Contestaţie la executare. Decizia nr. 2712/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2712/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 2712/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Decembrie 2012
Președinte - M. A.
Judecător O. L.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2712/2012
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. P. ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, recurent C. DE A. DE S. IAȘI și pe intimată C. T., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat N. pentru intimată, lipsă fiind recurenții.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; avocat N. pentru intimată depune la dosar împuternicire avocațială precizând că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar concluzii scrise intitulate „ precizări”.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.01.2012, sub nr._, contestatoarea C. T. a formulat, în contradictoriu cu intimata C. Naționala de A. de S., C. de A. de S. Iași, contestație la executare împotriva titlului executoriu nr. 9728/27.12.2011 și a executării silite demarate în baza acestui titlu executoriu. S-a solicitat și suspendarea executării silite.
Contestatoarea susține că nu a fost informată niciodată cu privire la obligația de achitare a sumelor pentru care s-a emis titlul executoriu, aflând despre aceste sume prin primirea somației de executare și a titlului executoriu, deși asiguratul are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an cu privire la serviciile de care beneficiază și nivelul de contribuție. Contestatoarea nu a încheiat vreun contract de asigurare cu intimata. De asemenea, nu i s-a comunicat contestatoarei vreo decizie de impunere, neputându-se emite titlul executoriu fără a exista decizie de impunere.
În drept s-au invocat prevederile art. 172 și urm. C.p.c.
Contestația la executare a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 172 lei și timbru judiciar de 3 lei.
In dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, depunându-se, împreună cu cererea de chemare în judecată, copia somației de executare, a titlului executoriu contestat, decizii de impunere.
Intimata, prin reprezentanții săi legali, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare, inclusiv a cererii de suspendare a executării silite. Arata intimata ca potrivit Legii nr. 95/2006 persoanele care exercită profesii liberale sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond, și dovada plății contribuțiilor (art. 257 alin. 2 coroborat cu art. 5 din Lege). Contestatoarea nu și-a îndeplinit această obligație. Potrivit art. 261 din Legea nr. 95/2006 în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului casele de asigurări, prin organele proprii, urmează a aplica măsurile de executare silită pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere. Intimata face trimitere și la Decizia Curții Constituționale nr. 243/17.02.2011. Arată intimata că nu a avut cunoștință despre desfășurarea unei activități independente în calitate de persoană fizică autorizată de către contestator până în momentul comunicării în format electronic a bazei de date deținute de către ANAF-AFP Iași, pe bază de Protocol. Datorită acestei împrejurări intimata s-a aflat în imposibilitate de a face vreo comunicare în baza art. 222 din Legea nr. 95/2006 în perioada anterioară luării la cunoștință a datelor astfel comunicate. Contestatorul, care a încălcat prevederile art. 81 din OG nr. 92/2003 și art. 215 din Legea nr. 95/2006 nu-și poate întemeia acțiunea pe propria turpitudine. Contestatorul, în calitate de persoană fizică autorizată, avea obligația legală de a depune declarații și de a efectua plăți la FNUASS la datele de 15.03, 15.06., 15.09, 15.12 ale fiecărui an, obligații pe care nu le-a îndeplinit. Decizia de impunere ar fi fost comunicată contestatoarei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, iar titlul executoriu și somația au fost emise cu respectarea prevederilor OG nr. 92/2003.
Intimata a depus la dosarul cauzei copii de pe actele de executare.
P. sentința civilă nr. 5039 din 5 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. T., cu domiciliul în Iași, .-0, ., ., jud. Iași, în contradictoriu cu intimata C. Națională de A. de S. - C. de A. de S. Iași, ci sediul în Iași, .. 18-20, s-a anulat titlul executoriu nr. 9728/27.12.2011 și toate actele de executare îndeplinite în temeiul acestui titlu executoriu, în dosarul de executare nr. 9523/2011, s-a admis cererea de suspendare a executării silite, s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a cauzei și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
„ La data de 27.12.2011 intimata a emis în dosarul de executare nr. 9523/2011 somația si titlul executoriu nr. 9728, prin care retine in sarcina contestatoarei C. T. obligația de plată a sumei totale de 2007 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, dobânzi si penalități. Aceste sume erau datorate în temeiul art. 257 alin. 2 lit. b din Legea nr. 95/2006, fiind calculate în baza Deciziei de impunere nr. 8327/31.10.2011.
Instanța învederează că, potrivit art. 141 alin. 1 din OG nr. 92/2003, executarea silita a creantelor fiscale se efectueaza in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de catre organul de executare competent in a carui raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui inscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanta, in speta Decizia de impunere, devine titlu executoriu la data la care creanta fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si instiintare de plata de la data comunicarii acesteia.
Instanța constată că decizia de impunere nr. 8327/31.10.2011 nu a fost comunicată contestatorului potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala. Deși intimata susține că această decizie de impunere ar fi fost comunicată contestatorului prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, nu s-a depus nicio dovadă în acest sens. Contestatorul susține că nu ar fi primit decizia de impunere, nu i s-a făcut nicio comunicare cu privire la sumele datorate, primind direct somația de executare și titlul executoriu, iar contestatoarea nu a făcut dovada că s-ar fi procedat la vreo comunicare a deciziei de impunere către contestator prin vreun mijloc prevăzut de art. 44 din Codul de procedura fiscala.
Or, ca urmare a faptului că nu i s-a adus la cunoștință în mod legal contestatorului conținutul deciziei de impunere, acesta a fost privat de posibilitatea de a formula contestația administrativă la care face referire art. 205 din OG nr. 92/2003 și, eventual, de a ataca în fața instanței de contencios administrativ decizia dată în soluționarea acestei contestații.
De asemenea, potrivit art. 45 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o datã ulterioarã menționatã în actul administrativ comunicat, potrivit legii. P. urmare, în lipsa unei legale comunicări, decizia de impunere nu putea deveni titlu executoriu.
De altfel, chiar în decizia de impunere se menționează că termenul de plată a creanței fiscale constată prin acest act se stabilește potrivit art. 111 alin. 2 din OG 92/2003, având în vedere ca moment de pornire data comunicării deciziei de impunere. Așadar, în lipsa unei legale comunicări nu se poate vorbi de începerea curgerii termenului de plată și, implicit, nici de expirarea acestuia, pentru ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, potrivit art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța apreciază că titlul executoriu privindu-l pe contestator a fost nelegal emis, astfel încât urmează a admite contestația la executare și a dispune anularea titlului executoriu nr. 9728/27.12.2011 și a executării silite demarate în baza acestui titlu executoriu în dosarul de executare nr. 9523/2011.
Ținând cont de considerentele ce au determinat admiterea acțiunii, precum și de faptul că s-a făcut dovada achitării, de către contestator, a cauțiunii puse în vedere de instanță, în cuantum de 200 lei, în baza art. 403 alin. 1 C.p.c. instanța urmează a admite și cererea contestatorului de suspendare a executării silite, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.”
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs CNAS - C. de A. de S. Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Așa cum a arătat și la judecata pe fond a cauzei a comunicat contestatoarei decizia de impunere prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire.
Pe fond, se arată faptul că – raportat la art. 257 al.2 coroborat cu al.5 precum și la art. 261 din Lg. 95/2006 – obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății integrale a contribuțiilor îi reveneau în primul rând lui C. T. Din cuprinsul deciziei de impunere și a anexelor la aceasta se poate observa modul în care au fost determinate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare an în parte. La fiecare perioadă a fost aplicată legislația specifică privind cotele de contribuție sau procentele legale de majorări de întârziere (dobânzi) sau penalități de întârziere.
Recurenta a invocat prevederile Legii nr.95/2006 potrivit cărora persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor. Instanța trebuia să aibă în vedere principiul instituit de legiuitor prin Legea nr.95/2006, respectiv principiul obligativității și solidarității asigurărilor sociale de sănătate în România. Susține recurenta că intimatul avea obligația de a-și declara veniturile și a face dovada plății contribuțiilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și 304 ind.1 C.pr.civ.
Alăturat cererii de recurs, recurenta a atașat la fila 5 dovezile de comunicare ale deciziei de impunere către intimată.
La dosar nu s-a formulat întâmpinare de către intimată însă s-au depus de către acesta la dosarul cauzei precizări prin care aceasta a solicitat menținerea sentinței atacate pentru considerentele invocate în cererea inițială.
În recurs nu s-au administrat alte probe.
P. încheierea din data de 17.10.2012, tribunalul a dispus introducerea în cauză și citarea în calitate de recurentă a ANAF-AFP Iași raportat la prevederile art.V din OUG nr.125/2011.
Analizând actele și lucrările dosarului, dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, sentința primei instanțe prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul va reține că recursul este întemeiat, față de următoarele considerente:
Recurenta a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr.6345/2011 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS pentru perioada 01._. Decizia stabilea, în temeiul art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, ale art. 85 alin. 1 lit. b) și art. 91 alin. 1 și 3 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatoarei obligația de plată a următoarelor sume:840 lei cu titlu de contribuție datorată, 1026 lei cu titlu de dobânzi, 141 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 111 din Codul de procedură fiscală.
Decizia de impunere menționată care, potrivit art. 110 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, a fost comunicată contestatoarei prin intermediul serviciilor poștale cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fapt dovedit de recurentă(a se vedea fila 6 dosar recurs), recurenta respectând astfel disp. art.44 alin.2 din OUG 29/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 85 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat” se stabilesc … „b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.”iar decizia de impunere emisă de intimata C. de A. de S. Iași, în temeiul disp. art.85 alin.1 lit. b) O. G. nr.92/2003, reprezintă un act administrativ fiscal astfel cum este definit acesta de art.41 din același act normativ.
Totodată, art. 205 din O. G. nr.92/2003 prevede la alin.1 că „împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Instanța învederează că în speță titlul de creanță pus în executare este decizia de impunere menționată în paragraful anterior, împotriva căreia se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.Ori, contestatoarea nu a dovedit că a utilizat această cale de atac . În cadrul contestației la executare, în materie fiscală, instanța poate analiza, în principiu, doar aspecte care țin de procedura de executare, nu și de legalitatea titlului de creanță pus în executare, Codul de procedură fiscală prevăzând o procedură distinctă de contestare a acestui act. Or, în speța de față contestatoarea invocă aspecte ce țin de temeinicia emiterii deciziei de impunere, ce nu pot fi analizate în cadrul contestației la executare. Singurul aspect ce poate fi cenzurat pe calea contestației la executare silită este cel privitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită; însă, întrucât potrivit art. 131 alin. 1 C.pr.fiscală dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, iar în speță creanțele fiscale au fost calculate la venituri realizate din activități independente începând din anul 2006, rezultă că termenul de prescripție s-ar fi împlinit la 01.01.2012. Cum decizia de impunere a fost emisă anterior acestei date nu poate fi reținută nici prescripția dreptului de a cere executarea silită. Aspectele legate de inexistența unui contract de asigurare sau modalitatea de stabilire a contribuției datorate nu țin de procedura de executare, ci de legalitatea și temeinicia titlului de creanță pus în executare, aspecte cu privire la care se putea formula contestație în conformitate cu prevederile art. 205-207 din OG nr. 92/2003.
Reținând că celelalte aspectele invocate de către contestatoare prin acțiunea sa exced obiectului prezentei contestații la executare și notând că în speță nu există nerespectări ale dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare, tribunalul, raportat la dispozițiile art. 312, 304 pct.9 și 304 ind.1 C.pr.civ. urmează să admită recursul declarat de intimata ANAF Iași împotriva sentinței civile nr. 5039 din 5 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o va modifica în tot, în sensul că va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea C. T. în contradictoriu cu intimata ANAF-AFP Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Agenția Națională de A. F. -AFP Iași împotriva sentinței civile nr.5039 din 05.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în tot și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea C. T. în contradictoriu cu Agenția Națională de A. F. -AFP Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.12.2012.
Președinte, M. A. | Judecător, O. L. | Judecător, C. C. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.C.C.
Tehn. S.C.C.
2 ex./28.01.2013
Jud. fond: P. Ș. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1404/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2728/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
