Fond funciar. Decizia nr. 871/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 871/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 871/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08 Aprilie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 871/2013
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de către J. E. și a cererii de recurs formulată de către C. J.. P. S. D. De P.. Asupra Terenurilor împotriva sentinței civile nr. 7114/29.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind ., intimat IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială t.p..
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 22.03.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 28.03.2013 și apoi pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ la Judecătoria Iași reclamanta . a solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. E. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a TP nr._/20.07.2007, în ceea ce privește suprafața de 80 mp teren situat în Iași, ..
Acțiunea este scutită de timbru judiciar și taxă de timbru.
În motivare reclamanta a precizat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 260/27.01.2005 la BNP „C.&A.”, . cumpără de la ., imobilul cu destinația restaurant + anexe, compus din construcții și teren aferent în suprafață de 1508,1 mp, situat în Iași, ..
În urma solicitării unor informații de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară, i se aduce la cunoștință că există o suprapunere între proprietatea reclamantei și cea a pârâtei, motivat de faptul că titlul de proprietate nr._/2007 include și suprafața de 80 mp, amplasată pe platforma betonată – proprietatea sa. Terenul în privința căruia există suprapunerea este înscris în Cartea Funciară a . și este identificat cadastral în .), categoria de folosință Co (construcție).
Inițial terenul a aparținut lui ., căruia i-a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0239/1999, iar intabularea acestuia s-a realizat la data de 26.11.2000. Ulterior . înstrăinat imobilul societății comerciale PEM COMPANY SRL, aceasta din urmă l-a vândut societății comerciale FOR ONE SRL, de la care l-a cumpărat societatea reclamantă.
În anul 2007, pârâta S. E., în calitate de succesoare în drepturi a persoanelor înscrise în titlul de proprietate – J. G. și J. V., formulează cerere de chemare în judecată, prin care solicită revendicarea terenului în suprafață de 259 mp și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privind aceste suprafețe.
Din suprafața de 259 mp, suprafața de 139 mp era deja proprietatea sa, a reclamantei, la data introducerii acțiunii, iar suprafața de 120 mp aparținea unei alte societăți comerciale, care îl cumpărase tot de la Gastroinvest SA.
Prin decizia civilă nr. 446/6.10.2010 a Tribunalului Iași, menținută de decizia civilă nr. 43/28.01.2011 a Curții de Apel Iași, a fost respinsă acțiunea reclamantei S., atât în privința revendicării, cât și în privința constatării nulității contractelor succesive de vânzare-cumpărare. S-a reținut cu autoritate de lucru judecat că . este cumpărătoare de bună credință.
Suprafața de 80 mp, ce face obiectul prezentei cauze, excede celei de 139 mp și este înscrisă în titlul de proprietate contestat.
Reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren s-a realizat în mod nelegal, având în vedere că, la momentul întocmirii fișei de punere în posesie și al emiterii titlului de proprietate, terenul nu se mai afla în proprietatea unității administrativ-teritoriale, adică a municipiului Iași, ci se afla în proprietatea unei alte entități.
În drept au fost invocate prevederile art. III lit. a din Lg. 169/1997.
Cu caracter reconvențional, pârâta a solicitat obligarea reclamantei de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilul în suprafață de 88 mp aflat în litigiu.
De asemenea, a solicitat chemare în garanție a Consiliului Local Iași, Comisiei Județene de fond funciar Iași, Prefectului județului Iași și Statului Român prin Ministerul de Finanțe, pentru că, în cazul admiterii acțiunii, să fie obligați la restituirea unei suprafețe similare sau valoarea terenului în echivalent, conform art. 1337 și următ. Cod civil.
P. taxa de timbru în valoare de 577 lei calculată cu referire la cererea reconvențională, a fost admisă cererea pârâtei de acordare a ajutorului public judiciar, în sensul scutirii de la plata acesteia, prin încheierea din 12.01.2012.
La termenul din 13.10.2011 pârâta S. (J.) E., prin apărător, a renunțat la cererea de chemare în garanție.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, depusă la dosar la termenul din 23.06.2011, reclamanta, prin apărător, a solicitat respingerea acesteia.
A precizat că în condițiile în care stăpânește acest teren în baza unui act valid de proprietate, iar acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, revendicarea este inadmisibilă și prematur introdusă, cu atât mai mult cu cât, admisibilitatea revendicării este condiționată de constatarea nulității titlurilor subdobânditorilor.
A mai fost invocată excepția autorității de lucru judecat, raportat la decizia civilă nr. 446/2010 a Tribunalului Iași, în ceea ce privește cererea de constatare a nelegalității trecerii terenului în proprietatea statului, revendicarea și compararea titlurilor.
Reclamanta a solicitat, în subsidiar, ca în cazul în care instanța, prin compararea titlurilor, va considera că pârâta S. este cea îndreptățită, să se constate că pentru societate a operat uzucapiunea de scurtă durată, invocând în acest sens dispozițiile art. 1895 cod civil și cele ale Decretului – lege 115/1938.
Prin sentința civilă nr. 7114 din 29.03.2012 Judecătoria Iași a respins excepțiile inadmisibilității prematurității și autorității de lucru judecat, invocate de reclamantă, ca nefondate.
A admis acțiunea civilă formulată de reclamanta . cu sediul procedural ales în Iași, ., nr. 8, . în contradictoriu cu pârâtele S. E. domiciliată în Iași, ., ., . județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iași, astfel cum a fost precizată și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/20.07.2007 emis pe numele J. N. V. și J. Gh. G., doar în ceea ce privește suprafața de 69 mp teren situat în Iași, Șoseaua Națională nr. 55 (fost 59), . pe planșa nr. 1 a raportului de expertiză (expert A. C.) între punctele de contur 5, 8, 22, 21, 5.
A respins cererea reconvențională formulată de pârâta S. (J.) E., ca nefondată.
A luat act de renunțarea pârâtei S. (J.) E. la cererea de chemare în garanție.
A obligat pârâtele să-i achite reclamantei suma de 2.740 lei – cheltuieli de judecată.
A reținut următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității și prematurității invocate de reclamantă, instanța le va respinge.
Nu poate fi considerată, de principiu, acțiunea în revendicare a pârâtei ca inadmisibilă, fără a-i fi îngrădit accesul la justiție, de care beneficiază conform dispozițiilor art. 20 din Constituția României și art. 6 din CEDO. Condițiile de admisibilitate ale unei acțiuni în revendicare se analizează în urma administrării de probatorii, pe fondul cauzei și nu doar succint, pe calea unei excepții.
Referitor la excepția prematurității promovării cererii de revendicare, instanța reține că prin decizia civilă nr. 446/06.10.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._, a fost respinsă cerere reclamantei J. E. în contradictoriu cu pârâții . „Romstar” SRL, ., Municipiul Iași prin Primar și Consiliul Local Iași, de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 260/27.01.2005 și de constatare a trecerii nelegale a terenului din Iași, . în proprietatea statului.
Prin urmare, reținându-se valabilitatea titlului reclamantei din prezenta cauză, în condițiile în care și pârâta este deținătoarea unui titlu de proprietate, se poate proceda la compararea acestora și la identificarea celui mai caracterizat, bineînțeles, în urma verificării și a legalității emiterii actului de proprietate al pârâtei S. E..
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța constată că aceasta nu este incidentă în cauză, urmând a fi respinsă, în condițiile în care, așa cum susține chiar reclamanta, în cererea de chemare în judecată, suprafața de 80 mp ce formează obiectul acțiunii, excede suprafeței de 139 mp care a format obiectul dosarului_, soluționat definitiv prin decizia civilă nr. 446/2010 de către Tribunalul Iași, nefiind întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Cu privire la fondul pricinii, se constată că prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 260/27.01.2005 la BNP Asociați „C. Ș. & A. M. I.”, reclamanta a cumpărat de la . Bacău imobilul din Iași, ., constând în construcția C 1/0/1 – restaurant, cu nr. cadastral 5044/2/1, împreună cu suprafața de teren aferentă în cotă exclusivă și totală de 1508,10 mp, compusă din 1077,58 mp cu nr. cadastral 5044/2/1, 293,44 mp cu nr. cadastral 5044/2/2, 4,80 mp cu nr. cadastral 5044/2/4, suprafața de 99,96 mp cu nr. cadastral 5044/2/5 și suprafața de 29,98 mp cu nr. cadastral 5044/2/6, înscrise în Cartea Funciară nr. 29.599 a localității Iași (copie – filele 14 -16 dosar).
Prin expertiza topocadastrală efectuată în cauză a fost identificat terenul în litigiu, stabilindu-se că suprafața acestuia este de 69 mp (în raport de care reclamanta și-a precizat acțiunea) și face parte din . în suprafață totală de 293,44 mp, din documentația tehnică avizată cu nr._/18.12.2003, cu nr. cadastral 5044/2/1, intrată în posesia reclamantei prin contractul de vânzare – cumpărare anterior precizat, intabulată în Cartea Funciară_ a Municipiului Iași, aceasta fiind proprietara tabulară a respectivului teren.
Reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate cu privire la imobilul cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 260/2005 la data de 28.01.2005, conform încheierii nr. 1592/2005 a OCPI Iași (copie – fila 19 dosar).
Valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare anterior precizat a fost analizată prin decizia civilă nr. 446/06.10.2010 respingându-se acțiunea prin care se solicită constatarea nulității absolute a respectivului act.
Titlul de proprietate al pârâtei J. (S.) E., nr._/20.07.2007, este ulterior titlului deținut de către reclamantă și ulterior intabulării dreptului de proprietate de către aceasta.
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză, există suprapunere între titlurile părților în ceea ce privește suprafața de 69 mp teren în litigiu.
Prin urmare, având în vedere că actul de vânzare-cumpărare al terenului reclamantei este valabil încheiat, intabularea dreptului de proprietate cu privire la respectiva suprafață fiind anterior emiterii titlului de proprietate al pârâtei, văzând și dispozițiile art. III lit. a din Legea 169/1997 modificată și completată, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost precizată și va constata nulitate absolută parțială a titlului de proprietate nr._/2007, doar în ceea ce privește suprafața de 69 mp teren situat în Iași, . (fost 59), . prin raportul de expertiză.
Va respinge cererea reconvențională, ca nefondată.
Va lua act de solicitarea pârâtei S. (J.) E. de renunțare la cererea de chemare în garanție.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtele să-i achite reclamantei cheltuielile de judecată (onorariu avocat și onorariu expert.)
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat recurs pârâta-reclamantă J. E., respectiv C. județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor .
Pârâta-reclamantă J. E. a criticat sentința pentru următoarele considerente:
Instanța de fond nu a avut in vedere la soluționarea cauzei decizia civilă nr. 882 din 24.11.2004 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus: „Reconstituie dreptului de proprietate pentru suprafața de 141 mp reprezentând 88 mp platformă betonată și 53 mp teren liber conform raportului de expertiză ing. D. D. ce face parte integrantă din prezenta decizie”. A reținut Tribunalul Iași faptul că obiect al vânzării între S.C. Gastroimvest SA Iași și S.C. Rom Star SRL –S.C. PEM Company SRL a fost spațiul comercial construit in suprafață de 167,97 mp împreună cu terenul construit și neconstruit în suprafață de 172,34 mp. De unde rezultă că suprafața de 141 mp reprezentând 88 mp platformă betonată și 53 mp teren liber nu au făcut obiect al vânzării, ele rămânând în proprietatea și administrarea statului. Prin urmare nu se putea ca . să devină proprietar pe suprafața de 69 mp câtă vreme primul vânzător nu a fost deținătorul și proprietarul acestei suprafețe de teren.
Greșit a reținut instanța de fond că titlul de proprietate al pârâtei J. E. nr._ din 20.07.2007 este ulterior titlului deținut de către reclamantă fără să aibă în vedere că Decizia civilă nr. 882 din 24.11.2004 a Tribunalului Iași, anterioară contractului de vânzare-cumpărare nr. 260 din 27.01.2005 încheiat la numai două luni după pronunțarea deciziei civile nr. 882 din 24.11.2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă.
Al treilea motiv de recurs vizează lipsa motivării instanței de fond relativă la împrejurarea că deși in decizia civilă nr. 882 din 2004 a Tribunalului Iași nu s-a constatat nicio suprapunere de teren in expertiza de față s-a constatat o suprapunere pentru 69 mp în timp ce primul vânzător nu a deținut și nu a fost proprietarul suprafeței de 141 mp teren in litigiu.
O.C.P.I. a avizat favorabil documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._/20.07.2007 pentru suprafața de 141 mp teren pe numele numiților J. G. G. și J. V. și au semnat și titlul de proprietate fără să constate că ar exista o suprapunere între titlurile părților în ce privește suprafața de 69 mp teren.
Presupusa suprapunere de titluri nu a fost constatată de O.C.P:I. nici atunci când prin încheierea nr._ din 9,.05.2008 a dispus înscrierea in Cartea Funciară a municipiului Iași nr._ cu nr. cadastral_ a dreptului de proprietate pentru suprafața de 143 mp. Invocă lipsa calității sale procesuale pasive la fond având in vedere că din data de 18.04.2005 nu mai poartă numele de „S.”, conform sentinței civile nr. 3185 din 18.04.2005 a Judecătoriei Iași. Aceeași excepție se invocă și prin raportare la titlul de proprietate nr._ din 20.07.2007.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu admiterea cererii reconvenționale.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași a criticat sentința numai in ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. Titlul contestat a fost emis pe baza documentațiilor primite de la comisia municipală pentru care art. 6 lit. h) din H.GF. 890/2005 stabilește ca atribuție exclusivă stabilirea amplasamentului. Împrejurarea că sunt mai mulți pârâți în cauză nu trebuie să conducă la obligarea tuturor la plata cheltuielilor de judecată ci numai a părții care cade in pretenții, potrivit art. 277 Cod pr.civilă.
Solicită ca judecata sa se facă în lipsă.
Recurenta-intimată J. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de către C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași. Ca autoritate publică cu atribuții de validare a cererilor de reconstituire aceasta poartă răspunderea pentru legalitatea titlului contestat. Validarea cererilor de reconstituire și constituire se face pe baza verificării unei documentații stabilite de lege care o poartă semnătura unor autorități administrative. Documentațiile transmise comisiei județene sunt validate sub toate aspectele, inclusiv din punctul de vedere al amplasamentului.
..R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat menținerea sentinței civile nr. 7114/2012 a Judecătoriei Iași și respingerea recursurilor.
Se susține că Decizia civilă nr. 882 din 24.11.2004 a Tribunalului Iași s-a purtat intre autorii pârâtei și Prefectul Județului Iași, ca atare li se opune cu valoarea unui fapt juridic și cu valoarea unui mijloc de probă(respectiv de prezumție relativă, citând in acest sens Decizia civilă nr. 2351/2007 a Curții Supreme de Justiție). Prin urmare, ca orice prezumție relativă, se poate combate prin orice mijloc de probă.
În speță a fost administrată și proba cu expertiză tehnică, care a demonstrat existența unei suprapuneri intre terenul din titlul de proprietate al pârâtei și terenul din contractul intimatei de vânzare-cumpărare.
In ceea ce privește cronologia actelor de proprietate susține că, raportat la data contractului său de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 260 din 27.01.2005 la BNP „C.&A.”, titlul de proprietate al recurentei este emis la 20.07.2007. Chiar dacă s-ar avea in vedere data deciziei tribunalului Iași recurenta J. nu ar fi avantajată. Compararea de titluri are in vedere data cea mai veche a titlului iar in ipoteza vânzărilor in lanț, raportarea se face la vânzarea cea mai veche. Imobilul său este identificat prin documentația de carte funciară întocmită în anul 2000 cu nr. Cadastral unic 5044/2/1-6 și este înscris în Cartea Funciară nr._ a Municipiului Iași cu teren în suprafață de 1508,1 mp. Inițial terenul a aparținut ., căruia i-a fost emis certificat de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0239/1999 iar intabularea s-a realizat la data de 26.11.2000. Contrarietatea dintre expertizele efectuate in cele două litigii poate fi explicată prin faptul că expertiza D. a fost efectuată în litigiul in care nici intimata nici autoarea sa nu au fost parte.
Modificarea numelui, invocată de recurentă ( din S. in J.) nu are nicio relevanță.
P. ipoteza in care se trece peste aceste apărări, reiterează excepția uzucapiunii potrivit art. 1895 Cod Civil precum și ale Decretului Lege nr. 115/1938 având in vedere modalitatea in care au dobândit terenul, posesia utilă exercitată asupra sa, dar și faptul că actul de proprietate este intabulat de mai bine de 10 ani.
In recurs au fost depuse înscrisuri.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru in temeiul art. 42 din Legea 1/2000. Obiecțiile intimatei ..R.L. exprimate asupra acestui regim procesual recunoscut ambelor recursuri in ședințele publice din 22.02.2013 respectiv 22.03.2013 nu au fost primite de către Tribunal. Aceste critici puteau fi formulate numai in cadrul unei cereri de reexaminare a dispoziției instanței privind timbrajul( in speță lipsa obligației de a timbra) in condițiile art. 18 din Legea 146/1997. Dreptul la a formula cerere de reexaminare este recunoscut oricărei părți interesate și nu doar celei obligate, in absența unor mențiuni speciale ale textului.
In recurs au fost depuse înscrisuri.
Recursurile sunt fondate și vor fi admise pentru considerentele ce urmează:
Asupra recursului declarat de către J. E., Tribunalul constată următoarele:
Motivul de recurs privind ignorarea de către instanța de fond a efectelor deciziei civile nr. 882 din 24.11.2004 a Tribunalului Iași ca și a celorlalte probatorii administrate in justificarea dreptului său de proprietate, relevante atât in ceea ce privește soluționarea cererii principale, cât și in privința cererii reconvenționale, este fondat și determinant pentru soluția asupra tuturor cererilor. Reținerea acestui fapt face inutilă cercetarea celorlalte critici expuse in cererea de recurs.
Considerentele sentinței civile recurate indică lipsa oricărei analize a dovezilor dreptului de proprietate pentru recurenta J., instanța de fond limitându-se la analiza exclusivă a dreptului de proprietate al reclamantei, ..R.L. și a cronologiei actelor prin care aceasta l-a dobândit, respectiv a înscrierii lui in cartea funciară. Această analiză nu poate fi limitată la constatarea împrejurării că prin Decizia civilă nr.446 din 6.10.2010 a Tribunalului Iași s-a respins cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.260 din 27.01.2005 încheiat intre . și . .
Suprafața de teren de 80 mp situată in Municipiul Iași, . care face obiectul judecății de față este distinctă de suprafața de teren asupra căreia s-a purtat judecata ce a făcut obiectul ds. nr._, așa cum rezultă din însăși conținutul cererii de chemare in judecată; statuările instanței din acest litigiu nu au legătură cu speța de față.
Titlul de proprietate nr._ din 20.07.2007 a fost eliberat recurentei in temeiul Deciziei civile nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă, și a Ordinului Prefectului Iași nr. 177 din 13.02.2007, eliberat consecutiv deciziei Tribunalului. Prin acestea s-a reținut limita îndreptățirii autorului recurentei la suprafața de 141 mp compusă din suprafața de 88 mp platformă betonată și 53 mp teren liber conform raportului de expertiză intocmit de către expert D. D., care face parte integrantă din decizie.
Instanța a constatat că proprietatea J. din Iași, Șoseaua Națională, nr. 59, este ocupată de construcții doar in procent de 65%, restul de 22% este ocupat de platformă betonată, iar 13% respectiv 53 mp este teren liber, in raport de cele două suprafețe constatându-se îndeplinite condițiile prev. de art. 36 alin 5 din Legea 18/1991. S-a reținut, totodată că obiectul dreptului de proprietate al . este suprafața de 167,97 mp împreună cu terenul construit și neconstruit in suprafață de 172,34 mp., restul suprafețelor nu au format obiect al vânzării, ele rămânând in proprietatea și administrarea statului.
Tribunalul a realizat, astfel, analiza regimului juridic al terenului in suprafață de 88 mp, pentru care s-a reținut ca fiind ocupat de o platformă betonată,fără relevanță pentru aplicarea disp.art. 36 alin 5 din Legea 18/1991, in același timp împrejurarea că acesta nu face obiectul vânzării către terți ( se face vorbire in considerentele sentinței civile despre . aflându-se în administrarea Consiliului local.
Critica esențială a reclamantului privind nelegalitatea titlului de proprietate contestat constă in aceea că: „ reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren s-a realizat în mod nelegal, având in vedere că, la momentul întocmirii fișei de punere în posesie și al emiterii titlului de proprietate, terenul nu se mai afla în proprietatea unității administrativ –teritoriale, adică a municipiului Iași, ci se afla în proprietatea unei alte entități. Conform art. 36 alin 5 din Legea nr. 18/1991, atât timp cât terenul nu era în administrarea Consiliului local și nu era liber de construcții ( in cazul nostru era afectat de platformă betonată –proprietatea . putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.”
Critica formulată repune in discuție in mod explicit aspectele asupra cărora s-a statuat prin decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași,irevocabil, in sens contrar, critică ce nu poate fi primită. Regimul juridic al terenului in suprafață de 80 mp ce face obiectul acțiunii a fost irevocabil stabilit in raport de aceeași situație de fapt cu cea reclamată in litigiul de față, aceea de a fi ocupată de platformă betonată și de a se fi aflat la dispoziția Consiliului local. Tribunalul a stabilit, atunci, irevocabil, ca irelevantă existența platformei betonate in relație cu dispozițiile art.36 alin 5 din Legea 18/1991. Cererea de chemare in judecată pentru constatarea nulității absolute a titlului de față nu aduce in discuție elemente noi, ea reclamă aceeași situație de fapt, pentru care se solicită o reevaluare.
Repunerea in discuție a îndreptățirii autorului recurentei J. la reconstituirea dreptului de proprietate nu poate fi primită prin raportare la aceleași elemente de fapt și de drept cu cele care au făcut obiectul judecății finalizate cu Decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași, statuările acesteia in privința îndreptățirii la reconstituire au valoare de adevăr absolut și nu pot face obiectul unei noi reevaluări.
Împrejurarea că reclamanta nu a fost parte in judecata finalizată cu Decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași nu are efectul invocat in întâmpinare.
Principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești in relație cu Decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași trebuie analizat in raport de statuările acesteia și de procedura in care a fost pronunțată.
Principiul relativității presupune ca obligativitatea acestor efecte și autoritatea lucrului judecat să se impună numai părților. Decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași are insă specificul dat de procedura in care a fost pronunțată ( cea a Legii 18/1991) in care avea de stabilit nu un drept potrivnic Prefectului Județului Iași, cel cu care s-a derulat judecata, ci îndreptățirea la reconstituire a reclamanților, procedura specială in care aplicarea legii presupunea determinarea limitei in care legiuitorul a înțeles să repună in drepturi fostul proprietar ori moștenitorii acestuia, cu luarea in considerare și a intereselor altor persoane in măsura in care legea specială le recunoaște. Aceste interese protejate de legiuitor constituie motivul pentru care judecata a constatat limitată îndreptățirea petenților J. la doar 141 mp, pentru că doar in limita acestora terenul era liber și la dispoziția consiliului local. Maniera de redactare a art. 36 alin 5 din Legea 18/1991 este de natură a proteja raporturile juridice constituite in favoarea terților asupra terenului, anterior intrării in vigoare a legii, și pe care le protejează, pentru stabilitate juridică și socilaă. Acesta este motivul pentru care reconstituirea dreptului pe acest temei are in vedere exclusiv vechiul amplasament, condiția ca terenul să fie in administrarea consiliului local și neafectat de detalii de sistematizare ori lucrări de investiții. Rezultat al acestor tip de evaluări, pronunțarea deciziei 882/2004 face ca in patrimoniul reclamanților să fie recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului in suprafață de 88 mp, drept care, in acord cu principiul opozabilității acelorași efecte, se manifestă și in relație cu terții, inclusiv reclamanta din speță, interzicând acestora să le ignore și să le încalce câtă vreme nu fac dovada unei alte realități juridice. Prin prisma celor enunțate, anume a rigorilor procedurii in care autorii pârâtei-reclamante au obținut reconstituirea dreptului de proprietate, efectul de opozabilitate al deciziei 882/2004 a Tribunalului Iași este mult accentuat de faptul că proba regimului juridic al terenului pentru care s-a accesat procedura stabilirii dreptului de proprietate este sever configurată de lege,, raportarea la aceasta este obligatorie, fie că procedura se derulează in etapa ei administrativă fie că se derulează in fața instanței. Probatoriul nu este lăsat la latitudinea Prefectului, ori a comisiilor de specialitate, el este circumstanțiat unor elemente prestabilite de lege. P. aceste motive invocarea de către reclamanta-pârâtă a principiului relativității efectelor deciziei civile 882/2004 a Tribunalului Iași nu poate fi primită in sensul in care s-a susținut.
O altă realitate juridică nu a fost probată,pentru că de altfel nu s-a invocat decât greșita aplicare a legii in procedura reconstituirii. Potrivit paragrafului citat din cererea de chemare in judecată reclamanta invocă neîndreptățirea numiților J. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru că, la data întocmirii fișei de punere in posesie și a emiterii titlului de proprietate terenul nu se mai afla în proprietatea unității administrativ teritoriale ci in proprietatea altei entități. Acest aspect se invocă, insă,cu ignorarea faptului că anterior fișei de punere in posesie (6.06.2007 – fila 11 dosar fond) și titlului de proprietate(_ din 20.07.2007 – fila 12 dosar fond) fusese pronunțată decizia Decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași prin care se stabilise contrariul, anume ca terenul face parte din patrimoniul Consiliului Local, in cadrul procedurii prev. de Legea 18/1991. Terenul, in privința căruia se accesase procedura de reconstituire de catre autorii recurentei J. incă de la . Legii 18/1991 ( pagina 3 a considerentelor deciziei 882 din 2004 ), avea un regim juridic irevocabil stabilit, dreptul stabilit in favoarea numiților J. devenea astfel opozabil terților, cu interdicția acestora de a-l ignora ori încălca.
Titlul de proprietate fiind emis în baza unei hotărâri judecătorești, care a analizat drepturile beneficiarilor titlului, instanța de fond nu mai putea relua verificarea legalității acestuia fără a încălca efectul puterii de lucru judecat, deoarece nu se mai putea solicita reexaminarea aceluiași titlu de proprietate de către o altă instanță fără încălcarea principiului securității raporturilor juridice afirmate constant in practica Curții europene a Drepturilor Omului.
Nu s-a demonstrat neconcordanța dintre statuările deciziei civile nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași și titlul de proprietate eliberat. Considerațiile expertului tehnic judiciar desemnat in fața instanței de fond asupra acestui aspect nu vor fi primite câtă vreme exprimă reflecții personale asupra legalității deciziei Tribunalului ( aprecieri referitoare la regimul juridic al platformei betonate, a spațiului verde care nu vizează terenul asupra căruia se poartă judecata) peste limitele rolului expertului in procesul civil.
Puterea de lucru judecat este total independenta de calitatea soluției pronunțate. Această axiomă a procesului civil înlătură utilitatea juridică a cercetării oricărei critici directe ori implicite adusă dreptului stabilit prin decizia 882/2004 a Tribunalului Iași.
Concluzia Tribunalului are in vedere și practica Curtii Europene a Drepturilor Omului. Astfel, Curtea a stabilit ca statele trebuie sa-si organizeze sistemul judiciar in asa fel incat sa interzica introducerea de noi actiuni in justitie cu privire la aceeasi problema, pentru a preveni desfiintarea unor hotarari intrate in puterea lucrului judecat (Cauza Urbanovici impotriva Romaniei, Cauza R. contra Romaniei). Functia autoritatii lucrului judecat este, de altfel, asigurarea securitatii juridice si a increderii publicului in administrarea justiției, o solutie definitiva a unei instante cu privire la o anumita problema nu trebuie repusa in discutie.
Concordant, Tribunalul reține statuările Curții Europene a Drepturilor Omului exprimate și în cauza S. și alții contra României, potrivit cărora :„preeminența dreptului, unul din principiile fundamentale ale unei societăți democratice, este inerentă ansamblului articolelor Convenției.(...) Ea presupune respectarea principiului securității raporturilor juridice, și mai ales a deciziilor judecătorești devenite res judicata. Nici o parte nu este îndreptățită la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o reexaminare a cauzei și o nouă decizie.”.
Curtea Europenaă a afirmat constant acest principiu, al securității raporturilor juridice, cu referire directă la hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate in materia fondului funciar in România prin nenumărate spețe soldate cu condamnări ale Statului roman pentru nerespectarea dispozițiilor convenției, (cauzele R. contra României, A. împotriva României, cauza Toșcută și alții c. României, cauza Jones c. României).
In consecință, Tribunalul constată că admiterea cererii de chemare in judecată pentru constatarea nulității titlului de proprietate nr._ din 20.07.2007 nu s-ar putea dispune – raportat la argumentarea cererii- fără anularea in tot și in esență a dreptului stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia civilă nr. 882/24.11.2004 a Tribunalului Iași) și fără nesocotirea principiului securității raporturilor juridice și a preeminenței dreptului. O soluție contrară ar însemna ca ori de câte ori un terț are interesul de a contesta dreptul de proprietate al recurentei J. să poată aduce in discuție îndreptățirea autorilor săi la reconstituirea dreptului de proprietate, prin repunerea in discuție a procedurii irevocabil finalizate prin decizia 882 din 2004 a Tribunalului Iași, dreptul de proprietate al paratei- reclamante fiind . de provizorat.
P. aceste considerente tribunalul stabilește că efectele deciziei civile nr. 882 /2004 a Tribunalului Iași, deși determinante in soluționarea cererii principale de constatare a nulității titlului de proprietate, nu au fost avute in vedere de instanța de fond. Ignorându-le, judecătoria a pronunțat o soluție nelegală și netemeinica, pe care Tribunalul o va reforma, respingând cererea principală.
In privința cererii reconvenționale, de revendicare, Tribunalul constată că in mod greșit s-a dat eficiență exclusiv relației cronologice dintre contractul de vânzare-cumpărare nr. 260/2005 – titlu pentru reclamanta-pârâtă, întabulat, și titlul de proprietate al pârâtei-reclamante ,eliberat in anul 2007.
Compararea dreptului de proprietate opus de către cele două părți din litigiu nu se face in relație cu data la care s-a făcut intabularea dreptului dobândit de către reclamantă, criteriu care ar fi fost relevant numai in ipoteza in care titlurile de proprietate ale părților ar proveni de la același autor.
Această ipoteză nu poate fi reținută. Autorii părților sunt diferiți.
Reclamantul iși justifică dreptul de proprietate in temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 260/2005 ,la rândul său acesta fiind întemeiat pe un șir de vânzări succesive, pornind de la . căruia i-a fost emis certificat de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0239/1999 iar intabularea lui s-a realizat la data de 26.11.2000.
Pârâta invocă titlul de proprietate nr._ din 20.07.2007 eliberat in procedura legii 18/1991, in temeiul art. 36 alin 5 din lege. Această procedură a condus la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul J. N., la rândul lui proprietar prin actul de vindere-cumpărare autentificat de Tribunalul Iași sub nr. 2787/22.06.1946 .
Procedura stabilirii dreptului de proprietate in modalitatea reconstituirii are ca scop repunerea in drepturi a persoanelor vătămate prin abuzurile regimului comunist asupra dreptului de proprietate, abuzuri pe care statul democratic le recunoaște prin adoptarea legii 18/1991 și a modificărilor ce i-au urmat .
Acest scop rezulta din interpretarea coroborata a dispozițiilor in materie dar si din interpretarea lor teleologica si istorica, fiind evidenta evoluția reglementarilor in sensul lărgirii sferei de persoane, de bunuri si de situații cărora li se aplica masurile reparatorii, prin adoptarea succesiva a legilor de referința in materie:Lg. 18/1991, Lg. 169/1997, Lg. 1/2000, Lg.247/2005, expresie a evoluției opticii legiuitorului asupra importantei si necesitații reparației in sine, fiind consacrat dreptul suveran al acestuia de a-si alege atât obiectul, cat si întinderea reglementarii date prin lege,potrivit art. 58 alin. (1) din Constituție.
Principiul perpetuității dreptului de proprietate care a permis autorilor recurentei J. să redobândească un drept in condițiile Legii 18/1991 în limitele dispozițiilor acesteia, obligă instanța și terții ca in analiza izvorului dreptului său de proprietate să se aibă in vedere nu doar data eliberării titlului de prorprietate ( 2007). Acesta este actul final al unei proceduri inițiate de către autorii recurentei in anul 1991, la apariția legii, care s-a soldat cu reconstituirea dreptului de proprietate, adică cu repunerea in drepturi a moștenitorilor fostului proprietar, J. N.. Principiul perpetuității dreptului de proprietate este cel care justifică actul reconstituirii in sine, prin adoptarea legii reparatorii legiuitorul recunoscând, in esență, faptul că abuzurile regimului comunist nu au stins dreptul de proprietate pentru care se recunoaște dreptul la reconstituire,astfel că legislația statului democratic îl reafirmă.
Ca urmare, nu este permis nici instanței, nici terților a limita analiza izvorului dreptului de proprietate la actul reparator emis in temeiul legii. Fundamentul dreptului de proprietate al recurentei este dat de dreptul de proprietate al autorului beneficiarilor titlului de proprietate, J. N., drept care a fost reconsiderat in condițiile și în limitele Legii 18/1991. Acestea sunt argumentele pentru care sunt corecte criticile recurentei J. aduse sentinței judecătoriei in privința modalității in care a analizat cererea in revendicare, dreptul său de proprietate este cel mai bine caracterizat, așa cum se argumentează in cererea sa reconvențională, motiv pentru care, in temeiul art. 480 Cod Civil, acțiunea in revendicarea suprafeței de 69 mp pentru care s-a probat suprapunerea de terenuri intre actele de proprietate ale părților va fi admisă.
Dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit in anul 2005 și pentru autorii căreia cea mai veche dată a dreptului lor este anul 1999 ( data certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru . poate înfrânge dreptul de proprietate al pârâtei-reclamante, recunoscut prin reconstituire pe vechiul amplasament după autorul J. N., proprietar din anul 1949.
Apărarea intimatei . conform căreia in favoarea sa operează uzucapiunea ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate nu poate fi primită.
Nu poate fi reținută in favoarea sa o posesie utilă câtă vreme terenul face obiectul cererii de reconstituire a dreptului de proprietate încă din anul 1991, pentru recunoașterea acestuia autorii paratei intimate au derulat mai multe proceduri, administrative și judiciare. Eficiența acestora și durata lor nu poate fi imputată pârâtei-reclamante, lipsită de orice posibilitate de influențare efectivă a acestora, alta decât accesul la instanță, de care au uzat autorii săi și care s-a soldat și cu decizia 882 din 2004 a Tribunalului Iași.
In fine, critica recurentei J. privind lipsa calității sale procesuale rezultată din indicarea numelui de S. nu poate fi primită. Eroarea consemnării numelui in cererea ce i-a fost opusă nu i-a produs nicio vătămare. P. motivele expuse Tribunalul constată fondat recursul, pe care il va admite in temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu disp. art. 312 alin 3 Cod pr.civilă, va fi modificată sentința recurată in parte, respectiv va respinge acțiunea formulata de reclamanta S.C. M. M. S.R.L. in contradictoriu cu paratele J. E. si C. Județeana de fond funciar Iași. Soluția dispusă ca urmare a admiterii recursului declarat de către J. E. va conduce și la admiterea recursului declarat de către C. Județeană Iași a cărui cercetare individuală nu se impune. Respingerea acțiunii in constatarea nulității titlului de proprietate înlătură obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul va admite in parte cererea reconvenționala formulata de parata-reclamanta J. E. in contradictoriu cu reclamanta-parata S.C. M. M. S.R.L.
Va obliga reclamanta parata S.C. M. M. S.R.L. sa lase in deplina proprietate si linistita folosinta paratei reclamante J. E. suprafața de 69 m.p. teren identificata in punctele 21-5-8-22-21, potrivit anexei la raportul de expertiza întocmit cu ocazia judecării fondului cauzei- fila 119 dosar fond, anexa ce face parte din prezenta hotărâre.
Va mentine dispozitia primei instanțe privind soluționarea excepțiilor prematuritatii acțiunii si a autorității de lucru judecat invocate de reclamanta si cea relativa la renunțarea paratei la cererea de chemare in garanție.
In temeiul 18 din OUG 51/2008 Tribunalul va obliga reclamanta intimata S.C. M. M. S.R.L. la plata catre stat a sumelor de 577 lei-taxa de timbru si 740 lei-onorariu expert, reprezentând ajutor public judiciar acordat paratei-reclamante J. E..
În temeiul art. 274 Cod pr.civilă va obliga intimata S.C. M. M. S.R.L. la plata către recurenta J. E. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata in recurs.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de parata J. (S.) E. si C. Judeteana de fond funciar Iași împotriva sentinței civile nr.7114/29.03.2012, sentința pe care o modifica in parte.
Respinge acțiunea formulata de reclamanta S.C. M. M. S.R.L. in contradictoriu cu paratele J. E. si C. Județeana de fond funciar Iași.
Admite in parte cererea reconvenționala formulata de parata-reclamanta J. E. in contradictoriu cu reclamanta-parata S.C. M. M. S.R.L.
Obliga reclamanta-parata S.C. M. M. S.R.L. sa lase in deplina proprietate si liniștita folosința paratei-reclamante J. E. suprafața de 69 m.p. teren identificata in punctele 21-5-8-22-21, potrivit anexei la raportul de expertiza întocmit cu ocazia judecării fondului cauzei- fila 119 dosar fond, anexa ce face parte din prezenta hotărâre.
Menține dispoziția primei instanțe privind soluționarea excepțiilor prematurității acțiunii si a autoritarii de lucru judecat invocate de reclamanta si cea relativa la renunțarea paratei la cererea de chemare in garanție.
Obliga reclamanta intimata S.C. M. M. S.R.L. la plata către stat a sumelor de 577 lei-taxa de timbru si 740lei-onorariu expert, reprezentând ajutor public judiciar acordat paratei reclamante J. E..
Obliga intimata S.C. M. M. S.R.L. la plata către recurenta J. E. a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata in recurs.
Irevocabila.
Pronunțata in ședința publica azi 8.04.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, C. A. |
Grefier, G. I. |
RED.ȘI TEHN./T.D./27.06.2013/2 ex
Judecătoria Iași:C. A. D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 854/2013. Tribunalul IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
