Fond funciar. Decizia nr. 2728/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2728/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 12-12-2012 în dosarul nr. 2728/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 12 Decembrie 2012
Președinte - E. C. F.
Judecător C. D.
Judecător E. C.
Grefier N. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2728/2012
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul C. P. A. împotriva deciziei civile nr. 385/07.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/245/2009, intimate C. J.. I. pentru S. D. de Prop. Privata asupra Terenurilor, C. L. de F. F. C., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 05.12.2012 și apoi pentru azi, 12.12.2012 când:
TRIBUNALUL
Asupra revizuirii de față:
Prin decizia civilă nr. 385/7.02.2011 pronunțată de Tribunalul Iași a fost respins recursul declarat de C. P. A. împotriva sentinței civile nr. 9042/7.06.2010 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost menținută.
Instanța de control a constatat că, prin sentința civilă nr.9042/7.06.2010 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge plângerea formulată de reclamantul C. A., cu domiciliul în satul D., ., împotriva Hotărârii nr. 2199/30.09.2009 în contradictoriu cu pârâtele C. locală de fond funciar C. și C. jud.Iași de fond funciar. „
P. a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
Prin cererea adresată Comisiei locale de fond funciar C. și înregistrată sub nr. 92/08.09.2005 la Primăria comunei C. (f.20 față-verso) reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,28 ha teren, menționând în cuprinsul acesteia că-și dovedește îndreptățirea cu înscrisuri și anume: copie după registrul agricol, adeverința de proprietate nr. 807/13.08.1991, Titlu de proprietate nr._/16.08.1994, declarație conform art.10 din Legea nr.18/1991.
Prin referatul Comisiei locale de fond funciar C. s-a propus respingerea cererii de reconstituire motivat de faptul că, prin Hotărârea nr.63/1991 i-a fost validată o suprafață de 2,87 ha teren, mai mare decât cea înscrisă în registrul agricol (f.19), soluție ce a fost menținută de C. jud.Iași de fond funciar, prin adoptarea Hotărârii nr. 2199/30.09.2009 (f.16)
În speță, din înscrisurile aflate la dosar instanța constată faptul că, în baza Hotărârii nr.63/09.08.1991 reclamantul a fost validat în anexa 2a poziția 40/77 cu suprafața de 2,87 ha teren pe raza comunei C. fiindu-i eliberată Adeverința nr.807/13.08.1991, în condițiile în care din mențiunile registrului agricol al perioadei 1959-1963, reiese faptul că acesta deținea pe administrativul localității C. suprafața totală de 2,80 ha teren, în timp ce diferența de 0,50 ha se afla amplasată pe raza localității Țigănași (f.21) .
Ulterior, acesta a beneficiat de emiterea pe numele său a Titlului de proprietate nr._/16.08.1994 (f.22 verso) doar pentru suprafața de 2,1543 ha din suprafața totală validată, fapt ce l-a determinat să solicite în baza prevederilor Legii nr.247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate și pentru diferența de 0,28 ha teren predată la CAP, după cum reiese atât din cererea acestuia cu nr.92/08.09.2005 și înscrisurile menționate ca anexate (f.20 față-verso) dar și din memoriul adresat Primarului comunei C. înregistrat sub nr._/23.09.2008 (f.17).
În acest context, în limitele investirii sale, date de plângerea formulată în condițiile art.53 alin.2 din Legea nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ce presupunea verificarea legalității și temeiniciei Hotărârii nr. 2991/30.09.2009 cu privire la suprafața de teren reprezentând diferență între suprafața de 2,87 ha teren validată și cea înscrisă în Titlul de proprietate nr._/16.08.1994 instanța apreciază că acesta a beneficiat anterior de reconstituirea dreptului de proprietate pe raza comunei C. pentru întreaga suprafață de teren deținută conform registrului agricol, prin adoptarea Hotărârii nr.63/1991 de către C. jud.Iași de fond funciar.
Pe de altă parte ținând seama de situația de fapt reținută anterior, prin raportare la probatoriul administrat în cauză ce include și depozițiile martorilor audiați, instanța apreciază că în speță nu s-a dovedit nici faptul că acesta ar deține o altă suprafață de teren pe raza comunei C. în afara celei înscrise în registrul agricol, în contextul disp. art. 6 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „(1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea”.
Având în vedere așadar considerentele arătate instanța a respins ca neântemeiată plângerea reclamantului, apreciind că în mod legal și temeinic pârâta C. jud.Iași de fond funciar a respins cererea de reconstituire prin Hotărârea contestată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurentul că deși i-a fost validat dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,87 ha teren i s-a emis titlu de proprietate doar pentru suprafața de 2,1543 ha pentru diferență refuzându-i-se realmente acest drept.
Suprafața de 3853 m.p. solicitată nu a fost niciodată înregistrată în registrul agricol așa cum din eroare a menționat în cererea depusă la C. L. C. de fond funciar. Suprafața de teren pentru care solicită prin prezenta plângere stabilirea dreptului de proprietate are alte coordonate topografice și alte vecinătăți decât cea pentru care s-a dispus validarea dreptului său de proprietate și pentru care în mare i s-a stabilit dreptul de proprietate, fapt ce o identifică ca fiind altă suprafață. Acest fapt l-a dovedit în instanță cu declarațiile autentice ale vecinilor.
Astfel, suprafața solicitată prin acea cerere excede suprafeței de teren înregistrată în registrul agricol și pentru care i s-a validat aproape în întregime dreptul de proprietate.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Situația de fapt corect reținută de Judecătorul fondului și-a găsit legala sa sancționare.
Cererea reclamantului ce a avut drept efect declanșarea procedurii de reconstituire în baza legii cu caracter reparatoriu a fondului funciar, înregistrată sub nr. 92/8.09.2005 a vizat suprafața de 0,28 ha teren înscrisă în rolul agricol. În cadrul contestației formulate împotriva hotărârii nr. 76/5.09.2008 a Comisiei Locale C. de fond funciar reclamantul C. A. a menționat că suprafața de teren solicitată reprezintă diferența dintre suprafața înscrisă în titlul de proprietate și terenul cu care a intrat în C.A.P.
În mod corect a reținut instanța de fond că prin hotărârea nr. 63/9.08.1991 recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 2,87 ha cu care acesta figurează în registrul agricol. Sub aspectul dreptului consfințit prin hotărârea Comisiei Județene Iași de fond funciar este anodin juridic faptul eliberării titlului de proprietate nr._/16.08.1994 doar pentru suprafața de 21.543 m.p. teren. Dreptul de proprietate recunoscut reclamantului în procedura legii 18/1991 prin hotărârea sus menționată subzistă și în prezența acestui titlu care nu-i neagă și nici nu-i poate nega un drept legal recunoscut. Modul în care C. Județeană a înțeles să finalizeze procedura de aplicare a legii fondului funciar prin eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren mai mică decât cea validată poate fi sancționat în procedura reglementată de Legea 18/1991 în art. 64 și nicidecum printr-o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Tribunalul nu-și poate însuși susținerile recurentului din cuprinsul căii de atac. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 92/8.09.2005 precum și contestația împotriva hotărârii Comisiei Locale au vizat suprafața de teren de 0,28 ha înscrisă în registrul agricol și pentru care reclamantului nu i s-a eliberat titlu de proprietate. P. suprafața de 3835 m.p. ce nu figurează în registrul agricol potrivit susținerilor reclamantului, acesta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Îndreptarea înaintea instanței a erorii săvârșite în privința mențiunii potrivit căreia suprafața de 0,28 ha solicitată nu este înscrisă în registrul agricol nu este de natură a conduce spre concluzia că s-a declanșat procedura Legii 18/1991 pentru altă suprafață de teren decât cea pentru care nu i s-a eliberat reclamantului titlul de proprietate.
Pornind de la acest punct tribunalul a reținut că art. 8 alin. 3, art. 9 alin. 3, art. 11 alin. 3 și 4 și art. 51 din Legea nr. 18/1991 prevăd procedura reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, dând în competența comisiilor locale și a comisiilor județene soluționarea cererilor depuse de persoanele interesate.
Astfel, legea prevede că stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, că cererile se depun la primăria localității în a cărei rază teritorială se afla terenul și că propunerile comisiilor locale sunt validate sau invalidate de către comisiile județene, care sunt competente să soluționeze și contestațiile cu privire la măsurile stabilite de comisiile locale.
Intervenția instanței de judecată în cadrul acestei proceduri este reglementată prin art. 53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, care dispune ca „Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
În raport cu aceste dispoziții legale, este inadmisibilă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor direct de către instanța de judecată.
În acest sens C.S.J. – Secția civilă – decizia civilă nr. 2222/1996 a reținut că „nu este posibilă sesizarea cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate direct a instanței de judecată, fără a se fi învestit inițial comisia locală de fond funciar cu o astfel de cerere” (C.S.J.-Secția civilă, decizia civilă nr. 2222/1996). Numai după parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de lege persoana nemulțumită se poate adresa cu plângere la instanță.Procedura instituită prin Legea nr. 18/1991 are caracter special, derogator de la dreptul comun, iar persoanele interesate nu pot opta între procedura prevăzută de acest act normativ, care este obligatorie, și o acțiune în justiție, pe calea dreptului comun, pentru obținerea acelorași efecte.
De altfel, Curtea Constituțională (decizia nr. 110/2004 și decizia nr. 1179/2007), fiind sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 53 din Legea nr. 18/1991, art. 30 din Legea nr. 1/2000 și ale art. 3 din Titlul X „Circulația juridică a terenurilor” al Legii 247/2005, pe considerentul că prevederile arătate contravin dispozițiilor constituționale referitoare la accesul liber la justiție, a reținut referitor la instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicționale că „este de competența exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri, destinate, în general, să asigure soluționarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanțelor judecătorești de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată”. De asemenea, Curtea a reținut că „procedura administrativ-jurisdicțională constituie o măsură de protecție care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiție”.
În lipsa unei cereri de reconstituire acțiunea judiciară este inadmisibilă, întrucât în caz contrar s-ar permite persoanelor interesate să eludeze procedura și termenele de decădere prevăzute de legislația specială în materie.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurentul reclamant C. A..
Revizuientul a susținut că în prezent este în posesia unor acte doveditoare ale pretențiilor sale, pe care din motive mai presus de voința sa nu le-a putut prezenta.
Aceste acte sunt contractul de vânzare – cumpărare eliberat de Arhivele Naționale și nota de constatare emisă de P.F.A. G. Gh. I. M., expert topometrist pe raza comunei C., ce confirmă faptul, susține revizuientul, că tatăl său a deținut anterior colectivizării suprafața de 3 ha teren solicitată.
Revizuientul arată că documentele menționate suplimentează esențial probatoriul administrat și impune rejudecarea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii sale.
A depus la dosar nota de constatare din 27.03.2012 întocmită de G. I. M., plan de amplasament al terenului și act de vânzare cumpărare din 1932.
Legal citată intimata C. L. fond funciar C. a solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate.
Legal citată intimata C. Județeană fond funciar Iași nu s-a prezentat în instanță.
Asupra admisibilității cererii de revizuire, Tribunalul reține aspectele ce vor fi expuse.
Potrivit art. 322 Cod procedură civilă revizuirea poate fi declarată împotriva unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare precum și împotriva unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul legal enunțat rezultă că instanța de recurs, în calea de atac, trebuie să fi rejudecat (evocat) fondul cauzei.
Decizia civilă supusă revizuirii nu se încadrează în această categorie de hotărâri. Prin decizia civilă nr. 385/2011, Tribunalul a apreciat că sentința primei instanțe este temeinică și legală și nu a rejudecat fondul cauzei. Instanța nu a reapreciat probatoriul administrat ci a menținut raționamentul juridic al instanței de fond în raport de situația de fapt stabilită.
Prin urmare, revizuirea declarată împotriva deciziei civile nr. 385/2011 nu este admisibilă.
Reținând aceste considerente, Tribunalul nu va mai analiza admisibilitatea revizuirii din perspectiva art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă fiind de prisos.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul C. P. A., domiciliat în com. C., . împotriva deciziei civile nr.385/07.02.2011 pronunțată în dosar nr._/245/2009 de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatele C. Județeana Iași pentru S. D. de Proprietate Privata asupra terenurilor Iași și C. Locala de F. F. C..
Irevocabila.
Pronunțata in ședința a publica azi 12.12.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.E.C. D.C. C.E. GREFIER,
M.N.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/21.03.2013
Judecător fond: Tribunalul Iași: A. M. C.
M. C.
M. A.
: Judecătoria Iași: C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2712/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2700/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
