Contestaţie la executare. Decizia nr. 1301/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1301/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 1301/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09 Octombrie 2014
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – T. P.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – M. N.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1301/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de către M.F.P. -A.N.A.F. - Administrația Finanțelor P. A M. Iași împotriva sentinței civile nr._ din 02.07.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, în contradictoriu cu intimatul C. B. C., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 18 septembrie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 25 septembrie 2014, 02 octombrie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._ din 02 iulie 2013 Judecătoria Iași a dispus următoarele:
„Admite contestația formulată de pe contestatorul C. B. C. în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI.
Anulează somația și titlul executoriu emise în data de 14.01.2013, precum și poprirea înființată sub nr._ din 18.04.2013.
Obligă intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii: „Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub numărul_, contestatorul C. C. a solicitat în contradictoriu cu intimata M.F.P.-A.N.A.F-ADMINISTRATIA FINANTELOR P. A M. IASI anularea somatiei si titului executoriu emise in data de 14.01.2013 precum si a popririi infiintata sub nr._/18.04.2013, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, contestatorul a arătat că nu i s-a comunicat decizia de impunere nr._/18.06.2012 decat odata cu somatia nr._/19.06.2012.
Intimata M.F.P.-A.N.A.F-ADMINISTRATIA FINANTELOR P. A M. IASI a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, aratand ca somatia si titlul executoriu au fost comunicate contestatorului sub semnatura de primire, anexand si dovada comunicarii (f.86).
Au fost depuse la dosar copii de actele dosarului de executare.
Dovada de comunicare a somatiei si titului executoriu emise in data de 14.01.2013 a fost inlaturat de catre instanta in sedinta publica din data de 25.06.2013, in cadrul procedurii falsului prevazuta de art. 180-183 Cod procedura civila.
Analizând actele dosarului, instanța reține:
Intimata a emis pe numele contestatoarei decizia de impunere nr. 8748/31.05.2012 pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS. Decizia stabilea, în temeiul art. 88 lit. c și art119 din OG nr. 92/2003, în sarcina contestatorului obligația de plată a următoarelor sume: 1067 lei cu titlu de debit principal, 224 lei - dobânzi, 160 lei cu titlu de penalități de întârziere. Obligația de plată stabilită prin decizie devenea exigibilă în condițiile art. 110 din Codul de procedură fiscală.
În baza deciziei de impunere, având în vedere că nu a survenit plata sumei menționate, au fost emise în sarcina contestatorului somatia si titlul executoriu din data de 14.01.2013.
Potrivit art. 172 din Codul de procedură fiscală, (1) persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii. (3) Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. (4) Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.
Instanța învestită cu prezenta contestație la executarea (contestatorul a invocat expres art. 399 C.proc.civ care reprezintă dreptul comun în materie și se aplică executării creanțelor fiscale în măsura în care nu contravine normelor speciale ale Codului de procedură fiscală) reține că nu poate analiza aspectele invocate de contestator privind existența și întinderea obligației de plată astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia de impunere pentru că, în acest scop, contestatorul are deschisă calea contestației împotriva deciziei de impunere ca și act administrativ fiscal potrivit art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, la organul administrativ fiscal și ulterior la instanța de contencios administrativ.
Instanța este chemată să verifice exclusiv dacă executarea silită a fost declanșată și derulată cu respectarea prevederilor legale. Singura critică formulată în acest sens se referă la comunicarea somației si a titlului executoriu.
Instanta constata ca nu sunt îndeplinite exigențele art. 140 și art.144 alin.4 privind obligativitatea comunicării către debitor a titlului executoriu, a somației și adresei de informare cu privire la înființarea popririi în procedura executării silite fiscale.
Astfel, din actele dosarului, instanța constata ca intimata nu a făcut dovada comunicării somației si a titlului executoriu în condițiile legii; dovada de comunicare a somatiei si titlului executoriu emise in data de 14.01.2013 a fost inlaturata de catre instanta in sedinta publica din data de 25.06.2013, in cadrul procedurii falsului prevazuta de art. 180-183 Cod procedura civila.
În consecință, reținând împrejurarea că nu s-a declanșat in mod legal executarea silita, instanța va admite contestația și va dispune anularea actelor de executare constând in somatia si titlul executoriu emise in data de 14.01.2013, precum si anularea actului dde executare subsecvent reprezentat de poprirea infiintata sub nr._/18.04.2013.
Văzând și disp. art. 274 C.proc.civ, va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 750 lei cu titlul de onorariu avocat si 140 lei-taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.”
Împotriva aceste sentințe a promovat recurs DGFP- Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași solicitând modificarea sentinței și respingerea contestației la executare. A motivat în esență recurenta că toate aspectele reținute de către instanța de fond sunt eronate, instanța făcând o greșită aplicare a legii întrucât, pe de o parte, aer. 44 alin 2 C.PROC.FISC., a fost integral modificat de OUG nr. 29/2011, iar pe de altă parte CAS Iași a comunicat actul administrativ prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire, existând dovada fără echivoc a acestui fapt.
Și la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere pe numele contestatorului, art. 44 alin 2. din OG 92/2003 nu mai prevedea nici o enumerare subsecventă cu privire la modalitățile de comunicare ale actului administrativ – fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta a arătata că potrivit Legii nr. 95/2006, persoanele care exercită profesii libere sau sunt autorizate să desfășoare activități independente sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate declarații privind obligațiile ce le revin și dovada plății contribuțiilor.
Această obligație este expresă și absolută corelativ cu achitarea trimestrială a contribuției datorate în baza acestei declarații. Legiuitorul a prevăzut ca, în cazul neachitării la termen a contribuțiilor datorate fondului de asigurări urmează a se aplica măsurile de executare pentru încasarea sumelor datorate și a majorărilor de întârziere. Codul fiscal stipulează dreptul organului fiscal de a calcula obligațiile fiscale principale și cele accesorii în termen de 5 ani. Din cuprinsul deciziei de impunere și anexelor, reiese modul cum au fost calculate contribuția de plată, penalitățile și dobânzile aferente pentru fiecare în parte.
Intimatul C. C. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului precizând în esență că recurenta nu a făcut dovada respectării prev. art. 44 alin 2 Cod proc. fiscală, conform căruia „ actul administrativ de comunică prin poștă cu confirmare de primire”. Susținerile recurentului cum că organul fiscal nu are competența de a face cercetări cu privire la semnătura de pe confirmarea de primire este în totală contradicție cu disp. art. 44, deoarece legea preve4de această modalitate de comunicare a actului administrativ fiscal. Mai mult decât atât, la momentul emiterii și comunicării deciziei de impunere, art. 44 alin 2 prevedea, așa cum prevede și în momentul actual, enumerări subsecvente cu privire la modalitățile de comunicare.
În ceea ce privește sumele imputate,în titlul executoriu sunt doar precizate sumele pretinse datorate fără a se prezenta și modul de calcul prin care s-a ajuns la aceste sume., nu este identificată perioada, nu este individualizată creanța fiscală. Recursul este lovit și de nulitate absolută întrucât disp. art. 304 ind. 1 invocat, neexistând în NCPC.
În această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motivele de recurs invocate și dispozițiile le gale aplicabile, Tribunalul constată neîntemeiat recursul promovat în cauză.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța de fond a analizat procedura comunicării actului administrativ fiscal în procedura falsului declanșată de contestator asupra înscrisului original de la f. 84 dosar reprezentând comunicarea deciziei de impunere nr. 1990/18.06.2012în baza căreia s-a emis de somația și titlul executoriu și s-a înființat poprirea cu nr._/18.04.2013.
Astfel, contestatorul C. C. a formulat contestație la executare ca urmare a emiterii somației, titlului executoriu și înființării popririi pentru suma de 1451 lei ( f. 96 fond), contestatorul invocând, printre alte motive și necomunicarea în cadrul procedurii popririi a titlului executoriu cât și faptul necomunicării deciziei de impunere arătată mai sus.
În apărare, intimata … a arătat că actul administrativ fiscal a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, recomandată semnată de către contestator și s-a depus la original originalul acestui înscris.(f.84 fond) Cu privire la această semnătură, contestatorul a contestat-o prin înscrierea în fals în condițiile art. 180-184 C. proc. civ.
Astfel potrivit acestui text de lege „ dacă una dintre părți declară că scrisul sau semnătura este falsă instanța va dispune înfățișarea părților ..când partea care a invocat înscrisul va arăta mijloacele sale de apărare” potrivit art. 182 Cod proc. civ., la termenul fixat președintele întreabă partea care a înfățișat înscrisul dacă înțelege să se folosească de el. Dacă parte lipsește, nu voiește să răspundă sau declară că nu se mai folosește de înscris, acesta va fi înlăturat.
În speță la termenul fixat de către instanță în condițiile de mai sus intimata nu precizat dacă înțelege să se folosească de înscrisul defăimat, sens în care prima instanță a dispus înlăturarea lui în condițiile art. 182 Cod. Proc. civ.
În consecință, reține tribunalul Iași că în lipsa unei comunicări valabile a actelor administrativ fiscale, în mod corect a reținut instanța de fond că se impune anularea actelor de executare emise de către creditor în procedura executării silite .
Nu poate fi reținută susținere recurentei potrivit căreia art. 44 alin Cod proc. fisc. Nu prevedea modalități alternative de comunicare a actului administrativ fiscal, întrucât, așa cum în mod corect arată și intimatul contestator în recurs art. 44 alin 2 prevedea și prevede și în momentul actual, enumerări subsecvente cu privire la modalitățile de comunicare ale actelor administrative fiscale: a) prin remiterea acestuia sau prin prezentarea contribuabilului la organul fiscal; b) prin fax, email sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță; alin 2) prin publicitate.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va respinge recursul menținând sentința Judecătoriei Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generala a Finanțelor P. Iași –Administrația Județeana a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/02.07.2013 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.10.2014.
Președinte, M. M. | Judecător, P. T. | Judecător, C. A. |
Grefier, N. M. |
Red./tehnored. M.M./I.G.
2 ex. – 23.01.2015
Judecător fond: F. Rauca M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1303/2014. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1295/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
