Contestaţie la executare. Decizia nr. 942/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 942/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2014
Președinte - C. A.
Judecător - M. A.
Grefier - I. B.
Decizia civila Nr. 942/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant A. P. D. G. R. A F. PUBLICE IASI și pe intimat G. C. N., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul G. N., legitimat cu carte de identitate, având CNP_, lipsa fiind apelanta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru.
Instanța acorda cuvântul la probe.
Intimatul având cuvântul precizează ca nu are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Intimatul G. N., având cuvântul, solicita respingerea apelului.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față.
P. sentința civilă nr. 9897/21._ Judecătoria Iași a respins exceptia inadmisibilității invocată de intimată ca fiind neîntemeiată, a admis contestația la executare așa cum a fost precizată de contestatorul G. C. N. în contradictoriu cu intimata A.- ADMINISTRATIA JUDETEANA F. PUBLICE IASI, a anulat executarea silita ce formează obiectul ds. de executare silita cu nr._/22/_ /_ și a obligat intimata la plata sumei de 403,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Pe rolul Judecătoriei Iași a fost înregistrat ds._ având ca obiect contestația formulată de contestatorul G. C. N. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.
În fapt, arată contestatorul că a primit titlul executoriu și somația prin care i se solicită achitarea sumei de 5972 lei.
Arată contestatorul că solicită anularea acestor acte deoarece nu a primit nici o decizie de impunere, învederând ca s-a mai încercat o data executarea acestei decizii, executare silita ce a fost anulata prin sentința civilă nr. 5937/2011, irevocabilă. A depus în copie actele de executare contestate.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității si a solicitat respingerea contestației și menținerea actelor de executare ca legal și temeinic îndeplinite.
Arată intimata că potrivit dispozițiilor legii 95/2006 contestatorul avea obligația depunerii la CAS a declarațiilor privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.
Mai arată intimata că prin nedepunerea declarației la termenele stipulate de lege contestatorul a încălcat prevedere la art. 81 din OG 92/2003 și a art. 215 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Codul de procedură fiscală stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligațiile fiscale principale și obligațiile accesorii în intervalul de prescripție fiscală de 5 ani calculat la data de 01 ian a anului imediat următor celui în care a realizat venitul.
Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor se poate observa modul în care au fost determinate obligațiile de plată principale și accesorii.
A depus intimata copia dosarului de executare și confirmarea de primire a actelor de executare comunicate.
Contestatorul a depus la dosar precizări prin care si-a menținut punctul de vedere cu privire la fondul cauzei, făcând apărări cu privire la excepția inadmisibilității invocata de intimata.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată de intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI prin întâmpinare, s-a reținut că se contestă acte de executare fiscală și executarea silită însăși, contestația la executare fiind permisă de dispozițiile art.172 și urm. din OG nr.92/2003. Motivele invocate de contestatoare în susținerea contestației urmează a fi analizate pe fondul cauzei în măsura în care sunt compatibile cu calea procesuală aleasă, fără a închide dreptul părții de a-și vedea analizată contestația prin opunerea inadmisibilității, în condițiile în care intimata însăși își circumscrie excepția la o eventuală contestație cu privire la decizia de impunere, care însă nu s-a formulat în cauză, fiind vizate doar acte de executare. P. urmare, instanța apreciază ca neîntemeiată excepția și o va respinge.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile în speță, instanța de fond a reținut următoarele:
Contestatorului i-a fost comunicat titlul executoriu și somația întocmite în dosarul de executare cu nr_/22/_ /_ al intimatei prin care este somat să achite sumele de 3204 lei, 488 lei și 2280 lei, sumele fiind solicitate cu titlu de contribuții de asigurări de sănătate.
Instanța de fond a constatat că aceste sume au fost solicitate și în cadrul dosarului de executare silita întocmit în anul 2010 (în prezentul dosar procedându-se la scăderea din suma de 3237 lei a sumei de 957 lei= 2280 lei, fiind solicitata doar aceasta suma cu titlu de contribuții, celelalte sume fiind aceleași), dispunându-se anularea actelor de executare pentru considerentele expuse in cadrul sentinței civile nr. 5937/2011 pronunțată în ds._, definitiva.
Actele de executare depuse in cadrul prezentului dosar de executare silită au la bază deciziile cu privire la care se face mențiune in cuprinsul titlului executoriu nr._, atașat in cadrul dosarului de executare, deciziile nefiind însă depuse la dosar, nefăcându-se dovada comunicării lor in vreo modalitate către contestator.
Conform disp. art. 141 Cod proc fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Așa cum rezultă din dispozițiile legale menționate, titlul executoriu nu are o existență independentă față de titlul de creanță, ci reprezintă titlul de creanță, ajuns la scadență.
Scadența sumelor din decizia de impunere întocmită este legată de comunicarea acestuia act către contestator. În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3).
Același text de lege dispune, prin alin. (4), că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Într-o corectă aplicare a acestor prevederi legale, nu este suficient, așadar, ca intimata să afirme că nu cunoaște domiciliul contribuabilului, ci trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul acestuia, sau nu a putut realiza comunicarea actului la domiciliu, din împrejurări independente de voința sa.
Instanța de fond a reținut că în speță nu s-au făcut astfel de dovezi, mai mult, rezultă că intimata a ales să procedeze la comunicarea deciziei de impunere doar în format electronic, conform propriilor susțineri din cadrul întâmpinării, nefiind însă dovedit aspectul ca s-ar fi adus la cunoștința contestatorului conținutul acestei decizii, ca de altfel si nici al celorlalte decizii accesorii cu privire la care s-a făcut mențiune in titlu executoriu.
În raport cu aceste prevederi legale, precum și cu rațiunea și efectele comunicării actului administrativ fiscal, este indiscutabil faptul că se poate recurge la modalitatea de comunicare a acestuia prin publicitate numai atunci când domiciliul fiscal al contribuabilului nu este cunoscut. De altfel, in prezentul dosar, nu s-a făcut dovada comunicării in vreo modalitate a deciziilor ce au stat la baza imputării sumelor.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 536 din 28 apr. 2011 statuând că în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit a-d din același cod, dispozițiile art. 44 alin 3 sunt neconstituționale.
Reținând că nu s-a procedat la comunicare în conformitate cu dispozițiile legale a titlului de creanță instanța reține că executarea silită a pornit în lipsa unui titlu executoriu, instanța de fond a anulat executarea silită pornită împotriva contestatorului.
În temeiul art. 453 si urm. Cod proc civ, instanța de fond a obligat intimata la plata sumei de 403,68 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentate de taxa de timbru către contestator.
Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice lași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice lași a declarant apel împotriva sentinței civile nr.9897/2014 a Judecătoriei lași considerând-o ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele motive:
I. IN FAPT: P. sentința civilă nr.9897/2014 pronunțata de Judecatoria lasi in dosarul sus mentionat, s-a admis contestatia la executare formulata de catre G. N. in contradictoriu cu AJFP lasi si s-a dispus anularea actelor de executare emise in dosarul de executare al contestatorului intimat pentru contributiile de asigurari sociale de sanatate si obligarea AJFP lasi la plata cheltuielilor de judecata in suma de 403,68 lei.
A învederat faptul ca pentru a admite contestatia la executare, instanta de fond a retinut faptul ca nu s-a facut dovada ca s-a respectat prevederile art. 44 alin. 2 C.pr.fiscala.
Subliniem faptul că, pe de o parte, art.44 alin.2 Cod proc.fiscala a fost integral modificat de OUG 29/2011, iar pe de altă parte, CAS lasi a comunicat actul administrativ. Astfel, la momentul emiterii și comunicării Deciziei de impunere pe numele contestatorului, art.44 alin.2 din O.G. nr.92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventa cu privire la modalitatile de comunicare a actelor adminsitrativ fiscale.
AJFP lasi a preluat dosarul fiscal al contestatorului si competenta de urmărire și încasare a contribuțiilor privind asigurările de sănătate, în conformitate cu ORDINUL COMUN privind procedura de predare - primire a documentelor si informatiilor in vedere administrarii de catre Agentia N. de Administrare Fiscala - Administratia F. Publice a mun. lasi a contributiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevazute la cap. II si III din Titlu IX2 al Codului Fiscal, in temeiul art. V alin.5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr 125/2011, privind modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 - privind Codul fiscal.
Ulterior, s-a procedat la emiterea actelor de executare pentru accesoriile calculate, aferente debitelor neachitate.
Totodata, subliniază faptul ca admiterea contestatiei la executare si anularea actelor de executare emise fata de contribuabil nu echivaleaza cu anularea crențelor datorate, astfel cum acestea au fost inscrise in actele administrative fiscale.
Altfel spus, admiterea contestatiei la executare nu are drept efect juridic modificarea sumelor datorate, iar institutia se află în imposibilitate obiectiva de a pune in aplicare vreo astfel de corecție a nivelului creanței în lipsa unei hotărâri judecătorești pronunțate conform contenciosului fiscal.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecata, potrivit prevederilor art. 274 alin.1 din Cot proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, însa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, iar în cazul institutiei aceasta consideră că nu este îndeplinita nici una din aceste conditii.
De asemenea, nici reaua credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute în sarcina AJFP lasi pentru ca aceasta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Totodata, in conformitate cu prevederile art.23 lit. e din L.146/1997, un contestator al dreptului de a-si recupera cheltuielile reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar achitate în cadrul unei contestații la executare doar printr-o cerere de restituire adresata instantei cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila.
Este de principiu ca legea generala se aplica in orice materie si in toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări special care sunt prioritare față de norma de drept comun, prin prevederi de strictă interpretare și aplicare.
In acest context, in speta, se aplica dispozitiile L.146/1997, care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun in privinta restituirii taxei de timbru partii care a castigat procesul, înlăturand astfel incidenta dispozitiilor prevazute de Codul de proc.civila.
Avand în vedere cele aratate, solicită admiterea apelului, respingerea contestației la executare formulată de G. N. ca fiind neîntemeiată.
Apelantul a invocat dispozitiiile art.466-482 din Noul Cod de Procedura Civilă și a solicitat proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, G. C. N. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite împotriva sa de Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași.
La data de 18.03.2014 contestatorului i-a fost comunicat prin Poșta Română titlul executoriu nr._ prin care I s-a comunicat că datoorează suma totală de 5972 lei, conform Deciziei nr. 2025/01.10.2010.
Potrivit art. 141 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. În acest titlu se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, iar modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
Așa cum a reținut corect și instanța de fond, titlul executoriu nu are o existență independentă față de titlul de creanță, ci reprezintă titlul de creanță, ajuns la scadență.
Conform art. 45 din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44 alin. (2), mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate (lit. d), care se efectuează în condițiile prevăzute la alin. (3). A.. (4) menționează că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător. Astfel, conform art. 95 alin. (1) Cod procedură civilă, citarea prin publicitate se dispune atunci numai atunci când reclamantul învederează că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a izbutit să afle domiciliul pârâtului.
Astfel, nu este suficient ca intimata doar să menționeze că nu cunoaște domiciliul contribuabilului, ci trebuie să arate concret ce a întreprins pentru a afla domiciliul lui. În mod corect, instanța de fond a reținut că în speță nu s-au făcut astfel de dovezi și că intimata s-a ales varianta comunicării deciziei de impunere doar în format electronic, conform propriilor susțineri din cadrul întâmpinării.
Termenul de plată se raportează la data comunicării actului administrativ fiscal către contribuabil. Admiterea contestației pe aceste motive face de prisos analiza celorlalte motive invocate de părți.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, va respinge apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 9897/21.07.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași împotriva sentinței civile nr. 9897/21.07.2014, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Noiembrie 2014.
Președinte Judecător Grefier
A.C. A.M. B.I.
Redactat: A.C./4 ex
Judecător de fond:Z. I., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1825/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1528/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
