția de contabil șef al societății începând cu 11.06.2009 și, având în vedere și Decizia nr. 214/02.12.2010, a deținut această funcție până la data de 07.12.2010.
Din procesul-verbal de constatare din data de 27.08.2010 și din Decizia nr. 41/2010, de la filele 63-67 dosar, reiese că s-au calculat majorări de întârziere în valoare de 20.169 lei pentru neplata la termen a obligațiilor de plată aferente drepturilor salariale, către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, începând cu anul 2009 și până la data de 30.06.2010.
Deși se reține în procesul-verbal de constatare din data de 27.08.2010 că răspunderea pentru că nu s-au luat toate măsurile de redresare economică a societății revine celor doi pârâți, fost director general, respectiv fost contabil șef al societății, reclamantele nu au făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate între activitatea desfășurată de cei doi pârâți și prejudiciul creat societății, în calitatea lor de mandatari ai acesteia.
Reclamantele nu au depus la dosar acte din care să rezulte modul de calcul, separat pentru fiecare pârât,al sumelor pretinse de la fiecare dintre aceștia.
Din certificatele de atestare fiscală de la filele 87-89 dosar, reiese că societatea nu figurează în evidențe cu obligații de plată către buget la datele de 11.11.2009, 21.12.2009 și 26.05.2010.
Din adresele nr. 7477/14.12.2009 și nr. 7488/15.12.2009, de la filele 90 și 91 dosar, reiese că, la solicitarea Consiliului Județean Iași, referitor la creditul de angajament aprobat în anul 2009 pentru decontarea lucrărilor efectuate de societate în anul 2009 nu s-au emis facturi în luna decembrie 2009.
Față de aceste considerente, având în vedere și disp. art. 998 și 999 din vechiul Cod civil, în vigoare la data introducerii acțiunii și la data modificării acesteia, dar și disp. art. 1349 și 1350 din Noul cod civil în vigoare la data pronunțării hotărârii, constatând netemeinicia acțiunii de față, așa cum a fost precizată și modificată ulterior, instanța a respins-o.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și nici nu s-au acordat de către instanță.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta G. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, recurenta a susținut că în mod greșit instanța de fond precizează că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată și prin urmare nu le-a acordat. Pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces, fapt la care reclamanta ar fi trebuit să fie obligată, având în vedere că este partea care a căzut în pretenții. Astfel, în ședința publică din data de 13.06.2013 a răspuns în calitate de apărător pentru pârâtă, avocat I. I. care a pus concluzii pe fondul cauzei. Motivează pârâta că, așa cum se consemnează și în sentință, avocat I. I. în calitate de apărător al acesteia, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, însă în final s-a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată, consemnându-se probabil din eroare că nu s-a făcut o astfel de solicitare. Recurenta-pârâtă a depus la dosar copia chitanței care atestă plata onorariului de avocat. P. toate aceste aspecte, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, și, pe fondul cauzei, acordarea de cheltuieli de judecată ocazionate la fond și cu prezenta cale de atac.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Criticile formulate de recurentă vizează nepronunțarea primei instanțe cu privire la cheltuielile de judecată, situație ce nu este generată de omisiunea analizării acestui capăt de cerere, ci de consemnarea eronată făcută în încheierea de amânare a pronunțării din 13.06.2013, în sensul că nu se solicită de către pârâta G. G. cheltuieli de judecată.
Tribunalul notează că, deși a invocat o eroare materială strecurată în încheierea de ședință din 13.06.2013, recurenta nu a solicitat îndreptarea acesteia în procedura reglementată de art. 281 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 2812a Cod procedură civilă, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281 – 2812 Cod procedură civilă.
Așadar, nici îndreptarea erorii materiale și nici completarea hotărârii primei instanțe care nu s-a pronunțat (ca urmare a erorii materiale ce vizează susținerile părții cu privire la cheltuielile de judecată), nu pot fi efectuate în prezenta cale de atac.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul și va menține sentința atacată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta G. G. împotriva sentinței civile nr. 9494/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2014.
Președinte, P. T. | Judecător, E.-C. P. | Judecător, A. M. C. |
Grefier, F. L. I. |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
2 ex./29.04.2015
Judecător fond M. O.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1641/2014.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1592/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
