Fond funciar. Decizia nr. 679/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 679/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2014
Președinte - C. E. C.
Judecător C. R.
Grefier Ș. D.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 679/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta PATRAȘCU M. și pe intimații C. A., O. R., C. A., C. JUDEȚEANĂ P. S. D. DE P. ASUPRA TERENURILOR IAȘI, C. M. DE F. F. P., A. I., VIRIVEȘ I. I., S. E. (ZISĂ L.), VIRIVEȘ V. C., F. E., având ca obiect fond funciar, plângere Lg. 18/91.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este completă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din data de 18.09.2014, susținerile apărătorului intimatei A. I. fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.09.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, 02.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, Tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 409/03.02.2014 Judecătoria P. a hotărât următoarele:
Admite excepția lipsei de interes a reclamanților față de capătul de cerere privind constatarea „că pârâții A. I., P. M., Viriveș I. I., S. E., Viriveș V. C. și F. E. sunt străini de moștenirea defunctului C. N. V.”, invocată din oficiu.
Respinge cererea privind constatarea „că pârâții A. I., Patrașcu M., Viriveș I., S. E., Viriveș C. și F. E. sunt străini de moștenirea defunctului C. N. V.”, formulată de reclamanții C. A., domiciliată în P., sat Sodomeni, .. 14, jud. Iași, O. R., domiciliată în P., sat Boșteni, .. 76, jud. Iași și C. A., domiciliată în P., .. 1, ., . în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, cu sediul în Iași, .. 60, jud. Iași, A. I., domiciliată în P., suburbia Gîștești, .. 12, jud. Iași, PATRAȘCU M., domiciliată în P., suburbia Sodomeni, .. 12, jud. Iași, VIRIVEȘ I., domiciliat în P., suburbia Sodomeni, ., jud. Iași, S. E., domiciliată în P. – Sodomeni, ., jud. Iași, VIRIVEȘ V. C., domiciliat în comuna Stolniceni prăjescu, . și F. E., domiciliată în P.- Boșteni, ., ca fiind promovată de persoane ce nu justifică interes procesual și împotriva unei persoane – C. Județeană Iași – lipsită de calitate procesuală pasivă.
Admite capetele unu și doi de cerere (forma neîntregită a acțiunii) formulate de reclamanții C. A., O. R. și C. A. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, C. LOCALĂ DE F. F. P., din P., jud. Iași, A. I., PATRAȘCU M., VIRIVEȘ I., S. E., VIRIVEȘ V. C. și F. E..
Desființează în parte Hotărârea nr. 53/1991 a Comisie Județene Iași în sensul că îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren forestier, după autorul C. N. V., este doar C. V. V..
Radiază din anexa 15 poziția 15 la HCJ nr. 53/1991 pe numiții Patrașcu M., V. E. și A. E..
Respinge capătul de cerere din forma întregită a acțiunii privind constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 3873/ 23.11.2010 a Comisiei Județene Iași formulată de reclamanții C. A., O. R. și C. A. în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, A. I., PATRAȘCU M., VIRIVEȘ I., S. E., VIRIVEȘ V. C. și F. E., domiciliată în P.- Boșteni, ..
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtei P. M. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
P. a pronunța această sentință a reținut instanța de fond următoarele considerente de fapt și de drept:
C. N. V., născut la 30.06.1893, a decedat la data de 12.04.1976, potrivit certificatului de deces de la fila 125 dosar.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 420/ 02.11.1976 C. N. V. a avut ca soție pe C. P., iar cei doi au avut 6 (șase) copii: C. V. V., V. E., Patrașcu M., L. A., A. I. și M. S. (f. 60 dosar).
Prin declarațiile autentificate sub nr.873, 874 ,875, 876 și 949 din anul 1976, potrivit certificatului de moștenitor nr. 420/1976, V. E., Patrașcu M., L. A., A. I. și M. S. au renunțat expres la succesiunea defunctului C. N. V., acceptanți fiind doar C. P. (soție supraviețuitoare) și C. V. V. (fiu) (f.60 dosar).
C. V. V. a decedat la data de 28.04.2002, reclamanții fiind moștenitorii acestuia, C. A. – soție supraviețuitoare și O. R. și C. A. – fiice, potrivit certificatului de moștenitor nr. 170/ 20.08.2009 (f.62 dosar).
La apariția legii 18/1991 apare evident că defunctul C. N. V. nu mai era în ființă, în viață fiind însă C. V. V., V. E., A. I. și Patrașcu M..
Având în vedere că litigiul de față vizează doar suprafața de teren pădure rămasă după autorul C. N. V., procedura de fond funciar urmată de moștenitorii acestuia va fi analizată de instanță doar prin raportare la acest teren pădure:
Prin cererea înregistrată sub nr._/ 08.03.1991 la Primăria P. C. V. V. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului C. N. V., pentru mai multe suprafețe de teren din care ”pădure la Valea Seacă 100 arii, pădure la P. lui S. Sodomeni 0,50 arii” (f.124 dosar).
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași cu nr. 53/ 1991 cererea de reconstituire formulată de C. V. V. a fost admisă cu privire la întreaga suprafață de 1,50 ha teren pădure, validarea fiind dispusă integral pe raza orașului P., suburbia Sodomeni, jud. Iași (deși 1 ha se afla pe raza comunei Valea Seacă).
În anexa de validare nr. 15 aferentă HCJ nr. 53/1991, la poziția 15 au fost trecuți însă ca persoane beneficiare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru 1,50 ha după C. N. V. atât solicitantul C. V. V. cât și P. M., Viriveș E. și A. I. (f. 131 dosar).
Potrivit registrului de cereri aferent legii 18/1991 (în varianta inițială) înaintat în copie de către C. Locală P., numele pârâtei Patrașcu M. nu apare cu cerere de reconstituire adresată Comisiei Locale P., iar numele de A. E. și Viriveș Lisaveta apar în registru, prima cu șase cereri, iar cea de a doua cu o singură cerere (f.144-156 dosar).
Analizând copiile cererilor de reconstituire înaintate la dosar de către comisia județeană Iași la solicitarea instanței (f.180-198 dosar), din prisma părinților indicați în respectivele cereri (care ar fi trebuit să fie V. și P.), domiciliul solicitanților, inițiala tatălui sau autor, instanța constată că, în procedura legii 18/1991 în forma inițială A. E./ I. nu a formulat nicio cerere de reconstituire pentru teren pădure după autorul C. N. V., aceeași fiind și situația pentru Viriveș E..
Prin sentința civilă nr. 2575/ 20.11.2003 – dosar nr. 2326/2003 al Judecătoriei P., irevocabilă prin nerecurare, s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele A. I. pentru suprafața de 0,50 ha teren forestier situat pe raza mun. P., din motivarea hotărârii judecătorești rezultând însă că cererea de reconstituire a fost depusă la C. locală Valea Seacă (f.220-221 dosar).
Prin cererea nr. 705/ 15.09.2005 A. I. a solicitat comisiei locale P. să-i stabilească dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren pădure conform sentinței nr. 2575/2003 (f.218 dosar).
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 3873/ 23.11.2010 s-a luat act de sentința civilă nr. 2575/ 20.11.2003 a Judecătoriei P. și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren forestier pentru A. E. pe raza mun. P. (f.59 dosar).
Față de situația de fapt și de drept expusă:
Cu privire la capetele de cerere din cererea de chemare în judecată în forma inițială - desființarea parțială a Hotărârii nr. 53/1991 a Comisiei Județene Iași; radierea din anexa de validare nr. 15 la HCJ nr. 53/1991 a numiților Viriveș E., Patrașcu M. și A. I. cu privire la suprafața de 1,50 ha teren forestier situat pe raza mun. P., suburbia Sodomeni, jud. Iași – instanța le constată întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Conform art.8 alin.2 din legea 18/1991 republicată :” de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum si, in condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ in cooperativa si alte persoane anume stabilite”.
Conform art.13 alin.2 din Legea 18/1991 :”Moștenitorii care nu-și pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au gãsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.”.
Persoanele prevăzute de textele citate sunt persoanele îndreptățite la reconstituire.
Conform deciziei nr. 11/05.02.2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, privind aplicarea dispozițiilor art.13 din Legea 18/1991, referitoare la posibilitatea repunerii în termenul de acceptare a succesiunii a succesibililor care au renunțat la moștenire se arată :” beneficiazã de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevãzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.”
Conform art. 696 cod civil :” eredele ce renunță este considerat că n-a fost niciodată erede”, iar conform art. 700 cod civil :” dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 420/ 1976 A. I., Viriveș E. și Patrașcu M. au renunțat la moștenirea lăsată de C. N. V., iar renunțarea s-a făcut în termenul de șase luni prevăzut de lege (raportând data decesului la data emiterii certificatului de moștenitor). În acest context au pierdut calitatea de moștenitor și pe cea de persoană îndreptățită la reconstituire în baza legii 18/1991.
De asemenea, potrivit art. 8 alin.3 din legea 18/1991 republicată: ”stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate”.
Rezultă așadar că doar cei care fac cerere au posibilitatea de a deveni și proprietari.
Rezultă așadar că simpla calitate de persoană îndreptățită nu este suficientă pentru a deveni proprietar în urma reconstituirii dreptului de proprietate, ci, pentru a se putea obține titlul de proprietate și recunoașterea dreptului, este absolut necesar ca cel îndreptățit să formuleze cerere.
În mod evident sunt două condiții distincte pentru accesarea procedurii speciale prevăzută de fondul funciar: vocația potrivit art.8 alin.2 și cererea potrivit art. 8 alin.3 din legea 18/1991.
Din actele dosarului rezultă că A. I., Viriveș E. și Patrașcu M. nu sunt nici persoane îndreptățite la reconstituire și nici nu au formulat cerere, în anul 1991, pentru reconstituirea dreptului de proprietate după autorul C. N. V. pentru terenul forestier ce a aparținut acestuia.
Pe cale de consecință în mod greșit cele trei descendente ale defunctului C. N. V. au fost incluse în categoria beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate prin HCJ nr. 53/1991, anexa 15 poziția 15.
Față de cele arătate instanța va admite capetele unu și doi de cerere din forma neîntregită a acțiunii în sensul că va desființa în parte Hotărârea nr. 53/1991 a Comisie Județene Iași, îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,50 ha teren forestier, după autorul C. N. V., fiind doar C. V. V. și va radia din anexa 15 poziția 15 la HCJ nr. 53/1991 pe numiții Patrașcu M., V. E. și A. E..
Cu privire la capătul de cerere din forma întregită a acțiunii privind constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 3873/ 23.11.2010 a Comisiei Județene Iași instanța îl constată neîntemeiat întrucât:
Prin Hotărârea Comisiei Județene Iași nr. 3873/ 23.11.2010 s-a luat act de sentința civilă nr. 2575/ 20.11.2003 a Judecătoriei P. și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,50 ha teren forestier pentru A. E. pe raza mun. P. (f.59 dosar).
În contextul de fapt și de drept prezentat mai sus instanța observă că prin hotărârea nr. 3873/2010 intimata C. Județeană Iași nu a dispus în nici un mod asupra unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, ci doar a luat act de reconstituirea dreptului de proprietate stabilită de instanța de judecată și, ca efect al acestei reconstituiri, a dispus luarea măsurilor administrative ce cad în competența sa pentru finalizarea procedurii de reconstituire prin înscriere în anexa corespunzătoare și dispunerea punerii în posesie.
În acest context hotărârea comisiei județene Iași contestată nu poate fi considerată nici nelegală și nici netemeinică pentru a putea fi admisă plângerea promovată de petent.
În cadrul hotărârii judecătorești arătate instanța de judecată a analizat îndreptățirea pârâtei A. I. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,50 ha teren pădure pe raza orașului P., după C. N. V..
Hotărârea judecătorească a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la îndreptățirea pârâtei A. I. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 0,50 ha teren pădure pe raza orașului P., după C. N. V..
Instanța de față nu poate trece peste dispozițiile sentinței nr. 2575/2003 a Judecătoriei P..
P. considerentele expuse instanța va respinge plângerea împotriva Hotărârii Comisiei Județene Iași cu nr. 3873/ 23.11.2010.
Cu privire la capătul de cerere privind constatarea „că pârâții A. I., P. M., Viriveș I. I., S. E., Viriveș V. C. și F. E. sunt străini de moștenirea defunctului C. N. V.”, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a reclamanților în promovarea acestei cereri.
Excepția este întemeiată, urmând a fi admisă cu consecința respingerii capătului de cerere vizat ca fiind formulat de persoane ce nu justifică interes procesual întrucât:
Conform art. 85 din Legea 36/1995 :”1) Cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor, legal sau testamentar, precum și dovada dreptului de proprietate al moștenitorilor acceptanți asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia”.
În cadrul certificatului de moștenitor nr. 420/ 1976 eliberat după defunctul C. N. V. s-a prevăzut că A. I., Patrașcu M. și Viriveș E. au renunțat la succesiune, fiind așadar conform art. 696 Cod civil citat mai sus, străini de succesiune și pierzându-și însăși calitatea de moștenitor. Propriii moștenitori ai celor trei renunțători arătați sunt/vor fi și ei străini de succesiunea lui C. N. V. tot conform legii, ei neputând redobândi o calitate pe care autorul pe care-l moștenesc n-o avea la data decesului.
Prin capătul de cerere analizat reclamanții au solicitat practic instanței să constate prin hotărâre o situație juridică ce decurge din lege și ce are la bază certificatul de moștenitor 420/1976 neanulat, ce produce tot conform legii toate efectele solicitate a fi constatate prin hotărâre.
O persoană poate solicita instanței să constate existența sau inexistența unui drept (al său sau al altcuiva).
Nu există însă nici un text de drept procesual sau de drept comun care să permită părții să solicite instanței să constate, ca și soluție a unui petit, o stare de fapt și prevederile legale aplicabile acestei stări.
Cum certificatul de moștenitor nr. 420/1976 nu este anulat și cum ceea ce se solicită decurge în mod direct de la lege din acest certificat de moștenitor, instanța apreciază că interesul reclamanților nu este unul legitim, născut și actual și astfel excepția va fi admisă.
Având în vedere că față de acest capăt de cerere a fost admisă prin încheiere de ședință și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisiei Județene Iași, cererea va fi respinsă ca fiind promovată și împotriva unei persoane – C. Județeană Iași – lipsită de calitate procesuală pasivă.
Văzând și prevederile art. 453 Cod proc.civ. instanța constată că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pârâta P. M. a solicitat cheltuieli de judecată dar nu a făcut dovada că ar fi suportat astfel de cheltuieli astfel încât cererea sa va fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta P. M..
Susține pârâta în motivele de apel că sentința apelată este netemeinică și nelegală deoarece defunctul C. N V. decedat la 12.04.1976 a avut patru fiice și un fiu, V. E. decedată, Patrașcu M., C. V. decedat, L. A. decedată și A. E.. Până în anul 1962 toți copii au primit teren arabil de zestre pe care îl au înregistrat în registrul agricol 1959/62 al Primăriei P.. În anul 1976 defunctului C. N V. i-a rămas rolul lui agricol de 3,75 ha teren arabil și 1,50 ha teren forestier. Deoarece L. A. nu a primit teren arabil de zestre și l-a obținut în naul 1992 prin sentința civilă 1683/06.04.1992 cu suprafața de 1,10 ha din rolul agricol al lui C. N V.. Referitor la terenul forestier de 1,50 ha din care 1 ha a fost amplasat pe raza comunie Valea Seacă iar 0,50 ha a fost amplasat pe raza mun P. și care a fost stăpânit de apelantă și de V. E. cu permisiunea tatălui C. N V.. Susține apelanta că în anul 1976 a acceptat moștenirea iar conform art 13 din legea 18/1991 este moștenitoare de drept. În certificatul de moștenitor 420/1976 este renunțătoare doar cu privire la casa bătrânească cu terenul aferent 250 mp în favoarea mamei C. P. și a lui C. V V. iar aceste certificat de moștenitor este lovit de nulitate absolută potrivit disp. art. 956 NCC. Mai arată apelanta că în anul 1991 a cerut fratelui său, C. N V. să îi formuleze cerere de retrocedare a terenului arabil și pădure ca moștenitoare a autorului său,. În anul 2005 a mers împreună cu fiul său la camera agricolă pentru a face o cerere de retrocedare ca moștenitoare după tatăl său dar i s-a spus că nu este cazul și că trebuie să meargă la notariat sau judecătorie. Mai arată apelanta că poate dovedi aceste aspecte cu declarațiile a doi martori, probă solicitată a fi administrată în fața primei instanțe.
Mai arată apelanta că în ceea ce privește anexa 15 de validare a HCJ Iași nr 53/1991 a celor patru moștenitori, aceasta a fost o validare legală, motiv pentru care se consideră moștenitoare cu drept de moștenire la rolul agricol cu teren forestier rămas în urma decesului tatălui său.
Mai arată că aflat de cererea făcută de A. E. pentru terenul forestier la Primăria . în care este trecută și Patrașcu M., ca moștenitoare, cerere ce are numărul 2362/12.03.1998 și care se află în arhiva Comisiei Județene de F. F. Iași.
A atașat cererii de apel copia cererii formulată de A. E..
Apelul a fost întemeiat pe disp. art .13, 109 din legea 18/1991 și 956, 1108 ncc.
Intimata C. Locală de F. F. P. a lăsat la latitudinea instanței admiterea apelului formulat.
Intimatele C. A., C. A., O. R. au susținut prin întâmpinare respingerea apelului formulat. Susțin intimatele că în mod corect instanța de fond a dispus radierea apelantei și a altor două surori din anexa de validare nr 15 constatând că acestea nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Susținerile apelantei vizând faptul că nu știe carte și că a fost înșelată de fratele său nu sunt reale. Patrașcu M. a renunțat la dreptul său la moștenire deoarece la căsătorie a fost înzestrată cu o suprafață apreciabilă de teren ce a fost inclus în rolul său agricol și al soțului ei.
În anul 1992 în dosarul 1357/1992 al Judecătoriei P. defuncții C. L. A. și C. V V. au depus adeverința de proprietate cu privire la suprafața de 2,20 ha teren moștenire în care figurau doar cei doi frați care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.. niciuna dintre surori nu au invocat nulitatea adeverinței și nu au solicitat teren ci au fost de acord cu faptul că cei doi sunt îndreptățiți la suprafața de 2,20 ha, câte ½ fiecare.
Nici susținerea vizând încercarea de a depune cerere de reconstituire în anul 2005 nu este întemeiată. Apelanta a renunțat la moștenirea tatălui, acesta fiind și motivul pentru care nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul său.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care susține temeinicia motivelor de apel.
Apelul este scutit de la plata taxei de timbru.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri apelanta depunând și copie a actului de veșnică vânzare privind suprafața de 2 ha teren pădure.
Analizând în limitele cererii de apel stabilirea situație de fapt și aplicarea legii de către prim instanță, Tribunalul reține că cererea de apel formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru considerentele ce urmează.
Apelanta Patrașcu M. critică sentința instanței de fond susținând că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după autorul său C. N V..
Reține Tribunalul că potrivit dispozițiile art. .8 alin.2 din legea 18/1991 republicată :”de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ in cooperativa agricola de producție sau cărora li s-a preluat in orice mod teren de către aceasta, precum si, in condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ in cooperativa si alte persoane anume stabilite”.
Conform art.13 alin.2 din Legea 18/1991 :”Moștenitorii care nu-și pot dovedi aceasta calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați ca au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.”.
Susține apelanta că a mandatat pe fratele său C. V V. să formuleze cerere de reconstituire în numele său pentru terenul înscris în registrul agricol al tatălui lor în anul 1991 dar că acesta a formulat cerere doar în nume propriu și că de asemenea, în anul 2005 a mers la Primăria P. unde a dorit să depună cerere de reconstituire dar că funcționarul Primăriei i-a spus că trebuie să meargă la notar sau la Judecătorie.
Reține Tribunalul că aceste susțineri ale apelantei nu au fost dovedite, pe de o parte. Pe de altă parte, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor emis după autorul comun al părților, depus la fila 60 dosar fond apelanta a renunțat la moștenirea după tatăl său, singurii moștenitori acceptanți fiind C. V. V. fiu și C. P. soție supraviețuitoare. Având în vedere calitatea de moștenitor renunțător al apelantei reține Tribunalul aceasta nu are potrivit dispozițiilor legii 18/1991 calitate de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr XI din 5 feb. 2007 în recurs în interesul legii, stabilind că în aplicarea dispozițiilor art 8 și 13 alin 2 din legea 18/1991 beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art 700 din codul civil nu și cei care au renunțat la moștenire.
Decizia menționată este obligatorie potrivit art 329 alin 3 din Codul de procedură civilă, astfel că susținerile apelantei vizând faptul că renunțarea a vizat exclusiv dreptul de moștenire cu privire la casă și teren de 250 mp nu pot fi primite de către instanță.
În considerentele deciziei menționate se statuează faptul că prin efectul renunțării eredele se socotește că nu a fost niciodată moștenitor iar vocația succesorală este retroactiv desființată. De asemenea regula indivizibilității patrimoniului succesoral conferă același caracter indivizibil opțiunii succesorale care nu poate fi condiționată de aspectul cantitativ al patrimoniului succesoral. Renunțarea vizează atât bunurile existente în succesiune la data decesului cât și cele, care eventual ar intra în succesiunea respectivă.
Astfel, este evident faptul că apelanta Patrașcu M. a pierdut calitatea de moștenitor al autorului C. N. V. la momentul renunțării la succesiunea acestuia, indiferent de faptul că la momentul întocmirii certificatului de moștenitor care atestă acest fapt în patrimoniul autorului nu exista terenul forestier în cauză.
În lipsa îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în rolul agricol al autorului său C. N. V., apare ca indiferentă dovedirea faptului că apelanta a fost împiedicată să depună cerere de reconstituire, cererea sa chiar dacă ar fi fost formulată neputând duce la reconstituirea dreptului asupra terenului forestier.
De asemenea, reține Tribunalul că nici existența cererii formulate de către sora acesteia A. I. nu poate conduce la o altă soluție în cauza dedusă judecății deoarece pentru a putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii 18/1991 cele două condiții; dovedirea calității de moștenitor și formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul defipt de lege, trebuie îndeplinite cumulativ.
P. considerentele mai sus arătate Tribunalul apreciază că apelul formulat de pârâta Patrașcu M. împotriva sentinței civile nr. 409/03.02.2014 a Judecătoriei P. este neîntemeiat urmând a fi respins cu consecința păstrării sentinței apelate.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de pârâta Patrașcu M. împotriva sentinței civile nr. 409/03.02.2014 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. R.C. D.Ș.
Red./Tehnored. R.C.
13 ex./09.01.2015
Judecător fond: C. P. R.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 673/2014.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 677/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
