Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 673/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 673/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 673/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 673/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul B. D. și pe intimații P. IAȘI, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A P., având ca obiect acțiune în răspundere delictuala pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.09.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 02.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civile de față Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1067/27.01.2014 Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a P., și pe cale de consecință,
Respinge acțiunea civilă exercitată de către reclamantul B. D., fiul lui G. și V., născut la data de 10.06.1963, deținut în P. Iași din Iași, .. 10, județul Iași în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a P., cu sediul în București, .. 47, sector 2, ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea exercitată de către reclamantul B. D., fiul lui G. și V., născut la data de 10.06.1963, deținut în P. Iași din Iași, .. 10, județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul P. Iași, cu sediul în Iași, .. 10, județul Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață, începând cu data de 22.09.1998, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 176 Cod penal și reclamă nerespectarea dispozițiilor referitoare la condițiile de detenție din cadrul Penitenciarului Iași, nerespectare ce ar fi condus la producerea unui prejudiciu moral pentru repararea căruia solicită obligarea pârâților Administrația Națională a P. și P. Iași la plata sumei de 250.000 lei.
I.Potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod procedură civilă aplicabile la data înregistrării acțiunii, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a P..
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.1 și 3 din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea si atribuțiile Administrației Naționale a P., pentru îndeplinirea atribuțiilor, in subordinea Administrației Naționale a P. se înființează, se organizează si funcționează penitenciare, penitenciare-spital, penitenciare pentru minori si tineri, penitenciare pentru femei, centre de reeducare, Școala Naționala de Pregătire a Agenților de Penitenciare Târgu Ocna, Centrul de Formare si Specializare a Ofițerilor din Administrația Penitenciara, Baza de Aprovizionare, Gospodărire si Reparații si Subunitatea de Paza si Escortare Deținuți Transferați. Unitățile subordonate Administrației Naționale a P. se înființează prin hotărâre a Guvernului si au personalitate juridica. Directorii acestora sunt ordonatori terțiari de credite.
Având în vedere faptul că pârâtul P. Iași, unde este cazat reclamantul, are personalitate juridică și că, prin prezenta acțiune, se invocă producerea unui prejudiciu ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale referitoare la condițiile de detenție, instanța apreciază ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Națională a P., motiv pentru care o va admite și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea exercitată de către reclamant în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
II.Pe fondul cauzei, instanța reține că prezenta acțiune este întemeiată pe răspunderea civilă delictuală a pârâtului P. Iași.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 alin.1 și art. 1357 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Astfel, angajarea răspunderii civile delictuale impune verificarea îndeplinirii cumulative a condițiilor referitoare la existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea ilicită a pârâtului și paguba suferită, precum și existența vinovăției autorului faptei ilicite.
A.Reclamantul B. D. a susținut că fapta ilicită a pârâtului P. Iași constă în acțiuni sau omisiuni prin care au fost încălcate prevederile legale referitoare la condițiile de detenție.
1)Reclamantul a susținut că nu sunt respectate normele referitoare la iluminatul natural și artificial, aerisirea camerei suprapopulate, dezinsecția acesteia, prevenirea transmiterii de boli contagioase.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată, persoanele condamnate sunt cazate individual sau în comun. Camerele de cazare și celelalte încãperi destinate persoanelor condamnate trebuie sã dispunã de iluminat natural și de instalațiile necesare asigurãrii iluminatului artificial corespunzãtor. Fiecãrei persoane condamnate i se pune la dispoziție un pat. Normele minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor condamnate se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.
De asemenea, potrivit art. 81 alin.5 și art. 84 din H.G. nr. 1897/2006, camerele permit iluminatul natural si artificial, aerisirea si sunt dotate cu instalatii de incalzire si utilitati igienico-sanitare. toate spatiile de cazare sunt prevazute cu sisteme de supraveghere si siguranta, in raport de necesitatile impuse de tipul regimului de executare. Pe timpul noptii, in functie de regimul de executare aplicat, se poate folosi iluminatul de veghe in scopul asigurarii supravegherii.
Martorul M. I. a susținut că în camera în care este cazat reclamantul sunt 26 de persoane, camera are 33,3 mp și 103,3 mc aer, înălțimea este de 3,10m. Paturile sunt așezate suprapus de câte 3, fiind avantajați deținuții care ocupă paturi în apropierea ferestrei. Ceilalți deținuți nu pot citi întrucât există un singur corp de iluminat, astfel încât lumina se dovedește a fi insuficientă. Nu ex istă întrerupător pentru ca deținuții să poată stinge lumina sau să o aprindă când doresc. Zilnic se oprește curentul electric în intervalul orar 0800-1600. In același sens a declarat și martorul M. D. care a susținut că iluminatul natural există în proporție de 60% (cu indulgență), în cameră sunt locuri unde nu ajunge lumina din pricina paturilor așezate pe 3 rânduri înălțime. In cameră este un singur bec de veghe de 40W, cu o lumină gălbuie care distruge vederwa. De asemenea, mai există un neon pentru lumina de zi, însă cele două nu funcționează concomitent. Persoanele cazate în cameră nu au posibilitatea să aprindă sau să întrerupă lumina atunci când doresc. Intrerupătorul se află pe hol. De dimineață până la amiază lumina este întreruptă din raționamente de economie.
Mai reține instanța că plasa de tablă a fost montată la fereastra camerei din pricina efectuării de către deținuți de schimburi de obiecte.
Prin încheierea nr. 626 din 21.06.2011 dată în dosarul nr. 110/2011 (filele 57 - 64), judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a respins plângerea formulată de către reclamantul din prezenta cauză prin care acesta reclama nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de detenție. Au fost analizate dispozițiile legale din art. 81 alin.5, art. 81 alin.7, art. 83 alin.3 și 5, art. 86 alin.2 din H.G. nr. 1897/2006, art. 35 alin.1 și 2 din Legea nr. 275/2006, art. 69 alin.3 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/C/2006, punctul d din Norma nr. 18 completată prin Ordinul nr. 2549/C/2006.
Pentru a pronunța soluția menționată mai sus, judecătorul delegat a arătat că reclamantul este inclus în regimul de maximă siguranță, iar din data de 19.10.2010 a fost repartizat la camera nr. 73 din cadrul secției a VII a. Potrivit art. 81 din H.G. nr. 1897/2006, accesul efectiv al persoanelor private de libertate la comutatorul de lumină se asigură autorizat în funcție de regimul de executare a pedepsei. Verificând evidența informatizată a Administrației Naționale a P., la rubrica „Cereri”, s-a constatat că după data de 19.10.2010, când a fost repartizat în camera nr. 73, petentul nu a adresat conducerii Penitenciarului Iași nicio cerere prin care să solicite acces la comutatorul de lumină. Ordinul nr. 1676/C/2010 al Ministrului Justiției pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a P., anexa nr. 20 nu prevede dotarea acestor camere cu comutatoare de lumină la care condamnații să aibă acces. Cât privește instalația electrică, la art. 12 alin.1 se prevede că priza pentru semnal TV se montează pe peretele cu ușă, lângă priza de alimentare cu energie electrică (220V), iar la art. 13 se prevede iluminatul de veghe (tensiunea 24V) permite supravegherea pe timpul nopții fără a perturba somnul persoanelor private de libertate. În condițiile în care nu există o dispoziție legală care să reglementeze dotarea cu comutatoare de lumină a camerelor în care sunt repartizate persoanele private de libertate care execută pedeapsa în regimul de maximă siguranță ori accesul acestor persoane la comutatoarele amplasate pe holul secției, solicitarea petentului a fost reținută ca lipsită de temei legal.
De asemenea, s-a mai constatat că nu se confirmă susținerea reclamantului condamnat cu privire la faptul că nu se asigură iluminatul artificial corespunzător în camera de deținere. S –a mai reținut că în camerele din cadrul secției de maximă siguranță iluminatul artificial se asigură cu becuri de 60W alimentate la 24V, iar intensitatea luminoasă este aceeași cu cea a unui bec cu puterea de 60W alimentat la 220V.
Prin plângerea soluționată prin încheierea menționată mai sus, reclamantul a mai susținut că iluminatul natural în camera de deținere este afectat deoarece hainele se aduc umede de la spălătorie și este nevoit să le întindă la uscat în cameră, (aspect ce nu a fost menționat și prin prezenta acțiune), însă conducerea unității a arătat că spălătoria este dotată cu uscător electric destinat exclusiv persoanelor private de libertate tocmai pentru a se evita uscarea în condiții improprii și obturarea iluminatului natural al camerelor de deținere. În aceste condiții, s-a apreciat că administrația penitenciarului asigură condițiile necesare, împrejurarea că reclamantul și alți condamnați optează pentru uscarea hainelor umede în camera de deținere neputând fi imputată administrației.
Soluția pronunțată de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate nu a fost contestată de către reclamant, potrivit prevederilor art. 38 alin.7 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată.
Instanța constată că pârâtul a confirmat că, în ceea ce privește camera în care este cazat reclamantul, aceasta are o suprafață de 33,3 mp, înălțime de 3,10 m, cu un volum de 103,3 mc, însă potrivit prevederilor art. 2 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 433 din 2010 pentru aprobarea Normelor minime obligatorii privind condițiile de cazare a persoanelor private de libertate, normele prevãzute în anexã (care prin art. 1 alin.3 prevede: camerele de cazare din penitenciarele existente trebuie sã asigure: a) cel puțin 4 metri pãtrați pentru fiecare persoanã privatã de libertate, încadratã în regimul închis sau de maximã siguranțã; b) cel puțin 6 metri cubi (mc) de aer pentru fiecare persoanã privatã de libertate, încadratã în regimul semideschis sau deschis.) sunt obligatorii la elaborarea documentațiilor pentru obiective noi de investiții, modernizare, transformare și extindere a fondului construit. Dispozițiile art. 4 alin.5 din Anexa la Ordinul nr. 433 din 2010 permit aranjarea camerelor cu paturi suprapuse pe 3 rânduri, în mod excepțional.
Pârâtul a arătat că imposibilitatea asigurării a cel puțin 4 mp pentru fiecare persoană privată de libertate, încadrată în regimul închis sau de maximă siguranță, este justificată de supraaglomerarea unității. De asemenea, s-a învederat că aerisirea se face în mod natural, prin fereastra de la cameră (1,10mx1,70m) și fereastra de la grupul sanitar (0,40mx0,50m).
De asemenea, din procesele-verbale depuse la dosarul cauzei (filele 25-36) instanța reține că în cadrul Penitenciarului Iași au fost realizate lucrări de dezinsecție și de prevenire a transmiterii bolilor contagioase. Acest aspect a fost reținut și prin încheierea nr. 626 din 21.06.2011 prin care judecătorul delegat a apreciat că, prin măsurile întreprinse administrația unității și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 83 alin.5 din H.G. nr. 1897/2006, conform căruia administrația penitenciara derulează programe de informare, educație sanitara si de prevenire a bolilor cu transmitere sexuala, contagioase, a consumului de droguri, precum si de punere la dispoziția persoanelor private de libertate a mijloacelor de protecție împotriva bolilor cu transmitere sexuala.
2) Reclamantul a susținut că nu sunt respectate normele referitoare la asigurarea asistenței medicale.
Martorii audiați au susținut că serviciul medical nu își face datoria, deținuții sunt tratați cu indiferență, chiar dacă prezintă boli cronice, nu este respectată legea pacienților în sensul că urgențele medicale nu sunt asigurate în mod continuu. Martorul M. D. a apreciat că actul medical este pur formal și că medicul șef este depășit.
Instanța analizează în prezenta cauză dacă au fost respectate normele referitoare la asistența medicală acordată, în caz concret, reclamantului.
Astfel, din înscrisurile cu caracter medical depuse la dosarul cauzei (filele 46-72), instanța constată că reclamantul a fost supus mai multor investigații medicale. Chiar prin cererea adresată în prezenta cauză, la data de 08.07.2013 (fila 16), reclamantul a arătat că motivul pentru care solicită amânarea judecății este dat de necesitatea prezentării sale la Spitalul M. în vederea efectuării unei investigații RMN.
Instanța reține că prin încheierile nr. 15/05.01.2010 și nr. 1177/06.11.2012 ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate au fost soluționate mai multe plângeri ale reclamantului legate de asistența medicală acordată în penitenciar, plângeri ce au fost respinse. Soluțiile judecătorului delegat, prin care s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, respectarea reglementărilor în vigoare, nu au fost contestate de către reclamant potrivit art. 38 alin.7 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată.
Astfel, prin încheierile menționate mai sus s-a arătat că potrivit art. 64 din Ordinul comun nr. 1361/C – 1016 din 2007, în vigoare la acea dată, toate medicamentele sunt administrate de cãtre personalul medico-sanitar. Administrarea medicamentelor antidiabetice, tuberculostatice, antiepileptice, antipsihotice, anxiolitice, hipnotice și sedative, precum și a altor medicamente la recomandarea medicului se face strict supravegheat, în funcție de caz. Deținutul semneazã pentru primirea acestor medicamente, la fiecare administrare, într-o evidențã specialã.
Așadar, în stabilirea diagnosticului și administrarea tratamentului medicamentos, personalul medical nu este subordonat administrației penitenciarului.
Cât privește temerea reclamantului în sensul că există posibilitatea contractării altor boli, această temere nu este justificată în condițiile în care administrarea tratamentului se face de către personalul medico-sanitar.
Judecătorul delegat a mai reținut că potrivit prevederilor art. 28 din H.G. nr. 1897 din 2006, serviciile de medicina dentara sunt acordate prin cabinetele de medicina dentara din locurile de detinere. Serviciile de medicinã dentarã preventivã, tratamentele odontale prevãzute în Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și radiografiile dentare sunt gratuite și sunt decontate din Fondul național unic de asigurãri sociale de sãnãtate, în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia. Orice alt tratament de medicinã dentarã, cu excepția celor prevãzute la alin. (2) și acordate în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, solicitat de persoanele private de libertate, se va efectua contra cost. Prețurile pentru lucrãrile protetice și alte servicii de medicinã dentarã, care nu sunt prevãzute la alin. (2) și nu sunt acordate în condițiile Contractului-cadru privind condițiile acordãrii asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate și ale normelor metodologice de aplicare a acestuia, sunt stabilite anual de fiecare loc de deținere în parte, potrivit metodologiei de calcul aprobate prin decizie a directorului general al Administrației Naționale a P.. Lista prețurilor astfel stabilitã va fi adusã la cunoștința persoanelor private de libertate prin afișare în locuri vizibile. Tratamentele protetice sunt asigurate conform prevederilor Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate si cu respectarea normelor metodologice de aplicare a acestuia. Contravaloarea contributiei personale pentru lucrarile protetice se suporta de catre persoana privata de libertate. La solicitarea persoanei private de libertate care are afectatã grav funcția masticatorie în perioada detenției, cu consecințe asupra funcției digestive, situație identificatã de un medic specialist din sistemul penitenciar, și atunci când se constatã din analizarea veniturilor sale cã nu are mijloacele financiare necesare, contravaloarea contribuției personale va fi suportatã din bugetul unitãții, în limita fondurilor alocate în acest scop, sau din alte surse, potrivit legii.
Față de referatul medical din 02.11.2012, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a reținut că reclamantul și-a pierdut funcția masticatorie în perioada detenției, cu afectarea concomitentă a funcției digestive, fiind necesară efectuarea unui tratament protetic al cărui cost estimat este de 600 lei. Petentul a fost programat pentru efectuarea lucrărilor protetice dentare pentru data de 20.02.2013, la Spitalul Penitenciar Rahova. Solicitarea reclamantului ca lucrările protetice să fie efectuate din fondurile penitenciarului a fost apreciată drept contrară prevederilor art. 28 alin.3 și 6 din H.G. nr. 1897 din 2006 întrucât din verificările realizate s-a constatat că acesta dispune de mijloace financiare.
Instanța mai constată refuzul reclamantului la administrarea tratamentului medicamentos (filele 63-65).
3)Reclamantul a susținut că nu sunt respectate normele referitoare la alimentația necesară bolnavilor de diabet și nici meniul zilnic asigurat de către administrația penitenciarului.
Aspecte legate de alimentația reclamantului au fost soluționate, cu autoritate de lucru judecat, prin încheierile nr. 826/03.08.2011 (fila 51), nr. 626/21.06.2011 (fila 57), nr. 450/25.06.2009 (fila 69) ale judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.
Astfel, s-a reținut respectarea dispozițiilor Legii nr. 275/2006, ale H.G. nr. 1897/2006 și ale Normei nr. 18 referitoare la alimentația specifică persoanelor bolnave de diabet zaharat, meniul este alcătuit de către medicul unității, iar structura meniului este realizată ținând seama de necesarul de glucide. S- a mai reținut că reclamantului i se asigură un număr de 6 mese pe zi. Deși reclamantul a susținut că nu i se asigură fructe și legume, din meniul stabilit pentru perioada 01.04.2011 – 30.04.2011 a rezultat că aceste produse se regăsesc în alimentație, zilnic.
Mai constată instanța că, anterior, prin încheierea nr. 450/25.06.2009, judecătorul delegat a reținut că până la data de 01.06.2009, pentru persoanele bolnave de diabet hrana corespunzătoare celor 6 mese/zi, a fost distribuită în 3 tranșe în loc de 6, iar după data de 01.06.2009, datorită programului de lucru al personalului de la blocul alimentar, se asigură 5 mese/zi, deficiența semnalată de către reclamant fiind remediată. Cu privire la modul de preparare și calitatea hranei, conducerea unității a precizat că, în lipsa unui angajat cu pregătire de specialitate în domeniu hrana este preparată de persoane private de libertate fără calificarea corespunzătoare. Recomandarea judecătorului delegat dată conducerii Penitenciarului Iași a fost cea de a întreprinde demersuri pentru respectarea dispozițiilor art. 35 alin.1 din Legea nr. 275/2006, ale art. 86 alin.5 din H.G. nr. 1897/2006 și cele ale punctului d, 1.6/5 din Nota la Norma nr. 18, completată prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2549/14.11.2006.
Mai reține instanța că anumite solicitări ale reclamantului cu privire la achiziționarea unor produse alimentare sau fructe ( o jumătate de litru de oțet și un kilogram de lămâi) au fost respinse prin încheierea nr. 826 din 03.08.2011 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor private de libertate întrucât, potrivit art. 13 punctul 8 din Ordinul nr. 2714/2008 privind durata si periodicitatea vizitelor, greutatea si numărul pachetelor, precum si categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate si folosite de persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate, persoanelor private de libertate le este interzisã: a) primirea de produse alimentare care necesitã încãlzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului; b)cumpãrarea de produse alimentare care necesitã încãlzire, coacere, fierbere sau alte tratamente termice în vederea consumului, cu excepția cafelei, ceaiului și laptelui; c) primirea și cumpãrarea de lãmâi și derivate ale acestora. Această interdicție este jusitificată de evitarea preparării de băuturi alcoolice, refuzul conducerii unității fiind apreciat legal și justificat.
Soluțiile menționate mai sus nu au fost contestate de către reclamant conform art. 38 alin.7 din Legea nr. 275/2006, modificată și completată.
B. Referitor la pretinsul prejudiciu suferit de către reclamantul B. D., instanța arată că despăgubirea solicitată, în cuantum de 250.000 lei, nu ar avea un alt scop decât atenuarea, prin mijloace bănești, a condițiilor de viață alterate ale acestuia.
Curtea Europeană a drepturilor Omului a subliniat că măsurile privative de libertate implică în mod obișnuit anumite inconveniente pentru deținuți, limitarea spațiului personal nefiind suficientă pentru a se reține o încălcare a prevederilor art. 3 din Convenție. Articolul menționat impune autorităților o obligație pozitivă care constă în a se asigura că orice prizonier este deținut în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității umane, că modalitățile de executare a pedepsei nu supun persoana în cauză unei suferințe sau unei încercări de o intensitate care să depășească nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și că, ținând seama de cerințele practice din închisoare, sănătatea și confortul prizonierului sunt asigurate în mod corespunzător [Kudła împotriva Poloniei (GC), nr._/96, CEDO 2000-XI, Norbert Sikorski împotriva Poloniei, nr._/05, pct. 131, 22 octombrie 2009].
Mai arată instanța că existența prejudiciului moral trebuie să fie susținut în primul rând de un probatoriu adecvat care să reflecte întinderea sa precum și gravitatea măsurii abuzive, sau cel puțin toate acestea să poată fi prezumate, lucru care în cauză nu s-a realizat. Trebuie să existe o echivalență între valoarea prejudiciului și valoarea despăgubirii și, în mod similar dacă dauna morală nu prezintă nicio gravitate, nici reparația echitabilă nu poate fi acordată.
Instanța apreciază că, dintre motivele invocate prin cererea de chemare în judecată, numai faptul cazării a 26 de persoane în camera astfel cum este descrisă prin întâmpinarea depusă de către pârât ar putea fi reținut drept o încălcare a condițiilor de detenție, susceptibilă a produce reclamantului o suferință de natură morală, ce depășește inconvenientele inerente ale privării de libertate.
C.Cu toate acestea, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția referitoare la vinovăția pârâtului P. Iași, cazarea unui număr de 26 de persoane în camera descrisă prin întâmpinare fiind rezultatul supraaglomerării din unitatea de detenție.
Prin urmare, instanța constată că nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 1357 Cod civil, motiv pentru care urmează a respinge prezenta acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. D., susține acesta că nu s-a ținut cont de declarațiile martorilor și nici nu a venit nici o comisie formată din judecători să se afle adevărul și nici nu s-a schimbat nimic din cele susținute în plângere.
Apelul nu a fost timbrat și nu fost motivat în drept.
Legal citați intimații au formulat întâmpinare.
Intimatul P. de Maximă Siguranță Iași a formulat întâmpinare prin care a solicita respingerea apelului și păstrarea sentinței apelate.
Intimata Administrația Națională a P. a formulat întâmpinare prin care susține respingerea apelului . Arată intimata că apelul nu este motivat și nu cuprinde dovezile pe care apelantul își întemeiază apelul.
Arată intimata că instanța de fond a apreciat corect asupra excepție lipsei calității procesual pasive deoarece Administrația Națională a P. nu are calitate de titular al obligațiilor ce formează conținutul raportului juridic. Reclamantul est încarcerat la P. Iași, unitate ce are personalitate juridică.
În fapt referitor la cazarea reclamantului în P. Iași, susține intimata că aceasta s-a făcut în camere de deținere ce respectă prevederile art. 33 din legea nr 275 din 4 iul. 2006 și dispozițiile art 81,82,83 și 84 din HG 1897 din 21 dec 1996.
Camera este prevăzută cu sistem de plase la ferestre pentru a împiedica transferul eventualelor obiecte, iar această plasă nu împiedică pătrunderea luminii naturale și ventilația. Unele camere sunt prevăzute cu trei rânduri de paturi datorită supraaglomerării din sistemul penitenciarelor dar decongestionarea camerelor de deținere este imposibilă având în vedere numărul ridicat de condamnări cu executare în regim de detenție dispuse.
Referitor la faptul că reclamantul este cazat cu persoane private de libertate diagnosticate cu hepatita C arată că această boală nu se transmite prin aer sau simpla atingere.
Referitor la condițiile igienico-sanitare în anul 2012 susține intimata că s-a procedat la realizare a trei acțiuni de dezinsecție și trei acțiuni de deratizare. Igiena spațiilor este asigurată prin distribuirea materialelor de resort, de regulă lunar. De asemenea, se distribuie materiale dezinfectante săptămânal. S-a efectuat o igienizare prin zugrăvire în anul 2012 și a demarat o lată astfel de acțiune la 04.04.2013.. săptămânal se asigură spălatul efectelor personale la spălătoria unității.
Referitor la alimentația apelantului reclamant aceasta se face conform art. 35 din legea 275/2006. Reclamantul beneficiază de regim specific persoanelor diagnosticate cu diabet zaharat. Meniurile sunt structurate pe 5 sau 6 mese și la realizarea acestora s-a ținut cont de stocul de alimente existente capacitatea de preparare și servire separată a meniului. Sunt urmărite asigurarea condițiilor de igienă și asigurarea zilnică a numărului minim de glucide obligatorii potrivit reglementărilor în materie.
Deși reclamantului i se asigură dieta adecvată diagnosticului său acesta cumpără și consumă alimente ce sunt contraindicate sau necesită cântărire sau măsurare pentru consum, fapt ce conduce la insuficiența tratamentului și implicit la menținerea/agravarea parametrilor specifici bolii.
Referitor la asigurarea asistenței medicale susține intimata că reclamantul a beneficiat de diagnostic și tratament pe perioada încarcerării, că a urmat tratamentele recomandate de medicii specialiști, că s-au întocmit rețete compensate eliberate reclamantului. De asemenea mai susține că de nenumărate ori acesta a refuzat administrarea tratamentului recomandat de medici.
În ce privește lucrările protetice solicitate de reclamanta arată intimata că acestea au fost efectuate în P. Rahova iar contravaloarea sumei nedecontate de CASAOPSNAJ va fi decontată din bugetul unității.
Cu privire la suma solicitată de reclamant cu titlu de daune susține intimata că pentru a putea obține despăgubiri reclamantului îi revine obligația de a face dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a creat prejudiciul.
Existența unui prejudiciu moral nu a fost susținut de un probatoriu care să reflecte întinderea sa precum și gravitatea măsurii abuzive. Trebuie să existe o echivalență între valoarea prejudiciului și valoarea despăgubirilor solicitate și în mod similar dacă dauna morală nu prezintă nici o gravitate nici reparația nu poate fi acordată.
Deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de dispozițiile art 1357 cod civil solicit respingerea apelului.
Prin încheierea din 19.06.2014 a fost admisă cererea apelantului de acordare a ajutorului public judiciar, Tribunalul scutind apelantul de la plata taxei de timbru în valoare de 3052,5 lei datorată în apel.
În cursul judecății în apel reclamantul a depus la dosar acte medicale.
Verificând stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către instanța de fond, conform prevederilor art. 295 Cod de procedura civila, Tribunalul apreciază ca apelul prezent este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția de netimbrare a acțiunii instanța de fond a reținut în mod corect caracterul nefundat al acestuia având în vedere faptul că cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de reclamanta a fost încuviințată de către instanță în forma scutirii de la plata taxei de timbru.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta ANP, de asemenea reține Tribunalul că raportat la petitul cererii formulate de reclamant, excepția a fost în mod corect admisă. Astfel calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre subiectele raportului juridic litigios, așa cum este dedus judecății. Cum reclamantul a susținut că pârâții ANP și P. Iași l-au prejudiciat prin faptul că nu s-au respectat dispozițiile legale în materie privind iluminatul camerei de deținere, privind aerisirea acesteia, privind numărul de persoane ce pot sta în aceeași cameră, privind hrana alocată deținuților, privind tratamentului medical de care trebuie să beneficieze deținutul, reținând că obligațiile de asigurare a condițiilor de deținere sunt în sarcina instituției în care se execută pedeapsa privativă de libertate, Penitenciarele fiind persoane juridice ce se bucură de personalitatea juridică, rezultă că în sarcina Administrație Națională a P. nu se poate reține existența vreunei obligații care să justifice calitatea sa procesuală pasivă.
În ceea ce privește fondul acțiunii reține Tribunalul că potrivit dispozițiilor art. 1349 cod civil
orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care având discernământ încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral.
În ceea ce privește condițiile răspunderii art 1357 cod civil statuează că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
Reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâții la plata sumei de 250.000 lei motivat de încălcarea normelor privind condițiile de deținere, fapta că i-a cauzat suferințe începând cu data încarcerării 22 sept 1988 și până în prezent.
Reține Tribunalul că reclamantul este încarcerat ca urmare a condamnării acestuia la executarea unei pedepse privative de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni, regimul de detenție fiind cel închis.
În mod corect a reținut instanța de fond că în ceea ce privește susținerile reclamantului vizând prejudiciul ce i-a fost provocat ca urmare a încălcării normelor vizând hrana ce trebuie asigurată deținuților și asistența medicală, din probatoriul administrat în fața instanței de fond nu rezultă săvârșirea unei fapte ilicite de către pârât. Astfel din înscrisurile depuse de către pârâte la dosar rezultă că pârâta asigură norma de hrană obligatorie iar reclamantului îi este asigurată hrană specifică persoanelor diagnosticate cu diabet. Martorii audiați în cauză la solicitarea reclamantului, deși au susținut că mâncare nu este gustoasă și că este adusă în vase de aluminiu nu au indicat insuficiența acesteia calorică. De asemenea nu s-a dovedit faptul că meniul ce îi este asigurat reclamantului nu ar fi unul adaptat diagnosticului acestuia. În ceea ce privește asigurarea asistenței medicale, reține Tribunalul că fișa medicală a reclamantului și scrisorile medicale depuse la dosar relevă faptul că acesta a beneficiat de asistență medicală în Penitenciar fiindu-i prescrise tratamente medicamentoase. Reclamantul a refuzat în mai multe rânduri urmarea tratamentelor prescrise de către medicii specialiști.
Cu privire la condițiile de detenție reține Tribunalul că reclamantul a formulat mai multe sesizări vizând modul în care camera de detenție este iluminată, aerisită sesizări ce au fost soluționate de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Iași. Prin încheierea nr 626/21.06.2011 plângerea petentului vizând nerespectarea dispozițiilor legale ce reglementează condițiile de detenție și dreptul privind alimentația persoanelor private de libertate a fost respinsă, constatându-se că sunt neîntemeiate susținerile reclamantului vizând încălcarea dispozițiilor legale de către Penitenciar. Concluziile judecătorului delegat au fost în mod corect reținute ca având putere de lucru judecat de către judecătorul fondului cu privire la aspecte ce au fost analizate cu ocazia plângerilor formulate de reclamanta și reiterate în cadrul prezentei acțiuni civile.
Suportarea unei regim de detenție închis implică o . privațiuni inerente stării de detenție. Pentru a se putea constata săvârșirea unei fapte ilicite și a se dispune obligarea autorității la plata de despăgubiri, privațiunile la care este supusă persoana lipsită de libertate trebuie să depășească nivelul unor privațiuni normale și rezonabile. Sarcina dovedirii suportării unor astfel de prejudicii revine reclamantului ori din probatoriul administrat nu rezultă că reclamantul a suporta un prejudiciu disproporționat față de starea în care se află.
Cu privire la supraaglomerarea camerei în care este deținut reclamantul, reține Tribunalul că din descrierea camerei făcută atât de către pârâtă cât și de către martorii audiați rezultă că aceasta are o suprafață de 33,3 mp și un volum de 103,3 mc iar în condițiile în care se susține cazarea a 26 de deținuți în această cameră rezultă că limita de 4 m2 pentru un deținut nu este respectată dar supraaglomerarea penitenciarelor nu poate fi imputată pârâtului P. Iași, acesta fiind obligat să asigure executarea pedepselor privative de libertate dispuse de către instanțele de judecată, neexistând posibilitatea refuzului încarcerării în situația în care se constată depășirea numărului de persoane ce ar putea executa pedeapsa privativă cu respectarea normelor vizând spațiul minim de asigurat fiecărui deținut. În aceste condiții deoarece pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală este necesar a se dovedi vinovăția făptuitorului reține Tribunalul că în mod corect a reținut instanța de fond că nici cu privire la această faptă nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dis part 1357 cod civil, astfel că în mod corect s-a procedat la respingerea acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată.
Pentru considerentele arătate Tribunalul va respinge apelul formulat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 1067/27.01.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Ajutorul public judiciar de care a beneficiar reclamantul în apel va rămâne în sarcina statului, în temeiul disp. art 19 din OUG 51/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul B. D. împotriva sentinței civile nr. 1067/27.01.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.
Ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 3052,5 lei, de care a beneficiat apelantul, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./Tehnored. R.C.
5 ex./08.01.2015
Judecător fond: B. E. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1235/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
