Contestaţie la executare. Decizia nr. 1235/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1235/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1235/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Septembrie 2014
Președinte - M. A.
Judecător A. M. Diuță T.
Judecător M. S.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1235/2014
Pe rol judecarea recursul civil declarat de contestatorul C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 6556/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat C. S., lipsă fiind intimații.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru, după care acordă cuvântul la probe.
Apărătorul recurentului învederează instanței că nu are a.lte probe de solicitat .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Avocat S. pentru recurent, având cuvântul pune concluzii de admitere a recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6556/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, așa cum a fost formulat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 6556/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, s-au dispus următoarele:
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. Națională de A. de S., ridicată de aceasta, și s-a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. Ș. în contradictoriu cu această intimată, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană care nu mai are calitate procesuală pasivă.
S-a Respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul C. Ș. în contradictoriu cu intimata Direcția G. R. a Finanțelor P. Iași (continuatoarea în drepturi a ANAF – AFPM Iași).
Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că:
În temeiul deciziei de impunere nr.5822/23.09.2011 intimata a emis în dosarul de executare nr.9577/2011, somația nr._/27.12.2011 și titlul executoriu nr.9782/27.12.2011, prin care s-a reținut în sarcina contestatorului obligația de plată a sumei de 8603 lei, reprezentând CAS, dobânzi și penalități (f.67-68 din dosarul inițial al Tribunalului, cu nr._/99/2011).
Contestatorul a recunoscut prin cerere că i s-a comunicat respectiva decizie de impunere.
Potrivit art. V alin.10 din OUG 125/2011 din 27 decembrie 2011 pentru modificarea și completarea legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, „pentru litigiile având ca obiect contestațiile la executarea silită [...], Agenția Națională de A. F. se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări sociale și dobândește calitatea procesuală a acestora, începând cu data de 1 iulie 2012, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată”.
În consecință, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei C. de A. de S. Iași și va respinge contestația formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Potrivit art.172 alin.3, care stabilește obiectul acestei proceduri, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Conform art.110 alin.2 C.pr.fisc., colectarea creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanță sau al unui titlu executoriu, după caz, iar potrivit alin.3, titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Decizia de impunere poate fi un asemenea titlu, potrivit aceluiași text.
Potrivit art.141 alin.2, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Codul de procedură fiscală reglementează două tipuri de proceduri, cu obiect diferit: contestația la executare împotriva titlului executoriu și a celorlalte acte de executare, reglementată de dispozițiile antemenționate și contestația administrativă, împotriva titlului de creanță, reglementată de art.205 și urm. (calea „recursului grațios”).
Potrivit art.218 alin.2, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii - lucru pe care contestatorul l-a făcut.
Legătura dintre proceduri este evidențiată de art.172 alin.3 C.pr.fisc., contestația administrativă împotriva deciziei de impunere fiind acea cale separată prevăzută de lege, care împiedică analizarea acesteia din urmă pe calea contestației la executare.
În concluzie, legalitatea și temeinicia obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor nu pot fi analizate pe calea contestației la executare propriu zise, ce este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite.
În speță, deși a formulat prin aceeași cerere ambele tipuri de acțiuni, contestatorul a invocat doar motive care țin de legalitatea emiterii deciziei de impunere, arătând că nu înțelege cum s-au calculat sumele pretinse, că penalitățile și dobânzile depășesc suma restantă, că intimata nu a răspuns pozitiv tentativei sale de recalculare a sumelor pretinse.
Singurul motiv propriu-zis de contestație la executare a fost eventuala necomunicare a deciziei de impunere (care astfel nu s-ar fi putut transforma în titlu de creanță), însă contestatorul a recunoscut în cerere că i s-a comunicat, chiar dacă s-a contrazis apoi singur, arătând în paragraful următor că nu i s-a comunicat nicio decizie de impunere cuprinzând sumele respective (8603 lei). În realitate, lui i s-a comunicat valoarea creanței prin trimiterea deciziei de impunere, nefiind necesare alte comunicări anterioare, cum a părut să sugereze prin mențiunea respectivă.
Analizând procedura de executare silită dedusă analizei instanței, se constată că somația de executare și titlul executoriu cuprind elementele prevăzute de lege și nu prezintă vicii de esență, ele având ca scop avertizarea debitorului cu privire la obligația de plată a sumelor cuprinse în decizia de impunere.
În ceea ce privește afirmațiile privind faptul că reclamantul ar fi cu plățile la zi, acestea nu au fost probate prin depunerea unor dovezi de plată, și oricum nu s-a făcut referire strictă la faptul că ar fi fost achitate datoriile contestate în acest dosar în general și cu atât mai puțin că acest lucru s-ar fi făcut înainte de promovarea prezentei cereri, în special.
Pentru motivele arătate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul C. Ș. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că debitul este nejustificat, întrucât nu a avut alte venituri în afară de pensie, iar cuantumul acesteia nu putea să genereze o sumă atât de mare cu titlu de contribuție la asigurările de sănătate.
Mai mult decât atât, debitul nu i-a fost adus la cunoștință anual, așa cum este legal, conform art. 4 alin.3 din H.G. nr. 972/2006.
Prin urmare nici dobânzile (care depășesc debitul) și nici penalitățile nu puteau fi imputate anterior comunicării acestuia.
În anul 2011 s-a emis și i s-a comunicat o decizie de impunere care însuma debitul pe 5 ani, calculându-se dobânzi (care depășesc debitul) și penalități practic retroactiv.
A depus înscrisuri din care rezulta că este la zi cu plata debitului, însă nu poate fi de acord cu executarea unor dobânzi și penalități nejustificate, calculate retroactiv.
Nu există nici un contract între el și CAS, astfel încât acest raport juridic forțat naște obligații doar față de el.
Nu a beneficiat și nu beneficiază de serviciile sistemului sanitar subvenționat. Este scos de pe lista persoanelor asigurate, deși a achitat debitul care i s-a comunicat.
Această executare este un abuz din toate punctele de vedere, susține contestatorul. Instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale și nu a interpretat corect probatoriul administrat, neînțelegând nici situația de fapt și raportul juridic forțat în baza căruia s-a inițiat această executare.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constată că recursul este neîntemeiat, motivat de considerentele ce succed.
Prin cererea inițială înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr._/99/2011 s-a solicitat de către contestatorul C. Ș. în contradictoriu cu C. Județeană de A. de S. să se dispună anularea titlului executoriu nr. 9782/27.12.2011 și a somației de executare nr._/27.12.2011 emisă în baza titlului executoriu, precum și a deciziei de impunere nr. 5822/23.09.2011 emisă de CAS Iași.
Prin sentința civilă nr. 844/2012 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2011 s-a declinat competența de soluționare a contestației la executare cu privire la titlul executoriu și somației în favoarea Judecătoriei Iași, iar acțiunea având ca obiect anularea deciziei de impunere a fost reținută spre soluționare.
Prin decizia nr. 2539/02.10.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ s-a admis recurs CAS Iași împotriva sentinței civile nr._/04.12.2012 pronunțată de Judecătoria Iași pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare.
În rejudecare a fost pronunțată sentința nr. 6556/06.05.2014 de Judecătoria Iași, sentință ce face obiectul prezentului recurs.
Susținerile recurentului C. Ș. potrivit cărora prin cererea inițială a formulat contestație la executare în baza deciziei de impunere nr. 1479/11.10.2010 emisă de CAS Iași nu se confirmă în condițiile în care din cererea inițială reiese că decizia de impunere în baza căreia s-a pornit executarea și împotriva căreia a formulat contestația la executare este nr. 5822/23.09.2011 emisă de CAS Iași.
Așa cum a reținut și prima instanță în analiza pe fond în cadrul contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu nr. 972/2.12.2011 și a somației nr._/27.12.2011 nu pot fi analizate aspecte ce privesc acțiunea în anularea deciziei de impunere nr. 5822/23.09.2011 emisă de CAS Iași. Or, contestarea debitului, modalitatea de calcul a acestuia și a penalităților aferente, ține doar de legalitatea emiterii deciziei de impunere.
În ceea ce privește necomunicarea deciziei de impunere, contestatorul se contrazice pe sine însuși întrucât el însuși recunoaște ulterior că decizia nr. 5822/23.09.2011 i-a fost comunicată și a formulat contestație la CAS Iași care prin decizia nr._/28.12.2011 a respins-o (fila 30 dosar fond), prin urmare și această critică este neîntemeiată.
Pe de altă parte, potrivit legii nr. 95/2006 persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin față de fond și să facă dovada plății contribuțiilor.
Calitatea de asigurat îi este conferită recurentului prin lege, asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art. 208 alin.3 din Legea nr. 95/2006, art.1 alin.2 din O.U.G. nr. 150/2002 și în această calitate îi revine sarcina de a contribui la fondul național de asigurări sociale de sănătate. În această situație legiuitorul s-a referit la contract în sensul de operațiune juridică și nu acela de instrument juridic.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursul formulat este neîntemeiat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge și în consecință va păstra sentința nr. 6556/2014 pronunțată de Judecătoria Iași ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 6556/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.09.2014.
Președinte, M. A. | Judecător, A. M. Diuță T. | Judecător, M. S. |
Grefier, I. B. |
Red. S.M.
Tehnored. N.D.
2 ex. – 30.09 .2014
Judecător fond: Z. L. F. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1211/2014. Tribunalul IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 673/2014.... → |
|---|
