Contestaţie la executare. Decizia nr. 877/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 877/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 877/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Iunie 2015
Președinte - C. I.
Judecător G. C.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 877/2015
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de Directia Generala Regionala a Finantelor P. Iasi impotriva sentintei civile nr. 9244/27.06.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi, în contradictoriu cu intimatul C. C., având ca obiect contestație la executare încetare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 08.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 22 .06.2015 când,
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de fata, constata:
Prin sentinta civila nr. 9244/27.06.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi s-au dispus urmatoarele:
Respinge excepția inadmisibilității.
Admite contestația formulată de contestatorul C. C., în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.- Administrația Finanțelor P. a Finanțelor P. a Municipiului Iași.
Anulează titlul executoriu nr. 22/_ /_/2013 și somația nr._/2013 emise de intimată pentru suma de 5480 lei și actele de executare subsecvente.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut:
“La data de 30.12.2013 a fost înregistrată re rolul Judecătoriei Iași sub nr. de dosar_, contestația formulată de contestatorul C. C. împotriva titlul executoriu nr. 22/_ /_/2013 și somația nr._/2013 emise de CAS Iași, solicitând anularea acestora.
În fapt, motivează contestatorul că la data de 24.12.2013 i s-a comunicat somația și titlul executoriu prin care i se aduce la cunoștință că are de achitat suma de 5480 lei reprezentând contribuții de asigurări de sănătate.
Precizează că din cele două acte nu rezultă perioada pentru care sunt calculate contribuțiile și că sunt emise cu încălcarea dispozițiilor art. 141 din codul de procedură fiscală.
Învederează că nu i s-au comunicat documentele precizate în titlul executoriu,că somația și titlul executoriu nu îndeplinesc unele din condițiile prevăzute de art. 43 al. 2 din codul de procedură fiscală și că nu a încheiat contract de asigurare cu intimata.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 17 al. 5, art. 41, art. 43 al. 2 lit. d și e, art.44, art.45, art. 85 al. 1, art. 110, art. 141 al.1, 2 și 3, art. 172-174 din OG 92/2003.
În dovedirea cererii a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul intimatei.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Contestația a fost însoțită de împuternicire avocațială și de copii după titlul executoriu nr. 22/_ /_/2013, somația nr._/2013 și sentința civilă nr._/2013 a Judecătoriei Iași.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
Invocă inadmisibilitatea contestației întrucât aspectele susținute de contestator pot fi invocate doar în instanța de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei susține că titlul executoriu a fost emis în baza deciziei 1584/2010, că actele de executare au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale și că debitorul contestator avea obligația de a declara veniturile și de a face dovada contribuțiilor ce îi reveneau,iar prin nedepunerea acestora a încălcat dispozițiile art. 81 din OG 92/2003 și ale art. 215 din legea 95/2006.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 141 și art. 172 din codul de procedură fiscală.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Întâmpinarea a fost însoțită de copia dosarului de executare.
Contestatorul, prin avocat, a solicitat respingerea excepției, ca neîntemeiată.
Prin încheierea din data de 28.03.2014, instanța a unit cu fondul excepția inadmisibilității.
Nu s-au administrat alte probe în cauză.
Deliberând cu privire la excepția inadmisibilității,instanța o apreciază ca neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 172 din codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Art. 6 CEDO garantează fiecăruia dreptul de a avea acces la o instanță art. 6 - 1 al Convenției „Orice persoană are dreptul la audiere echitabilă a cauzei sale(…) de către un tribunal (…), care va decide (…) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile cu caracter civil (…)”. Curtea amintește în cauza L. c. România că art. 6 – 1 garantează fiecăruia dreptul ca un tribunal să cunoască orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile cu caracter civil (Golder c. Regatului Unit al Marii Britanii – hotărârea din 21.02.1975, . nr. 18).
Astfel reține instanța că admiterea unei asemenea excepții ar constitui o încălcare a art. 6 CEDO, fiind un obstacol de drept, o limitare adusă dreptului de acces. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea reclamantei de a introduce o asemenea acțiune, astfel încât dreptul reclamantei nu este limitat din acest punct de vedere.
Prin urmare excepția va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, examinând cererea, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține:
Intimata Casa Națională de Asigurări de Sănătate - Casa de Asigurări de Sănătate Iași a emis la data de 11.10.2010 decizia de impunere nr. 1584/2010 prin care, a calculat contribuția datorată de către contestatorul C. C., cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, în cuantum de 3274 lei, dobânzi de 3295 lei și penalități de întârziere de 495 lei, calculate în anexa la decizie, pentru perioada ian. 2005-oct. 2010.
Conform mențiunilor deciziei de impunere, aceasta reprezintă titlu de creanță conform dispozițiilor art. 110 din OG 92/2003. Se instituie obligația achitării sumelor din titlu până pe data de 5 a lunii următoare dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună respectiv până pe data de 20 a lunii dacă data comunicării este cuprinsă între 16 – 31 din lună.
A invocat contestatorul faptul că nu a fost înștiințat despre existența obligației de plată.
Conform dispozițiilor art. 141 cod proc fiscală: ”Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.”
Conform dispozițiilor art. 43 cod proc. fiscală, actul administrativ fiscal cuprinde următoarele elemente:
a)denumirea organului fiscal emitent;
b) data la care a fost emis și data de la care își produce efectele;
c) datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz
d) obiectul actului administrativ fiscal;
e) motivele de fapt;
f) temeiul de drept;
g) numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
h) ștampila organului fiscal emitent;
i) posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
j) mențiuni privind audierea contribuabilului.
Decizia de impunere emisă de intimată la 11.10.2010 constituie conform dispozițiilor art.85 din OG 92/2003 un act administrativ fiscal cuprinzând un drept de creanță al acesteia împotriva contestatorului.
Conform dispozițiilor art. 87 cod procedură fiscală decizia de impunere dar și decizia privind accesoriile trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 43 și pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
Înscrisul denumit titlu executoriu întocmit de către intimată la data de 05.12.2013 nu îndeplinește condițiile de formă impuse de codul de procedură fiscală, acesta neputând sta la baza executării silite a contestatorului.
În ce privește decizia de impunere ce cuprinde creanța împotriva contestatorului, acesta devine titlu executoriu conform dispozițiilor art. 141 alin. 3 cod proc. fiscală, la scadență, scadență ce este indisolubil legată de comunicarea actului către contribuabil.
În conformitate cu prevederile art. 45 Cod procedură fiscală, actul administrativ fiscal produce efecte numai din momentul în care este comunicat contribuabilului, obligativitatea comunicării acestuia, în condițiile legii, fiind instituită prin art. 44 alin. (1).
Reține instanța, pentru motivele mai sus arătate, că prezenta executare silită are loc în lipsa unui titlu executoriu care să îndeplinească condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi pus în executare, motiv pentru care va admite contestația la executare formulată, va anula titlul executoriu și actele de executare ulterioare, în temeiul dispozițiilor art. 174 alin. 3 cod proc. fiscală.”
Impotriva acestei hotarari a declarat apel Directia Generala Regionala a Finantelor P. Iasi, care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie, aratand ca instanta de executare este tinuta doar de verificarea legalitatii modului de emitere si comunicare a actelor de executare nu si a actlui administrativ fiscal. Ca a comunicat actul de executare prin intermediul serviciilor postale cu confirmare de primire, existand dovada materiala si fara echivoc a acestui fapt.
Mai arata apelanta ca nu pot fi invocate prin intermediul contestatiei la executare aparari de fond, acestea fiind de competenta instantei de contencios administrativ.
Cu privire la cheltuielile de judecata, arata ca nu se afla in culpa procesuala nefiind cea care a determinat aceste cheltuieli, nici reaua-credinta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale neputind fi retinute in sarcina sa. Totodata, arata ca potrivit art. 45 lit.f din OUG nr. 80/2013 contestatorul are dreptul de a-si recupera cheltuielile constand in taxa judiciara de timru doar printr-o cerere de restituire adresata instantei cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva.
Intimatul C. C. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului, considerand sentinta primei instante legala si temeinica.
Nu s-au administrat probe noi in apel.
Examinand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor de apel formulate si a dispozitiilor legale aplicabile cauzei, tribunalul constata ca apelul este neintemeiat.
Prima instanta a procedat in mod corect la verificarea capacitatii titlului de creanta- reprezentat de decizia de impunere nr. 1584/11.10.2010, de a deveni titlu executoriu, in sensul verificarii scadentei obligatiei de plata inscrise in actul administrativ-fiscal, fiind de competenta instantei de executare o astfel de verificare. Nu este de competenta instantei de executare verificarea aspectelor care tin de fondul titlului de creanta, insa verificarea scadentei obligatiei de plata, prin cercetarea faptului daca titlul de creanta a fost comunicat debitorului, in confirmitate cu dispozitiile art. 45 din Codul de procedura fiscala, este de competenta instantei de executare.
Apelanta a facut referire in motivele de apel numai la faptul ca a procedat la comunicarea legala a titlului executoriu, insa tribunalul subliniaza ca prioritara este analiza faptului daca insusi titlul de creanta (decizia de impunere) a fost comunicat debitorului, intrucat numai aceasta comunicare facea ca obligatia de plata sa fie exigibila si sa poata sta la baza emiterii titlului executoriu.
Motivul de apel legat de inadmisibilitatea formularii apararilor de fond in cadrul contestatiei la executare nu se impune a mai fi analizat, in conditiile in care nici prima instanta nu a pasit la analiza acestor aparari de fond si in contextul in care se retine de catre instanta de apel ca solutia cu privire la necomunicarea titlului de creanta este corecta.
Referitor la cheltuielile de judecata, criticile apelantei sunt lipsite de interes, intrucat prima instanta nu a dispus cu privire la acestea in hotararea apelata.
F. de cele aratate, in baza art. 480 NCPC, tribunalul va respinge apelul si va pastra sentinta apelata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Directia Generala Regionala a Finantelor P. Iasi impotriva sentintei civile nr. 9244/27.06.2014 pronuntata de Judecatoria Iasi, sentinta pe care o pastreaza.
Obliga apelanta sa plateasca intimatului 300 lei, reprezentand onorariu avocat.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica azi, 22.06.2015
Președinte, C. I. | Judecător, G. C. | |
Grefier, E. D. B. |
RED. TEHNORD. I.C.
2 EX./5.02.2016
JUD FOND M. A.
| ← Servitute. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul IAŞI | Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 737/2015. Tribunalul... → |
|---|
