Cerere de ajutor public judiciar. Decizia nr. 995/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 995/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 15 Octombrie 2015
PREȘEDINTE – T. P.
JUDECĂTOR – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 995/2015
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de M. C. G., recursul declarat de C. locală de fond funciar M. și recursul declarat de M. L., M. C., S. M., M. N., M. A., M. A., împotriva sentinței civile nr._ din 22 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatele P. E. și C. Județeană Iași De F. F., având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială T.P.; obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 01 octombrie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a se depune note de concluzii scrise, la solicitarea părților, s-a amânat pronunțarea pentru 08 octombrie 2015 când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/22.12.2014, Judecătoria Iași a dispus următoarele:
Respinge excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii.
„Admite în parte cererea modificată a reclamantului M. C. G., cu domiciliul în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâții M. L., M. N., M. A., M. A., P. E., toți cu domiciliul în ., M. C., cu domiciliul în Iași, ..2, ., S. M., cu domiciliul în ., C. jud. Iași de fond funciar și C. locală de fond funciar M. .
Constată nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/29.03.1994 emis de C. jud. Iași de fond funciar pentru suprafața totală de 1,39 ha teren din totalul de 5,3900 ha teren, situat în raza administrativ teritorială a comunei M., ce a fost emis pe numele beneficiarilor M. C. V., M. C. G. și P. E. .
Respinge capetele de cerere privind obligarea pârâtei C. locală de fond funciar M. la întocmirea documentației de punere în posesie respectiv a Comisiei jud. Iași de fond funciar la emiterea Titlului de proprietate .
Obligă reclamantul la plata în contul expertului F. D. I. a sumei de 1291,25 lei reprezentând c/v diferență onorariu.
Obligă pârâta C. locală de fond funciar M. la plata către stat a sumei de 1516,25 lei, reprezentând c/v a 1/2 din onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei, precum și a sumei de 1516,25 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii:
„Pe rolul acestei instanțe a fost înregistrată sub nr._ /08.02.2013 cererea formulată de reclamantul M. G., în contradictoriu cu parații M. L., M. C., S. M., M. N., M. A., M. A., P. E., C. L. de fond funciar M. și C. jud. Iași de fond funciar, solicitând ca prin hotărâre judecătorească instanța să constate nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/1994 pentru suprafața de 2 ha teren situat pe raza comunei M.. Totodată, a solicitat reclamantul obligarea Comisiei locale de fond funciar M. la întocmirea documentației în vederea emiterii Titlului de proprietate pentru 2 ha teren precum și a Comisiei jud. Iași de fond funciar la emiterea Titlului de proprietate pentru această suprafață, dar și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat reclamantul că, la momentul colectivizării s-a înscris în CAP cu suprafața de 2 ha teren, totalizând împreună cu soția 3,50 ha, iar după apariția Legii nr.18/1991 a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate atat pentru terenul personal cat și pentru cel care-i revenea de la părinți, ce a fost înregistrată sub nr. 2997/09.03.1991.
Conform susținerilor reclamantului a fost emis Titlul de proprietate nr._/29.03.1994 pe numele lui și a fraților P. E. respectiv M. V. pentru suprafața de 5,3900 ha teren, în calitate de moștenitori ai tatălui lor M. C., însă, în cuprinsul acestuia în mod greșit a fost înscrisă suprafața de 2 ha teren care i se cuvenea în calitate de proprietar, cu precizarea că autorul și-a înzestrat toți copiii cu cate 2 ha teren, cu excepția lui P. E. și frații lui și-au reconstituit dreptul pentru suprafețele primite în acest mod, având și Titluri de proprietate .
După cum a arătat reclamantul stăpânește terenul din 1960, a edificat construcții pe acesta, l-a cultivat și dat în arendă, cu mențiunea că, deși tatăl lui a formulat cerere de reconstituire pentru o suprafață de 4 ha teren i s-a dat suprafața de 5,39 ha, acesta invocând disp. art. 8 și art. 11 din Legea nr.18/1991 și art. III din legea nr.169/1997.
În drept au fost invocate disp. Legii nr.18/1991, Legii nr.169/1997, HG nr.890/2005.
În susținere au fost anexate înscrisuri în copie (f.6-13).
Sub nr. de înregistrare 4558/28.02.2013 reclamantul a formulat precizări completatoare la acțiune, arătând că solicită constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._/29.03.1994 și nu a celui cu nr._/1994, indicat eronat, dar și faptul că M. V. este decedat, iar moștenitori sunt ceilalți parați deja indicați.
Legal citată parata C. jud. Iași de fond funciar a formulat și depus întâmpinare prin care a invocat, pe cale de excepție, lipsa coparticipării procesuale pasive a lui M. V. raportat la disp. art. 47 C.p.c, iar pe fondul cauzei a făcut referire la disp. art. 37 din HG nr.131/1991, în vigoare la data emiterii Titlului, cu precizarea că acesta a fost emis în baza documentației întocmită de C. locală de fond funciar M.. De asemenea a arătat parata că obligarea sa la întocmirea unui alt Titlu pentru suprafața de 2 ha se poate face în condițiile art. 36 alin.1 din HG nr.890/2005, doar pentru cererile validate și pe baza documentațiilor înaintate de comisia locală.
Au formulat întâmpinare și parații M. C., M. L., S. M., M. N., M. A. și M. A., prin care au solicitat respingerea cererii cu mențiunea că, în anul 2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași acțiunea cu nr._/245/2011, prin care același M. G. împreună cu P. E. au cerut instanței să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._/29.03.1994 pentru faptul că în cuprinsul acestuia a fost inclus și M. C.V., iar prin sentința civilă nr._/12.07.2012 a fost respinsă acțiunea în mod irevocabil cu motivarea că Titlul a fost legal emis.
În contextul arătat pârâții au invocat prezumția instituită de art. 1200 alin.4 C.p.c în sensul că există putere de lucru judecat, iar pe de altă parte au invocat excepția lipsei de interes a reclamantului deoarece nu are un drept recunoscut de lege pentru reconstituirea unui drept de proprietate exclusiv în privința suprafeței de 2 ha teren .
Nu în ultimul rând au arătat parații că, în lipsa unei hotărâri a Comisiei județene care să-i recunoască dreptul de proprietate reclamantul nu poate pretinde direct de la instanță să fie obligată C. comunală la întocmirea documentației pentru suprafața de 2 ha.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri (f.54-57).
La solicitarea instanței parata C. jud. Iași de fond funciar a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr._/1994 (f.34-39, f.93-103) iar OCPI Iași adresa nr._/856/15.04.2013 (f.70-71, f.85-90) .
La termenul din 17.04.2013 reclamantul a formulat și depus răspuns la întâmpinare la care a anexat înscrisuri (f.72-81).
La termenul din 27.05.2013, prin încheiere de ședință instanța a respins excepția lipsei coparticipării procesuale pasive și a unit cu fondul excepția lipsei de interes și prezumția lucrului judecat.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile aflate la dosar, completate de reclamant cu cele depuse la termenul din 20.05.2013 (f.104-110) iar de parata C. locală de fond funciar cu cele depuse la filele 162-170. De asemenea, a fost încuviințată proba cu interogatoriul paraților, la solicitarea reclamantului, administrată doar cu P. E. (f.138) și C. locală de fond funciar M., care a răspuns în scris întrebărilor formulate(f.153) dar și interogatoriul reclamantului, care de asemenea s-a prezentat în fața instanței pentru administrare (f.154). Nu în ultimul rând, a fost administrată proba testimonială, fiind audiat în cauză martorul T. M., propus de reclamant, a cărui depoziție a fost consemnată și atașată la dosar (f.157), dar și proba cu expertiză topo, fiind depus la dosar raport de expertiză întocmit de d-l expert F. D. I. (ce l-a înlocuit pe expert N. M. din dispoziția instanței) însoțit de anexe și decont justificativ (f.262-301), lucrarea fiind avizată de OCPI Iași (f.302-317).
În privința onorariului de expert, prin încheierile de ședință date în camera de consiliu la 13.01.2014 respectiv la 27.10.2014 au fost admise în parte cererile de ajutor public judiciar ale reclamantului și exonerat acesta de la plata a 1/2 din suma totală stabilită cu acest titlu.
La termenul din 13.10.2014, prin încheiere de ședință, instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de reclamant, precum și cererea de cenzurare onorariu expert.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța constată următoarele:
Pe numele lui M. C.V., M. C.G. și P. E., moștenitori ai lui M. C., decedat la 12.07.1979 (f.75) a fost emis în baza disp. Legii nr.18/1991 Titlul de proprietate nr._/29.03.1994 prin care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 5,39 ha teren pe raza comunei M., jud. Iași de pe urma autorului (f.9) în condițiile în care potrivit cererii de înscriere în CAP acesta a predat doar suprafața totală de 4,00 ha teren (f.8).
Prin sentința civilă nr._/12.07.2012 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosar nr._/245/2011, rămasă irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată de M. C.G. și P. E. împotriva pârâților M. L., M. C., S. M., M. N., M. A., M. A., moștenitori ai lui M. C. V. și pârâtelor C. locală de fond funciar M. respectiv C. jud. Iași de fond funciar, prin care cei dintâi au solicitat anularea parțială a Titlului de proprietate nr._/29.03.1994, cu scopul de a fi eliminat dintre beneficiari M. C.V., întrucât nu a solicitat prin cerere suprafețe de teren după autor.
S-a reținut în considerentele sentinței menționate după coroborarea probelor administrate, că Titlul de proprietate contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legilor de fond funciar, cât timp au fost formulate cereri de reconstituire de către toți cei trei moștenitori ai autorului, cărora li s-a validat dreptul, invocându-se incidența disp. art. 13 alin.3 din Legea nr.18/1991.
Mai relevă înscrisurile faptul că pe numele lui M. C.V. a fost emis Titlul de proprietate nr._/24.03.1994 pentru o suprafață totală de 3,5551 ha pe raza satului Epureni, .) având la bază cererea înregistrată pe rolul Primăriei M. sub nr. 2998/09.03.1991, prin care a solicitat emiterea Titlului pentru suprafețele cu care figurează în registrul agricol dar și pentru diferența de suprafață ce rămâne din moștenirea lui M. C. (f.94) iar în ce-l privește pe reclamant acesta a adresat Comisiei locale de fond funciar M. cererea înregistrată sub nr. 2997/09.03.1991, prin care a solicitat „ aprobarea” suprafeței de teren care-i revine de la părinți ca moștenire întrucât, în perioada colectivizării, s-a înscris la CAP cu suprafața de 3,50 ha teren dar nu cunoaște dacă i s-a făcut rol (f.6-7).
Din coroborarea depoziției martorului T. M. cu răspunsul la interogatoriu al lui P. E. rezultă faptul că M. C. și-a înzestrat copiii în timpul vieții cu suprafețe de teren, iar M. G. ar fi beneficiat în acest mod are o suprafață de 1,50 ha ce se află în locul numit” Păr”, potrivit susținerilor martorului autor (f.138, f.157) această suprafață figurând și în registrul agricol din perioada 1959-1961 al autorului M. C. (f.163) la rubrica ” identificarea pe parcele a terenurilor aflate în posesia gospodăriei”.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză și anexei 1A a fost identificată în locul numit „Tarlaua Păr” suprafața de 1,50 ha teren în T 138 . stăpânită de reclamant, împrejmuită parțial cu gard, pe care se află edificată o construcție și o fântână (f.270-271), expertul arătând și că aceasta este cuprinsă în suprafața totală de 5,39 ha ce face obiectul Titlului de proprietate nr._/29.03.1994.
Raportat la situația de fapt reținută instanța va analiza mai întâi excepția lipsei de interes ce a fost unită cu fondul, apreciind ca aceasta nu este întemeiată, din următoarele considerente:
În analiza condițiilor de exercitare a acțiunii civile existența calității procesuale, alături de cea a interesului și capacității procesuale trebuie să rezulte în mod neîndoielnic, derivând pentru reclamant din calitatea de titular a dreptului subiectiv încălcat sau a interesului ocrotit, iar pentru pârât din calitatea de titular a obligației corelative acelui drept sau interes.
În ce privește interesul, pentru ca reclamantul să poată promova o acțiune în constatarea nulității absolute a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate este necesar ca acesta să fie legitim, personal, născut și actual, ceea ce presupune, în mod indubitabil, prejudicierea sa prin actele de reconstituire emise pe numele altei persoane.
Prin raportare la disp. speciale ale Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare instanța apreciază faptul că reclamantul are interes în introducerea prezentei acțiuni, astfel că va respinge excepția ca neîntemeiată, întrucât este descendent de gradul I după defunctul M. C. și a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ce nu s-a dovedit a fi fost finalizată în privința solicitării de validare și pentru suprafața de 2 ha teren pe care acesta susține că a predat-o la CAP ( conform răspunsului la interogatoriu formulat de C. locală de fond funciar M. - f.153), provenind în opinia lui din înzestrare de către autor și care a fost inclusă în mod nelegal în Titlul de proprietate contestat, prejudiciindu-l.
Referitor la fondul pretențiilor potrivit disp. art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr.18/1991:” Stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor care se gãsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legii beneficiazã membrii cooperatori care au adus pãmînt în cooperativa sau cãrora li s-a preluat în orice mod teren de cãtre aceasta, precum și în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pãmînt în cooperativa și alte persoane anume stabilite.”
În speță instanța apreciază că nu poate fi reținută prezumția de lucru judecat în baza considerentelor sentinței civile nr._/12.07.2012 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosar nr._/245/2011, rămasă irevocabilă, cât timp în dosarul menționat, în baza motivelor de nulitate invocate, valabilitatea Titlului de proprietate nr._/1994 s-a rezumat doar la verificarea îndreptățirii lui M. V. de a figura ca beneficiar alături de P. E. și M. G., prin prisma calității de moștenitor dovedită în condițiile art. 13 alin.3 din Legea nr.18/1991 fără a se analiza (în condițiile în care nici nu s-a invocat) în ce măsură beneficiarii aveau dreptul la reconstituire după autor pentru întreaga suprafață de 5,39 ha, ce face obiectul Titlului, prin raportare la registrul agricol și actele primare.
Cum în prezenta cauză instanța poate proceda așadar la soluționare fără a exista riscul de a contrazice ceea ce a fost deja judecat printr-o hotărâre anterioară, reiese din probatoriul administrat că Titlul de proprietate nr._/29.03.1994 a fost emis pe numele lui M. G., M. V. și P. E. pentru o suprafață mai mare decât cea de 4,00 ha teren pe care autorul a predat-o la CAP și care li s-ar fi cuvenit, în calitate de moștenitori solicitanți ai reconstituirii dreptului de proprietate.
Astfel, reține instanța că moștenitorii lui M. C. au fost înzestrați de acesta cu suprafețe de teren în timpul vieții iar despre suprafața de 1,5 ha teren din locul numit ” Păr”, se relevă că a fost dobândită în acest mod de M. G., fiind situată conform expertizei în T 138 ., împrejmuită parțial cu gard, pe care se află edificată o construcție și o fântână (f.270-271), și pentru care s-a dovedit a fi cuprinsă în suprafața totală de 5,39 ha înscrisă în Titlul de proprietate nr._/29.03.1994.
Pentru considerentele expuse instanța va admite cererea modificată a reclamantului însă doar în parte și va constată nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr._/ 29.03.1994 emis de C. jud. Iași de fond funciar cu privire la suprafața totală de 1,39 ha teren din totalul de 5,3900 ha teren, situat în raza administrativ teritorială a comunei M., ce a fost emis pe numele beneficiarilor M. C.V., M. C.G. și P. E..
Pe de altă parte, în condițiile în care punerea în posesie și emiterea Titlului de proprietate se face pentru cereri validate iar cererea de reconstituire depusă sub nr. 2997/09.03.1991 de M. G. a fost soluționată de C. locală de fond funciar M. și implicit de C. jud. Iași doar în ce privește terenul cuvenit după autorul M. C., pentru care validarea s-a făcut în Anexa 3 destinată moștenitorilor (f.100) se impune mai întâi analiza acesteia de comisiile abilitate, în procedura administrativă, sub aspectul îndreptățirii solicitantului și pentru terenul deținut în nume propriu, instanța va respinge capetele de cerere având obiect întocmirea documentației de punere în posesie respectiv emiterea Titlului de proprietate.
Având în vedere înscrisurile dosarului și faptul că a fost respinsă cererea de cenzurare a diferenței onorariului de expert formulată de reclamant instanța îl va obliga pe acesta la plata în contul expertului F. D. I. a sumei de 1291,25 lei, reprezentând c/v diferență onorariu ce-i revine în urma admiterii în parte a ajutorului public judiciar.
Totodată, în baza disp. art. 18 din OUG nr.51/2008 actualizată instanța va obliga pârâta C. locală de fond funciar M. la plata către stat a sumei de 1516,25 lei, reprezentand c/v a 1/2 din onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei, precum și a sumei de 1516,25 lei către reclamant, (din care acesta a achitat deja suma de 225,00 lei cu titlu de onorariu provizoriu pentru efectuarea expertizei) cu titlu de cheltuieli de judecată.”
Împotriva acestei hotărâri au promovat recurs reclamantul M. C. G., pârâta C. L. de F. F. M. și pârâții M. L., M. C., S. M., M. N., M. A. și M. A..
1. A motivat recurentul M. C. G. că în mod greșit instanța de fond a reținut nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/29.03.1994 pentru suprafața de 1,39 ha întrucât prin cererea introductivă a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului în discuție pentru suprafața de 2 ha, teren înscris la C.A.P. și pentru care a formulat cerere de reconstituire.
Instanța de fond nu a motivat neadmiterea cererii pentru suprafața de 2 ha.
Într-adevăr, la judecarea la fond s-a efectuat o expertiză topometrică pentru identificarea celor 2 ha teren, dar expertul nu a răspuns la obiectivele fixate de instanță, s-au formulat obiecțiuni care în mod greșit au fost respinse de către instanța de fond. Tot în mod greșit instanța a respins și cererea de cenzurare a onorariului de expert, acesta fiind exagerat față de complexitatea lucrării și față de posibilitățile financiare. La identificarea acestei suprafețe expertul nu a avut în vedere toate probele existente la dosarul cauzei (chitanțele ce atestă plata impozitului, contractul de arendă, declarație de martor, răspuns la interogatoriu). A precizat reclamantul că suprafața înscrisă la CAP a fost de 2 ha, astfel încât nu este corectă soluția instanței de constatare a nulității doar pentru 1,39 ha.
2. Greșită este și soluția de respingere a cererilor privind obligarea pârâtei C. L. de F. F. M. la întocmirea documentației de punere în posesie, respectiv a Comisiei Județene Iași de F. F. la emiterea titlului de proprietate. În mod greșit a apreciat instanța de fond asupra acestei cereri. Instanța se contrazice pentru că mai întâi reține că recurentul a formulat cerere de reconstituire, că în mod cert a dobândit prin înzestrare o suprafață de teren la fel ca și frații săi (teren înscris la C.A.P.) dar apoi arată că se impune analiza administrativă a îndreptățirii pentru acest teren. A arătat recurentul că la momentul colectivizării s-a înscris în C.A.P. cu suprafața de 2 ha teren (împreună cu soția totalizând suprafața de 3,50 ha). După apariția Legii 18/1991 a formulat cerere de reconstituire atât pentru terenul de 2 ha cu care personal s-a înscris în C.A.P. cât și pentru suprafața de teren care revine de la părinți (cerere înregistrată sub nr. 2997/09.03.1991).
Cererea sa a fost validată și s-a emis titlul de proprietate nr._/29.03.1994 pentru suprafața de 5 ha și 3900 mp teren pe numele tuturor moștenitorilor lui M. C. – tatăl beneficiarilor.
În mod greșit în acest titlu a fost inclusă și suprafața de 2 ha teren care i se cuvenea în calitate de proprietar și nu de moștenitor (suprafață cu care s-a înscris la C.A.P. și pentru care a formulat cerere de reconstituire). A mai precizat că cererea tatălui său de înscriere la C.A.P. a fost făcută pentru suprafața de 4 ha teren, dar reconstituirea s-a făcut pentru 5 ha 3900 mp teren. Este evident că reconstituirea s-a făcut pentru o suprafață mai mare, fiind inclusă și suprafața de 2 ha teren pentru care recurentul era îndreptățit la reconstituire.
3. Este greșită soluția instanței de fond de obligare a recurentului la plata în contul expertului F. a sumei de 1216,25 lei reprezentând contravaloare diferență onorariu, față de culpa procesuală a pârâților și față de disp. art. 274 Cod procedură civilă. Această diferență trebuie pusă tot în sarcina pârâților care au pierdut procesul.
4. Este greșită soluția instanței de fond și cu privire la soluționarea cererii de obligare a pârâților la plata către recurentul-reclamant a sumei de 1516,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; recurentul-reclamant a solicitat atât plata onorariului expertului cât și a onorariului de avocat, iar instanța în mod greșit a acordat doar cheltuielile privind onorariul expertului.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
În cauză a promovat recurs și C. L. de F. F. M., solicitând admiterea în parte a sentinței civile recurate sub aspectul cheltuielilor de judecată.
Instanța de fond a dispus „obligarea pârâtei C. L. de F. F. M. la plata către stat a sumei de 1516,25 lei, reprezentând c/v a 1/2 din onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei, precum și a sumei de 1516,25 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată”.
Potrivit art. 277 Cod procedură civilă, „dacă sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar (…)”.
Or, prin sentința civilă recurată, în pofida faptului că au existat mai mulți pârâți, instanța a dispus obligarea exclusivă doar a Comisiei Locale de F. F. M..
Se impune obligarea tuturor pârâților la plata cheltuielilor de judecată fie în mod egal, fie proporțional cu culpa procesuală, fie solidar, conform dispoziției menționate. A invocat disp. art. 18 din O.U.G. 51/2008 cu precizarea că atât timp cât reclamantului i-a fost admisă cererea de ajutor public judiciar, în sensul scutirii de la plata a ½ din contravaloarea expertizei, comisiei i-ar fi putut fi imputată doar o cotă proporțională din suma de 1516,25 lei.
Recurenții M. au criticat sentința Judecătoriei Iași pentru nelegalitate și netemeinicie.
Au precizat recurenții că instanța de fond a apreciat că reclamantul are interes „în introducerea prezentei acțiuni” deși ei au invocat faptul că „reclamantul nu are un drept recunoscut de lege pentru reconstituirea unui drept de proprietate exclusivă pentru suprafața de 2 ha”. Instanța de fond nu a observat că reclamantul are reconstituit deja dreptul de proprietate prin emiterea titlului de proprietate. Au precizat că se impunea și admiterea excepției puterii de lucru judecat față de sentința civilă nr._/2012 prin care s-a concluzionat faptul că titlul a fost legal emis.
Față de disp. art. 13 din Legea nr. 18/1991, printr-o acțiune de partaj succesoral, reclamantul M. C. G. își putea valorifica pretinsa înzestrare cu suprafața de 2 ha teren. Referitor la recunoașterea de către instanța de judecată a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren, instanța de judecată nu se poate substitui Comisiei Județene, iar reclamantul a recunoscut că nu s-a adresat Comisiei Județene.
Intimatul-recurent M. C. G. a formulat întâmpinare la recursul promovat de C. L. de F. F. M., solicitând respingerea acestuia. A arătat în esență că această pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile legale stabilite în sarcina sa ori și l-ea îndeplinit în mod defectuos.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, dispozițiile legale aplicabile și întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Cu privire la recursul formulat de către reclamantul M. C. G. și de către C. L. de F. F. M., se va reține temeinicia acestora, cu consecința respingerii cererii de recurs formulată de către pârâții M. L., M. C., S. M., M. N., M. A. și M. A. în baza următoarelor considerente:
Din actele dosarului reiese că, în procedura Legii nr. 18/1991, prin cererea nr. 2997/09.03.1991, reclamantul a formulat cererea de reconstituire pentru suprafața de 3,50 ha față de care a precizat că s-a înscris în C.A.P., dar nu cunoaște că „i s-a făcut rol”. Cererea de înscriere în C.A.P. de către M. C. G. cu această suprafață de teren se află la dosar, reclamantul precizând însă instanței de judecată că din cei 3,50 ha numai 2 ha provin de la părinți, restul de 1,50 ha aparținând soției.
În procedura Legii 18/1991 s-a emis, urmare a acestei cereri, titlul de proprietate nr._/29.03.1994 atât pe numele reclamantului cât și pe numele fraților săi P. E. și M. C., în calitate de moștenitori ai tatălui lor M. C.. Reclamantul a învederat însă instanței că din cuprinsul acestui titlu, 2 ha reprezintă dreptul lui propriu, astfel că se impune nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate și emiterea titlului de proprietate pe numele său cu suprafața de 2 ha.
Expertiza topo-cadastrală a evidențiat faptul că din suprafața de 5,39 ha cuprinsă în titlul de proprietate din litigiu . din T 138 extravilan din „. înzestrarea de la tată pe care reclamantul are edificată o construcție cu fântână și gard.
Tribunalul constată că în rolul agricol al autorului M. V. C. acesta figurează, în anul 1961, cu suprafața de 4,89 ha, iar înscrierea acestuia în C.A.P. s-a făcut doar pentru suprafața de 4 ha. Toate aceste înscrisuri și mențiuni coroborate cu susținerile reclamantului, cu cererea sa de intrare în C.A.P. cu parte din „terenul de la părinți” și cu susținerile privind înzestrările celorlalți frați, Tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a reținut îndreptățirea reclamantului la reconstituirea în nume propriu a suprafeței de 1,39 ha rezultând din diferența dintre suprafața de teren înscrisă în T.P. nr._/29.03.1994 (5,39 ha) și suprafața de 4 ha teren cu care autorul lor M. C. s-a înscris în C.A.P. Instanța nu poate reține îndreptățirea reclamantului pentru suprafața de 2 ha întrucât în acest mod s-ar diminua în mod neîntemeiat suprafața de 4 ha dovedită ca fiind proprietatea lui M. C. (5,39 ha – 2 ha = 3,39 ha).
Este îndreptățită cererea reclamantului privind obligarea Comisiilor la întocmirea titlului de proprietate în beneficiul reclamantului pentru suprafața de 1,39 ha.
În această fază procesuală nu se poate aprecia că instanța de judecată se substituie în atribuțiile Comisiilor locală și județeană de fond funciar întrucât reclamantul a parcurs o dată procedura administrativă prin formularea cererii de reconstituire în nume propriu, are validat dreptul de proprietate (ce-i drept, alături de ceilalți frați, însă pentru o suprafață care constituie dreptul său propriu). În consecință, constată Tribunalul că a impune reclamantului reluarea procedurii administrative în procedura Legii nr. 18/1991, atât timp cât instanțele au constatat nelegalitatea titlului emis și implicit nerespectarea procedurii de emitere a titlului, ar constitui pentru reclamant o sarcină excesivă a cărei proporționalitate nu este justificată de măsura dispusă.
Interesul reclamantului este evident și a fost în mod corect și judicios argumentat de către instanța de fond, în condițiile în care s-a invocat și dovedit un drept de proprietate propriu pentru terenul în litigiu.
Nu poate fi primită susținerea recurenților M. L., M. C., S. M., M. N., M. A. și M. A. că reclamantul M. C. G. putea să-și valorifice dreptul său propriu într-o acțiune de partaj succesoral privind terenul din titlul în litigiu, având în vedere că în cadrul oricărei acțiuni de partaj trebuie depus înscrisul ce atestă proprietatea asupra bunului imobil, iar reclamantul nu deține un asemenea act de proprietate în nume propriu.
Recurentul M. C. G. a criticat la punctul 3 din cererea de recurs și obligarea sa la plata în contul expertului F. a sumei de 1216,25 lei, reprezentând contravaloare diferență onorariu generat de culpa procesuală a pârâților față de disp. art. 274 Cod procedură civilă. Această critică nu este întemeiată.
Astfel, sarcina achitării onorariului de expert pentru expertiza topo-cadastrală efectuată în cauză a fost pusă de către instanță în sarcina reclamantului, acesta fiind inițiatorul demersului procesual. Cuantumul total al onorariului de expert a fost de 3032,5 lei, onorariul provizoriu plătit de către reclamant fiind de 450 lei. Pentru diferența de 2582 lei reclamantul M. C. G. a formulat o cererea de ajutor public judiciar cât și o cerere de cenzurare a onorariului total „de peste 3000 lei”, ultima fiind respinsă în mod corect de către instanța de fond. Cererea de ajutor public judiciar a fosta admisă în maniera scutirii reclamantului de jumătate din suma de 2582,50 lei, respectiv pentru suma de 1291,25 lei. Așa cum s-a stabilit și la instanța de fond, reclamantul a rămas astfel să suporte plata diferenței către expert a onorariului de 1291,25 lei, diferență care nu a fost plătită până la momentul pronunțării soluției de către instanța de fond.
Culpa procesuală a intimaților corelativă cu obligația lor implicită de a plăti cheltuielile de judecată se constată în mod global, avându-se în vedere toate cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul și nu parțial – pe fiecare act procedural, cheltuieli în privința cărora partea a făcut dovada acestora. Cum reclamantul nu a făcut dovada suportării acestei cheltuieli până la momentul pronunțării sentinței, modalitatea logică de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată având ca obiect diferența onorariului de expert, este cea a obligării la plata de către reclamant și doar ulterior de stabilire a acestor cheltuieli în sarcina pârâților în condițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Este întemeiată însă critica reclamantului privind neintroducerea în cuantumul cheltuielilor de judecată și a onorariului de avocat, chitanța privind plata acestui onorariu în cuantum de 1000 lei fiind depusă la fila 403 în fața instanței de fond, suma fiind în mod evident neluată în calcul de instanța fondului.
Tribunalul constată întemeiat și recursul Comisiei Locale de F. F. M. privind obligarea sa exclusivă la plata tuturor cheltuielilor de judecată suportate de către reclamant.
Într-adevăr, potrivit disp. art. 277 Cod procedură civilă, dacă sunt mai mulți reclamanți sau pârâți, ei vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar.
Instanța de fond a dispus numai obligarea pârâtei C. L. de F. F. M. la plata cheltuielilor de judecată suportate în cauză de către reclamant, în desconsiderarea evidentă a principiului stabilit în textul legal enunțat mai sus și fără reținerea eventual, a lipsei vreunei culpe procesuale a celorlalți pârâți implicați în cauză, lipsă care nu poate fi reținută nici de către instanța de recurs, având în vedere soluția de admitere a acțiunii.
D. urmare, vor fi obligați toți pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 2516,25 lei (formată din suma de 1516,25 lei onorariu parțial expert și suma de 1000 lei onorariu avocat).
De asemenea, în considerarea acelorași argumente și având în vedere dispozițiile art. 18 din Legea 51/2008, vor fi obligați toți pârâții la plata către stat a sumei de 1516,25 lei pentru care reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar.
Față de toate considerentele exprimate mai sus, Tribunalul va admite recursurile promovate de reclamantul M. C. G. și de către pârâta C. L. de F. F. M., va modifica în parte sentința Judecătoriei Iași nr._/22.12.2014, va obliga pârâta C. L. de F. F. M. la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,39 ha teren pe raza comunei M., va obliga pârâta C. Județeană Iași de F. F. la emiterea în beneficiul reclamantului a titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
În privința cheltuielilor de judecată, sentința va fi modificată în sensul arătat mai sus.
Va fi respins recursul promovat de recurenții pârâți M. L., M. C., S. M., M. N., M. A. și M. A. și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul M. C. G. și pârâta C. locala de fond funciar M. împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifica în parte, în sensul ca:
Obliga pârâta C. locală de fond funciar M. la întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,39 ha teren pe raza comunei M..
Obliga C. județeana de fond funciar Iași de fond funciar sa emită reclamantului titlul de proprietate pentru suprafața de 1,39 ha teren pe raza comunei M..
Obligă pârâtii M. L., M. C., S. M., M. N., M. A., P. E., M. A., C. locală de fond funciar M. și C. Judeteana de fond funciar Iași la plata către stat a sumei de 1516,25 lei, reprezentand c/v a 1/2 din onorariul stabilit pentru efectuarea expertizei, precum și a sumei de 2516,25 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de pârâții M. L., M. C., S. M., M. N., M. A. și M. A. împotriva sentinței civile nr._/22.12.2014 a Judecătoriei Iași.
Irevocabila.
Pronunțata în ședință publică astăzi, 15.10.2015.
Președinte, P. T. Cu opinie separata, în sensul respingerii recursului formulat de reclamantul M. C. G. | Judecător, M. M. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red. M.M.
Tehn. M.M.D.
2 ex./22.02.2016
Judecător fond C. C.
Opinia separata formulata de doamna judecător T. P.
În cererea de recurs formulata împotriva sentinței civile nr._ din 22.12.2014, recurentul M. G. a invocat că în mod greșit instanța de fond a reținut nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/29.03.1994 pentru suprafața de 1,39 ha întrucât prin cererea introductivă a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului în discuție pentru suprafața de 2 ha, teren înscris la C.A.P. și pentru care a formulat cerere de reconstituire.
Se arata ca greșită este și soluția de respingere a cererilor privind obligarea pârâtei C. L. de F. F. M. la întocmirea documentației de punere în posesie, respectiv a Comisiei Județene Iași de F. F. la emiterea titlului de proprietate întrucât cererea sa a fost validată și s-a emis titlul de proprietate nr._/29.03.1994 pentru suprafața de 5 ha și 3900 mp teren pe numele tuturor moștenitorilor lui M. C. – tatăl beneficiarilor.
Se susține ca este greșită soluția instanței de fond de obligare a recurentului la plata în contul expertului F. a sumei de 1216,25 lei reprezentând contravaloare diferență onorariu, față de culpa procesuală a pârâților și față de disp. art. 274 Cod procedură civilă. Această diferență trebuie pusă tot în sarcina pârâților care au pierdut procesul. Se mai susține ca este greșită soluția instanței de fond și cu privire la soluționarea cererii de obligare a pârâților la plata către recurentul-reclamant a sumei de 1516,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; recurentul-reclamant a solicitat atât plata onorariului expertului cât și a onorariului de avocat, iar instanța în mod greșit a acordat doar cheltuielile privind onorariul expertului.
Cu privire la suprafața pentru care se impunea constatarea nulității titlului de proprietate se reține ca, in mod corect a reținut prima instanța ca titlul de proprietate nr._/29.03.1994 a fost emis pe numele lui M. G., M. V. și P. E. pentru o suprafață mai mare decât cea de 4,00 ha teren pe care autorul a predat-o la CAP și care li s-ar fi cuvenit, în calitate de moștenitori solicitanți ai reconstituirii dreptului de proprietate.
F. de aceste considerente, cererea privind constatarea nulității absolute parțiala a titlului este întemeiata pentru suprafața de 1,39 ha, reprezentând diferența dintre suprafața prevăzută in titlu de 5,39 ha și cea moștenita de la autorul M. C. de 4 ha.
In ceea ce privește obligațiile de întocmire a documentației de punere in posesie și de emitere a titlului de proprietate, se reține ca sunt subsecvente etapei de reconstituire a dreptului de proprietate.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 27 din HG nr.890/2005, (1) după definitivarea tabelelor prevăzute în anexele nr. 2 - 20 și după aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate în loc vizibil la sediul consiliului local pentru luarea la cunoștință de către cei interesați; (5) Comisiile comunale, orășenești sau municipale, imediat după expirarea termenelor prevăzute mai sus, vor înainta documentația comisiilor județene.(7) După analizare comisia județeană, prin hotărâre, va soluționa, contestațiile, va valida sau va invalida propunerile, în termen de 30 zile de la primire, și le va transmite prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor locale, care le vor afișa imediat la sediul consiliului local și vor comunica sub semnătură persoanelor care au formulat contestații hotărârea comisiei județene.
Odată reconstituit dreptul de proprietate, revine comisiei locale, potrivit disp. art. 34 din HG nr. 890/2005, obligația de a proceda la punerea in posesie a beneficiarului reconstituirii, iar Comisiei Județene, potrivit art. 36, obligația emiterii titlului, insa doar in măsura in care va avea la dispoziție documentația ce i se va înainta de către comisia locala.
În speța, recurentul nu a făcut dovada ca printr-o hotărâre a comisiei județene i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,39 ha teren situat in ., in mod corect ca punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate se face pentru cereri validate, iar cererea de reconstituire depusă sub nr. 2997/09.03.1991 de M. G. a fost soluționată de C. locală de fond funciar M. și implicit de C. jud. Iași doar în ce privește terenul cuvenit după autorul M. C., pentru care validarea s-a făcut în Anexa 3 destinată moștenitorilor, nefiind analizata îndreptățirea recurentului la reconstituirea dreptului de proprietate.
Este neîntemeiata și critica recurentului privind dispoziția de obligare la plata onorariului de expert, având in vedere disp. art. 17 din Ordonanța nr. 2/2000.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata la care au fost obligați pârâții, tribunalul reține incidenta disp. art. 276 Cod procedura civila, potrivit cărora, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Pentru considerentele expuse, se constata ca se impunea respingerea recursului formulat de recurentul M. G..
| ← Anulare act. Decizia nr. 1338/2015. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1294/2015.... → |
|---|
