Contestaţie la executare. Decizia nr. 554/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 554/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Aprilie 2015
Președinte - D. M.
Judecător - A. M. C.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 554/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta M. D. M. în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect contestație la executare .
Susținerile apelantei au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 15.04.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 02.07.2014, sub nr. mai sus menționat (în antet), contestatoarea M. M. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre în contradictoriu cu intimatele ANAF și Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, prin care să dispună anularea somației nr.22/_ /_ din 05.06.2014 și a titlului executoriu nr._ din 05.06.2014, precum și a tuturor actelor subsecvente acestora din dosarul de executare nr._/22/_ /_. A mai solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâta i-a comunicat actele respective la data de 16.06.2014, după cum rezultă din copia plicului atașat.
Prin titlul executoriu, a fost stabilită în sarcina sa o obligație de plată în cuantum de 191 lei, potrivit Decizii de calcul Accesorii nr._ din data de 31.03.2014, accesorii aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Până la momentul comunicării titlului executoriu, i-a fost comunicată și respectiva decizie de calcul accesorii, pe care a contestat-o pe cale administrativă, în conformitate cu dispozițiile art.205 și 207 C.pr.fisc., contestație înregistrată la sediul organului fiscal emitent cu nr._/30.04.2014.
A contestat decizia deoarece nu are și nu a avut niciodată calitatea de persoană care realizează venituri din activități independente, putând face dovada cu un răspuns primit de la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, prin care se atestă acest fapt.
Nu s-a dovedit modul în care s-au calculat accesoriile, perioada pentru care s-au calculat, debitul care le-a generat etc., astfel încât nici instanța nu se va putea pronunța asupra lor.
În al doilea rând, potrivit anexei la Decizie, suma de 191 lei reprezintă accesorii aferente perioadei 31.12.2013 – 31.03.2014, față de debitul stabilit prin Documentul CASS nr.4923/31.05.2012, care este de fapt decizia de impunere cu același număr, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate pe numele sau, emisă pentru venituri din dividende și care a fost anulată irevocabil de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr.977/05.03.2014, ceea ce face ca și decizia de calcul accesorii să fie anulată, împreună cu somația și titlul executoriu emise în temeiul ei.
Plătește contribuție la CASS în calitate de pensionară, dar în baza altui temei legal.
Intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a depus la 28.07.2014 o întâmpinare (f.30-31), prin care a invocat excepția inadmisibilității (întemeiată pe dispozițiile art.172 alin.3 din C.pr.fisc., în condițiile în care există calea contenciosului administrativ) și a solicitat respingerea contestației pe fond.
Prin sentința civilă nr._/14.10.2014 Judecătoria Iași a respins ca neîntemeiată cererea reținând următoarele argumente:
,,Somația de executare nr.22/_ /_ din 05.06.2014 (f.10) și titlul executoriu nr._ din 05.06.2014 (f.11), au fost emise în dosarul de executare nr._/22/_ /_ pentru obligația contestatoarei de plată a sumelor menționate în Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._ din data de 31.03.2014, emisă de aceeași instituție (f.35).
După cum a recunoscut contestatoarea, până la momentul comunicării titlului executoriu, îi fusese comunicată și respectiva decizie de calcul accesorii, pe care a contestat-o pe cale administrativă, în conformitate cu dispozițiile art.205 și 207 C.pr.fisc., contestație înregistrată la sediul organului fiscal emitent cu nr._/30.04.2014 (f.18 și urm.). Nu există vreo dovadă că această contestație ar fi fost soluționată sau că s-ar fi dispus pe vreo cale suspendarea executării acelui act administrativ.
Potrivit anexei la Decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr._ din data de 31.03.2014 (f.36), suma de 191 lei reprezintă accesorii aferente perioadei 31.12.2013 – 31.03.2014 ale debitului stabilit prin decizia de impunere nr.4923/31.05.2012, emisă de Casa de Asigurări de Sănătate pe numele sau, pentru venituri din dividende și care a fost anulată irevocabil de Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr.977/05.03.2014 (f.13-14).(…)
Este irelevant în speță faptul că actul a fost atacat în contencios administrativ - deocamdată nefiind finalizat recursul grațios în fața organului emitent al actului administrativ - atât timp cât nu s-a dispus suspendarea acestuia, iar art.215 C.pr.fisc prevede expres că „introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal”.
Este adevărat că art.215. alin.2 prevede că „dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare” și că „instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei.”, dar contestatoarea nu a dovedit că ar fi obținut sau măcar solicitat o astfel de suspendare, conform acestui text și potrivit art.14 din legea 554/2004.
În al doilea rând, deși a demonstrat că îi este cunoscută diferența între contestația la executare și contestația administrativă, petenta a enumerat o . motive ce pot fi invocate exclusiv pe această a doua cale, după cum s-a reținut și în secțiunea anterioară, în care s-a analizat excepția inadmisibilității.
În mod greșit s-ar considera că se poate ataca fondul obligației fiscale prin contestarea titlului executoriu emis de organul fiscal, deoarece acesta este doar un act de executare, în care este transpusă obligația de plată din unul sau mai multe titluri de creanță, constând în decizii de impunere (în speță, o decizie de calcul accesorii). Acesta poate fi atacat pe calea contestației la executare, însă doar pentru motive ce țin de legalitatea executării silite.
Astfel, este adevărat că o contestație la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, dar „în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”, conform art.712 alin.2 C.pr.civ. (a cărui aplicație este art.172 alin.3 C.pr.fisc.).
Însă, pentru invocarea anumitor motive, ce țin de cuantumul obligației fiscale, există calea contenciosului administrativ, reglementată atât de legea 554/2004 (cu titlu general), cât și de art.205 C.pr.fisc. (cu titlu special, în cazul de față).
Toate acele motive vor putea fi analizate în respectiva cale de atac, promovată contestatoare și aflată în prezent pe rolul organului emitent al titlului de creanță. Mai exact, este vorba despre argumentele privind corectitudinea impunerii unor sume de bani în condițiile în care nu ar obține categoria respectivă de venituri, privind respectarea sau nu de către organul emitent a obligației de a explica modul de calcul al respectivelor sume etc. și chiar de argumentul privind anularea deciziei de impunere în raport de care s-au calculat accesoriile respective, deoarece acesta ține tot de măsura în care contestatoarea datorează sau nu sumele de bani pretinse de intimată.
Or, orice contestare a existenței în sine și a corectitudinii calculării obligației fiscale nu poate face decât obiectul unei contestații administrative.
În ceea ce privește executarea silită propriu-zisă din speță, aceasta prezintă o aparență de legalitate, pe care contestatoarea nu a contrazis-o în mod temeinic. În altă ordine de idei, contestatoarea a recunoscut și chiar dovedit că i s-a comunicat legal decizia de calcul accesorii chiar în cuprinsul cererii, astfel încât există dovada că titlul de creanță a devenit executoriu, potrivit art.141 alin.2 C.pr.fisc’’.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea M. D.M. arătând că titlul executoriu și somația au fost emise în baza deciziei de calcul accesorii nr._/31.03.2014, debitul principal aferent acestor accesorii stabilit prin decizia de impunere nr. 4923/31.05.2012 a fosta anulată prin decizia nr. 977/05.03.2014 de Curtea de Apel Iași. În consecință se impune și anularea deciziei de calcul accesorii, a somației și a titlului executoriu aferente acesteia. Apelanta nu a obținut venituri din activități independente.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Deși este adevărat că debitul principal aferent accesoriilor care fac obiectul prezentei executări a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească, totuși relația dintre debitul principal și accesorii precum și consecințele anulării debitului principal asupra accesoriilor sunt chestiuni care privesc fondul titlului de creanță iar nu chestiuni de executare. Or, în prezent instanța administrativă este cea investită cu cererea de anulare a deciziei de calcul accesorii și tot ea va stabilit în ce măsură anularea debitului principal va determina și anularea deciziei de calcul a accesoriilor. Până atunci însă, în lipsa anulării exprese a actului administrativ-fiscal titlu de creanța-calcul accesorii, prezenta instanță este limitată doar la analiza legalității actelor de executare, în privința cărora nu s-au făcut alte critici.
În consecință, actele de executare nefiind contestate sub alte aspecte, bucurându-se în continuare de o prezumție de legalitate, nu vor putea fi anulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de M. D. M. împotriva sentinței civile nr._/14.10.2014 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22.04.2015.
Președinte, D. M. | Judecător, A. M. C. | |
Grefier, O. S. |
Red.: M.D.
4 ex. / 18.05.2015
Judecător fond: Z. L. F. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 551/2015. Tribunalul IAŞI | Daune cominatorii. Decizia nr. 528/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
