Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Sentința nr. 216/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 216/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-02-2012 în dosarul nr. 216/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
T. IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Februarie 2012
PREȘEDINTE - E. C.
Grefier R. R.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 216/2012
Ministerul Public a fost reprezentat prin
PROCUROR – N. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant DIRECȚIA P. EVIDENȚA P. ȘI A. B. DE DATE București și pe pârât Z. N., având ca obiect restrângerea dreptului la libera circulație(Legea 248/2005).
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, c.j.C. A. depune la dosar împuternicire avocațială pentru IGPR București, precizează că instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală în cauză și că în mod greșit a fost citată pentru acest termen de judecată .
Verificând actele și lucrările dosarului instanța constată că, în mod greșit au fost citați pentru acest termen de judecată, în calitate de pârâți, Direcția G. de Pașapoarte București, I. G. al Poliției de F. București, I. G. al Poliției R. București și P. de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Instanța constată că, în cauza de față cadrul procesual este între Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date București în calitate de reclamant și Z. N. în calitate de pârât.
Ca urmare, instanța dispune rectificarea conceptului de citare și a mențiunilor din sistemul informatic ecris în sensul menționării corecte a părților, în conformitate cu cadrul procesual stabilit prin cererea dedusă judecății.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de admitere a cererii formulată de Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date Bucureșt în sensul limitării dreptului la liberă circulație a pârâtului în condițiile prevăzute de lege, pentru o perioadă de un an de zile.
T.
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ reclamanta Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date București a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului Z. N. – CNP –_, pe teritoriul Italiei pe o perioadă de cel mult 3 ani.
În fapt, se motivează că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 08.09.2010, în baza Acordului încheiat între România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, Acord ratificat prin Legea nr.173/1977.
Susține reclamanta că împotriva pârâtului a fost emis, de către Prefectul Provinciei B., un decret de îndepărtare, măsura fiind luată datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, reținând atenția gradul scăzut de integrare a pârâtului în perimetrul statului italian, acesta având o activitate infracțională prin care a adus atingere ordinii și siguranței publice, fiind returnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt de cabluri de cupru.
Alăturat cererii au fost depuse: talonul privind datele de identificare ale pârâtului, declarația pârâtului din 08.09.2010, copie de pe cartea de identitate a pârâtului, copie a decretului de îndepărtate emis de Prefectul Provinciei B..
Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare, nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală cu privire la acțiunea formulată.
Din examinarea actelor și lucrărilor existente la dosar, instanța reține, în fapt, următoarele:
La data de 08.09.2010, pârâtul a fost returnat din Italia.
România este membră a Uniunii Europene, cu statut de partener egal în drepturi și obligații, cetățenii români devenind conform art.17 din Tratatul de instituire a Comunității Europene cetățeni ai Uniunii Europene și beneficiari ai dreptului de liberă circulație în aceleași condiții ca toți ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene, aplicându-li-se sistemul de norme și reguli comunitare, în speță prezentând relevanță normele comunitare ce consacră principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor.
Între norma internă și norma comunitară, reglementarea cea mai favorabilă o constituie Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.
Conform art. 20 alin. (2) din Constituția României: „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.
Deși, de principiu, directivele comunitare ar trebui transpuse în dreptul intern al fiecărui stat membru, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a consacrat în jurisprudența sa superioritatea și efectul direct al regulilor comunitare ca „făcând parte integrantă, cu rang de prioritate, din ordinea publică aplicabilă pe teritoriul statelor membre”, precizând că trebuie să fie aplicate încă de la ., „în pofida unei eventuale preexistențe a unei legi naționale incompatibile și pe toată durata aflării lor în vigoare, în pofida adoptării ulterioare a unei legi incompatibile” (cauza Simmenthal - Hotărârea din 9 martie 1978).
Art. 10 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, impune inclusiv instanțelor judecătorești române respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În alte cauze (cauza V. Gend en Loos; cauza Becker), Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile, în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, dacă sunt necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice așa cum sunt formulate.
Examinând prevederile Legii nr. 248/2005 și dispozițiile Directivei nr. 2004/38/CE, Înalta Curte se constată că între normele interne și cele comunitare există neconcordanțe, cele comunitare fiind mai favorabile și suficient de precise pentru a fi direct aplicate.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005, se referă la persoana a carei prezenta pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfasoara sau ar urma sa o desfasoare, ar aduce atingere grava intereselor Romaniei sau, dupa caz, relatiilor bilaterale dintre Romania si acel stat, iar dispozițiile art. 40 din același act normativ prevăd că, exercitarea de catre o persoana a dreptului la libera circulatie in strainatate se suspenda în situația în care aceasta este invinuita sau inculpata . si a fost dispusa instituirea unei masuri preventive in conditiile Codului de procedura, a fost condamnata si are de executat o pedeapsa privativa de libertate, este internata . reeducare sau .-educativ, in conditiile legii penale sau nu a respectat masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie in strainatate, dispusa in conditiile prezentei legi.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În prezenta cauză, conduita infracțională a pârâtului pe teritoriul Italiei ( conduită recunoscută chiar de către acesta în declarația dată cu prilejul returnării) justifică în baza art. 27 din Directivă, măsura restrângerii dreptului la libera circulație pe teritoriul statului menționat.
Prin urmare, instanța va constata întemeiată acțiunea reclamantei și o va admite ca atare.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta Direcția pentru Evidența P. și A. B. de Date București, cu sediul în București, ..2, sector 6 în contradictoriu cu pârâtul Z. N. – CNP –_ domiciliat în ..Belcești, jud.Iași.
Restrânge exercitarea dreptului la libera circulație a pârâtului pe teritoriul Italiei pe o perioadă de 3 ani cu începere de la data pronunțării.
Prezenta hotărâre se va comunica părților precum și Inspectoratului G. al Poliției de F. și Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor din C. Prefecturii județului Iași.
Cu drept de apel în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 01.02.2012.
P., Grefier,
CE RR
Red.CE
Dc.RR/10.01.2012
6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 326/2012. Tribunalul IAŞI | Obligaţie de a face. Decizia nr. 70/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
