Fond funciar. Decizia nr. 2700/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2700/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 2700/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Decembrie 2012
Președinte - E.-C. P.
Judecător - E. C.
Judecător - A. M. C.
Grefier - N. E.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2700/2012
Pe rol pronunțarea recursului formulat de recurentul B. Gh. D. împotriva sentinței civile nr. 2081/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații C. Gh. J., C. Județeană de F. F. Iași, C. L. de F. F. S., C. T., C. V., C. F., B. L., C. N., C. M., B. ( fostă C. ) M., având ca obiect fond funciar constatare nulitate parțială .T.P..
La apelul nominal lipsesc părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare în ședința publică din data de 21.11.2012, concluziile apărătorului recurentului fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28.11.2012 și pentru data de 05.12.2012, dată la care, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată motivat de faptul că doi dintre membrii completului de judecată se află în concediu medical, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, 12.12.2012.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 2081/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. Gh.D. în contradictoriu cu pârâții C. Județeană Iași pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, C. L. de fond funciar S., C. T., C. V., C. F., B. L., C. N., C. M. și B. (fostă C.) M.; s-a respins cererea pârâților privind plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin actiunea civila, inregistrata la instantă sub nr._, reclamantul Butila Gh. D. a solicitat, in contradictoriu cu paratii C. Gh. J., C. Judeteana Iasi de F. F. si C. Locala de F. F. Siretel, constatarea nulitatii absolute partiale a titlului de proprietate nr._/1994 emis pe numele C. J., privitor la suprafata de 900 mp situat in tarlaua 45, . solicita obligarea paratei C. Locala Siretel la intocmirea documentatiei prealabile titlului de proprietate pe numele Butila D., Butila M., A. V. si U. F., titularii adeverintei de proprietate nr. 25/1991, in cuprinsul careia se afla terenul inscris in titlu, a carei nulitate se solicita.
In motivarea actiunii se arata ca, in fapt, suprafata de 900 mp teren inscris in titlul de proprietate contestat face parte din terenul inscris in adeverinta tip de proprietate nr. 25/1991, emisa pe numele Butila D., Butila M., A. V. si U. F., mostenitori ai defunctilor Butila G. si Butila Marita. Terenul in suprafata de 900 mp teren a fost inscris in mod eronat in titlul de proprietate nr._/1994, terenul figurand si in registrul agricol al defunctului Butila G..
In drept, se invoca prevederile art. III alin.1 lit.a din Legea nr. 167/1997.
Alaturat actiunii se depune de catre reclamant copie de pe titlul de proprietate contestat.
La primul termen de judecata reclamantul face precizari la actiune, aratand ca intelege sa se judece in prezenta cauza cu mostenitorii defunctului Costahe J., respectiv C. Marita, C. T., C. V., C. F., B. M. si Barsan L..
Legal citati, paratii nu au formulat intampinare in cauza de fata.
Urmare a solicitarii instantei, la dosarul cauzei s-a inaintat de catre C. Judeteana Iasi si OCPI Iasi intreaga documentatie ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. nr._/1994. De asemenea, la solicitarea instantei, parata C. Locala Siretel a depus la dosarul cauzei documentatia care a stat la baza eliberarii adeverintei tip de proprietate nr. 25/1991, precum si anexa de validare nr. 2 b si adeverinta tip nr. 557/1991 ce au precedat emiterea titlului de proprietate nr. nr._/1994.
La termenul de judecata din 8 martie 2011 parata C. Marita a invocat exceptia lipsei coparticiparii procesuale pasive, exceptie care in sedinta publica din 6 septembrie 2011 a fost constatata ca fiind ramasa fara obiect.
In cauza s-a procedat la administrarea probelor cu inscrisuri, interogatorii, precum si cu expertiza tehnica topo-cadastrala, raportul fiind intocmit si depus la dosarul cauzei de catre dl. expert P. I. M..
Analizand intregul material probator administrat in cauza, instanta de fond a retinut cele ce urmeaza:
Potrivit registrului agricol detinut in perioada 1959-1961 de catre autorul paratilor, C. Gh. J., acesta detinea o suprafata totala de 5200 mp teren, din care 700 mp teren categoria curti-gradina si 900 mp teren categoria gradina-arabil.
In baza Legii nr. 18/1991, C. J. formuleaza cerere de reconstituire(nr. 2274/13.03.1991- fila 31 dosar) pentru suprafata de 0,52 ha teren.
Potrivit anexei nr. 2b, pe numele autorului paratilor se valideaza suprafata de 1,00 ha teren, din care 900 mp teren intravilan. Cu toate acestea, pe numele C. Gh. J. se emite titlul de proprietate nr._/06.07.1994 pentru suprafata de 0,52 ha teren, cea mentionata si in registrul agricol, in intravilan fiind inscrise suprafetele de 900 si 700 mp teren, avand categoriile arabil, respectiv curti-constructii.
Avand in vedere aceste constatari, raportat la legislatia funciara in vigoare la momentul intocmirii titlului de proprietate, instanta nu a identificat existenta vreunui caz de nulitate din cele prevazute de disp. art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997.
Discutii se fac de catre reclamant cu privire la amplasamentul suprafetei de 900 mp, inscris in titlul de proprietate contestat ca fiind in tarlaua 45, . ar reprezenta in realitate fost amplasament detinut de autorilor reclamantului, Butila G. si Marita.
. de vedere, instanta arata ca principiul respectarii punerii in posesie pe vechiul amplasament trebuie apreciat in corelatie cu principiul neretroactivitatii legii civile, iar in cazul reconstituirii realizate sub imperiul Legii nr. 18/1991 trebuie avut in vedere ca la momentul anului 1994- cel al emiterii titlului in litigu- reconstituirea dreptului de proprietate se facea pe amplasamente stabilite de catre comisiile locale de fond funciar si nu neaparat pe vechiul amplasament.
Din acest punct de vedere, instanta a analizat indreptatirea titularului inscris in titlul de proprietate contestat la reconstituirea intinderii suprafetei de teren inscrisa in titlul de proprietate, in baza actelor si documentelor ce au stat la baza reconstituirii. Astfel, in cauza s-a facut dovada faptului ca autorul paratilor a detinut in proprietate o suprafata de 0,52 ha teren, din care doua trupuri a cate 900mp, respectiv 700 mp au fost detinute in intravilanul .> . punct de vedere, reclamantul avea obligatia dovedirii proprietatii asupra amplasamentului suprafetei de 900 mp teren in litigiu, respectiv a faptului ca la momentul emiterii titlului de proprietate pe numele autorului paratilor exista cerere de reconstituire a autorilor reclamantului ce viza acelasi amplasament cu cel in litigiu.
Din cuprinsul registrului agricol apartinand autorilor Butila G. si Marita nu se identifica existenta vreunei suprafete avand intinderea de 900 mp teren, aspect insa constatat cu privire la registrul agricol apartinand autorului paratilor.
Din cuprinsul raportului de expertiza intocmit in cauza nu reiese faptul ca suprafata de 900 mp teren inscrisa in titlul de proprietate emis pe numele C. J. in tarlaua 45, . vechi amplasament detinut in proprietate de catre autorii reclamantului. Chiar si in conditiile in care amplasamentul suprafetei de 900 mp ar fi apartinut autorilor reclamantilor, trebuie avute in vedere dispozitiile legale incidente la momentul emiterii titlului de proprietate, legalitatea emiterii acestui titlu nefiind socotita in raport de reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament.
F. de cele aratate, constatand actiunea reclamantului ca fiind neintemeiata, precum si faptul ca paratii nu au facut dovada cheltuielilor de judecata solicitate, a respins solicitările acestora
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul B. Gh. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.În acest sens, recurentul a susținut că în considerentele hotărârii s-a precizat că instanța nu a identificat existența vreunui caz de nulitate absolută raportat la legislația funciară, dat fiind faptul că în registrul agricol C. Jenică avea înscrisă o suprafață de 900 mp teren și aceasta i-a fost reconstituită, neavând importanță că a fost reconstituită pe terenul deja reconstituit pe numele altei persoane. Instanța nu are în vedere faptul că reconstituirea unei suprafețe de teren cu privire la care nu era îndreptățită persoana respectivă, constituie motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate. Potrivit probelor din dosar, răspunsul la interogatoriu al Comisiei locale de fond funciar, înscrisuri și expertiza topografică, suprafața de 900 mp teren înscrisă în titlul de proprietate emis pe numele lui C. Jenică, a aparținut autorilor lui B. D. fiind, la data când s-a emis titlul, reconstituit deja pe numele reclamantului. Mai mult decât atât, instanța reține că la data emiterii titlului de proprietate – 1994 – reconstituirea se făcea pe amplasamente stabilite de comisiile locale și nu neapărat pe vechile amplasamente, ori legea funciară este destul de clară, reconstituirea trebuie făcută în special pe vechile amplasamente și numai atunci când nu mai este posibil acest lucru, se va da pe un alt amplasament, eventual din rezerva primăriei. Această dispoziție a legii nu trebuie interpretată abuziv, în sensul că dacă există în rol o suprafață de teren o poți atribui oricum, cu încălcarea drepturilor altor persoane.
De asemenea, instanța nu a avut în vedere faptul că, așa cum a precizat comisia locală, cei 900 mp aveau de fapt un alt amplasament, pârâții au știut acest lucru și chiar au înstrăinat prin zdelcă acel teren. În al doilea rând, instanța reține, în mod greșit, că reclamantul nu a dovedit proprietatea celor 900 mp teren, însă dacă ar fi studiat cu atenție probele, ar fi observat că din toate probele reiese că reclamantul era proprietarul de fapt al acelui teren potrivit actelor vechi de proprietate, registrul agricol și chiar raportul de expertiză din care reiese că familia B. deține în proprietate o mare parte din . că în registrul agricol nu figurează vreo parcelă de 900 mp teren, dar această situație se datorează faptului că B. D., în . mult teren și atunci figurează cu întreaga suprafață. De asemenea, una din cele mai concludente probe este răspunsul comisiei locale de fond funciar, cea care a făcut documentația pentru eliberarea titlurilor și care clarifică exact situația terenului: lui C. Jenică i s-a reconstituit greșit teren în . aparține de fapt lui B. D., iar terenul pe care l-a avut C. Jenică trecut în registrul agricol este situat de fapt într-o altă . fost înstrăinat de acesta cu zdelcă. Având în vedere cele expuse, consideră că motivarea în fapt este necorespunzătoare, instanța nu a avut în vedere probele administrate și nici dispozițiile legale în materie de fond funciar, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.
Legal citați, intimații nu au depus întâmpinări și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală cu privire la recursul formulat.
În această fază procesuală nu au fost administrate probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, raportat la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată neîntemeiat recursul formulat.
Demersul juridic inițiat de reclamantul B. D. vizează constatarea nulității titlului de proprietate nr._/06.07.1994 emis pe numele autorului pârâților cu privire la suprafața de 900 mp situată în T 45, ., precum și obligarea Comisiei locale la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate potrivit adeverinței nr. 25/1991 în care se află înscris terenul în litigiu.
Așadar, izvorul pretențiilor reclamantului îl constituie recunoașterea îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate, astfel cum atestă în acest sens adeverința nr.25/1991 la care a făcut referire la cererea de chemare în judecată. Potrivit acestui act (fila 6 dosar fond), reclamantului B. D. și numiților B. M., A. V. și U. F., li s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 3,47 ha prin Hotărârea Comisiei Județene Iași de fond funciar nr. 57/09.08.1991, hotărâre existentă la dosarul de fond (filele 35-37). Un prim aspect ce se impune a fi observat este acela că deși în adeverință se face referire la suprafața de 3,47 ha, din anexa 3 a hotărârii de validare (fila 37 dosar fond), rezultă că suprafața stabilită în proprietate a fost de 3,27 ha din totalul de 10,57 solicitat, din care 0,70 ha în intravilan și 2,57 ha în extravilan. Din această suprafață s-a eliberat titlu de proprietate pe numele autoarei reclamantului B. M. doar pentru suprafața de 6000 mp situată în intravilan S. (în acest sens titlul de proprietate nr._/17.07.2003 – fila 91 dosar fond).
Ulterior, prin hotărârea nr. 196/23.03.2001 a Comisiei Județene Iași de fond funciar, s-a admis contestația formulată de B. D. privind dreptul de proprietate pentru suprafața de 9,16 ha și s-a dispus suplimentarea anexei 28 a comunei S. cu suprafața menționată.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că într-adevăr suprafața de 900 mp teren înscrisă în titlul de proprietate emis în beneficiul autorului pârâților în T 45, . din fosta proprietate a autorului reclamantului, B. G. (în acest sens răspunsul Comisiei locale de fond funciar S. – fila 173 dosar fond, concluziile expertizei efectuate de expert tehnic judiciar P. I.-M.).
Reclamantul nu a indicat nici în cererea de chemare în judecată și nici prin cererea de recurs care din cazurile de nulitate, strict și limitativ prevăzute la art. III lit.a din Legea nr. 167/1997, este incident în cauză însă, raportat la împrejurarea că titlul autorului pârâților este contestat nu sub aspectul îndreptățirii la suprafața reconstituită (aceasta fiind aceeași cu cea din rolul agricol al defunctului C. Jenică – 5200 mp), ci sub aspectul amplasamentului stabilit pentru suprafața de 900 mp, tribunalul reține că singura ipoteză care ar putea fi analizată în cauză e cea prevăzută la art. III alin. 1 lit. a pct. ii.
Potrivit textului legal menționat, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire (…) a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, în termen legal, libere la data solicitării în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 și a prezentei legi (…).
Legat de acest aspect, se reține că titlul de proprietate contestat a fost emis la 06.07.1994, sub imperiul Legii nr. 18/1991 care la momentul respectiv nu conținea reglementări imperative relative la respectarea vechiului amplasament. Prin urmare, nu se poate reține că, la momentul emiterii titlului de proprietate (cerință impusă de textul legal menționat), a fost încălcată o dispoziție imperativă a Legii nr. 18/1991 sub imperiul căreia a fost emis actul contestat în speță.
În ceea ce privește reconstituirea pe vechiul amplasament, instanța reține,pe de o parte că potrivit art.2 al.1 din Legea 1/2000 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane ,iar pe de altă parte reconstituirea pe vechiul amplasament conform art.14 al.2 Lg.18/1991 nu constituia regula la data formulării cererii de reconstituire.
Raportând dispozițiile legale mai sus citate la probatoriul administrat instanța apreciază critica analizată ca neîntemeiată, întrucât reconstituirea pe vechiul amplasament constituie regula doar începând cu . Legii 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, potrivit principiului neretroactivității legii.
În plus față de perioada mare de timp scursă de la momentul eliberării titlului de proprietate contestat, se impune păstrarea securității raporturilor juridice civile ca element fundamental al principiului preeminenței dreptului. În acest sens tribunalul reține că prin eliberarea titlului de proprietate autorului pârâților, aceștia din urmă au un ,,bun” în sensul Convenției, iar privarea de un «bun» în sensul Convenției, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1. În cauza Toșcută și alții c. României, Curtea a reținut că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar, se analizează ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 și prin urmare este permisă numai dacă este prevăzută de lege, urmărește un scop legitim și păstrează un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea alineatele 33-34 din hotărârea mai sus citată).
Având în vedere jurisprudența Curții Europene și noțiunea de ,,bun” în sensul Convenției care este o noțiune autonomă care a primit în jurisprudența Curții o definiție distinctă de cea din dreptul intern, dată fiind recunoașterea dreptului de proprietate prin eliberarea titlului de proprietate atacat, pârâții au un bun actual în sensul Convenției și beneficiază de protejarea dreptului de proprietate în sensul al.2 al par. 1 din art.1 al Protocolului adițional la Convenție (nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional).
În consecință, privarea de proprietate este admisibilă atunci când sunt respectate trei condiții: legalitatea măsurii, justificarea măsurii de o cauză de utilitate publică și proporționalitatea măsurii cu scopul vizat.
Din perspectiva legalității măsurii, posibilitatea anulării titlurilor de proprietate pentru cauze de nulitate absolută este prevăzută în dreptul intern prin disp. art. III din Lg.169/1997 suscitate și analizate, constituind o ingerință prevăzută de lege. Pentru a fi justificată ingerința trebuie să îndeplinească două condiții materiale suplimentare, respectiv aceea de a fi accesibilă și previzibilă. Aceasta înseamnă că, potrivit instanței europene, orice persoană trebuie să dispună de informații suficiente cu privire la normele juridice aplicabile unei situații date, informații care îi sunt accesibile prin publicarea normelor juridice. În schimb previzibilitatea legii implică în termeni generali, formularea acesteia în astfel de termeni și condiții încât orice persoană să îi poată anticipa efectele. În speță ambele condiții nu sunt îndeplinite (accesibilitatea este îndeplinită disp. art. III din Lg.169/1997 fiind publicate în Monitorul Oficial, dar previzibilitatea nu este asigurată întrucât nici la data formulării cererii de reconstituire de către autorul pârâților și nici la momentul emiterii titlului de proprietate atacat, aceste dispoziții privind nulitatea nu erau în vigoare) În consecință instanța concluzionează că ingerința nu este justificată.
În al doilea rând pentru ca o măsură să fie considerată ca fiind prevăzută de lege, aceasta trebuie să fie luată în conformitate cu dreptul intern. Ori, această condiție nu este îndeplinită în speță pentru argumentele mai sus arătate (lipsa regulii reconstituirii pe vechiul amplasament).
Cu privire la justificarea privării de proprietate de o cauză de utilitate publică, aceasta este înțeleasă larg de Curte, considerându-se că utilitatea publică poate să provină din orice politică legitimă de ordin social, economic sau de altă natură, statele având o anumită marjă de apreciere. În speță anularea titlului de proprietate contestat având drept cauză disp. art. III din Lg.169/1997 ar fi justificată având drept cauză o politică de administrare a terenurilor agricole supuse restiturii foștilor proprietari/moștenitorilor lor urmare a confiscării lor în perioada comunistă.
Cât privește condiția proporționalității în sensul păstrării unui just echilibru între interesele generale ale comunității și cele private, instanța apreciază că acesta este rupt și crează o sarcină specială pentru pârâții care ar fi privați de dreptul lor de proprietate recunoscut prin titlul de proprietate emis autorului lor, a cărui anulare se solicită prin prezenta.
În măsura în care ar exista greșeli privind emiterea titlului de proprietate, fără a exista o punere în posesie (potrivit expertizei efectuate la instanța de fond, reclamantul este cel care posedă suprafața de tern în litigiu ), acestea nu sunt imputabile sub nici o formă nici titularului reconstituirii, nici pârâților persoane fizice, ci exclusiv autorităților special constituite pentru aplicarea legilor fondului funciar care au emis fișa de punere în posesie și titlul de proprietate fără să respecte dispozițiile legale, fără a se putea reține nelegalitatea titlului de proprietate emis autorului pârâților pentru argumentele mai sus expuse.
În concluzie, pentru considerentele ce preced, tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 2081/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria P. pe care o va menține conform art.312 alin. 1 Cod proced.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul B. Gh. D. împotriva sentinței civile nr. 2081/03.07.2012 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.12.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
E. - C. P. E. C. A. M. C.
Grefier,
N. E.
Pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefier-șef secție civilă
Red. A.M.C.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./16.07.2013
Judecător fond N. – E. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2728/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2744/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
