Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 949/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 949/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 949/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18 Noiembrie 2014
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 949/2014
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de reclamantul M. N. D. împotriva sentinței civile nr. 580 din 15.03.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. C., C. L. de F. F. F., P. C. F. și C. Județeană de F. F. Iași, având ca obiect constatare nulitate act juridic abs. parț..acte de proprietate.
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 20.10.2014, susținerile și concluziile apărătorului apelantului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, pentru a-i da apărătorului apelantului posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 27.10.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei succesiv pentru data de 31.10.2014, pentru 04.11.2014, pentru 11.11.2014 și mai apoi pentru azi, 18.11.2014, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 580 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria H. s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Județeană Iași.
S-a respins acțiunea promovată de reclamantul M. N.D. în contradictoriu cu pârâții A. C. ,C. L. F.,P. comunei F. și C. Județeană Iași de fond funciar,ca nefondată.
A fost obligat reclamantul să achite pârâtului A. C. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,16 ha teren situat pe raza comunei F.,județul Iași prin hotărârea nr.7983 din 24.10.2007 a Comisiei Județene Iași.
La data de 27.10.2010,reclamantul a fost pus în posesie cu această suprafață de teren prin procesul-verbal nr.2305 încheiat de comisia locală de fond funciar,astfel: 600 mp.teren în extravilan și 1000 mp.teren în intravilan F.-T.59,P.811/1,fiind vecin pe latura de sud cu pârâtul A. C..
Prin sentința civilă nr.593/2011 a Judecătoriei H.,C. Județeană Iași a fost obligată să emită reclamantului titlul de proprietate pentru acest teren după ce îi va fi înaintată documentația prealabilă de către comisia locală.
Din precizările comisiei locale rezultă că nici până în prezent nu s-a emis titlu de proprietate reclamantului deoarece OCPI Iași a restituit documentația cu mențiunea de a se crea cale de acces.
Reclamantul a formulat prezenta cerere și a solicitat anularea actelor de proprietate emise pârâtului și anume a adeverinței de proprietate (nefiind emise până în prezent proces-verbal de punere în posesie și titlu de proprietate) pentru suprafața de 0,0500 mp. pe motiv că pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare decât ar fi avut dreptul,blocându-i accesul la drumul public.
În temeiul art.248 Cod procedură civilă,instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta C. Județeană Iași.
Această pârâtă a susținut în întâmpinarea depusă la dosar-fila 46 că nu are calitate procesuală în cauză deoarece actele supuse atenției sunt emise de către C. L. F.,ea având calitate doar în cauzele privind modificarea sau anularea titlurilor de proprietate.
Cauza de față are ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței de proprietate emise pârâtului A. C. în baza hotărârii nr.23/1991 a comisiei județene iar instanța consideră că pârâta are calitate procesuală în prezenta pricină,astfel încât excepția va fi respinsă.
Pe fond,instanța reține că pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren iar din documentația aferentă emiterii acestui act provizoriu de proprietate-filele 94-99 dosar,rezultă că pârâtul a formulat cerere în temeiul art.19 din Legea 18/1991.Prin hotărârea comisiei județene nr.23 din 9.08.1991,pârâtul a fost validat cu suprafața de 1 ha teren pe raza comunei F. și i s-a eliberat adeverința de proprietate nr.491 din 16.08.1991-fila 64.
Pe verso adeverinței de proprietate este înscris amplasamentul terenului constituit în proprietate și anume: 8194 mp.teren în extravilan și 1806 mp.teren în intravilan,T.59,CC 812/1 și A 811/1,amplasament pe care pârâtul îl ocupă în prezent,potrivit propriilor declarații date în fața instanței.
Se poate observa că ambelor părți li s-a atribuit teren în intravilan P.811/1 însă pârâtului nu i s-a emis proces-verbal de punere în posesie,așa cum rezultă din adresa nr.1344 din 11.04.2014 a Comisiei Locale F..
Mențiunile înscrise pe verso adeverinței de proprietate nu au caracter obligatoriu pentru comisia locală care,în momentul când va întocmi documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pârâtului,va putea stabili și un alt amplasament pentru terenul ce urmează a-i fi atribuit acestuia. Este adevărat că pârâtul are edificate construcții pe terenul intravilan,așa cum rezultă din autorizația de construcție nr.9 din 2.07.1973-fila 112 dosar și din schițele întocmite de expertul topograf anexă la raportul de expertiză.
Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtului i s-ar fi constituit dreptul de proprietate în temeiul art.24 din Legea 18/1991,așa cum a susținut reclamantul,la dosar nefiind depus un act de atribuire a terenului emis de fostul CAP F.,de consiliul popular sau de primăria comunei,situație în care suprafața de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești nu ar fi putut fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire.
În această situație,trebuie acceptat faptul că pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul art.19 și art.23 din Legea 18/1991.
În opinia instanței,atât timp cât pârâtului nu i s-a stabilit în mod definitiv amplasamentul terenului printr-un proces-verbal de punere în posesie,el fiind doar în posesia adeverinței de proprietate,aceasta nu poate fi anulată pentru o suprafață de 0,0500 ha teren din intravilan pe motiv că reclamantul nu are creată cale de acces la drumul public.
Nimic nu împiedică pe pârâta comisia locală să procedeze la punerea în posesie a pârâtului și,în acest mod,la crearea unei căi de acces pentru reclamant,având în vedere că,până la acest moment doar reclamantul a fost pus în posesie.
Motivul de nulitate invocat de reclamant este cel prevăzut de art.III alin.1 lit.a pct.v din Legea 169/1997 în sensul că sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art.24 alin.1 din Legea 18/1991.
Pentru incidența acestui caz de nulitate este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unor acte de constituire a dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de art.24 din Legea 18/1994 iar aceste acte să privească o suprafață de teren mai mare decât cea la care persoana era îndreptățită.
Terenurile care pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate în condițiile art.24 din Legea 18/1991 sunt cele care au fost atribuite de CAP-uri în vederea construirii de locuințe,terenuri care erau situate în intravilanul localităților.Prin noțiunea de „atribuire” legea are în vedere suprafețele de teren ce au făcut obiectul unor acte de dare în plată încheiate între fostele CAP-uri și persoanele îndreptățite sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe.
Întinderea suprafeței ce poate forma obiectul constituirii dreptului de proprietate în această situație este aceea indicată în actul de atribuire,acte ce trebuie să provină de la cooperativele agricole de producție.
Din analiza coroborată a probelor administrate în cauză,instanța consideră că în cauză nu este incident acest caz de nulitate deoarece nu s-a făcut dovada faptului că pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate în condițiile art.24 alin.1 din Legea 18/1991,neexistând la dosar un act de atribuire a terenului în vederea construirii de către pârât a locuinței și anexelor gospodărești care să provină de la fostul CAP F..
Pe de altă parte,reclamantul a fost pus în posesie integral cu suprafața ce i-a fost reconstituită prin hotărârea nr.7983/2007 a comisiei județene,a semnat procesul-verbal de punere în posesie nr.2305/2010,ceea ce înseamnă că a acceptat amplasamentul oferit de comisia locală,astfel că nu mai poate fi pus în posesie în prezent pe o suprafață de 500 mp. teren care să provină din anularea adeverinței de proprietate a pârâtului A. C.,așa cum a solicitat prin cererea introductivă.
Motivul invocat de reclamant în justificarea interesului său în promovarea cererii și anume blocarea accesului la drumul public de către pârât nu poate conduce la anularea adeverinței de proprietate a pârâtului deoarece nu se înscrie între motivele de nulitate prevăzute de legiuitor în art.III din Legea 169/1997 (ci eventual,la posibilitatea formulării în viitor a unei acțiuni în revendicare,după ce i se va emite titlul de proprietate,dacă el consideră că pârâtul stăpânește o suprafață mai mare de teren decât cea pentru care i s-a constitut dreptul de proprietate).
Față de aceste considerente,instanța apreciază că cererea reclamantului este nefondată și o va respinge.
În temeiul art.452-453 Cod procedură civilă,îl va obliga pe reclamant la plata sumei de 400 lei către pârâtul A. C. cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat,conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul M. D., criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Se arată în motivele de apel că în mod greșit instanța de fond a respins ca nefondată acțiunea .
Din dezbaterile la instanța de fond rezultă că, din inițiativa și cu sprijinul primarului, comisiile de fond funciar pârâte au atribuit pe vechiul amplasament al familiei reclamantului, în intravilan, un teren în suprafață de 0,15 ha, prin constituire pârâtului A. C., blocând în acest fel accesul reclamantului la drumul public. Pârâtul nu deține proces verbal de punere în posesie, acte de atribuire din partea organelor competente și nici autorizație de construcție pe acel amplasament. Autorizația prezentată de pârât este nulă de drept din moment ce nu identifică în nici un fel amplasamentul.
Adeverința de proprietate emisă pe numele pârâtului este lovită de nulitate întrucât nu se putea atribui unei persoane pe un teren revendicat de alta .
De nulitate absolută parțială este lovită și hotărârea de validare a comisiei județene, întrucât s-a validat dreptul de proprietate al pârâtului pentru o suprafață mai mare decât prevede legea.
Este adevărat că reclamantul a acceptat teren în compensare în extravilan, în condițiile în care i s-ar fi asigurat accesul la drumul public. Cum însă nu are asigurat acest acces, are interesul de a solicita constatarea nulității actelor de constituire a dreptului de proprietate emise pentru pârât.
Daunele cominatorii se justifică prin refuzul comisiilor și a primarului de a aplica sentința civilă nr. 593/2011 ca și prin reaua credință a primarului manifestată pe tot parcursul procesului.
Intimatul A. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței pronunțate de Judecătoria H..
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel invocate,probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile,Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a actelor de proprietate-adeverință de proprietate,proces-verbal de punere în posesie sau,dacă este cazul a titlului de proprietate pentru suprafața de 0,05 ha teren pe numele A. C.,teren ce constituie vechi amplasament al familiei M.,punerea în posesie pe această suprafață de teren în intravilanul satului F. conform validării prin hotărârea nr.7983/2007 a comisiei județene,din terenul atribuit pârâtului,în vederea asigurării accesului la drumul public de pe terenul în suprafață de 10 ari și obligarea primarului la plata de daune cominatorii în baza art.64 din Legea 18/1991,până la punerea efectivă în posesie și înmânarea titlului de proprietate.
Reclamantul invocă ca motiv al cererii de anulare a actelor de constituire a dreptului de proprietate pe numele pârâtului faptul că acesta nu ar fi fost îndreptățit la constituire cu privire la respectivul teren, care a aparținut autorilor reclamantului.
Din probatoriul administrat în cauză rezultă că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de0,16 ha teren pe raza comunei F., prin hotărârea nr.7983/2007 a comisiei județene. Acesta a fost pus în posesie cu întreaga suprafață reconstituită prin procesul-verbal de punere în posesie nr.2305/2010.
Prin sentința civilă nr.593/2011 a Judecătoriei H.,C. Județeană Iași a fost obligată să emită reclamantului titlul de proprietate pentru acest teren după ce îi va fi înaintată documentația prealabilă de către comisia locală, această hotărâre constituind titlu executoriu.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, reclamantul nu justifică în prezent nici o îndreptățire de a mai solicita obligarea comisiei locale la punerea în posesie pe o suprafață de teren deținută de pârât, în plus față de cea înscrisă în procesul verbal de punere în posesie nr. 2305/2010.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actelor de constituire a dreptului de proprietate emise pe numele pârâtului pentru suprafața de 500 m.p., Tribunalul reține că pârâtului A. C. i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren prin hotărârea nr. 23 din 09.08.1991, eliberându-se adeverința de proprietate nr. 491/16.08.1991.
Nu s-a procedat la punerea în posesie și nici la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
Adeverința de proprietate, chiar dacă are pe verso mențiuni cu privire la amplasamentul terenului nu face decât dovada dreptului de proprietate, nu și dovada amplasamentului terenului pentru care s-a stabilit dreptul, astfel încât nu poate fi anulată pe motiv că prin emiterea sa s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al reclamantului.
Motivul de nulitate invocat de reclamant este cel prevăzut de art.III alin.1 lit.a pct.v din Legea 169/1997 în sensul că sunt lovite de nulitate absolută actele de constituire a dreptului de proprietate în măsura în care au depășit limitele de suprafață stabilite de art.24 alin.1 din Legea 18/1991.
Pentru incidența acestui caz de nulitate este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: existența unor acte de constituire a dreptului de proprietate în condițiile prevăzute de art.24 din Legea 18/1994 iar aceste acte să privească o suprafață de teren mai mare decât cea la care persoana era îndreptățită.
Terenurile care pot face obiectul constituirii dreptului de proprietate în condițiile art.24 din Legea 18/1991 sunt cele care au fost atribuite de CAP-uri în vederea construirii de locuințe,terenuri care erau situate în intravilanul localităților.Prin noțiunea de „atribuire” legea are în vedere suprafețele de teren ce au făcut obiectul unor acte de dare în plată încheiate între fostele CAP-uri și persoanele îndreptățite sau loturile în folosință acordate pentru construcția de locuințe.
Tribunalul constată că în cauză nu este incident acest caz de nulitate deoarece nu s-a făcut dovada faptului că pârâtului i s-a constituit dreptul de proprietate în condițiile art.24 alin.1 din Legea 18/1991,neexistând la dosar un act de atribuire a terenului în vederea construirii de către pârât a locuinței și anexelor gospodărești care să provină de la fostul CAP F..
În mod corect a fost respinsă și cererea privind obligarea primarului la plata de daune cominatorii, reclamantul având calea punerii în executare silită a sentinței civile nr. 593/2011 a Judecătoriei H..
Pentru toate aceste considerente urmează ca în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă să se respingă apelul și să se mențină sentința Judecătoriei H. ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulată de reclamantul M. N. D. împotriva sentinței civile nr. 580 din 13.05.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2014
Președinte, M. S. | Judecător, G. C. | |
Grefier, N. E. |
Red. S.M./S.M. -2ex.
06.05.2015
Judecător fond – L. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1528/2014. Tribunalul IAŞI | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1641/2014.... → |
|---|
