Contestaţie la executare. Decizia nr. 1137/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1137/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2014 în dosarul nr. 1137/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Decembrie 2014
Președinte - C. A.
Judecător M. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1137/2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant A.- DIRECȚIA G. R. A FINANȚELOR P. IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. IAȘI și pe intimat H. D., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat O. M. pentru intimata, lipsă fiind apelanta.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru și acordă cuvântul la probe.
Apărătorul intimatei învederează instanței ca nu are alte probe de solicitat .
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel.
Avocat O. pentru intimata, având cuvântul solicită respingerea apelului declarat de Direcția R. G. R. a Finanțelor P. Iași – AJFP Iași împotriva sentinței civile nr. 9964/28.07.2014 a Judecătoriei Iași, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, reținându-se faptul ca in mod corect instanța a constata că actele de executare nu au fost comunicate în mod corect, apelanta comunicând actele de executare contestate prin intermediul serviciilor poștale, cu confirmare de primire.
Solicita obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 994/ 28.02.2014 a Judecătoriei Iași, s-a respins exceptia inadmisibilitații contestației, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea H. D., in contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscala-Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. Iasi-Administrația Județeană a Finanțelor P. Iasi, s-a anulat somația nr.22/_ /_/02.04.2014 și titlu executoriu nr._/02.04.2014, emise în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
S-au respins celelalte cereri ale contestatoarei( conform considerentelor).
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei suma de 569,26 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instnața de fond a eținut următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul de mai sus, contestatoarea H. D. a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute de intimata Administrației Județene a Finanțelor P. Iași, solicitând anularea titlului executoriu nr._/02.04.2014 si a somatiei nr. 22/_ /_/02.04.2014 emise în dosarul de executare nr._/22/_ /_.
În motivarea actiunii, contestatoarea arată că Administrația Județeană a Finanțelor P. lași. în dosarul de executare nr._/22/_ /_, a emis somația 22/_ /_ și titlului executoriu nr._ ambele din dala de 02.04,2014, înscrisuri ce i-au fost comunicate în data de 12.04.2014. potrivit copiei plicului atașat prezentei contestații la executare.
Potrivit titlului executoriu nr._, s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 918 lei, reprezentând impozit pe venituri din activități independente în cuantum de 6 lei, stabilit potrivii Dec. Ace. nr._ din data de 31.12.2013. impozit pe venituri din activități independente în cuantum de 16 lei stabilit potrivit Dec. Ace. Nr._ din dala de 31.12.2013, impozit pe venituri din activități independente în cuantum de 635 lei, stabilit potrivit D.I.P.A. nr.2"_ din data de 24.02.2014, diferențe de impozit anual de regularizat în cuantum de 43 lei, stabilite potrivit Deciziei nr.._ din data de 31.12.2013, contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente în cuantum de 218 lei, stabilita potrivit deciziei nr._ din data de 24.02.2014. Până pană la momentul comunicării titlului executoriu contestat, nu a fost comunicata sub nici o formă Decizia ACC nr._ din data de 31.12,2013, pentru a avea posibilitatea legala de a lua la cunoștință de conținutul acestei decizii si pentru a verifica modalitatea de stabilire a sumelor datorate. Somația nr. 22/_ /_174și titlul executoriu nr._ din data de 02.04.2014, ambele din dosarul de executare nr._/22/_ /_, sunt nelegale și netemeinice deoarece au fost emise în mod abuziv, cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, asupra lor existând o incertitudine cu privire la legalitatea stabilirii lor, în condițiile în care nici nu i-au fost comunicate și dovezile în baza cărora sa calculai această obligație de plată a sumei de 918 Iei. Actele de executare contestate sunt lipsite de temeiul legal în baza cărora au fost întocmite, astfel încât nu se poale verifica legalitatea acestora. Actele de executare contestate - somația și titlul executoriu, sunt nelegale întrucât au fost întocmite cu încălcarea dispozițiilor Codului de procedură fiscală, întrucât au fost emise în aceeași zi, respectiv 02.04.2014. Potrivit dispozițiilor legale,întâi, în prealabil, se emite titlul de creanță, care constata obligațiile fiscale ale contribuabilului, și termenul de plată, titlu de creanță caro poate, fi contestat la organul fiscal emitent, după comunicarea legală a acestuia către debitor. După trecerea termenului de plată se poate trece la executarea silită, cu întocmirea și comunicarea titlului executoriu. De asemenea, nu s-a dovedit modul în care s-au calculat accesoriile, nu s-a arătat perioada pentru care s-au calculat accesoriile, nu s-a arătat proveniența debitului pentru care s-au calculat accesorii, pe perioadă expres indicată, debit care a generat accesoriile cuprinse în titlul executoriu, iar în această situație, nici instanța de judecata nu se poate pronunța cu privire la corectitudinea și legalitatea calculului accesoriilor.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 172-173, din OG nr. 02/2003 privind Codul de procedură fiscală și pe dispozițiile 711-720 din Codul de procedura civila. În susținerea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. Iasi- Administrația Județeană a Finanțelor P. lași, a formulat întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității contestației la executare motivat de faptul că, în raport de prevederileart.172alin. 3 din O.G. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală:„contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță de judecată sau de un alt organ jurisdicțional și
dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege"Toate aspectele privind realitatea și legalitatea obligațiilor de plată stabilite în sarcina contribuabililor sunt de competența instanței de contencios administrativ, conform dispozițiilor Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ. Împotriva actului administrativ fiscal (decizia de impunere emisa de Casa de Asigurări de Sănătate) se putea promova contestație la organul fiscal emitent, conform disp. art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală și ulterior, în cazul respingerii contestației, se putea promova o acțiune în contencios la Tribunalul lași conform disp. art. 554/2004, privind contenciosul administrativ.
Titlul de creanță - Decizia de impunere/accesorii a devenit titlu executoriu (neefectuându-se plata debitelor la termenele prevăzute de dispozițiile legale în vigoare) și s procedat la începerea executării silite prin emiterea următoarelor acte de executare: -titlu executoriu nr. executoriu nr._/02.04.2014 si somatia nr. 22/_ /_/02.04.2014.
Potrivit dispozițiilor legale obligația de ași declara veniturile si a face dovada platiicontribuțiilor îi reveneau contestatorului care s-a sustras insă de la această îndatorire legală, iar față de aceste aspecte contestatorul nu își poate întemeia prezenta contestai pe propria turpitudine încercând să arate că vina ar aparține AFPM lasi.
Prin nedepunerea declarațiilor la temenele stipulate în prevederile legale în vigoar contestatorul a încălcat prevederile art. 81 din OG 92/2003 și a art. 215 din Legea 95/20( privind reforma în domeniul sănătății (art. 8 din OUG nr. 150/2002).
Reglementarea legală incidență în prezenta cauză, legea nr. 95/2006, impun petentului să depună declarația fiscală pe propria răspundere conform art. 82 alin C.pr.fiscală. Neîndeplinirea acestei obligații nu poate avea un caracter exonerator de, plată a contribuției legale, ci dimpotrivă are chiar un caracter sancționator contravențional. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuției, după cu nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plata.
Contestatorul avea obligația legală de a depune declarații la CASA D ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IAȘI si de a efectua plăti la FNUASS la data de 15.03., 15.0I 15.09. și 15.12 ale fiecărui an, obligații pe care însă nu le-a îndeplinit, neputând invoc necunoașterea dispozițiilor legale. Contestatorul a fost autorizat să desfășoare activitati independente și în această situație avea obligația respectării prevederilor legale sus arătate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 141, 172 C.pr.fiscala.
Estimând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
1.Exceptia inadmisibilității cererii este neîntemeiată și urmează a fi respinsa.
Contestatoarea are un acces liber la justiție, garantat de Constituție si de nomele europene și poate contesta creanța, conform art.72 din Codul de procedura fiscala și art. 713 si următoarele din Codul de procedura civila.
2.Prezenta contestație la executare este partial intemeiată, pentru motivele ce vor fi expuse mai jos:
Nu s-a făcut dovada, conform art. 44 si 45 din O.U.G. nr.92/2013 că actele de executare contestate au fost comunicate prin serviciul poștal, cu scrisoare recomandată și conformare de primire.
Conformarea de primire din 12.04.2014 nu conține numele si prenumele persoanei care a primit-o și nici identificarea actului comunicat.
În lipsa unui temei de fapt și de drept continuarea executării silite o prejudiciază pe contestatoare aducându– i atingere drepturilor garantate de normele europene și Constituție.
Potrivit art.662 din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010 (1)Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata.(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.
Actele de executare sunt nelegale si netemeinice, impunându-se deci anularea lor.
Față de cele reținute, instanța urmează ca, in baza art.711 si următoarele din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010 si art.172 din Codul de procedură fiscala, să admită in parte prezenta contestație si să anuleze actele de executare contestate, menționate in dispozitiv.
In baza art.451 din din Codul de procedura civila adoptat prin Legea nr.134/2010 instanța o va obliga pe intimată să plătească contestatoarei suma de569,26 lei cu titlu de cheltuieli de judecata( taxa judiciara de timbru și onorariu de avocat).
De asemenea, instanța va respinge celelalte cereri ale contestatoarei, vizând celelalte aspecte invocate de către contestatoare, actele nefiind nule ci anulabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel DGRFP Iași – AJFP Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arstă apelanta în motivarea cererii, în mod greșit instnața de fond a reținut că nu s-a făcut dovada respectării art. 44 alin. 2 C.pr. fiscală cu privire la comunicarea actelor de executare.
Al doilea motiv de apel se referă la obligarea intimatei recurente la plata cheltuielilor de judecată.
Susține recurenta că potrivit art. 45, lit. F din OUG 80/2013, contestatorul își poate recupera cheltuielile de judecată doar printr-o cerere de restituire adresată instanței.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare.
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate raportat la dispozițiile legal în vigoare, tribunalul constată următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 9954/ 28.07.2014 pronunțată de Judecătoria Iași, în dosarul nr._, a fost admisă în parte contestația la executare formulată de către intimata H. D. și s-a dispus anularea somației nr. 22/_ /_ din data de 02.04.2014 și a titlului executoriu nr._ din data de 02.04.2014, ambele emise în cadrul dosarului de executare nr._/22/_ /_.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că apelanta intimată DGRFP Iași – AFP Iași nu a făcut dovada, conform art. 44 și 45 din OG nr. 92/ 2003 că actele de executare contestate ar fi fost comunicate prin serviciul poștal, cu scrisoare recomandată și confirmare de primire. Confirmarea de primire din data de 12.04.2014, depusă la dosar de către apelantă, nu conține numele și prenumele persoanei care a primit-o și nici identificarea actului comunicat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata DGRFP Iași – AFP Iași, care apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, întrucât apelanta a comunicat actele de executare contestate „prin intermediul serviciilor poștale, cu confirmare de primire, existând dovada materială și fără echivoc a acestuia fapt”.
Reține tribunalul raportat la actele dosarului că nici la fond, nici în apel, apelanta DGRFP Iași – AFP Iași nu a făcut dovada comunicării actelor de executare contestate. Înscrisurile depuse la dosarul de fond de către contestatoare și care poartă semnătura contestatoarei, semnătură care diferă fără echivoc de semnătura care apare pe confirmarea de primire depusă de către apelanta DGRFP Iași – AFP Iași.
Prin contestația la executare s-a solicitat anularea somației 22/_ /_ din data de 02.04.2014 și a titlului executoriu nr._ din data de 02.04.2014, ambele emise în cadrul dosarului de executare nr._/22/_ /_ motivat de faptul că nu a fost comunicată sub nici o formă Decizia de accesorii nr._ din data de 31.12.2013, care apare menționată atât în somație cât și în titlul executoriu contestate. Astfel, intimatul nu a avut posibilitatea legală de a lua cunoștință de conținutul acestei decizii și pentru a verifica modalitatea de stabilire a sumelor datorate.
S-a solicitat anularea somației 22/_ /_ din data de 02.04.2014 și a titlului executoriu nr._ din data de 02.04.2014, ambele emise în cadrul dosarului de executare nr._/22/_ /_, motivat de faptul că suma de 218 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate a fost achitată în data de 24.02.2014, potrivit copiei chitanței pe care a depus-o la dosar odată cu formularea contestației la executare. Debitul de 218 lei a fost achitat chiar în ziua de 24.02.2014, în aceeași zi în care a și fost emisă decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/ contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014, decizie pe care a depus-o în copie la dosarul de fond. Plata s-a făcut în baza ordinului de plată emis chiar de apelanta intimată, ordin de plată pe care l-a depus la dosarul de fond în copie, odată cu contestația la executare.
Cât privește obligarea intimatei apelante la plata cheltuielilor de judecată, reține tribunalul că art. 45, lit. f din OUG 80/2013 se referă doar la restituirea taxei de timbru și a timbrului judiciar și nu la plata onorariului de avocat.
Tribunalul va admite apelul formulat doar în ceea ce privește obligarea apelantei intimate la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.
Față de aceste considerente, tribunalul în temeiul disp. art. 480 alin. 1 C.pr.civ va admite apelul formulat de DGRFP Iași – AFP Iași și va schimba în parte sentința Judecătoriei Iași.
Instanța va respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecată în apel ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Direcția R. G. R. a Finanțelor P. Iași – AJFP Iași împotriva sentinței civile nr. 9964/28.07.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte, astfel:
Obligă intimata să plătească contestatoarei H. D. doar suma de 500 lei cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu de avocat.
Păstrează restul dispozițiilor care nu contravin prezentei.
Respinge cererea intimatei privind cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 16.12.2014.
Președinte, C. A. | Judecător, M. A. | |
Grefier, I. B. |
Red./ thred. – jud. A.M./ N.D.
19 Februarie 2015/ 4 ex.
Jud. fond P. D.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1782/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 649/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
