Contestaţie la executare. Decizia nr. 545/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-02-2012 în dosarul nr. 545/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Februarie 2012
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 545/2012
Pe rol judecarea formulat de CNAS - C. de A. de S. Iași împotriva sentinței civile nr._/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind R. V. L., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, în temeiul art. 159 și 1591 alin.4 Cod procedură civilă constată că este competentă material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată recursul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru. Având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă precum și faptul că prin cererea de recurs nu s-a solicitat administrarea de probe, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr._/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a admis contestația formulată de debitoarea R. V. L. în contradictoriu cu intimata C. de A. de S. I..
A anulat formele de executare efectuate de intimată în dosar nr. 7880/2010.
A obligat pe intimată să plătească contestatoarei suma de 20 lei RON, cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru.
Instanța de fond a constatat că, prin contestația înregistrată sub numărul de mai sus, debitorul R. V. L. a solicitat instanței ca, pe baza probelor ce se vor administra, în contradictor cu intimata C. de A. de S. Iași, să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea formelor de executare întocmite împotriva sa în dosar nr. 7880/2010.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În motivarea ei, contestatorul arată că, prin somația de plată și titlul de executoriu emise în dosarul de executare silită nr. 8080/21.12.2010, intimata l-a încunoștințat că are de achitat către ea suma totală de 1959 lei RON, din care 763 lei reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, suma de 1075 lei dobânzi și 121 lei reprezentând penalități de întârziere.
Nu i-a fost comunicată vreo decizie de impunere, pentru a o putea contesta și atât timp cât a desfășurat activitate independentă supusă acestor asigurări, a depus declarații de impunere ( anii 2005 – 2007 ), iar în anul 2007 nu a desfășurat o astfel de activitate ( a se vedea și completarea motivării acțiunii, fila 30 dosar ).
În dovedirea acțiunii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, cu motivarea că executarea este una legală, că a stabilit obligația de plată a contestatoarei pe baza informațiilor primite pe bază de protocol, de la ANAF, iar din decizia de impunere pe care a emis-o, rezultă modul în care a fost determinată obligația principală, dobânzile și penalitățile.
Față de actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Executarea și colectarea creanțelor fiscale trebuie să înceapă conform art. 216 din legea nr. 95/2006 și art. 36 din ordinul CNAS nr. 617/2007, cu un titlu de creanță care devine titlu executoriu potrivit art. 141 Cod procedură civilă.
Din documentația comunicată de către intimată face parte și decizia de impunere nr. 3910/11.10.2010 decizie ce prevede calea de atac a contestației, în termen de 30 zile de la data comunicării ei.
Intimata însă nu a făcut dovada comunicării acestui act către debitor, chiar dacă tinde să dovedească acest lucru cu anunțul publicitar depus la fila 12 dosar.
Într-adevăr calea comunicării poate fi cea publicitară, conform art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, dar prin modificarea acestui cod, actului administrativ – decizie de impunere îi sunt aplicabile disp. referitoare la comunicare, în vigoare la data de 11.10.2010, când a fost emis.
În acest caz, anunțul trebuie să menționeze numele contribuabilului și el trebuie publicat în cazul în care la domiciliul fiscal al contribuabilului nu a fost găsit nici acesta, nici o altă persoană îndreptățită să îl primească.
Chiar și așa, din alin. 4) al art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, republicată și modificată, rezultă că acest act normativ se completează cu disp. Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor fiscale, această comunicare nefiind la liberul arbitru al organului fiscal.
Astfel sunt prioritare modalitățile de comunicare specificate, la literele a) – d) și doar în situația excluderii, ca imposibile, a acestora, intimata ar fi trebuit să recurgă la publicitate.
În aceste condiții titlul executoriu și somația, comunicate contestatoarei, nu au la bază un titlu de creanță care să fi devenit scadent pentru a putea fi executor, conform art. 141 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata C. DE A. DE S. IAȘI.
Recurenta a arătat că a comunicat legal actele de executare contestatoarei conform art. 39 alin. 2 și alin. 3 din O.G. 92/2003.
A susținut recurenta că:
Forma art. 39 a fost modificată integral odată cu republicarea din anul 2005, acest articol primind un nou conținut și fiind renumerotat, devenind astfel art. 44 al O.G. 92/2003. Forma și conținutul art. 44 a fost menținută și după republicarea din 2007 a Codului de procedură fiscală.
Conform art. 44 al O.G. 92/2003 republicată comunicarea actelor administrative prin publicitate nu mai este subsecventă celorlalte modalități de comunicare, ci a devenit o posibilitate alternativă și valabilă, de rang egal, în raport cu celelalte căi de comunicare, legiuitorul eliminând conținutul fostului alin. 3 al art. 39 care prevedea posibilitatea efectuării comunicării prin publicitate doar în cazul în care comunicarea în mod direct cu confirmare de primire nu a fost posibilă din motive obiective. Mai mult, tocmai pentru că s-a înlăturat subsecvența modalității de comunicare prin publicitate, aceasta devenind o modalitate alternativă de comunicare, legiuitorul a reglementat-o mai amănunțit, înserând prevederea specială de la alin. 3 a art. 44 referitoare la faptul că „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de Internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”. Însăși instanța, prin sentința pronunțată reține faptul că „legiuitorul reglementează mai multe modalități de comunicare, între care și cea prin publicitate, fără a stabili expres o ordine de preferință a acestora”.
A subliniat faptul că modificarea intervenită cu privire la modalitățile de comunicare a actelor administrativ fiscale nu contravine principiilor generale înscrise în Codul de procedură civilă. Astfel, dispozițiile codului de procedură fiscală cu privire la comunicarea actelor administrative fiscale sunt dispoziții speciale, dispozițiile dreptului comun neavând prioritate față de acestea. Atunci când a avut în vedere întregirea dispozițiilor fiscale cu cele de drept comun, legiuitorul s-a referit la anumite modalități efective de comunicare și mai amănunțit descrise de Codul de procedură civilă, cum ar fi de exemplu: cine ar trebui să semneze o eventuală confirmare de primire pentru ca actul procedural să fie considerat valabil; imposibilitatea îndeplinirii actelor de procedură în zilele de sărbătoare legală, afară de cazuri grabnice; obligativitatea comunicării schimbării domiciliului.
Având în vedere toate aceste dispoziții legale, cu respectarea tuturor principiilor înscrise în aceste norme imperative, C.A.S. Iași a ales procedura prin publicitate, sens în care a respectat prevederile alin. 3 al art. 44 din O.G. 92/2003 și a procedat la comunicarea actului administrativ fiscal prin afișarea concomitentă la sediul instituției și pe pagina de internet a C.A.S. Iași a unui anunț colectiv cu nr._/11.10.2010, în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Totodată, concomitent cu publicarea pe site-ul instituției, în „Ziarul de Iași” din data de 13 octombrie 2010 C. de A. de S. Iași a publicat un anunț în atenția persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități independente (liber profesioniști, membri în întreprinderi familiale, titulari întreprinderi individuale) prin care li se aducea la cunoștință emiterea deciziilor de impunere conform anunțului colectiv nr._/11.10.2010.
S-a mai arătat că această modalitate de comunicare nu contravine dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Pe fond, a arătat recurenta că sumele stabilite în sarcina intimatei sunt corecte iar intimata avea posibilitatea de a le contesta în cadrul procedurilor speciale din contencios administrativ.
A solicitat admiterea recursului și respingerea contestației.
Legal citată intimata a solicitat respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Executarea silită a fost pornită cu nerespectarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 și 2 Cod procedură fiscală, în sensul că titlul de creanță arătat de organul de executare – Decizia de impunere nr. 3910/2010 emisă de C.A.S.S. Iași – nu a fost comunicată în conformitate cu dispozițiile legale, ceea ce are drept consecință faptul că acest titlu de creanță nu a putut deveni titlu executoriu.
S-a arătat de către organul de executare că s-a ales procedura de comunicare a Deciziei de impunere prin publicitate, prin publicarea unui anunț colectiv pe pagina de internet a CAS Iași.
Această procedură de comunicare a fost urmată în mod nelegal de către organul administrativ, întrucât art. 44 alin. 2 din Codul de procedură fiscală dispune ca: „Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:
a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului;
b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului;
c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia;
d) prin publicitate.
Potrivit alineatului 3: „Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului”.
Alineatul 4 prevede că „Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător”.
Creditoarea nu se poate prevala de faptul că a făcut comunicarea pe pagina de internet, întrucât această modalitate de comunicare prin publicitate este subsidiară celorlalte forme de comunicare ale actului administrativ fiscal prevăzute de art. 44 Cod procedură fiscală, fiind permisă numai dacă identificarea domiciliului destinatarului este imposibilă, întrucât dispozițiile art. 95 alin. 1 Cod procedură civilă, privind citarea/comunicare prin publicitate, sunt pe deplin aplicabile, complinindu-le pe cele ale Codului de procedură fiscală.
Art. 45 din Codul de procedură fiscală prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Corelativ, art. 86 alin. 6 din același cod dispune ca decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată.
Cum decizia de impunere nu i-a fost comunicată niciodată debitorului în conformitate cu dispozițiile legale, obligația de plată nu era exigibilă, iar titlul executoriu a fost nelegal emis.
Reținerea ca întemeiată a acestuia motiv de recurs face de prisos analiza celorlalte critici aduse sentinței recurate.
În considerarea celor mai sus arătate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul cu menținerea sentinței civile de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de C.N.A.S. – C. DE A. DE S. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/12.07.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D.C. T.D. A.C. GREFIER,
I.G.
Red: D.C.
H.C./ex.2
21.03.2012
Judecător fond: M. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2012. Tribunalul IAŞI | Întoarcere executare. Decizia nr. 557/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
