Fond funciar. Decizia nr. 1673/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1673/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 1673/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Decembrie 2014
Președinte - B. I. E.
Judecător - M. D.
Judecător – M. M.
Grefier - M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1673
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta C. JUDUȚEANĂ IAȘI DE F. F. împotriva sentinței civile nr.962/24.01.2014 a Judecătoriei Iași, intimați C. C., C. L. V. L. DE F. F., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie fond funciar - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 25.11.2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 02.12.2014, când
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 742/18.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-a admis plângerea formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. V. L. și C. JUDEȚENĂ DE F. F. IAȘI împotriva Hotărârii nr.2359/15.11.201, s-a anulat Hotărârea nr.2359/15.11.2011 emisă de pârâta C. Județenă de F. F. Iași. Pârâtele au fost obligate să reconstituie, conform cererii reclamantului, dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,2000 ha teren, situat pe raza comunei V. L., C. Județeană de F. F. Iași urmând să emită o nouă hotărâre în acest sens. Pârâta C. Județeană de F. F. Iași a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 22.12.2011 reclamantul C. C. a chemat în judecată C. Județeană de F. F. Iași și C. L. de F. Funciat V. L., solicitând pe calea plângerii anularea Hotărârii nr.2359/15.11.2011 emisă de prima pârâtă, validarea propunerii celei de-a doua pârâte de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 2000 mp teren pe raza comunei V. L. J. Iași.
În motivarea cererii s-a arătat că prin hotărârea atacată C. Județeană de F. F. a invalidat propunerea Comisie Locale de F. F. de admitere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2000 mp teren pe raza comunei V. L..
Reclamantul a susținut că a depus întreaga documentație necesară reconstituirii dreptului însă cu toate acestea s-a reținut că nu a făcut dovada îndreptățirii declarațiile martorilor fiind neconcludente. Reclamantul a mai susținut părinții săi au deținut terenul incă din anul 1921 iar vecinii propuși ca martori nu au putut face dovada proprietății întrucât sunt în situație similară cu a reclamantului, respectiv urmează a le fi reconstituit dreptul de proprietate.
Legal citată pârât C. județeană de fond funciar a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii cu următoarele argumente: cererea reclamantului a fost respinsă motivat de faptul că nu a făcut dovada proprietății. S-au învederat dispozițiile art. 6 indice 3 din Legea nr.1/2000 și s-a arătat faptul că posesia reclamantului asupra terenului revendicat nu are relevanță.
S-a anexat documentația aferentă hotărârii: copie Hotărâre nr.2359/15.11.2011, referatul Comisiei Locale de F. F., cererea reclamantului de reconstituire a dreptului, declarația pe proprie răspundere, declarație autentificată sub numărul 2168/14.09.2005 a numitului D. T., declarația autentificată sub numărul 2174/14.09.2005 a numitului B. C., declarația autentificată sub numărul 2172/12.09.2005 a reclamantului (f.15-21 ds).
A formulat întâmpinare și pârâta C. L. de F. F. V. L. solicitând admiterea plângerii reclamantului, motivat de faptul că în urma balanței fondului funciar și a verificărilor efectuate s-a constatat faptul că reclamantul este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, fiind recunoscut de vecini ca proprietar, exercitându-și toate prerogativele dreptului (fila 24 dosar).
Prin precizările depuse la dosar la solicitarea instanței reclamantul a arătat că a formulat personal cererea pentru terenul ce face obiectul hotărârii atacate, fiind vorba despre un bun deținut în comunitate cu soția acestuia C. (născută D.) M.. Potrivit planului parcelar al zonei, în tarlaua 190, deține teren reclamantul și cumnnatul acestuia, fratele soției, D. D. fiecare cu suprafața de 2000 mp și respectiv 1000 mp. D. E., mama soției reclamantului a avut mai multe suprafețe de teren atribuite moștenitorilor acesteia .
Prin Sentința Civilă nr.742/18.01.2013 a Judecătoriei Iași cererea reclamantului a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesual activă, instanța reținând faptul că reclamantul nu avea calitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren dată soției sale cu titlu de zestre.
Reclamantul a atacat cu recurs această hotărâre.
Prin Decizia nr.1947/27.09.2013 a Tribunalului Iași, Sentința civilă nr. nr.742/18.01.2013 a Judecătoriei Iași a fost casată, fiind respinsă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului, cauza fiind trimisă primei instanței spre rejudecare și analizarea plângerii pe fond.
În rejudecare, analizând susținerile părților și probele administrate în primul ciclu procesual s-au reținut următoarele:
În fapt reclamantul din cauza de față s-a adresat Comisiei locale de fond funciar V. L. cu o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,20 ha teren după defuncta D. E., cerere datată 06.10.2005 (fila 18 dosar).
La cererea formulată reclamantul a anexat declarații autentificate sub numărul 2168/14.09.2005 a numitului D. T., declarația autentificată sub numărul 2174/14.09.2005 a numitului B. C., propria declarația autentificată sub numărul 2172/12.09.2005 din care rezultă că acesta deține în posesie fără acte din anul 1990 o suprafață de teren de 0,20 ha, primită cu titlu de zestre de la D. V E., având ca vecini la Nord pe D. T., la Sub B. C. (f.19-21 dosar).
La data de 04.10.2011 prin referatul nr.111 C. L. de F. F. V. L. înaintează Comisiei Județene de F. F. Iași propunerea de validare a dreptului în beneficiul reclamantului.
Prin Hotărârea nr.2359/15.11.2011 C. Județeană de F. F. Iași invalidează propunerea Comisiei Locale de F. F. V. L. și pe calea de consecință respinge cererea reclamantului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0.20 ha teren reținând că nu face dovada dreptului de proprietate pentru suprafața de teren, declarațiile martorilor atestând faptul că acesta deține terenul din anul 1990 și deci nu este persoană îndreptățită la reconstituire.
Împotriva acestei hotărâri formulează plângere reclamantul din cauza de față, arătând faptul că suprafața de teren solicitată de acesta provine de la la D. E., fiind dată cu titlu de zestre fiicei sale D. M., căsătorită C. iar pentru acesta reclamantul a formulat cerere de reconstituire în calitate de soț și având în vedere calitatea de bun comun a suprafeței de teren.
Față de soluția dată de instanța de recurs excepției calității procesual active a reclamantului, ținând seama de împrejurarea că prin Hotărârea nr.2359/15.11.2011, dedusă judecății, calitatea reclamantului în a cerere reconstituirea dreptului de proprietate, după defuncta D. V. E., mama soției acestuia C. (fostă D.) M., nu a fost motiv de respingere a cererii în fața autorităților administrative instanța a reținut că respingerea, pe fond, a plângerii de față pentru acest motiv ar echivala cu o înrăutățire a situației reclamantului în propria cale de atac formulată împotriva deciziei administrative.
Plecând și de la susținerile Comisiei Locale, pârâtă în cauză, potrivit cărora era o practică a autorităților de a înscrie totalitate bunurilor sotilor, indiferent de regimul juridic al acestora, pe numele capului familiei, care astfel dobândea și autoritatea de a acționa pentru conservarea/reconstituirea drepturilor, instanța a examinat plângerea reclamantului în limita motivelor de respingere a cererii de reconstituire reținute prin hotărârea atacată și în contextul disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare .
Potrivit acestui text de lege „ (1^2) Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoaretă la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate. (1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.(1^4) Orice probă dovedind dreptul de propritate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate”.
Din rolul agricol depus la dosar după D. V. E. rezultă că aceasta declara la nivelul anului 1956 în proprietate suprafața de 5 ha teren din care 0,32 ha teren în locul cu denumirea „În șes”.
Conform mențiunilor din rolul agricol al acesteia la nivelul anului 1958, la capitolul „Ieșiri” figurează 2 ha teren, diferența de 3 ha teren fiind menționată ca efectiv folosită în gospodărie în același an.
Potrivit declarațiilor martorilor depuse în procedura administrativă – B. C. și D. T.- martori audiați și în fața instanței de judecată, reclamantul (în fapt soția acestuia) a primit cu titlul de zestre de la D. V. E. suprafața de 2000 mp teren. Martorii au arătat că reclamantul are posesia suprafaței de teren de 2000 mp din anul 1990 dar în același timp au arătat că tot acesta l-a cultivat și anterior colectivizării, aspecte care coroborate cu mențiunile rolului agricol întăresc ideea că D. V E. și-a înzestrat cu această suprafață de teren fiica, soția reclamantului, înzestrare care a condus la ieșirea terenului din patrimoniul său, conform mențiunilor anterior arătate .
Potrivit planului parcelar remis la dosarul cauzei de pârâta C. L. de F. F. și Hotărârii nr.2136/12.10.2011 martorii audiați B. C. și D. T. sunt vecinii pe două laturi, ai suprafeței de teren deținută de reclamant în posesie și pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea la dosarul cauzei reclamantul a depus Sentința civilă nr.4802/29.02.2012 a Judecătoriei Iași prin care s-a admis plângerea formulată de D. V D., în calitate de moștenitor numitei D. V E., pentru o suprafață de teren de 1000 mp, amplasată în aceeași . reclamantului și cu terenurile deținute de martorii audiați în cauza de față.
Raportat la înscrisurile aflate la dosar - rol agricol după D. V. E., plan pacelar, Sentința civilă nr.4802/29.02.2012, Hotărârea nr.2136/12.10.2011 – și la proba testimonială propusă și administrată la cererea reclamantului, instanța a statuat că reclamantul a dovedit, deținerea terenului după autoarea D. V. E. precum și existența liberă a vechiului amplasament iar proba contrară acestei situații de fapt, în condițiile art.6 alin.1 indice 4 din Legea nr.1/2000, nu a fost făcută .
Văzând și dispozițiile art. 274 C.pr.civ., față de cererea expresă a reclamantului și având în vedere poziția procesuală a pârâtei C. L. de F. F. V. L. a fosti admisă cererea reclamantului având ca obiect cheltuieli de judecată în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de F. F. Iași.
Prin cererea de recurs, pârâta C. județeană Iași de fond funciar a solicitat desființarea sentinței civile nr. 962/2014 a Judecătoriei Iași ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivare, recurenta a arătat că prima instanță în mod greșit a anulat hotărârea nr. 2359/2011 a Comisiei județene Iași de fond funciar și a obligat pârâtele să reconstituie petentului C. C. dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 0,20 ha situat pe raza comunei V. L.. Petentul C. C. nu a probat dreptul de proprietate asupra terenului pretins cu înscrisuri, iar depozițiile martorilor nu sunt elocvente întrucât nu sunt vecinii ori moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. În plus, nu rezultă din motivarea instanței care sunt vecinătățile terenului și nici dacă au dat declarații toți vecinii ori moștenitorii acestora.
Recurenta nu a invocat un temei de drept în susținerea recursului promovat.
În privința probatoriului, a invocat înscrisurile.
A solicitat, de asemenea, judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă C. locală de fond funciar V. L. a solicitat admiterea recursului formulat de recurenta C. județeană Iași de fond funciar, motivând, pe de o parte, că intimatul reclamant C. C. nu a probat dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,20 ha pretins, în conformitate cu dispozițiile art. 6/3 din Legea 1/2000 în condițiile în care cei doi martori audiați la instanța de fond sunt vecinii terenului revendicat de pe două laturi, de la vest și de la est iar legea pretinde să fie audiați proprietarii vecini pe de toate laturile trenului pentru care s-a solicitat reconstituirea și, pe de altă parte, că nu s-a administrat proba cu expertiza topografică pentru identificarea trenului.
În drept, intimata a indicat dispozițiile art. 115, art. 308 alin. 2 din C.proc.civ., art. 6/3 din Legea 1/2000.
Intimatul-reclamant C. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor din Legea 1/2000 examinând atât înscrisurile depuse, dar și afirmațiile martorilor pe care i-a audiat în mod nemijlocit. Rezultă din probe că vecinii suprafeței de teren în litigiu sunt: la nord D. T., la sud B. C., la est și la vest drum de exploatare (islaz, după spusele martorilor). Martorii audiați nu au putut face dovada proprietății terenurilor pe care le stăpânesc, fiind în aceeași situație, martorul D. T. fiindu-i admisă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,15 ha, teren vecin cu cel al reclamantului, urmând a i se elibera titlul de proprietate. Martorul B. C. nu are titlu de proprietate însă terenul învecinat cu cel al reclamantului se regăsește în rolul agricol al autorului său, B. T. P., terenul fiind situat în . șes”
Potrivit art. 6 alin. 1 indice 4 din Legea 1/2000 orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță probantă produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate. Or o astfel de probă nu a fost produsă.
Din ansarnblul probelor administrate - planul parcelar al zonei, registrul agricol al autoarei din anul 1958, declarațiile martorilor D. T. si B. C., hotărârea nr. 2391/15.11.2011 a Comisiei județene Iași de fond funciar, registrul agricol al defunctului B. T. P., sentința civilă nr. 4802/29.02.2012 a Judecătoriei Iași privind pe D. D. D., în calitate de moștenitor al numitei D. V. E. pentru suprafața de 1000 mp, teren amplasat în aceeași . a reclamantului și a martorilor audiați rezultă temeinicia cererii formulate.
În drept, intimatul a indicat dispozițiile art. 115, art. 299 și urm. din C.proc.civ.
În privința probatoriului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și, generic, orice alt mijloc de probă admis de lege, util soluționării cauzei. "
A solicitat de asemenea judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința civilă criticată, prin prisma probelor administrate și a motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
În mod corect a statuat instanța de fond, coroborând depozițiile martorilor, mențiunile planului parcelar și mențiunile din rolul agricol după D. V. E. depus la dosar că în anul 1956 aceasta din urmă figura în proprietate suprafața de 5 ha teren din care 0,32 ha teren în locul cu denumirea „În șes”, iar în anul 1958, la capitolul „Ieșiri” figurează 2 ha teren, diferența de 3 ha teren fiind menționată ca efectiv folosită în gospodărie în același an. În plus, având în vedere depozițiile martorilor audiați în procedura administrativă dar și nemijlocit în instanță, a reținut judecătorul fondului că terenul revendicat reprezintă zestrea soției reclamantului, primită de la numita D. V. E., că reclamantul a avut posesia suprafeței de teren de 2000 mp din anul 1990, l-a cultivat și anterior colectivizării, aspecte care coroborate cu mențiunile rolului agricol întăresc ideea că D. V E. și-a înzestrat cu această suprafață de teren fiica, soția reclamantului, înzestrare care a condus la ieșirea terenului din patrimoniul său, conform mențiunilor anterior arătate .
Potrivit planului parcelar remis la dosarul cauzei de pârâta C. L. de F. F. și Hotărârii nr.2136/12.10.2011 martorii audiați B. C. și D. T. sunt vecinii pe două laturi, ai suprafeței de teren deținută de reclamant în posesie și pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. De asemenea la dosarul cauzei reclamantul a depus Sentința civilă nr.4802/29.02.2012 a Judecătoriei Iași prin care s-a admis plângerea formulată de D. V D., în calitate de moștenitor numitei D. V E., pentru o suprafață de teren de 1000 mp, amplasată în aceeași . reclamantului și cu terenurile deținute de martorii audiați în cauza de față.
Raportat la înscrisurile aflate la dosar - rol agricol după D. V. E., plan parcelar, sentința civilă nr.4802/29.02.2012, Hotărârea nr.2136/12.10.2011 – și la proba testimonială propusă și administrată la cererea reclamantului, instanța a statuat că reclamantul a dovedit deținerea terenului după autoarea D. V. E. precum și existența liberă a vechiului amplasament iar proba contrară acestei situații de fapt, în condițiile art.6 alin.1 indice 4 din Legea nr.1/2000, nu a fost făcută .
În atare condiții, criticile recurentei în sensul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 6/3 din Legea 1/2000 în sensul că, pe de o parte, nu au fost audiați toți proprietarii vecini pe cele 4 laturi ale terenului pretins, ci doar doi, proprietari pe două laturi, iar pe de altă parte, că cele două persoane audiate nu au probat că sunt proprietari ai terenurilor vecine, nu se pot reține.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 din C.proc.civ. tribunalul va respinge ca nefundat recursul, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de C. Județeană Iași de fond funciar împotriva sentinței civile nr.962/24.01.2014 a Judecătoriei Iași, pe care o menține.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi,02.12.2014
Președinte, I. E. B. | Judecător, D. M. | Judecător, M. M. |
Grefier, Getuța M. |
Red./Tehnored. B.I.E.
2 ex/22.12.2014
Jud. fond.D. E. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 852/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4190/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
