Conflict de competenţă. Sentința nr. 2961/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2961/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 2961/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința Cameră consiliu din 19 Septembrie 2014
PREȘEDINTE - D. C.
GREFIER - I. G.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2961/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul R. D. în contradictoriu cu intimatul S. De P. P. G., având ca obiect conflict de competență .
La apelul nominal făcut în ședința lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Cererea se soluționează în camera de consiliu, fără citarea părților.
TRIBUNALUL
Asupra conflictului de competență:
Prin încheierea de ședință din 29.07.2014, secția penală a Judecătoriei Iași, în temeiul art.99 al.2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, a dispus transpunerea cauzei în secția civilă a Judecătoriei Iași.
Instanța a reținut că având în vedere obiectul cauzei și disp. art. 315 al.2 lit.e din codul de procedură penală, în conformitate cu care competența revine instanței stabilite în lege specială, respectiv legea 487/2002, competența de soluționare a cererii formulate aparține secției civile a Judecătoriei Iași.
Cauza a fost transpusă la secția civilă a Judecătoriei Iași
Secția civilă, sesizată prin încheierea anterior menționată cu soluționarea cauzei, prin încheierea din 1.09.2014 a admis excepția necompetenței materiale a Secției civile a Judecătoriei Iași.
A Transpus cauza pe rolul Secției penale a Judecătoriei Iași.
A constatat ivit conflictul negativ de competență între Secția civilă a Judecătoriei Iași și Secția penală a Judecătoriei Iași.
În baza art. 136 C.proc.civ a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Iași-Secția I civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Instanța a constatat că prin încheierea din 18.02.2014 Judecătoria Moinești a admis sesizarea Parchetului și a dispus în baza art.110 Cod penal cu referire la art. 247-248 C.proc.pen luarea măsurii provizorii a internării nevoluntare într-o unitate sanitară de specialitate până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol ce a determinat luarea măsurii cu privire la făptuitorul R. D.. Din considerente rezultă că luarea măsurii a fost solicitată prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești din 31.10.2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de distrugere prev. de art.217 Cod penal deoarece este incidentă iresponsabilitatea ca și cauză care înlătură caracterul penal al faptei precum și că soluționarea cererii s-a făcut cu aplicarea Noului Cod de procedură penală.
Instanța a reținut așadar că internarea reclamantului are regimul juridic substanțial al unei măsuri de siguranță în sensul art. 107 Cod penal, respectiv este vorba despre măsura de siguranță a internării medicale, acest regim juridic fiind stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv încheierea din 18.02.2014. Cererii reclamantului de revizuire a acestei măsuri trebuie să i se aplice din punct de vedere procesual prevederile art.566 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, privind punerea în executare a măsurilor de siguranță, în vigoare încă de la data luării măsurii.
Instanța a reținut incidența prevederilor art. 569-572 din Codul de procedură penală.
Dispozițiile prevăzute la art. 566-571 se aplică în mod corespunzător.
Este adevărat că potrivit art. 315 alin.2 lit.e din Noul Cod de procedură penală ordonanța de clasare a procurorului, cuprinde sesizarea instanței competente potrivit dispozițiilor legii speciale în materia sănătății mintale, în vederea dispunerii internării nevoluntare, sens în care a fost avută în vedere de Secția penală a Judecătoriei Iași Legea nr. 487/2002 care la art. 61-62 și art. 65 rap. la art. 61-62 vorbește despre judecătoria în a cărei circumscripție se află unitatea medicală ca fiind instanța competentă pentru (a confirma) luarea sau revizuirea măsurii internării nevoluntare
S-a constatat însă că acest text nu și-a găsit aplicarea în speță ci regimul juridic al internării reclamantului astfel cum a stabilit prin încheierea definitivă din 18.02.2014 nu este în sensul unei internări nevoluntare în sensul Legii nr.487/2002 ci în sensul unei măsuri de siguranță penale. În subsidiar se constată că Legea nr.487/2002 vorbește despre „judecătoria în a cărei circumscripție se află unitatea medicală” fără a stabili că, în toate cazurile, aplicarea prevederilor sale trebuie să se facă de către o instanță civilă.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că este competentă să soluționeze cauza Secția penală a Judecătoriei Iași, încât, în baza art. 99 alin.2 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și art. 132-136 C.proc.civ, a admis excepția necompetenței materiale a Secției civile, a transpus cauza pe rolul Secției penale a Judecătoriei Iași și a dispus înaintarea dosarului la Tribunalul Iași-Secția I civilă în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Tribunalul, în soluționarea conflictului de competență, constată că petentul R. D. a solicitat Judecătoriei Moinești încetarea măsurii provizorii a internării medicale.
Din actele dosarului rezultă că față de petent s-a luat măsura provizorie a internării nevoluntare într-o unitate sanitară de specialitate până la însănătoșire sau obținerea unei ameliorări conform disp. art.110 CPenal. Măsura a fost dispusă de Judecătoria Moinești prin încheierea de ședință din 18.02.2014.
Potrivit legii 487/2002 art.53 și 54 o persoană poate fi internată prin procedura de internare nevoluntară numai dacă un medic psihiatru abilitat hotărăște că persoana suferă de o tulburare psihică și consideră că:
a) din cauza acestei tulburări psihice există pericolul iminent de vătămare pentru sine sau pentru alte persoane;
b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.
ART. 56 dispune că solicitarea internării nevoluntare a unei persoane se realizează de către:
a) medicul de familie sau medicul specialist psihiatru care are în îngrijire această persoană;
b) familia persoanei;
c) reprezentanții administrației publice locale cu atribuții în domeniul social-medical și de ordine publică;
d) reprezentanții poliției, jandarmeriei sau ai pompierilor, precum și de către procuror;
e) instanța de judecată civilă, ori de câte ori apreciază că starea sănătății mintale a unei persoane aflate în cursul judecății ar putea necesita internare nevoluntară.
Art. 58 și urm. din aceeași lege se referă la procedura legală prin care se poate dispune internarea.
Din cuprinsul încheierii din 18.02.2014 se observă că temeiul juridic al măsurii dispuse este art. 110 C. Penal.
Art. 315 al.2 lit.e din codul de procedură penală nu este aplicabil în cauză, după cum a sesizat instanța civilă a Judecătoriei Iași, deoarece instanța care a dispus măsura nu a fost sesizată in baza disp. art.61 și urm. din legea 487/2002 ci prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești 2144/p/2013 din 31.10.2013 prin care s-a solicitat luarea măsurii de siguranță a internării medicale prev. de art. 114 C. Penal.
Prin urmare, instanța civilă nu poate dispune asupra măsurii luate de instanța penală, competența de soluționare a cererii aparținând acesteia conform disp. art. 571 c. proc.penală.
În raport de aceste considerente, Tribunalul, sesizat conform disp. art.135 c.proc.civilă, apreciază că secția penală a judecătoriei Iași este competentă a soluționa cererea formulată de petentul R. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cererii de înlocuire a măsurii provizorii a internării nevoluntare, formulată de petentul R. D.(CNP_), în favoarea Secției Penale a Judecătoriei Iași.
Dispune înaintarea dosarului către Secția Penală a Judecătoriei Iași pentru competentă soluționare.
Definitivă.
Dată în Camera de Consiliu azi 19.09.2014.
Președinte, C. D. | ||
Grefier, G. I. |
Red./tehnored. D.C.
2 ex. – 26.09.2014
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1278/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
