Contestaţie la executare. Decizia nr. 677/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 677/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 677/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 677/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta ASOCIAȚIA PAJIȘTEA GROPNIȚA prin administrator P. G. și pe intimata U. A. T. GROPNIȚA reprezentată prin PRIMAR ONEAGA I., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, susținerile apărătorilor părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, pentru a se depune concluzii scrise de către aceștia, s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.09.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 02.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față Tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă nr.560/06.05.2014 Judecătoria H. a hotărât următoarele:
Respinge contestația la executare promovată de contestatoarea Asociația Pajiștea Gropnița,cu sediul în .,județul Iași,prin administrator P. G.,cu domiciliul ales la Cabinet Avocat L. B. cu sediul în Iași,..21,..B, .,județul Iași în contradictoriu cu intimata .,prin primar,ca nefondată.
A reținut instanța de fond următoarea situație de fapt și de drept:
Urmare a acțiunii de audit al performanței modului de administrare a pajiștilor comunale efectuată la .,Curtea de Conturi a României-Camera de Conturi Iași a constatat abateri de la legalitate și regularitate care au fost consemnate în raportul de audit al performanței și în procesul-verbal de constatare înregistrate la Primăria Gropnița sub nr.4200/2013.În vederea înlăturării neregulilor constatate,în temeiul Legii 94/1992,Curtea de Conturi a emis decizia nr.142/2013 prin care s-au dispus măsuri în acest sens
În procesul-verbal de constatare din 20.12.2013 au fost prezentate în detaliu abaterile constatate,în cauza de față prezentând interes punctul 4 care se referă la faptul că nu a fost calculată,înregistrată și încasată taxa pentru terenurile care au făcut obiectul contractelor de concesionare încheiate,așa cum prevăd actele normative în vigoare și anume: art.256 alin.3,art.291 și art.295 din Codul fiscal precum și Normele Metodologice din 22.01.2004 actualizate ale Legii 571/2003.
Verificând decizia nr.142/2013 emisă de Camera de Conturi Iași,instanța constată că la punctul 2 din decizie s-a evidențiat faptul că nu au fost stabilite,înregistrate în contabilitate și în evidențele fiscale,comunicate și implicit,urmărite în vederea încasării,toate creanțele cuvenite bugetului local din administrarea pajiștii sub forma de taxă pe teren,estimată în cursul misiunii de audit la suma de 78,72 mii lei,din care accesorii în cuantum de 30,48 mii lei.
Ca urmare,Camera de Conturi Iași a decis la punctul 2.1 din decizie „stabilirea,înregistrarea în contabilitate și în evidențele fiscale,comunicarea și urmărirea în vederea încasării,a tuturor creanțelor cuvenite bugetului local din administrarea pajiștilor comunale,inclusiv a celor sub formă de taxă teren…”
În finalul deciziei camerei de conturi se precizează că nerecuperarea prejudiciilor ca urmare a nedispunerii și neurmăririi măsurilor transmise constituie infracțiune și se pedepsește conform prevederilor art.64 din Legea 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi.
Conformându-se dispozițiilor cuprinse în decizia nr.142/2013 a Camerei de Conturi Iași,intimata .,la data de 17.12.2013,decizia de impunere pe anul 2013 pentru stabilirea taxei pe teren în cazul persoanelor juridice datorat în temeiul Legii 571/2003 privind Codul fiscal privind pe contestatoarea Asociația Pajiștea Gropnița,stabilind în sarcina acesteia obligația de a achita suma de 33.769 lei reprezentând taxă teren extravilan.
La aceeași dată,intimata a emis și decizia nr.2 referitoare la obligațiile de plată accesorii privind pe contestatoare,stabilind în sarcina acesteia obligația de plată cu acest titlu a sumei de 6484,86 lei.
Ulterior, la data de 16.01.2014,intimata a emis înștiințarea de plată către contribuabilul Asociația Pajiștea Gropnița prin care i se aducea la cunoștință că figurează cu obligații bugetare de plată în sumă de 64.411 lei iar la data de 12.02.2014,intimata a emis titlul executoriu nr.299 și somația nr.300 prin care declanșa urmărirea silită a sumei de 41.605 lei reprezentând debit și accesorii conform documentului nr.1 din 17.12.2013 (decizia de impunere) și nr.2 din aceeași dată (referitoare la plata accesoriilor).
Contestatoarea a susținut că aceste decizii de impunere nu i-au fost comunicate și din acest motiv nu a avut cunoștință de existența lor însă intimata a făcut dovada comunicării acestor documente,inițial prin scrisoare recomandată cu conformare de primire,conform dispozițiilor art.44 din OG 92/2003 însă administratorul asociației a refuzat primirea și ulterior prin anunț colectiv de comunicare prin publicitate la sediul Primăriei Gropnița.
Cert este că aceste decizii de impunere pentru debit și accesorii nu au fost atacate de către contestatoare la instanța de contencios administrativ până la momentul soluționării prezentei contestații,motiv pentru care ele își produc efectele pe deplin.
Referitor la actele de executare silită despre care contestatoarea a afirmat că au fost emise cu nerespectarea dispozițiilor legale,instanța constată că aceste afirmații nu sunt fondate. Astfel,intimata a făcut dovada emiterii deciziei de impunere pentru debitul datorat iar la rubrica referitoare la „documentele prin care s-a evidențiat plata” au fost indicate deciziile nr.1 și 2,ambele din 17.12.2013.
De asemenea,intimata a făcut dovada comunicării deciziilor de impunere către contestator,conform dispozițiilor art.44 din OG 92/2003,decizii care nu au fost atacate la instanța de contencios administrativ.
Faptul că Asociația Pajiștea Gropnița nu cunoaște dispozițiile legale privind taxa datorată pentru terenul concesionat nu este culpa intimatei. Art. 256 alin.3 din Codul fiscal prevede: „pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare sau folosință, se stabilește taxa pe teren care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor,locatarilor,titularilor dreptului de administrare sau de folosință,după caz,în condiții similare impozitului pe teren”.
Această dispoziție legală este clară și prevede expres că taxa pe terenul concesionat este sarcina fiscală a concesionarilor iar autoritățile administrației publice locale și organele speciale ale acestora sunt responsabile pentru stabilirea,controlul și colectarea impozitelor și taxelor locale precum și a amenzilor și penalizărilor aferente,conform dispozițiilor art.291 din Codul fiscal.
În plus,art.12 alin.1 din OG 34/2013 indicat de contestatoare în cererea sa adresată instanței nu are conținutul precizat de aceasta (în sensul că utilizatorilor de pajiști nu li se pot pretinde alte taxe decât cele prevăzute în contractul de concesiune) ci se referă la pajiștile aflate în proprietate publică sau privată a statului și administrate de ADS.
În consecință,instanța consideră că somația și titlul executoriu au fost emise cu respectarea dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură fiscală-art.141 și următoarele.
Față de aceste considerente,instanța va respinge contestația la executare formulată de contestatoare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea formulând următoarele critici împotriva sentinței:
In fapt, la data de 04.04.2012, intre UAT Gropnita, in calitate de concedent si Asociatia „Pajistea Gropnita", in calitate de concesionar, a intervenit contractul de concesiune avand ca obiect cedarea-preluarea unei suprafete de 1130,34 ha teren, pajisti comunale.
Aceasta concesiune a fost aprobata prin Hotararea Consiliului Local Gropnita nr. 7 din 31.01.2012, in temeiul prevederilor Legii nr. 214/2011 privind organizarea, administrarea si exploatarea pajistilor si ale Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala.
Durata concesiunii a fost stabilita pentru 10 ani cu posibilitate de prelungire, iar redeventa a fost fixata la pretul de 25 lei/hectar pentru anul 2012. Ulterior, in anul 2013, prin Hotararea nr. 9/2013 a Consiliului Local Gropnita, redeventa a fost stabilita la suma de 30 lei/hectar. La data de 16.01.2014, parata . actul administrativ „Instiintare de Plata", prin care i-a pus in vedere faptul ca figurează in evidentele fiscale cu obligatii bugetare in cuantum de 64.411, reprezentand taxa pe teren si accesorii.
La data de 12.02.2014 a fost emis Titlul executoriu nr. 299 din 12.02.2014, precum si Somatia nr. 300/12.02.2014, ambele fiindu-i comunicate la data de 20.02.2014. P. aceste doua acte i s-a pus in vedere de catre parata . Oneaga I., faptul ca datorează suma de 41.605 lei reprezentand taxa teren extravilan, plus accesorii, suma pe care trebuie sa o achite in termen de 15 zile, in caz contrar vor fi continuate masurile de executare silita.
1.Titlul executoriu nr. 299 si Somatia de plata nr. 300 din 12.02.2014 sunt emise cu incalcarea prevederilor legale.
In practica si doctrina de specialitate, s-a statuat faptul ca, in cazul contestatiei la executare in materie fiscala, instanta urmeaza a analiza actele de executare silita (sau executarea silita insasi) criticate prin prisma indeplinirii conditiilor legale care stau la baza emiterii acestora - conditii formale, dar si prin prisma indeplinirii caracterului cert, lichid si exigibil al creantei pentru care a fost emis titlul executoriu, (spre deosebire de actiunea promovata in temeiul legii contenciosului administrativ care urmeaza a legalitatea actului administrativ care a stat la baza emiterii titlului executoriu). Astfel, in Ordinul ANAF nr.1438/2009 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate in domeniul colectarii creantelor fiscale publicat in M.Of. al Romaniei nr. 590 din 25 august 2009, se arata in Anexa 1 privind forma impusa a titlurilor executorii faptul ca, titlul executoriu trebuie sa contina o rubrica intitulata "documentul prin care s-a evidentiat suma de plata", in care urmeaza sa se mentioneze denumirea documentului, numarul, data si emitentul.
In ciuda acestui fapt, analizand continutul titlului executoriu, constatam faptul ca, pe de o parte, rubrica este denumita simplut doar "document" - nu contine titlul integral impus prin ordinal ANAF, iar pe de alta parte, imprejurarea ca la aceasta rubrica nu este indicat in mod clar documentul in care s-a evidentiat suma de plata, numarul acestuia si organul emitent.
Singura mentiune este 1/17.12.2013, respective 2/17.12.2013 - fara a se explica ce reprezinta aceste mentiuni
In atare conditii apreciază faptul ca actul de executare silita titlu executoriu a fost emis cu încălcarea prevederilor legale.
2. Nu au fost respectate disp. art. 44 din OG 92/2003, in sensul ca nu i-a fost comunicata Decizia de Impunere sau documentele care au stat la baza emiterii titlului executoriu si a somatiei de plata.
Potrivit art. 44 din OG 92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia ii este destinat, iar potrivit art. 45 al. (2), actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44, NU este opozabil contribuabilului si NU produce niciun efect juridic.
In lumina aceste dispozitii legale, din moment ce nu i-a fost comunicata decizia de impunere, respectiv documentele nr. 1 si 2 din 17.12.2013, asa cum apar acestea in titlul executoriu nr. 299 din 12.02.201, nu datorează aceste sume pentru ca actul nu îi este opozabil si nu produce efecte juridice.
De asemenea, consideră ca, in speta, organul fiscal nu a manifestat rol activ, asa cum este acesta definit de art. 7 din O.G. 92/2003, in sensul ca nu a instiintat-o asupra drepturilor și obligatiilor ce ii revin in calitate de contribuabil.
Astfel, nici un anul 2012, la data incheierii contractului de concesiune si nici ulterior in anul 2013, mai exact la momentul renegocierii redeventei anuale, prin Hotararea Consiliului Local nr. 9/2013, nu i s-a pus in vedere aceasta obligatie si nu a fost informată asupra necesitatii de a achita aceasta taxa pe teren.
In aceste conditii, consideră ca relatia dintre organul fiscal si contribuabil nu s-a bazat pe principiul bunei-credinte, impus cu rigurozitate de disp. art. 12 din O.G. 92/2003 si in plus, i-a fost incalcat dreptul de a fi ascultat prevazut in art. 9 din O.G. 92/2003, care prevede: inaintea luarii oricarei decizii, organul fiscal este OBLIGAT sa asigure contribuabilului posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere cu privire la faptele si imprejurarile relevante la luare deciziei.
Situatia este una profund inechitabila deoarece timp de 2 ani și-a desfasurat activitatea in cele mai bune conditii, a colaborat cu Consiliul Local si cu toate autoritatile statului cu care a intrat in contact, și-am organizat bugetul si a folosit subventiile primite de la stat intocmai asa cum i s-a pus in vedere, cu unicul scop de a-și atinge interesul nepatrimonial, acela de conservare si punere in valoare a pasunilor din Romania.
Impunerea acestor taxe, in mod abuziv, discriminatoriu si arbitrar din partea UAT Gropnita, ii afecteaza practic intreaga activitate si o aduce in situatia defavorabila de a nu reusi sa-și gestionez bugetul.
Precizeză ca bugetul său consta in subventii de la stat, sume pe care este obligata sa le folosească doar in anumite conditii si pentru a face investitiile strict prevazute in Decizia de acordare a platilor.
In situatia data, nu va face fata cheltuielilor pe care le are de suportat, tinand cont de scopul nepatrimonial al asociatiei si de imposibilitatea folosirii subventiilor de la stat pentru achitarea acestor taxe, prejudiciul cauzat fiind unul foarte grav.
Daca i s-ar fi adus la cunostinta de la bun inceput existenta acestor obligatii fiscale, ar fi negociat in alt mod redeventa anuala si și-ar fi organizat cu totul altfel activitatile pe care le desfasoară. Insa, din cauza lipsei de comunicare si de informare din partea paratei, se află in situatia unei executari silite nelegale si care îi aduce imense pagube materiale, motiv pentru care solicită anularea acesteia.
3. Taxa pe teren reprezinta o sarcina fiscala a paratei, in calitate de proprietar si nu a subscrisei reclamante, in calitate de concesionar. Potrivit disp. art. 256 O.G. 92/2003, oricine ARE in proprietate un teren datoreaza impozit anual, iar in Normele de aplicare se prevede la pet. 73 al. (2) si la pet. 75 al aceluiasi articol, faptul ca proprietarii terenurilor au calitatea de contribuabili si impozitul pe teren se datoreaza de catre proprietar.
In aceste conditii, avand in vedere disp. pet. 85 art. 259 al. (1) din Normele de aplicare ale OG 92/2003 care stabilesc ca impozitul/taxa pe teren se datoreaza de catre proprietar precum si cele din art. 12 al. (1) OG 34/2013 care stipuleaza faptul ca, utilizatorilor de pajisti nu li se pot pretinde alte taxe decat cele prevazute in contractul de concesiune, considera ca impunerea fiscala este ea insasi nelegala.
In temeiul acestor dispozitii legale, susține faptul ca aceasta sarcina fiscala, reprezentata de impozitul pe teren, trebuie sa fie suportata de catre proprietarul terenului, adica de parata . de unitate administrativ-teritoriala, in temeiul disp. art. 19 din Legea 215/2001 privind administratia publica locala, care prevad urmatoarele:
"Unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii."
Precizez faptul ca, nici in momentul semnarii contractului de concesiune, nici ulterior, in momentul stabilirii redeventei anuale sau al incheierii procesului-verbal de predare-primire, NU i s-a pus in vedere obligatia de a suporta plata impozitului pe teren, in conditiile in care nu are calitatea de proprietar al terenului in cauza, ci este un simplu concesionar, cu unica obligatie pecuniara de achitare a redeventei anuale.
Mentioneză faptul ca își desfasoară activitatea in temeiul prevederilor Ordonantei nr. 26/2000 cu privire la asocitii si fundatii, neavand scop patrimonial. Art. 1 al. 1 al OG 26/2000 stipuleaza următoarele: persoanele fizice si persoanele juridice care urmaresc desfasurarea unor activitati de interes general sau in interesul unor colectivitati, ori, dupa caz, in interesul lor personal nepatrimonial, pot constitui asociatii sau fundatii, iar potrivit art. 2 prezenta ordonanta are ca scop crearea cadrului pentru (...) lit. c) urmarirea realizarii unui interes general, local sau de grup; lit d) facilitarea accesului asociatiilor si fundatiilor la resurse private si publice.
P. urmare, achită redeventa anuala cu ajutorul acestor subventii si nu detine alte surse financiare pentru a suporta cheltuieli fiscale, acestea nereprezentand sarcina sa fiscala intrucat nu detine calitatea de contribuabil in intelesul legislatiei fiscale.
Astfel potrivit disp. art. 256 al. (1) din Codul de procedura fiscala, orice persoana care are în proprietate un teren datorează pentru acesta un impozit anual.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a sentinței și rejudecând admiterea contestație la executare formulată.
Legal citată intimata nu a formulat întâmpinare.
Apelul a fost legal timbrat. În apel nu s-au administrat probatorii noi.
Analizând în limita cererii de apel formulate stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prim instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează:
P. somația nr. 300 din 12.02.2014 intimata . executarea silită împotriva contestatoarei apelante Asociația Pajiștea Gropnița pentru suma de 41.650 lei reprezentând taxă teren extravilan și accesorii, în baza titlului executoriu nr 299 din 12.02.2014, titlu ce are la bază două documente: 1/17.12.2013 și 2/17.12.2013
În ceea ce privește prima critică formulată de apelantă, vizând conținutul actului de executare titlu executoriu reține Tribunalul următoarele:
Titlul executoriu fiscal este definit de art. 141 alin.2 din Codul de procedură fiscală, republicat, în care se arată că, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege, iar acest titlu executoriu va cuprinde,potrivit dis part 141 alin 4 din cod proc. fiscală, pe lângă elementele prevăzute de art. 43 alin. 2, respectiv, mențiunile obligatorii ale actului administrativ fiscal: a) denumirea organului fiscal emitent; b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;d) obiectul actului administrativ fiscal;e) motivele de fapt;f) temeiul de drept;g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;h) ștampila organului fiscal emitent;i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația; j) mențiuni privind audierea contribuabilului și următoarele mențiuni: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Potrivit dispozițiilor art 46 cod proc fiscală Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele și calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele și prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu.
Ceea ce susține apelanta este lipsa denumirii actului prin care s-a evidențiat suma e plată în cadrul titlului executoriu.
Ori reține Tribunalul că denumirea actului nu este o mențiune a cărei lipsă să fie sancționată cu nulitatea actului administrativ fiscal. În condițiile în care nu este reglementată o nulitate expresă pentru lipsa mențiuni denumirii contestatoarea apelantă era ținută să facă dovada vătămării produse de această omisiune precum și a faptului că aceasta nu putea fi altfel înlăturată ori aceste dovezi nu s-au făcut în cauză.
În ce privește critica apelantei, vizând necomunicarea actelor administrativ fiscale reține Tribunalul următoarele:
Analizând conținutul dosarului de executare așa cum a fost acesta comunicat instanței de fond Tribunalul reține că titlul executoriu emise de către intimată are la bază două decizii de impunere, decizia de impunere pe anul 2013 nr. 1 din 17.12.2013 și decizia de calcul accesorii, decizia nr 2 din 17/12.2012.
Intimata a procedat la comunicarea actelor de executare, somație și titlu executoriu cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Cu privire deciziile de impunere, acestea sunt potrivit dispozițiilor legale, acte administrativ fiscale. Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată(art 86 alin 6 c.p.fiscală)
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44.
Codul de procedură fiscală reglementează, prin art. 44, mai multe modalități de comunicare a actelor administrativ fiscale, de natură să asigure confirmarea primirii acestora, precum și comunicarea prin publicitate, dacă nu se poate realiza comunicare într-o manieră care să asigure primirea acestuia. Din cuprinsul dosarului de executare rezultă că actul administrativ fiscal a fost comunicat apelantei prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, dar administratorul a refuzat primirea documentelor, (dovadă fila 47 dosar fond). În aceste condiții intimata a procedat la comunicarea actului prin publicitate, cu respectarea dispozițiilor art 44 alin 3 astfel că și critica vizând necomunicarea actului administrativ fiscal este nefondată.
În ceea ce privește nerespectarea obligației de informare a contribuabilului, nerespectarea principiului bunei credințe, lipsa obligație de a plăti impozitul, lipsa mențiunilor obligatorii ale deciziei de impunere reține Tribunalul următoarele:
Potrivit art.172 Cod procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași articol, "Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Acest text reglementează instituția denumită generic de literatura de specialitate „contestația la titlu”, prin care se contestă însuși titlul executoriu, atât sub aspectul înțelesului, întinderii și aplicării sale, cât și sub aspectul validității acestuia, în raport de existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate, aceasta doar atunci când legea nu deschide celui interesat o cale specială, pentru anularea sau modificarea acestui titlu.
Aceste titluri executorii pot fi contestate pe calea procedurii prevăzute de art. 172 alin.3 din Codul de procedură fiscală, în fața instanței de executare, dacă sunt îndeplinite două condiții cumulative: a) titlul să nu fie o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional; b) pentru contestarea lui să nu existe o altă procedură prevăzută de lege care să stabilească posibilitatea ca, o instanță competentă, să se pronunțe asupra acestuia.
În situația în care sunt îndeplinite aceste două condiții, titlul executoriu fiscal poate fi contestat, sub orice aspect, pe calea contestației la executare, introdusă la judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Apărările care vizează însă legalitatea actului administrativ fiscal sau obligațiile părților în cadrul raporturilor de drept fiscal sunt apărăi ce nu pot fi formulate în cadrul contestație la titlu ci doar în cadrul procedurii speciale prevăzute de codul de procedură fiscală contestația împotriva actului administrativ fiscal art 207 șu cod proc fiscală.
Față de cele mai sus reținute Tribunalul constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale la situația de fapt reținută, motiv pentru care apelul va fi respins ca neîntemeiat cu consecința păstrării sentinței 560/6.05.2014 a Judecătoriei H..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta Asociația Pajiștea Gropnița împotriva sentinței civile nr. 560/06.05.2014 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./Tehnored. R.C.
4 ex./09.01.2015
Judecător fond: V. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul IAŞI | Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Decizia nr.... → |
|---|
