Contestaţie la executare. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 854/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-04-2013 în dosarul nr. 854/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Aprilie 2013
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. C.
JUDECĂTOR – C. G.
GREFER – B. E. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 854/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către T. Iași, Recurent C. De A. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind Z. N., E. J. T. B., A. F. P. I., C.-C. I. A., C. M., C. E., C. L. T., C. C. A., C. M., C. D., B. E., B. V., B. S., B. D., B. Z., A. C., A. M., A. G., A. C.-I., A.-S. M., A. F., A. C., I. D., B. M., A. L., I. C. L., H. M., G. Z., C. D., H. G. L., G. C., I. C., H. E., F. M., E. A., D. (F. I.) O., F. G. A., D. N., D. G., D.-G. R., D. A., D. G., D. E., D. M., C. F., C. A., C. D., C. D., C. D., R. G., P. S., P. E., P. M., P. M., N. E., M. L., M. G., M. S. M., M. A., M. E., M. R., L. M., L. L., L. P. F., L. L., J. G. V., T. M., T. L., U. M., U. E., V. A., V. E., Z. R., I. L., I. D., T. P., T. A., T. S., T. (F. P.) C., Ș. M., S. M., S. V., S. C., S. C., S. C., R. M., E. N., D. C., C. L., C. A. C., C. E., C. G., B. E., B. M., B. I., B. (F. P.) C., B. M., B. V., A. G., A. M., A. E., A. L., A. L., A. G., S. G., A. L., M. C., Momiță L., M. V., M. (F. T.) Getuța, M. M., M. A., M. N., L. V., I. A., I. G., I. (F. I.) G. S., I. A. M., C. (F.) H. A., H. C., F. C., V. C., V. I., U. C., S. F., S. A. N., Ș. M. C., S. C., S. L., R. M. V., R. C. L., R. R., R. S., D. (F. R.) M., R. E., R. C., P. S., P. I., P. M., P. E., O. L., N. M. C., F. F., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/21.05.2012, Judecătoria Iași a respins contestațiile la executare formulate de contestatorii C. de A. Iași, reprezentată legal prin președinte judecător dr. C. P. V. și de T. Iași, reprezentat legal prin președinte - judecător N.–V. S., precum și prin vicepreședinte F. A. A., în contradictoriu cu terțul poprit Administrația finanțelor publice a municipiului Iași și cu intimații: E. judecătoresc T. B., cu sediul în Huși, .. 1, jud. V., C.-C. I. A., C. M., C. E., C. L. T., C. C. A., C. M., C. D., B. E., B. V., B. S., B. D., B. Z., A. C., A. M., A. G., A. C.-I., A.-S. M., A. F., A. C., I. D., B. M., A. L., I. C. L., H. M., G. Z., C. D., H. G. L., G. C., I. C., H. E., F. M., E. A., D. (F. I.) O., F. G. A., D. N., D. G., D.-G. R., D. A., D. G., D. E., D. M., C. F., C. A., C. D., C. D., C. D., R. G., P. S., P. E., P. M., P. M., N. E., M. L., M. G., M. S. M., M. A., M. E., M. R., L. M., L. L., L. P. F., L. L., J. G. V., T. M., T. L., U. M., U. E., V. A., V. E., Z. N., Z. R., I. L., I. D., T. P., T. A., T. S., T. (fostă P.) C., Ș. M., S. M., S. V., S. C., S. C., S. C., R. M., E. N., D. C., C. L., C. A. C., C. E., C. G., B. E., B. M., B. I., B. (fostă P.) C., B. M., B. V., A. G., A. M., A. E., A. L., A. L., A. G., S. G., A. L., M. C., Momiță L., M. V., M. (fostă Țopu) Getuța, M. M., M. A., M. N., L. V., I. A., I. G., I. (fostă I.) G. S., I. A. M., C. (F.) H. A., H. C., F. C., V. C., V. I., U. C., S. F., S. A. N., Ș. M. C., S. C., S. L., R. M. V., R. C. L., R. R., R. S., D. (fostă R.) M., R. E., R. C., P. S., P. I., P. M., P. E., O. L., N. M. C., F. F., cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat I. I., cu sediul în mun. Iași, .. 13, .. A, parter, având ca obiect contestație la executare – suspendare executare silită și a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite, declanșate de intimații–creditori, prin executorul judecătoresc T. B..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Este de esența materiei „contestației la executare–suspendarea executării silite–anularea executării însăși” cu sediul în cuprinsul dispozițiilor generale prevăzute de art.399-400,403 Cod procedură civilă și dispozițiilor speciale prevăzute de O.G. 22/2002 și OUG 71/2009, faptul că aceasta este guvernată de spiritul deciziei nr.1/2012 prevăzute de Î.C.C.J., decizie dată în dosarul 25/2011 privind recursul în interesul legii - prin care instanța noastră supremă a statuat că „incidența dispozițiilor art. 1 al.1 și al.2 din OUG 71/2009 – privind amânarea, eșalonarea plăților și nu suspendarea de drept a procedurii de executare silită, ca și chestiuni incidente la executare, sunt de natură a temporiza demersurile creditorului ce se află în posesia unui titlu executoriu având ca obiect acordarea de obligații salariale”.
În speță, intimații sunt deținătorii și posesorii unor titluri executorii:
- decizia civilă nr.81/2008 pronunțată de C. de A. Iași în dosarul nr.610/2008 și decizia civilă nr.307/2008 pronunțată de T. Iași în dosarul nr.6465/2007, care constituie un „bun” în sensul convenit de CEDO, ceea ce atrage de plano inaplicabilitatea măsurilor instituite prin OUG 71/2009 dat fiind că acestea contravin dispozițiilor art.1 sin Protocolul nr.1 cu act adițional la Convenție – atât în materia contestația la executare însăși cât și materia suspendării executării silite, ca procedură indivizibil legată – ca regim juridic de cea a contestației la executare, prin natura și finalitățile comune.
În ceea ce privește aplicarea la speță a argumentelor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta derivă de plano din următoarele considerente „aplicarea corectă de către instanța de judecată a normelor juridice ce constituie sediul materiei pentru pricina cu care este învestită reprezintă garanții ale procesului echitabil” . Arată că „ dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului constituie parte a dreptului intern, iar preeminența acestora este reglementată prin prevederile art.20 al.2 din legea fundamentală – în cazul neconcordanței”.
Ca atare, contestația formulată privește materia procedurii de executare a unor hotărâri judecătorești care, așa cum arată Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie analizată astfel încât: instanțele sunt ținute a observa că și în privința acesteia sunt antrenate toate garanțiile prevăzute de art.6, paragraful 1 din CEDO”.
Prin calificarea controlului Curții Constituționale ca fiind un „control obiectiv”, in abstracto, realizat de C. Constituțională în ceea ce privește convenționalitatea „normelor în discuție”, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat posibilitatea instanțelor de judecată de drept comun de a efectua o analiză nemijlocită,directă, de compatibilitate a respectivelor dispoziții ale Convenției, în raport cu situația particulară fiecărei spețe”.
Instanța de fond a reținut că, în speță, analiza circumstanțelor care constituie motive de suspendare a executării silite sau/și motive de anulare a formelor de executare sau/și de contestație la executare reprezintă o calchiere de facto pe ipoteza de jure anterior exprimată, fiind vorba despre un drept de proprietate al intimaților, recunoscut printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă și pe care prezenta instanță îl interpretează ca fiind identic cu cel statuat și recunoscut de art. Protocol 1 din Convenție, și al cărui neexecutare într-un termen rezonabil este de natură a constitui o gravă atingere a dreptului intimaților – creditori -, inacceptabilă din perspectiva imposibilității agreării ideii lipsei de lichidități ce nu poate justifica un astfel de comportament ( cazul Ambruosi vs. Italia, 2000; cauza Brudov vs.Rusia 2002 ).
Cercetarea argumentelor de facto și de jure invocate de către contestator obligă, în acest context, reiterarea cu valoare de izvor de drept a statuărilor Curții Constituționale – Decizia nr.206/4.03.2010 – prin care se atenționează „Guvernul care nu poate uza de reglementări, în viitor, în mod nelimitat, a unor proceduri derogatorii de la dreptul comun atunci când statul este debitor”, nestabilind faptul că „sarcina statului este să găsească soluții pentru executarea conformă a hotărârilor judecătorești potrivit dreptului comun”.
În speță, tocmai această statuare este invocată a se înfrânge, atât prin contestarea unitară cât și prin suspendarea a executării silite, ceea ce atrage neexecutarea conformă a hotărârilor irevocabile – ce constituie în speță titlu executoriu – prin plata integrală a diferențelor de drepturi salariale, conform dreptului comun.
Este elocventă din acest punct de vedere și statuarea Curții Constituționale făcută prin aceeași decizie 206/2010 prin care să dispună că „executarea titlurilor executorii se face cu respectarea Codului de procedură civilă”.
Coroborarea acesteia cu soluționarea jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza D.P. vs. România nr.2/2007 – conduce la concluzia univocă potrivit căreia orice eroare de aplicare sau interpretare a jurisprudenței Curții de către judecătorul național – ca și judecător european de drept comun – prin aplicarea directă a dispozițiilor Convenției și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, conform art.11 al.2 și art.20 din Constituția României, care statuează că „Art.11 alin. 2 din Constituție arata ca "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii fac parte din dreptul intern.", iar art. 20 intitulat ”Tratatele internaționale privind drepturile omului" prevede ,,( 1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, eu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
În concluzie, ori de cate ori se invocă prevederile OUG nr. 71/2009 privind executarea privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, stabilite prin titluri executorii, pentru a se bloca sau amâna executarea silita, având in vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale in materia drepturilor omului in dreptul intern, acest impediment nu poate fi luat în considerare.
Pentru toate aceste considerente de facto și de jure, instanța de fond a respins ca neîntemeiată atât contestația la executare cât și cererea de suspendare a executării silite și anularea executării silite însăși, potrivit dispozițiilor art.399 și următoarele Cod procedură civilă, a art.1 al. 2 și art.20 coroborat cu art.6 și art.1 din CEDO, Decizia nr.1/2012 dată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs contestatorii T. Iași și C. de A. Iași, considerând-o nelegală și netemeinică.
C. de A. Iași a invocat ca prim motiv de recurs faptul că hotărârea instanței de fond este nulă întrucât nu a fost semnată de judecătorul cauzei.
Intimații, deși au fost legal citați, cu duplicate de pe cererile de recurs, nu au depus la dosar întâmpinare și nici nu și-au trimis reprezentant în instanță pentru a-și exprima punctul de vedere față de cererile de recurs.
Analizând cu prioritate motivul de recurs anterior menționa, instanța constată că acesta este întemeiat.
Verificând dosarul de fond al Judecătoriei Iași, se constată că minuta sentinței civile nr._/21.05.2012(fila 90 dosar de fond) nu a fost semnată de către judecătorul care a pronunțat-o.
Potrivit dispozițiilor art.258 (1) Cod procedură civilă dispozitivul hotărârii se semnează de judecători „sub sancțiunea nulității”, ori în prezenta cauza minuta nu a fost semnată de președintele completului de judecată.
Față de acestea, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 304 pct.5 din Codul de procedură civilă, având în vedere faptul că hotărârea este nulă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Admiterea recursului și casarea sentinței pentru acest motiv, face de prisos analiza celorlalte motive de recurs invocate de T. Iași și C. de A. Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de C. de A. Iași și T. Iași împotriva sentinței civile nr._/21.05.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 05.04.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. M.M. C.G. B.E.D.
Redactat: A.C.
2 ex/25.06.2013
Judecător de fond: Ș. B., Judecătoria Iași
| ← Fond funciar. Decizia nr. 758/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 871/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
