Fond funciar. Decizia nr. 914/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 914/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 914/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Iunie 2015
Președinte - M. A.
Judecător C. A.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILA Nr. 914/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant U. P. C. și pe intimat C. L. DE F. F. ȘIPOTE, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 1251/17.11.2014 a Judecătoriei H. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul U. P. C., CNP_, domiciliat în ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâta C. L. de F. funciar Șipote, cu sediul în ..
S-a luat act de faptul că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei H., la data de 03.04.2014 sub nr._, repartizată aleatoriu completului de judecată C3, reclamantul U. P. C., domiciliat în ., jud. Iași, a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. L. de F. F. Șipote, cu sediul în ., obligarea pârâtei la punerea în posesie a reclamantului .
Cererea nu a fost motivată în fapt și în drept, reclamantul anexând, în dovedire, o . înscrisuri în copie, respectiv extras de la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale, certificat deces U. P., adrese emise de Primăria Comunei Șipote, jud. Iași, copie act de identitate reclamant, certificat deces U. M. ( f.4-10 dosar).
În cadrul procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată, instanța a pus în vedere reclamantului, în temeiul art.194-195 din C., obligația de a indica motivele de fapt și de drept ale cererii, în termenul prevăzut de art.200 alin.2 din C..
În termen procedural, reclamantul a depus la dosar precizări la acțiune, prin care a învederat că bunicul său, U. I. V. a fost proprietarul imobilului-teren arabil în suprafață de 5 ha situat în ., aspect care reiese din cuprinsul certificatului emis de Arhivele Naționale depus la dosar. A mai arătat reclamantul că bunicul său a decedat în anul 1933, iar tatăl său, U. P., a decedat în anul 1997, fără a mai avea posibilitatea de a solicita retrocedarea terenului sus-menționat, în conformitate cu prevederile Legii nr.18/1991. Precizând că terenul se află în fapt, fără a fi ocupat, pe raza comunei Șipote, reclamantul a arătat că în calitate de fiu și moștenitor al tatălui său, solicită obligarea pârâtei la punerea sa în posesie și emiterea titlului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 5 ha, moștenit de la bunicul său, având în vedere faptul că acțiunea în revendicare imobiliară este imprescriptibilă, întrucât dreptul de proprietate este unul perpetuu, invocând în acest sens dispozițiile art.919 alin.3 și art.555 din Codul civil.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.555 și art.563 din Codul civil, reclamantul solicitând, în dovedire, încuviințarea probei cu înscrisuri, martori și, după caz, a celei cu expertiză judiciară cadastrală.
Constatând că cererea de chemare în judecată cuprinde ansamblul elementelor prevăzute de art.194-197 din C., instanța a procedat la comunicarea acesteia către pârâta C. L. de F. F. Șipote, care însă nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare .
La primul termen de judecată din data de 18.06.2014, din oficiu instanța a invocat excepția de nelegală compunere a completului de judecată în temeiul dispozițiilor Hotărârii CSM nr.878/20.08.2013 de modificare a Regulamentului de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, art.96 ind.2. Având în vedere faptul că pe rolul Judecătoriei H. au fost înregistrate sub nr._ și sub nr._, două cauză având aceleași părți, obiect și cauză, repartizate aleatoriu la completul C1 ( cererile fiind fost anulate prin încheierile din data de 03.03.2014-fila 24 și din 14.04.2014), instanța a admis excepția de nelegală compunere a completului și a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare la C1, completul deja investit.
Ca urmare a admiterii excepției de nelegală compunere, cauza a fost trimisă de la completul C3 la completul inițial investit, C1.
La primul termen de judecată din data de 08.09.2014, în fața instanței s-a prezentat reclamantul personal, iar pentru pârâtă a răspuns d-na avocat C. cu împuternicire avocațială la fila 33 dosar.
Instanța a procedat la luarea unei declarații reclamantului ( fila 34) și, față de precizările acestuia, a recalificat obiectul cererii de chemare în judecată ca fiind acțiune în revendicare, punând în vedere reclamantului obligația de a indica valoarea terenului, în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
În temeiul art.131 alin.1 din C., instanța a verificat și constatat competența materială și teritorială de a soluționa cauza.
La termenul din data de 06.10.2014 instanța a pus în vedere reclamantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, conform art.3 alin.1 lit.a din OUG nr.80/2013, acesta conformându-se prin depunerea chitanței de plată la fila 62 dosar.
La solicitarea instanței, pârâta C. L. de F. F. Șipote a înaintat la dosar relațiile solicitate de instanță din oficiu, precizând că în evidențele sale reclamantul sau autorii săi nu figurează înregistrați cu cereri de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul Legii nr.18/1991, anexând, în acest sens, înscrisurile atașate la filele 54-57 dosar.
La termenul din data de 03.11.2014 instanța a luat act de faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei un memoriu, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamant.
În temeiul art.258 din C., instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind că aceasta este pertinentă, utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei.
Analizând coroborat ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul cauzei de față, astfel cum a fost precizată în scris ( fila 15) și oral, cu ocazia audierii reclamantului ( fila 34), reclamantul U. P. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C. L. de F. F. Șipote revendicarea suprafeței de 5 ha teren, situat pe raza comunei Șipote, jud. Iași, teren care a aparținut bunicului său, U. I. V., decedat în anul 1933.
În susținerea cererii formulate, reclamantul a depus la dosar extras emis de Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale de pe tabelul nominal cu locuitorii comunei Șipote, jud. Iași, împroprietăriți conform reformei agrare din anul 1921, unde la numărul curent 361 este menționat U. I V. cu suprafața de 5 ha teren pe raza comunei Șipote.
Instanța reține, astfel cum rezultă din precizările reclamatului, coroborate cu relațiile înaintate la dosar de pârâta C. L. de F. F. Șipote, că nici tatăl reclamantului, U. P., decedat la data de 06.06.2007 ( fila 6) și nici reclamantul, în calitate de moștenitor, nu au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 5 ha ce a aparținut bunicului reclamantului, U. I. V., în temeiul dispozițiilor Legii nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, instanța subliniază că în cazul concursului între legea specială și cea generală, legea specială are prioritate, apreciind că, în condițiile în care reclamantul sau autorul său nu au uzat de dispozițiile speciale și de procedura prevăzută de Legea nr.18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat prin prezenta acțiune, acesta nu poate deroga de la prevederile actului normativ sus-menționat, prin introducerea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun ( respectiv pe dispozițiile Codului Civil).
De asemenea, instanța subliniază că în cadrul unei acțiuni în revendicare calitatea de pârât o are posesorul neproprietar, instanța apreciind, din acest punct de vedere, că pârâta C. L. de F. F. Șipote, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, atribuțiile acesteia fiind strict determinate și limitate la aplicarea dispozițiilor Legii nr.18/1991, fără ca aceasta să aibă un patrimoniu propriu sau bunuri în posesie, calitatea procesuală pasivă putând să revină Unității Administrativ Teritoriale .> Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantul U. P. C. este vădit nefondată, și a respins-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul U. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt, arată apelantul prin cererea de apel și precizările ulterioare că bunicul său U. I. V. a fost proprietarul imobilului-teren arabil în suprafață de 5ha situat în .. Acest lucru este dovedit și de certificatul emis de Arhivele Naționale care a fost depus ca probă în instanță. Arată apelantul că bunicul său a decedat în anul 1933, potrivit certificatului de deces depus în instanță. Tatăl său U. P., în calitate de fiu și moștenitor al bunicului său, a decedat și el, în anul 1997, fără a mai avea posibilitatea de a solicita retrocedarea terenului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 18/1991. Terenul se află în fapt, fără a fi ocupat pe raza comunei Șipote.
Apelantul U. P. C., în calitate de fiu și moștenitor al tatălui său solicită Comisie locale de fond funciar Șipote, emiterea unui titlu de proprietate și punerea sa în posesie efectivă asupra terenului în suprafață de 5ha, moștenire de la bunicul său.
Verificând actele și lucrările dosarului, motivele de apel invocate, raportat la dispozițiile legale în vigoare, tribunalul constată următoarele:
Prima instanță a făcut o analiză corectă și judicioasă a situației de fapt raportat la dispozițiile legale incidente în cauză și a pronunțat o soluție temeinică și legală expunând în mod detaliat considerentele ce o susțin și pe care instanța de control judiciar și le însușește.
Raportat strict la criticile expuse, reține tribunalul că prin cererea de apel, reclamantul a reiterat motivele susținute în fața instanței de fond, motive ce au fost deja analizate.
Astfel, din probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că nici apelantul și nici autorul său nu au depus cerere în temeiul Legii 18/1991 pentru reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 5 ha ce a aparținut defunctului U. I V..
În mod legal instanța de fond a dat eficiență principiului priorității legii speciale în cazul concursului dintre legea generală și legea specială, apreciind că în condițiile în care reclamantul sau autorul său nu au uzat de dispozițiile speciale și de procedura prevăzută de Lg. 18/1991 pentru a obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat prin prezenta acțiune, acesta nu poate deroga de la prevederile actului normativ sus-menționat prin introducerea unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe dispozițiile Codului civil.
Raportat la aceste aspecte categoric soluția pronunțată la fond este temeinică și legală.
Chiar apelantul recunoaște că nici el nici tatăl său în prezent decedat nu au depus cerere în temeiul legii 18/1991.
Față de toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă va respinge apelul formulat de reclamantul U. C., păstrând ca legală și temeinică sentința Judecătoriei Iași.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul U. P. C. împotriva sentinței civile nr.1251/17.11.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi 30.06.2015 în temeiul disp.art.396 alin.2 Codul de procedură civilă, iar soluția se va pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Președinte, M. A. | Judecător, C. A. | |
Grefier, I. B. |
I.B. 08 Iulie 2015
Red./Tehn. Jud. A.M. / A.L.A.
16.07.2015 / 4 Ex.
Jud. fond A. M. G.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1295/2014. Tribunalul IAŞI | Servitute. Decizia nr. 962/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
