Fond funciar. Decizia nr. 1528/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1528/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 1528/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – D. I.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1528/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către C. M. C., L. G., L. R. împotriva sentinței civile nr. 4259 din 24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimata C. Județeană De S. A D. De P. P. Asupra Terenurilor, având ca obiect fond funciar rectificare T.P..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 06 noiembrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față
Prin sentința civilă 4259/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești invocată din oficiu și s-a dispus trimiterea dosarului spre competenta soluționare Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara Iași.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a constatat că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ reclamanții C. M. C., L. G. și L. R. au solicitat in contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE S. A D. DE P. P. ASUPRA TERENURILOR rectificarea/îndreptarea erorilor materiale ale titlului de proprietate nr._/14.07.1992 si nr._/14.07.1992.
In motivarea cererii de rectificare reclamanții a arătat ca, în urma verificărilor a constatat că a fost trecută in mod eronat, in titlu de proprietate nr._/14.07.1992 este trecuta suprafața de 1,6900 ha teren in tarlaua 81, . fiind ca suprafața de 1,6914 ha. Este situata in tarlaua 96, parcelele P 5149/2-752 m.p., A5150/2-4863 m.p., A 5151/1-1131 m.p. L 5152/2-6999 m.p. si A 5171/1/5 -3302 m.p. iar in titlu de proprietate nr150386/14.07.1992, este trecuta suprafața de 1,2900 ha in ., corect fiind ca suprafața de 1,2338 ha. Teren este situata in . 5136/1-7AA2 m.p., P 5142- 2853 m.p.; DE 5143/1-637 m.p., P. 5149/1-178 m.p., A 5150/1-358 m.p., L 5152/1-1074 m.p. si A 5171/1/4-127 m.p., astfel încât se impune îndreptarea erorii materiale in acest sens.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.55 si 58 din Legea nr.18/1991.
C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că, a întocmit titlul de proprietate pe baza documentației înaintata de C. locala de fond funciar, aceasta fiind cea care are atribuții in stabilirea suprafețelor de teren reconstituite, astfel încât, nu se afla in culpa procesuala pentru faptul ca in titlul de proprietate au fost înscrise in mod greșit amplasamentul suprafețelor de teren reconstituite. In drept, au fost invocate dispozițiile legii fondului funciar si HG 890/2005.
In ședința publica instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței generale a instanțelor de a soluționa prezenta cauză.
Analizând actele si lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 159 indice 1 din Codul de Procedură Civila decretat în 1865, necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii .
Potrivit disp. art.I pct 11 din Legea nr.219/2012 pentru aprobarea Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 81/2011 privind trecerea Agenției Naționale de Cadastru si Publicitate Imobiliara din subordinea Ministerului Administrației si Internelor in subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale si Turismului, precum si pentru modificarea unor acte normative :” După articolul 9 se introduc două noi articole, articolele 9^1 și 9^2, cu următorul cuprins:…
…9^2. - Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările și completările ulterioare, se completează după cum urmează:…
… 2. După articolul 59 se introduce un nou articol, articolul 59^1, cu următorul cuprins:
«Art. 59^1. - (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
(2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
(3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.»"
În speță, prin cererea formulata, reclamanții solicita rectificarea titlului de proprietate nr._/14.07.1992, în sensul corectării numărului de parcelă și de .,6900 ha teren situat in tarlaua 81, . a titlului de proprietate nr._/14.07.1992, în sensul corectării numărului de parcelă și de . 1,2900 ha situata in ..
În contextul arătat reiese că dispozițiile Legii nr.219/2012 invocată, ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 789 din 23 noiembrie 2012, atribuie de la acest ultim moment competența exclusivă de analiză și soluționare pentru cererile de rectificare a erorilor materiale din Titlurile de proprietate Comisiilor județene, în cadrul procedurii administrative reglementată prin Legea nr.18/1991.
Așadar, conform textului de lege menționat comisiile județene sunt cele abilitate să adopte hotărâri cu privire la cererile de rectificare.
De precizat este si faptul ca, în acest fel nu este îngrădit liberul acces la justiție al persoanelor nemulțumite de modul de soluționare sau al lipsei soluționării, existând posibilitatea pentru acestea să conteste modul de soluționare sau lipsa soluționării cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană, prin intermediul plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanță.
În interpretarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la justiție nu este absolut, el poate permite restricții admise implicit, întrucât, prin chiar natura sa, este reglementat de către stat. Elaborând o astfel de reglementare, statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, restricțiile aplicate nu pot limita accesul persoanei într-o asemenea măsură sau până într-acolo încât dreptul să fie atins în însăși substanța sa. În plus aceste restricții nu sunt conforme cu art. 6 alin 1 din Convenție decât dacă urmăresc un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea cauza L. împotriva României, definitivă la 26.04.2006, paragraful 36).
Or, analizând cerințele arătate mai sus, instanța a constatat că prin reglementarea competenței exclusive de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale strecurate în titlurile de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar în favoarea chiar a organului emitent al acestor titluri de proprietate, se urmărește un scop legitim, respectiv acela de a asigura un termen rezonabil de soluționare a acestor cereri, care, în sine, nu implică probleme de interpretare sau de aplicare a normelor de drept ci doar de verificare a corectitudinii datelor menționate în titlurile de proprietate emise, verificări ce însă nu pot fi realizate de către instanțele de judecată cu aceeași celeritate ca în procedura administrativă, având în vedere încărcătura reală a activității actuale a instanțelor judecătorești (în medie 674 de dosare pe judecător la 6 luni la nivelul judecătoriilor în anul 2012, conform Raportului privind activitatea instanțelor de judecată în primul semestru al anului 2012 emis de către Consiliul Superior al Magistraturii, volumul și încărcătura fiind în creștere). Totodată, prin această reglementare se urmărește și degrevarea instanțelor judecătorești de acest tip de cauze, tocmai pentru a se putea asigura soluționarea cu celeritate a cauzelor înregistrate pe rolul judecătoriilor pentru care nu este reglementată o astfel de procedură.
De asemenea, se observă că este respectat și raportul rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat, formularea cererii către organul emitent al titlului de proprietate nefiind o sarcină disproporționată față de scopul descris mai sus.
Totodată, materialul probatoriu deja administrat în prezentul dosar rămâne câștigat cauzei, putând fi folosit de către reclamant pentru soluționarea administrativă a cererii, neimpunându-se folosirea altor resurse financiare pentru obținerea acelorași mijloace de probă.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai reiterat și în cauza B. împotriva României, hotărârea din 24.05.2005, paragraful 60, că art. 6 alin 1 din Convenție nu obligă statele să supună litigiile asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerințele art.6. intervenția inițială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerințele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competență deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin 1 din Convenție.
În acest sens, modul de soluționare sau chiar lipsa de soluționare a cererilor de rectificare a erorilor materiale de către C. Județeană poate fi contestată conform plângerii reglementată de art. 53 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificări și completări, în vederea exercitării controlului jurisdicțional de către instanța de judecată, fiind astfel garantat pe deplin accesul la justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta C. M. C..
Recurenta a susținut că greșit a fost admisă excepția necompetenței generale a instanței de judecată în soluționarea acțiunii și s-a dispus trimiterea dosarului spre competentă soluționare O.C.P.I. deoarece obiectul cererii îl constituie rectificarea unor titluri de proprietate emise în favoarea autorului reclamantei cu privire la identificatorii cadastrali și suprafețele de teren primite în proprietate.
Se mai arată că O.C.P.I. este o instituție fără activitate jurisdicțională, instanța intenționând, de fapt, să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
Consideră recurenta că instanța este competentă a soluționa această cerere, în temeiul art. 58 din legea 18/1991. Arată recurenta că art.59 indice 1 din legea 18/1991 dispune că rectificarea se poate realiza de către O.C.P.I. în baza hotărârii comisiei județene. Consideră recurenta că legiuitorul nu a exclus competența instanței privind soluționarea acestor cauze ci a instituit o procedură alternativă. S-a mai invocat și Hotărârea 342/2013 emisă de C. Județeană de Fond Funciar Iași precum și lipsa unui ordin al directorului O.C.P.I. care să stabilească procedura de urmat în vederea aplicării disp. art. 59 indice 1 din legea 18/1991.
A solicitat admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Legal citata intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate și potrivit disp.art. 483 și urm. c.proc.civilă, Tribunalul constată recursul întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâtă C. Județeană de Fond Funciar Iași solicitând a fi obligată la rectificarea a două titluri de proprietate.
Instanța de fond a invocat excepția necompetenței generale a instanței în soluționarea cererii, excepție pe care a admis-o și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare O.C.P.I.
Instanța a pronunțat astfel, o hotărâre în contradictoriu cu o instituție care nu este parte în cauză, nerespectând cadrul procesual stabilit de reclamant și a dispus înaintarea dosarului spre soluționare unei instituții fără activitate jurisdicțională.
Potrivit legii 7/1996 OCPI este o instituție fără activitate jurisdicțională.
Potrivit art.132 al.4 din codul de procedură civilă, în cazul în care instanța constată că cererea este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională, o va respinge ca inadmisibilă, declinarea de competență fiind posibilă doar în favoarea unei alte instanțe de judecată sau a unui organ cu activitate jurisdicțională, astfel cum dispune al.3 al aceluiași articol de lege.
În acest sens susținerile recurentei sunt întemeiate, motiv pentru care
va fi admis recursul, va fi modificată în tot hotărârea primei instanțe și va fi reținută cauza spre rejudecare.
În rejudecare, având în vedere obiectul acțiunii, instanța apreciază că acțiunea este inadmisibilă.
Reclamanta a invocat ca temei juridic art. 58 din legea 18/1991. Articolul invocat se referă însă la modificarea, înlocuirea, desființarea titlului de proprietate și nu la rectificarea solicitată prin acțiune.
Rectificarea titlurilor de proprietate se realizează potrivit procedurii prevăzute de art. 59 indice 1 din legea 18/1991.
Potrivit art. 591 din Legea 18/1991: „ (1) Îndreptarea erorilor materiale înscrise în titlurile de proprietate care sunt produse din cauza erorilor de scriere se efectuează de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară. (2) Rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene. (3) Procedura de îndreptare a erorilor materiale și de rectificare a titlurilor de proprietate va fi aprobată prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.”.
Așa după cum rezultă din prevederile art. 591 din Legea 18/1991 rectificarea titlurilor de proprietate se poate face de către oficiul de cadastru și publicitate imobiliară în temeiul hotărârii comisiei județene. Așadar, textul de lege redat anterior, prevede o competență și o procedură specială în ceea ce privește rectificarea titlurilor de proprietate, respectiv, atribuie competența Oficiului de Cadastru și publicitate imobiliară, în temeiul hotărârii comisiei județene.
Corectarea altor erori decât a celor de scriere sunt de competența instanței de judecată, in absența unei reglementări speciale.
Atât timp cât alin 1 din art. 591 din Legea 18/1991 nu face nici o distincție in privința erorilor de scriere înseamnă că acestea pot viza orice element din cuprinsul titlului de proprietate, inclusiv cele ce țin de identificarea topocadastrală a terenului.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei referitoare la caracterul alternativ al competenței de soluționare a cauzei deoarece rațiunea introducerii acestui articol de lege a fost tocmai de a stabili o modalitate mai simplă de îndreptare a erorilor din titlurile de proprietate, chiar de către emitentul actului. Aliniatul 2 al aceluiași articol se referă la procedura de îndreptare a erorilor și rectificare a titlurilor ce urmează a fi stabilită prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. De altfel chiar reclamanta susține că în titluri există erori de identificare cadastrală(fila 6 recurs).
Este greu de înțeles, în cazul în care ar fi de acceptat punctul de vedere al reclamantei referitor la competența alternativă, raționamentul avut în vedere de legiuitor.
Nici argumentul referitor la emiterea hotărârii 342/2013 nu poate fi acceptat deoarece comisia județeană de fond funciar nu are competența legală de a emite norme de aplicare a legii.
Prin urmare, atât timp cât există o cale specială pusă la dispoziție de legiuitor pentru soluționarea acestor litigii, respectiv cererea adresată comisiei județene(instituție cu atribuții administrativ jurisdicționale), acțiunea reclamantei adresată direct instanței de judecată este inadmisibilă.
În raport de aceste considerente, va fi respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții C. M. C., L. G. și L. R. împotriva sentinței civile 4259/24.03.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanții C. M. C., L. G. și L. R. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Fond Funciar Iași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, I. D. | Judecător, Doinița T. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
2 ex. – 08.04.2015
Judecător fond: Ș. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 942/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 949/2014.... → |
|---|
