Contestaţie la executare. Decizia nr. 677/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 677/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Iunie 2015
Președinte – B. I. E.
Judecător – M. M.
Judecător – M. D.
Grefier –M. Getuța
Decizia civilă Nr. 677
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind contestația în anulare formulată de contestatorul I. N. împotriva deciziei civile nr.1787/12.12.2014 a Tribunalului Iași ,intimate C.-C. DE A. DE S. IAȘI, DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI C. B. SA, C. JUDEȚEANĂ DE P. ȘI A. D. DE A. SOCIALE, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.05.2015 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 02.06.2015, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data astăzi, 09.06.2015, când
TRIBUNALUL
Asupra contestației în anulare de față reține urmatoarele:
Prin decizia civilă nr. 1787/12.12.2014 a Tribunalului Iași s-a dispus în sensul că:
„Respinge recursul formulat de contestatorul I. N. împotriva Încheierii de ședință din 11.10.2013, a sentintei civile nr._/15.11.2013, cât și a sentinței civile nr. 6986/15.04.2014 pronuntate de Judecatoria Iasi, pe care le menține.”
Pentru a decide astfel prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
„Prin sentința civilă nr._/15.11.2013, Judecătoria Iasi a dispus următoarele:
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul I. N., cu domiciliul în ., în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, cu sediul în Iași, ..18-20, fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite excepția tardivității formulării contestației împotriva popririi.
Respinge contestația la poprire formulată de contestatorul I. N. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași, cu sediul în Iași, ..26 și terții popriți C.E.C. B. S.A., cu sediul în București, Calea V. nr.13, sector 3 și C. Teritorială de P. Iași, cu sediul în Iași, ..17-19, .-2B, fiind tardiv formulată.
Respinge contestația împotriva actelor de executare somație nr._/27.11.2011 și titlu executoriu nr._/27.12.2011, formulată de contestatorul I. N. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.11.2013.”
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele argumente:
„Prin cererea înregistrată sub nr._/245/2013, contestatorul I. N. a formulat, în contradictoriu cu intimatele C. de A. de S. Iași și ANAF Iași, contestație împotriva executării silite demarate împotriva sa, solicitând anularea actelor de executare somație și titlu executoriu, precum și a popririi înființate asupra veniturilor sale.
În fapt, a motivat contestatorul că în mod greșit organul de executare a declanșat executarea silită în condițiile în care titlul de creanță nu i-a fost comunicat, astfel încât acesta nu a devenit titlu executoriu.
Nu a avut încheiat contract de asigurare cu CAS Iași și nu a fost depusă declarația prevăzută de art.215 alin.2 legea nr.95/2006, nu a existat un titlu de creanță care să fi devenit executoriu, astfel încât executarea silită este nelegală.
A solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În drept, au fost invocate prevederile art.172 C.pr.fiscală.
Alăturat contestației au fost anexate înscrisuri, în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimata C. de A. de S. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației pentru lipsa calității procesuale pasive a CAS Iași, motivat de faptul că de la 01.07.2012 întreaga activitate de executare silită se află în stricta competență a ANAF și toate dosarele având ca obiect contestație la executare aflate în curs de soluționare, precum și efectuarea oricărui act de executare silită au fost preluate de această instituție.
Intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare.
Obligația de a declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor revine în primul rând contestatorului. Neândeplinirea acestei obligații nu poate avea caracter exonerator de la plata contribuției legale, ci dimpotrivă are caracter sancționator, contravențional.
Deoarece contestatorul a desfășurat activități independente avea obligația legală de a depune declarații la CAS Iași și de a plăti contribuțiile, obligații pe care nu le-a îndeplinit.
A invocat excepția inadmisibilității formulării contestației la executare întrucât contestatorul invocă motive care privesc fondul cauzei.
A comunicat instanței copia certificată a dosarului de executare.
A încuviințat instanța pentru ambele părți administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 28.05.2013, contestatorul a depus răspuns la întâmpinare.
Citată în cauză, în calitate de terț poprit, C. Teritorială de P. Iași a formulat întâmpinare prin care a învederat instanței că și-a îndeplinit obligațiile ce-i revin în această calitate, înființând poprire asupra veniturilor din pensie ale contestatorului la cererea organului de executare fiscală.
Prin încheierea interlocutorie din 06.09.2013 instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare a executării silite iar prin încheierea pronunțată la data de 11.10.2013 a soluționat excepțiile lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de A. de S. Iași și inadmisibilității contestației la executare. A invocat, totodată, din oficiu, excepția tardivității contestației împotriva popririi.
Analizând actele și lucrările dosarului, soluționând cu prioritate excepția tardivității contestației împotriva popririi, în temeiul disp. art.137 alin.1 C.pr.civ., instanța reține următoarele:
D. fiind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de A. de S. Iași, prin încheierea interlocutorie din 11.10.2013, pentru considerentele arătate în încheiere, instanța urmează a respinge contestația formulată împotriva intimatei C. de A. de S. Iași.
Asupra excepției tardivității contestației împotriva popririi, instanța reține că termenul de introducere a contestației la executare, potrivit dispozițiilor art.173 alin.1 lit. a) C. proc. fiscală, este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de executare ori actul de executare pe care-l contestă, „din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod”.
Adresa de înștiințare a contestatorului despre înființarea popririi asupra veniturilor sale din pensie, f.58 dosar, i-a fost comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 26.02.2013, f.59-60, de la acest moment începe să curgă termenul de 15 zile pentru introducerea contestației. Termenul calculat pe zile libere, potrivit disp. art.101 alin.1 C.pr.civ., s-a împlinit la data de 14.03.2013, contestația înregistrată la instanță la data de 05.04.2013, fiind formulată după împlinirea termenului legal, motiv pentru care instanța va admite excepția tardivității contestației împotriva popririi pe care urmează să o respingă.
Asupra contestației formulată împotriva somației și a titlului executoriu, reține următoarele:
Somația nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr._/27.12.2011, f.32-33, au fost emise în temeiul deciziei de impunere înregistrată la CAS Iași cu nr._/2011, care, conform disp. art. 110 din OG 92/2003, reprezintă titlu de creanță.
Articolul 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 172 C. pr. fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre data de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”
Legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zise, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
Or, analizând procedura de executare silită dedusă analizei instanței, se constată că somația de executare și titlul executoriu cuprind elementele prevăzute de lege și nu prezintă vicii de esență, ele având ca scop avertizarea debitorului cu privire la obligația de plată a sumelor cuprinse în decizia de impunere.
De altfel, contestatorul a invocat în susținerea cererii sale motive care țin de temeinicia impunerii obligațiilor de plată comunicate, cum ar fi creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, lipsa contractului de asigurare încheiat cu CAS Iași, lipsa declarației prevăzută de art.215 alin.2 legea nr.95/2006, motive care se circumscriu unei contestații la titlu și care nu pot face obiectul unei contestații la executare.
Față de considerentele expuse instanța constată netemeinicia contestației la executare formulată de I. N., prin urmare, o va respinge.”
♦♦♦
Prin cererea de recurs formulată, contestatorul a criticat Încheierea de sedință din 11.10.2013, cât si sentința civilă nr._/15.11.2013, solicitand admiterea recursului, respingerea excepției tardivității formulării contestatiei împotriva popririi, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a CAS Iasi, iar pe fondul cauzei casarea sau modificarea in totalitate a Încheierii din 11.10.2013 și a sentinței recurate și admiterea contestatiei la executare. S-a solicitat si obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului formulat, recurentul arata ca a luat cunostință de procedura de executare silită cu ocazia primei retineri din pensie a sumei de 258 lei în luna martie 2013, iar la acel momet nu îi fusese comunicata de catre CAS Iasi decizia de impunere care a generat titlul executoriu, și nici soimatia, titlul executoriu ori înștiințarea privind înființarea popririi.
În fata instanței de fond, contestatorul a invocat expres faptul că decizia de impunere nr._/2011 nu a fost comunicata in conditiile art. 44 din OG nr. 92/2003.
Referitor la excepția tardivității formulării contestatiei împotriva popririi, se arata ca dovada de comunicare a adresei de înființare a popririi aflata la filele 59-60 nu face dovada comunicării întrucat poarta mentiunea „A expirat termenul de pastrare”. Prin urmare, adresa de înființare a popririi, nefiind legal comunicata, primul act de executare de care contestatorul a luat cunostință este data la care a ridicat pensia, in data de 25.03.2013, formuland la data de 05.04.2013 contestatie la executare in termen legal.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS Iasi, se arata ca acest intimat are calitate procesuala avand calitate de creditor.
Pe fondul contestatiei, se arata ca nu exista un titlu executoriu emis valabil, intrucat titlul de creanta nu a fost comunicat în mod legal, iar nelegalitatea emiterii titlului executoriu atrage si nelegalitatea somatiei.
În drept, cererea este intemeiată pe disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ., OG nr.- 92/2003.
La data de 02.10.2014 a fost înregistrat pe rolul Tribunalul Iasi recursul declarat de contestatorul Ioneascu N. împotriva sentinței civile nr. 6986/15.05.2014 a Judecatoriei Iasi prin care s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr._/15.11.2013.
În motivarea recursului se arata ca prin aceasta sentința s-a admis in parte cererea de completare dispozitiv, si s-a respins cererea de întoarcere a executarii silite și a acordarii cheltuielilor de judecata.
♦♦♦
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate si a dispozițiilor legale incidente in cauza tribunalul retine urmatoarele:
Prin cererea formulată, contestatorul I. N. a formulat în contradictoriu cu intimatele C. de A. de S. Iași și ANAF Iași, contestație împotriva executării silite demarate împotriva sa, solicitând anularea actelor de executare somație și titlu executoriu, precum și a popririi înființate asupra veniturilor sale.
Prima instanța a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția tardivității formulării contestației împotriva popririi și a respins contestația la poprire formulată în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași, și terții popriți C.E.C. B. S.A. și C. Teritorială de P. Iași, ca fiind tardiv formulată. Totodată, a respins contestația împotriva actelor de executare somație nr._/27.11.2011 și titlu executoriu nr._/27.12.2011, formulată de contestatorul I. N. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
Contestatorul I. N. critică în recurs sentința de fond cu privire la soluția dată excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a intimatei C. de A. de S. Iași, excepției de tardivitate a contestației împotriva popririi, cât și pe fond.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de A. de S. Iași, Tribunalul reține faptul că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. V din OUG nr. 125/2011, începând cu data de 1 iulie 2012 colectarea creanțelor reprezentând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice prev. la cap.II și III din Titlul IX ind.2 Cod fiscal urmând a se realiza de către organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală, care se subrogă în drepturile și obligatiile caselor de asigurări de sănătate și preiau calitatea procesuală în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătoresti indiferent de faza de judecată.
Prin urmare, transmisiunea calității procesuale pasive de la casele de asigurări de sănătate către organele fiscale din subordinea Agentiei Nationale de Administrare Fiscală operează în temeiul legii, casele de asigurări de sănătate pierzând calitatea de subiect în raportul juridic execuțional, cât și calitatea procesuală în contestațiile la executare.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației împotriva popririi, prin recipisa depusa la dosar (f.58), s-a făcut dovada faptului ca adresa de înființare a popririi a fost comunicata contestatorului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Este real că, în cauză, corespondența a fost returnata cu mențiunea „avizat nereclamat, expirat termenul de păstrare”, însă aceasta împrejurare nu obliga instituția creditoare la inițierea unei noi proceduri poștale, așa cum susține recurentul.
Contestatorul nu poate determina prin propria sa conduita reluarea procedurii de comunicare, în condițiile în care instituția a respectat prevederile legale și a comunicat prin serviciile poștale, cu confirmare de primire, adresa de înștiințare poprire. În condițiile în care contestatorul nu a înțeles să se prezinte nici la sediul organului fiscal, nici să-și ridice corespondența, nu se poate imputa intimatei recurgerea la măsura executării prin poprire.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a luat ca punct de plecare pentru calculul termenului de exercitare a contestației împotriva popririi data 26.02.2013, iar nu data operării primei retineri din pensia cuvenită contestatorului, contestația la poprire fiind tardiv formulată.
Recurentul invocă nerespectarea disp. art. 44 din OG nr. 92/2003 privind comunicarea actului administrativ fiscal. Însă la filele 31-35 dosar recurs se află decizia de impunere nr._/31.10.2011, cât și dovezile de comunicare către debitor.
Prin recipisa depusa la dosar recurs (f.35) se face dovada faptului ca decizia de impunere a fost comunicata contestatorului prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Deși corespondența a fost returnata cu mențiunea „avizat nereclamat”, aceasta împrejurare nu obliga instituția creditoare la inițierea unei noi proceduri poștale, așa cum de altfel s-a arătat și mai sus.
Prin decizia nr. 536/28.04.2011 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prev ăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.
A reținut Curtea Constituțională prin această decizie că publicitatea reprezintă una dintre cele patru modalități enumerate în art. 44 alin. 2 lit. a – d din O.G. nr. 92/2003, prin care legiuitorul a stabilit că pot fi comunicate actele administrative fiscale. De asemenea, s-a reținut de către Curtea Constituțională că enumerarea pe care o conține art. 44 alin. 2 nu este întâmplătoare, ci „modalitățile de comunicare a actelor administrative fiscale sunt menționate într-o ordine de prioritate în ceea ce privește aplicarea lor.”
În condițiile în care instituția a respectat prevederile legale și a comunicat prin serviciile poștale, cu confirmare de primire, decizia de impunere, iar contestatorul nu a înțeles să se prezinte să-și ridice corespondența, nu se poate imputa intimatei recurente recurgerea la procedura de comunicare prin publicitate, în condițiile în care a fost respectata ordinea de prioritate impusă de art.44 din OUG 92/2003 cu modificări ulterioare, în limitele posibilităților concrete.
În consecință, instanța apreciază că intimata a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal în limitele și condițiile legii, act administrativ care, o data comunicat, a devenit titlul executoriu prin expirarea termenului de plata.
In ceea ce privește aspectele invocate pe fondul contestației, instanța reține că potrivit art. 172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
In baza acestei dispoziții legale in cadrul contestației la executare care se refera la un titlul executoriu emis de catre CAS se pot invoca doar aspecte referitoare la greșita modalitate de efectuare a actelor de executare. In situația in care se contesta existența, întinderea și valabilitatea creanței care a stat la baza emiterii titlului executoriu fiscal legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului debitor o cale de atac specială prevăzuta de Ordonanța Guvernului nr. 92/2003( codul de procedura fiscala). Astfel potrivit art. 205 C. pr. fiscala ,,împotriva titlului de creanțã, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație care se depune la organul fiscal, al cãrui act administrativ este atacat în termen de 30 de zile de la data comunicãrii actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decãderii, iar potrivit art. 210 C. pr. fiscala ,,soluționarea contestației, se realizează de catre organul competent prin decizie sau dispoziție, dupã caz care pot fi atacate de cãtre contestatar sau de cãtre persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecãtoreascã de contencios administrativ competentã, în condițiile legii”
In condițiile art. 172 alin. 3 C.pr. fiscala in cadrul contestației la executare se pot formula apărări de fond împotriva titlului executoriu doar in situația in care legea nu prevede o alta cale de atac. Or, asa cum s-a arătat anterior împotriva modului de stabilire a creanței in baza căreia a fost emis titlul executoriu la care se referea prezenta acțiune codul de procedura fiscala prevede posibilitatea atacarii acestuia pe calea contestației administrative . În consecință, aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plata nu pot fi analizate in cadrul contestației la executare, ci doar in cadrul procesual stabilit ca urmare a formulării contestației administrative împotriva titlului de creanța reprezentat de decizia de impunere.
Față de cele expuse, Tribunalul constată că recursul declarat împotriva Încheierii de ședință din 11.10.2013 și a sentintei civile nr._/15.11.2013 este neîntemeiat.
În ce priveste recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 6986/15.04.2014, Tribunalul reține:
Prin această sentință, instanța de fond a completat dispozitivul sentintei civile nr._/15.11.2013 și s-a pronunțat asupra capetelor de cerere având ca obiect „întoarcerea executării silite”, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată și restituirea cauțiunii, în sensul respingerii lor ca neîntemeiate.
Tribunalul reține că cererile având ca obiect „întoarcerea executării silite” și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată au un caracter accesoriu față de cererea principală constând în desființarea titlului executoriu, astfel încât soluționarea lor depinde de soluția dată în contestația la executare.
În condițiile în care actele de executare au fost menținute, contestatia la executare primind o soluție de respingere, în mod corect au fost respinse și aceste capete de cerere.
În ceea ce privește cererea de restituire a cauțiunii, se reține faptul că prin Încheierea de ședință din 06.09.2013 instanța de fond s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite și a dispus, totodată, restituirea cautiunii la împlinirea termenului de 30 zile de la soluționarea contestatiei la executare prin hotărâre irevocabilă.
Prin urmare, afirmația recurentului în sensul că instanța de fond nu s-a pronuntat la termenul din 06.09.2013 cu privire la restituirea cauțiunii este facută, evident, cu rea credință.
Întrucât instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui aspect prin încheiere, nu mai era necesară reluarea acestor dispoziții în cuprinsul sentinței de fond.
Prin urmare, și recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 6986/15.04.2014 este neîntemeiat, astfel încât, în temeiul art. 312 C.proc.civ.,instanța va respinge recursurile declarate de contestatorul I. N. împotriva Încheierii de ședință din 11.10.2013, a sentintei civile nr._/15.11.2013, cât și a sentinței civile nr. 6986/15.04.2014 pronuntate de Judecatoria Iasi, pe care le va menține.”
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare I. N., apreciind că în cauză sunt incidente disp. art. 318 alin 1 CPCiv, în decizia contestată fiind două erori materiale care au determinat luarea unei soluții nelegale. Mai întâi, referitor la excepția tardivității formulării contestației la executare, adresa de înfiintare a popririi nu a fost comunicată efectiv contestatorului, astfel că termenul de formulare a contestatiei la executare, de 15 zile, începe să curgă la data la care a fost efectuată prima retinere din venitul cu caracter periodic al debitorului, în speta noastră, pensia.
Considerentele instanței de recurs sunt rezultatul unei greșeli materiale în contextul în care susținerile la care face referire instanța nu sunt invocate de către contestator, iar în altă ordine de idei argumentele respective pot fi aplicabile doar în situația în care s-ar fi analizat excepția tardivității contestației formulate împotriva unui act administrativ fiscal față de care organul fiscal ar fi continuat cu procedura comunicării prin publicitate.
De asemenea, a doua greșeală materială vizează capătul de cerere privind contestația la titlu, anume necomunicarea legală a deciziei de impunere, neexistând un titlu executoriu emis valabil în raport de disp. art. 141 OG 92/2003.
Instanța de recurs a expus argumente ce țineau evident de modalitatea comunicării prin poștă cu confirmare de primire pentru situația în care persoana nu s-a dus să ridice scrisoarea de la oficiul poștal în termenul de păstrare. În realitate însă, Tribunalul Iași nu a analizat un aspect deosebit de important: adresa de corespondență menționată în decizia de impunere și pe confirmarea de primire este în Iași, ., ., ., iar din cartea de identitate a contestatorului este în ., înscris care se află la fila 4 dosar fond.
Solicită să se aibă în vedere că decizia de impunere era din data de 31.10.2011, iar cartea de identitate a contestatorului a fost emisă la data de 18.02.2010, cu un an înainte de trimiterea deciziei prin poștă. Față de această situație mai mult decât evidentă, argumentele legate de justificarea comunicării prin publicitate a deciziei de impunere sunt neavenite în condițiile în care scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, conținând decizia de impunere a fost trimisă la o altă adresă decât cea de domiciliu valabilă la acel moment. Pentru toate aceste considerente solicită admiterea în principiu a contestației în anulare. Pe fond anulare deciziei pronunțată în dosarul nr._/245/2013 a Tribunalului Iași, admiterea recursului promovat în dosarul menționat anterior și cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Intimata C. de A. de S. Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației în anulare.
În contestația în anulare nu au fost administrate probe.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și raportat la dispozițiile legale incidente în cauză, Tribunalul constată că este întemeiată contestația formulată, astfel că o va admite, pentru considerentele ce succed:
Motivul de contestație vizând greșita soluționare a excepției tardivității nu este fondat câtă vreme ceea ce se invocă –greșita modalitate de calcul al termenului - este o eroare de judecată, nu o simplă eroare materială. Ori, potrivit disp. art. 318 CPCiv, „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale..”
Tribunalul reține faptul că prin greșeala materială la care face referire textul art. 318 alin 1 cod procedură civilă este vizată o greșeală de fapt, o eroare materială evidentă, esențială, în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului, iar nu o greșeală de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale, întrucât ar echivala cu o greșeală de judecată.
Cum aspectele invocate nu sunt erori materiale, ci sunt chestiuni care vizează eventuale greșeli de judecată, Tribunalul apreciază că este neîntemeiată contestația în anulare sub acest aspect.
Cu privire la al doilea motiv: Decizia de impunere din data de 31.10.2011 a fost comunicată contestatorului I. N. la adresa din Iași, ., ., astfel cum reiese din dovada de comunicare de la fila 35 dosar recurs, iar ulterior prin publicitate, deși domiciliul acestuia este în ., după cum reiese din dovada de comunicare de la fila 4 dosar fond, începând cu data de 18.02.2010.
Prin urmare, nu se poate reține că s-a realizat comunicarea legală a deciziei de impunere, astfel că aceasta nu putea fundamenta declanșarea executării împotriva contestatorului I. N., instanța de recurs raportându-se, din eroare, la o adresă de domiciliu pe care recurentul nu o mai avea din data de 18.02.2010 și motivând de ce nu se poate aprecia că era nelegală citarea la acea adresă câtă vreme corespondența s-a returnat cu mențiunea „avizat nereclamat”.
Fiind vorba de o eroare în ceea ce privește adresa de domiciliu, Tribunalul apreciază întemeiată contestația în anulare, soluția instanței de recurs fiind rezultatul unei erori cu privire la adresa de comunicare a actului administrativ fiscal, astfel că va admite, în temeiul disp. art. 318 CPCiv, contestația în anulare formulată de I. N. împotriva deciziei civile nr. 1787/12.12.2014 a Tribunalului Iași, va anula decizia, va admite recursul formulat de contestatorul I. N. împotriva sentinței civile nr._/15.11.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite contestația la executare formulată de contestatorul I. N. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor publice Iași și terțul poprit C.E.C. B. S.A și va anula somatia nr._/27.11.2011, titlul executoriu nr._/27.12.2011 precum și adresa de înființare a popririi nr._/31.01.2013 emise de intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
Tribunalul reține în drept disp. art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silitã a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod …. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege..”
Ori din moment ce decizia de impunere nu a fost legal comunicată contestatorului, nu se poate reține faptul că respectiva creanță fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut, nedevenind astfel titlu executoriu, neputând fundamenta declanșarea executării silite.
De asemenea, față de soluția dispusă, se va dispune restituirea către contestator a sumelor de bani reținute de terțul poprit în baza adresei de înființare a popririi nr._/31.01.2013 emisă de intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
Totodată, urmează a fi menținută dispoziția sentinței referitoare la respingerea contestației la executare în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, cu fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, instanța de recurs dând o soluție corectă în legătură cu acest aspect, care nu a mai fost criticat în calea contestației în anulare.
În baza disp. art. 23 alin 1 lit e) din Legea 146/1997 va dispune restituirea către contestator a sumelor de bani achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația în anulare formulată de I. N. împotriva deciziei civile nr. 1787/12.12.2014 a Tribunalului Iași, pe care o anulează.
Admite recursul formulat de contestatorul I. N. împotriva sentinței civile nr._/15.11.2013 a Judecătoriei Iași, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul I. N. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor publice Iași și terțul poprit C.E.C. B. S.A.
Anulează somatia nr._/27.11.2011, titlul executoriu nr._/27.12.2011 precum și adresa de înființare a popririi nr._/31.01.2013 emise de intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
Dispune restituirea către contestator a sumelor de bani reținute de terțul poprit în baza adresei de înființare a popririi nr._/31.01.2013 emisă de intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași.
Menține dispoziția sentinței referitoare la respingerea contestației la executare în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. Iași, cu fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Dispune restituirea către contestator a sumelor de bani achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.06.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
B.I.E. M.M. M.D. M.G.
Red./Tehnored. M.M.
2 ex/09.07.2015
Jud. fond M. A.,M. S., A. M. Diuță T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 625/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 664/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
