Contestaţie la executare. Decizia nr. 1278/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1278/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 1278/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1278/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către Administrația Finanțelor P. A Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._ din 10 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimații L. I. S., C. De A. De S. Iași, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 25 septembrie 2014 azi când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._/10.07.2013 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Respinge contestația la executare formulată de contestator L. I.-S., cu domiciliul în Iași, ..14, jud. Iași, în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, cu sediul în Iași, ..18-20, jud. Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite contestația la executare precizată formulată de contestator L. I.-S. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, ..24, jud. Iași.
Anulează titlul executoriu nr. 6945 din 21.12.2010 emis în dosarul nr. 6745 al Casei județene de A. de S. Iași, având drept debitor pe contestator L. I.-S. CNP_.
Dispune restituirea taxei de timbru și timbrului judiciar achitate de contestator, aferente contestației la executare (197 de lei).
Obligă intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași la plata către contestator a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19.02.2013, contestatorul L. I. S. în contradictoriu cu intimat C. De A. De S. Iași, intimat Administrația Finanțelor P. A Municipiului Iași a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu nr.6945/21.12.2010 emis de AFP Iași.
În motivarea cererii s-a arătat că i se impun sume nedatorate, nu are încheiat un contract de asigurare cu CAS Iași, nu i s-au comunicat anual obligațiile de plată, nu are calitatea de asigurat.
In drept, a invocat art.399 și urm. C.pr.civ., Cod procedură fiscală, Legea nr.95/2006.
In dovedirea acțiunii, s-au anexat înscrisuri.
Intimata C. De A. De S. Iași a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive față de disp. art.V al.5 din OUG nr.125/2011, și față de contestarea deciziei de impunere a solicitat declinarea acestui capăt de cerere în favoarea Tribunalului Iași, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii, art.257 și art.5 din Legea nr.95/2006 instituind în sarcina persoanelor care desfășoară activități independente sarcina depunerii declarațiilor de venituri la casele de asigurări de sănătate și a achitării trimestriale a contribuțiilor aferente, în lipsa acestor declarații fiind avute în vedere veniturile comunicate de AFP.
Intimata Administrația Finanțelor P. A Municipiului Iași a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației față de disp.art.172 și 205 și urm. din OG nr.92/2003 contestatoarea putea promova contestație la organul emitent, apoi o acțiune în contencios administrativ. Pe fond, arată intimata ca C. De A. De S. Iași a emis somația și titlul executoriu în baza deciziei de impunere 2663/2010, iar AFP a continuat măsurile de executare, iar în plus s-a mai emis titlul executoriu_/6.03.2013 și somația pentru suma de 410 lei în baza aceleiași decizii de impunere. conform OG nr.92/2003, întrucât contestatoarea figurează cu debite reprezentând contribuții de asigurări de sănătate, sume transmise electronic de CAS Iași. Contestatoarea a încălcat prevederile art. 81 din OG nr. 92 din 2003 si art. 215 din Legea nr. 95 din 2006 nedepunând declarații fiscale privind obligațiile ce îi revin față de fondul dă sănătate si dovada plății contribuțiilor.
S-a depus copia dosarului de executare cuprinzând: decizie de impunere, fisa calcul detaliat contribuții si accesorii, anunț colectiv pentru publicarea prin publicitate, somații, titlu executoriu, recomandată poștală.
În ședința publică din 29.05.2013, față de precizareaexpresă a contestatorului prin avocat în sensul că nu contestă decizia de impunere în cadrul acestui litigiu, ci doar titlul executoriu nr.6945/21.12.2010 privind obligația de plată a sumei de 3789 lei, instanța a respins excepția necompetenței materiale și a inadmisibilității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. De A. De S. Iași.
Instanța a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Asupra fondului cauzei, analizând susținerile părților, dispozițiile legale incidente in materie fiscală si probatoriul administrat, instanța retine:
La data de 21.12.2010 C. de A. de S. Iași a emis și comunicat în dosarul de executare nr.6745 titlul executoriu 6945 și somația_ prin care retine în sarcina contestatorului L. I. S. obligația de plată a sumei de 3789 lei, documentul prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia de impunere 2663/2010 care stabilește obligația de plată a sumei de 3789 lei din care suma de 1819 lei contribuție asigurări sociale, 1699 lei dobânzi, 271 lei penalități.
La 6.02.2013 Administrația Finanțelor P. A Municipiului Iași a emis adresa de înființare a popririi nr._, comunicată concomitent unităților bancare și contestatorului.
In drept, retine instanța ca executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanța, în cauza de față decizia de impunere 2663/2010, devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si înștiințare de plată de la data comunicării acesteia.
În speță, decizia de impunere 2663/11.10.2010 – act administrativ fiscal și titlu de creanță - a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, exclusiv prin publicitate prin publicarea anunțului colectiv nr._/11.10.2010 cu anexa (în care sunt individualizate numele contribuabililor și nr. și data deciziei de impunere) pe site-ul CAS Iași (f.36-37).
Însă, art.41 C.pr.fisc. prevede ca actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale, iar art.44 prevede ca actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia ii este destinat, comunicarea putând fi făcuta prin primire sub semnătura, prin posta sau prin publicitate.
Instanța mai retine ca art.44 alin.4 arata ca, dispozițiile Codului de procedura civila privind comunicarea actelor de procedura sunt aplicabile in mod corespunzător.
Coroborând acestor dispoziții legale, rezulta faptul ca actul administrativ fiscal poate fi comunicat contribuabilului prin publicitate numai daca nu se cunoaște domiciliul fiscal al acestuia.
Instanța retine ca intimata a comunicat contestatorului decizia de impunere exclusiv prin afișare pe portalul instituției din care face parte, fără a face, însa, dovada ca nu cunoștea domiciliul contestatorului, astfel încât instanța apreciază ca aceasta decizie de impunere nu i-a fost comunicata contestatorului conform dispozițiilor legale, neputând deveni titlu executoriu.
Potrivit art.141 al.1 si 2 C.pr.fisc., executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit dispozițiilor prezentului cod de către organul de executare competent in a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Titlul de creanța devine titlu executoriu de la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori in alt mod prevăzut de lege.
Or, având in vedere modalitatea nelegala de comunicare către contestatoare a actului administrativ fiscal, instanța apreciază ca acest act de creanța nu a devenit titlu executoriu, așa încât, executarea silita pornita împotriva contestatoarei in temeiul acestui înscris este nelegala.
Prin urmare, instanța reține că sub aspect formal titlul executoriu nr. 6945/2010 a fost nelegal emis în baza deciziei de impunere nedevenită executorie, acesta fiind motivul pentru care va admite contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata AFP Iași.
Însă, instanța de executare nu poate analiza în contestația la executare motivele invocate de contestator cu privire la fondul titlului executoriu (faptul că nu ar datora suma imputată, datorită lipsei calității de asigurat), întrucât documentul prin care se impută aceste sume (Decizia de impunere) este un act administrativ fiscal sustras (prin chiar prevederile art.172 din OG nr.92/2003) de la posibilitatea verificării temeiniciei sale în cadrul contestației, pentru contestarea sa fiind prevăzută o procedură specială reglementată de art.205 și urm din OG nr.92/2003 care se desfășoară într-o primă fază la organul de executare, ulterior în fața instanței de contencios competentă.
Prin urmare, instanța consideră că executarea silită în ce privește suma de 3879 lei imputată prin Decizia de impunere nr.2663/2010 a fost începută cu nerespectarea dispozițiilor legale, în absența unui titlu executoriu valabil, urmând a admite contestația la executare precizată formulată de contestator L. I.-S. în contradictoriu cu Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași.
Față de admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de A. de S. Iași, va respinge acțiunea în contradictoriu cu aceasta.
În baza art. 23 al.1 lit.e din Legea nr.146/1997, va dispune restituirea taxei de timbru și timbrului judiciar achitate de contestator, aferente contestației la executare (197 de lei).
În baza art.274 C.p.c., va obliga intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași la plata către contestator a sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași care a solicitat modificarea sentinței recurate și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, reținând în mod eronat că nu s-a făcut respectat disp. art. 44 alin 2 Cod proc. fisc. La momentul comunicării deciziei de impunere, art. 44 alin 2 din OG. NR. 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitatea de comunicare a actelor administrativ fiscale iar recurenta, în consecință, a procedat la comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal în concordanță cu noile reglementări fiscale.
Pe fond, recurenta a susținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin și dovada plății contribuțiilor.
Această obligație este expresă și absolută corelativ cu achitarea trimestrială a contribuției datorate în baza acestei declarații. Legiuitorul a prevăzut ca, în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de asigurări urmează a se aplica măsurile de executare pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere. Codul fiscal stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligațiile fiscale principale și cele accesorii în termen de 5 ani. Din cuprinsul deciziei de impunere și anexelor, reiese modul cum au fost calculate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare în parte.
În drept s-au invocat disp. art. 299, 304 C..
Intimatul L. I. S. nu și-a precizat poziția procesuală.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, dispozițiile legale aplicabile în instanța constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 110 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Potrivit disp. art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii. La art. 107.1 lit. a se menționează că este titlu de creanță decizia de impunere emisă de organele competente, potrivit legii.
Pe cale de consecință, față de aceste dispoziții legale, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond faptul că decizia de impunere nr. 2663/11.10.2010 constituie titlu de creanță.
Potrivit disp. art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit disp. art. 44 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează: prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; prin publicitate.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor. Astfel, prima dintre acestea, care asigură certitudinea absolută a luării la cunoștință a contribuabilului de conținutul actului administrativ fiscal, este cea de la lit. a, constând în prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură. De asemenea, un grad înalt de certitudine îl conferă și modalitatea prevăzută la lit. b, și anume remiterea către contribuabil, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal. Urmează, potrivit lit. c, comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia. În fine, la lit. d se menționează comunicarea prin publicitate … În mod evident, intenția legiuitorului a fost de a institui o anumită ordine pentru modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale, prefigurând, prin succesiunea menționată la lit. a-d, obligația organului fiscal de a proceda la comunicare doar cu respectarea ordinii de utilizare a acestora prevăzută în art. 44 alin. 2”. S-a mai reținut prin decizia Curții Constituționale că prevederile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 „care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective”.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, instanța de recurs reține că în mod eronat recurenta a procedat la comunicarea deciziei de impunere prin publicitate, nerespectând ordinea de prioritate impusă de art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003.
De asemenea, raportat la Decizia Curții Constituționale, instanța reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu instituie o ordine de prioritate și la faptul că modalitatea de comunicare a actelor prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci este o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare.
În consecință, instanța de recurs constată că în mod corect s-a reținut că către instanța de fond faptul că modul de comunicare a deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003. Tot astfel, reținând că decizia de impunere nu a fost legal comunicată intimatei, în mod corect instanța de fond a dispus anularea somației și a titlului executoriu emise în baza titlului de creanță.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/10.07.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, P. T. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. M.M.
2 ex.
14.01.2015
Judecător fond: F. D. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2961/2014. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1281/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
