Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 522/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 522/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 22-02-2012 în dosarul nr. 522/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 22 Februarie 2012
PREȘEDINTE - C. A.
Judecător S. F.
Judecător C. S.
Grefier M. P.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 522/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea . prin reprezentant împotriva încheierii nr. 644 din 3.06.2011 pronunțată de Judecătoria P., intimați C. C. și B.E.J. C. L. N., având ca obiect încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile litigante.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța constată că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, instanța urmează a se pronunța.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.644 din 03 Iunie 2011 Judecătoria Iași a respins cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu –Ordonanța nr.141/16.05.2007 a Judecătoriei P., formulată de B. C. L. N..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond, analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Prin Ordonanța nr. 141/2007 Judecătoria P. a fost admisă cererea creditoarei S.C. M. C. S.R.L. de emitere a unei ordonanțe care să conțină somația de plată a debitorului C. C. pentru sumele de 12,53 USD în echivalentul în lei la data plății, 217,22 de lei reprezentând penalități convenționale, contravaloarea penalităților convenționale de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere, precum și suma de 98,80 cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1752/27.07.2007 a Judecătoriei P. a fost admisă cererea de completare a dispozitivului Ordonanței nr. 141/2007, cerere formulată de aceeași creditoare în contradictoriu cu același debitor.
Ordonanța nr.141/2007 a fost comunicată creditorului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 20.06.2007 (f.47 dosar nr._ ).
Sentința civilă de completare nr. 1752/2007 a fost comunicată creditoarei la data de 05.09.2007.
Ordonanța nr. 141/2007 a fost comunicată către debitor prin publicitate, prin intermediul ziarului național Evenimentul Zilei, la data de 02.11.2010
Ordonanța nr. 141/2007, completată, a fost investită cu formulă executorie la data de 30.12.2010.
Cererea de executare silită a fost formulată abia la data de 02.05.2011.
Conform art. 405 Cod procedură civilă :”dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel (…). Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită. Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Conform art. 373 ind.1 Cod procedură civilă:”instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă (…)5. există alte impedimente prevăzute de lege”.
Raportând prevederile legale citate la situația din dosar, instanța apreciază că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris, iar acest aspect poate fi inclus în sintagma „alte impedimente prevăzute de lege”.
Astfel, conform art. 405 Cod procedură civilă termenul de prescripție de trei ani curge de la data la care se naște dreptul de a cere executarea silită.
Pentru creditorul . dreptul de a cere executarea silită s-a născut teoretic la data de 20.06.2007, când i-a fost comunicată ordonanța nr. 141/2007, sau, în cel mai tarziu caz la data de 05.09.2007 când i-a fost comunicată sentința de completare a ordonanței.
Faptul că debitorului nu i-a fost comunicată corect nici ordonanța de plată și nici sentința de completare a ordonanței nu atrage pentru creditor întârzierea nașterii dreptului său de a cere executarea silită, întrucât necomunicarea corectă a hotărârii judecătorești nu constituie decât eventual un impediment în executarea silită efectivă și nu un impediment pentru creditor de a cere executarea silită.
Conform art. 405 ind. 2 Cod procedură civilă :”cursul prescripției se întrerupe: (…)b) pe data depunerii cererii de executare, însoțită de titlul executoriu (…)”, ori creditorul a formulat cererea de executare abia la data de 02.05.2011.
Este adevărat că pe parcursul anilor 2008-2010 creditorul a solicitat eliberarea formei definitive pentru ordonanța completată, și investirea acesteia cu formulă executorie, însă cererile privind recunoașterii formei definitive ce trebuie să stea la baza investirii cu formulă executorie, și de investire cu formă executorie nu sunt privite de legiuitor ca întreruptive de prescripție.
Pentru lipsa prevederii ca și caz de întrerupere a prescripției nu poate fi luată în calcul nici comunicarea către debitor, prin publicitate, abia la data de 02.11.2010 a ordonaței solicitată spre investire cu formulă executorie, întrucât, așa cum am arătat deja nu trebuie confundate impedimentele în executare cu cauzele de întârziere a nașterii dreptului de a cere executarea silită.
Creditorul nu avea cum cunoaște la data comunicării ordonanței că hotărârea nu a fost comunicată debitorului, ci doar creditorului. Dacă ar fi dat dovadă de diligență în pregătirea celor necesare pornirii executării silite în timp util, nu ar fi depășit termenul de trei ani prevăzut de lege, între nașterea dreptului de a cere executarea silită și momentul începerii sale efective prin însăși formularea cererii de executare silită adresată executorului judecătoresc.
Pentru considerentele arătate, instanța de fond a apreciat că pentru creditor termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit, și, față de prevederile art. 405 alin. 3 Cod procedură civilă care arată că titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie, a respins ca nefondată cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs S.C. M. C. SRL solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul încuviintarii executarii silite a titlului executoriu constand în Ordonanta nr. 141/16.05.2007 pronunțată de Judecatoria P. în dosarul nr._, astfel cum a fost completata prin sentinta civila nr. 1752/25.07.2007 a Judecatoriei P..
A precizat că până la data formularii recursului, sentința atacată nu i-a fost încă comunicata, fiind înștiințată cu privire la soluție de către executorul judecătoresc. Faptul ca hotărârea pronunțata în cauză a fost comunicată executorului judecatoresc, nu echivaleaza cu comunicarea acesteia catre creditor.
În acest sens sunt dispozitiile art. 3731 alin.2 Cod procedura civila în vigoare la data pronunțării sentinței, în prezent art.3731 alin.5, potrivit cu care încheierea prin care se respinqe cererea de încuviințare a executării silite poate fi atacată cu recurs numai dec ătre creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.". In mod evident, este vorba de comunicarea hotărârii către creditor, iar nu către executorul judecatoresc, chiar daca acesta este titularul cererii de încuviințare, pentru ca în caz contrar termenul de declarare al căii de atac nu ar mai putea fi respectat.
În motivarea recursului s-a arătat că la data de_ creditoarea a sesizat B.E.J. L.-N. C. cu cerere de executare silită a Ordonanței nr. 141 /16.05.2007 pronuntata de Judecătoria P. în dosarul nr._, astfel cum a fost completată prin sentința civilă nr. 1752/25.07.2007 a Judecătoriei P., prin care debitorul C. C. a fost obligat la plata sumelor datorate cu titlu de preț al serviciilor de telefonie mobilă și penalități de întârziere.
In conformitate cu dispozitiile dispozitiile art. 3731 alin.1 Cod procedură civilă, B. L.-N. C. s-a adresat instanței de executare, în speță Judecătoriei P. cu cerere de încuviințare a executării silite.
Prin încheierea nr.644/03.06.2011 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în esență că dreptul de a cere executarea silita s-a prescris, întrucât acest drept s-a născut pentru creditoare la data comunicării Ordonanței cuprinzând Somația de plată sau a sentinței de completare a acesteia, respectiv la_ cel mai târziu, iar cererea de executare silită a fost depusă la_ .
Hotărârea astfel pronunțată este netemeinica și nelegala, pentru urmatoarele considerente:
Prima instanță a reținut neîntemeiat că dreptul de a cere executarea silită a Ordonanței nr.141/16.05.2007 pronunțată de Judecatoria P. este prescris.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 405 alin.1 și 2 din codul de procedură civilă „(1) Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. (...)
(2) Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită”.
Recurenta consideră că instanța de fond a omis un aspect esențial în stabilirea momentului de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și anume faptul că titlul executoriu îl constituie o hotărâre pronunțată în materia somației de plată reglementată de O.G. nr.5/2001, în raport de prevederile căreia, dreptul de a pune în executare hotărârea a luat naștere la momentul rămânerii irevocabile a acesteia.
Recurenta arată că aserțiunile instanței referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită sunt perfect valabile în ce privește hotărârile executorii pronunțate în materie comerciala pe calea dreptului comun, nu însă și în materia somației de plata.
În acest sens, recurenta are în vedere următoarele argumente:
- investirea cu formula executorie a hotărârii pronunțată potrivit O.G. nr.5/2001 este condiționată de caracterul irevocabil al ordonanței,
- ordonanța devine irevocabila prin respingerea cererii in anulare sau la expirarea termenului de 10 zile prevazut de lege pentru declararea cererii in anulare, calculat de la data comunicarii catre debitor.
Astfel, potrivit art.9 alin.2 din OG nr.5/2001 „(1) Ordonanta de admitere in tot sau in parte a cererii creditorului, impotriva careia nu a fost introdusa cerere in anulare potrivit art.8, este irevocabila. (2) La cererea creditorului ordonanta prevazuta la alineatul 1 sau, dupa caz, ordonanta impotriva careia a fost introdusa cererea in anulare prevdzuta la art. 8, care insa a fost respinsa prin hotarare irevocabila prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi investita cu formula executorie, potrivit dispozitiilor Codului de procedura civila. Astfel investita, ordonanta constituie titlu executoriu, care se elibereaza creditorului. (...)"
Pe cale de consecinta, cata vreme ordonanta pronuntata potrivit OG nr.5/2001 nu este irevocabila, prin nedeclararea cererii in anulare sau prin respingerea cererii in anulare, aceasta nu poate fi investita cu formula executorie, prin urmare nu constituie titlu executoriu și nu poate fi pusa in executare.
Revenind la speta de fata, recurenta învederează faptul ca la data de_ - data postei, a formulat prima cerere de legalizare si investire cu formulă executorie a Ordonantei nr. 141 /_.
În lipsa unui răspuns, a revenit în repetate rânduri cu cereri adresate instanței prin care solicita să I se comunice ordonanța investită.
Prin adresa nr.37/P/03.03.2010 i s-a comunicat faptul ca Ordonanta nr. 141/2007 completata prin Sentinta civila nr. 1752/2007 nu este definitiva, întrucât nu s-a realizat procedura de comunicare a acesteia catre debitor, dovada de comunicare fiind restituita cu mentiunea „destinatar necunoscut", sens in care i se solicita să îndeplinească procedura de comunicare prin publicitate și să formuleze o noua cerere de investire la care sa anexeze dovada publicarii hotararii într-un ziar de largă răspândire. Prin aceeași corespondenta i-a fost restituita Ordonanta nr.141/2007 in original împreuna cu taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
În aceste conditii, consideră că s-a conformat solicitarii instantei, sens in care la data de_ a formulat o noua cerere de investire, la care a anexat dovada publicarii Ordonantei nr.141/2007 si a Sentintei civile nr.1752/2007 in ziarul Evenimentul zilei din data de_ .
Prin Incheierea pronuntata la data de_ in dosarul nr._ a fost admisa cererea de investire cu formula executorie, iar la data de_ Judecatoria P. i-a înaintat Ordonanta nr.141/2007 investita cu formula executorie.
In raport de aspectele invederate, recurenta a solicitat a se constata ca Ordonanta nr.141/2007 a devenit irevocabila la expirarea celor 10 zile prevazute de lege pentru declararea cererii in anulare, calculate de la data comunicării ordonanței prin publicitate (_ ), respectiv la data de_, moment la care a luat nastere si dreptul său de a cere executarea silita.
In consecinta, contrar celor retinute de prima instanta, in speță nu a invocat întreruperea termenului de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, ci faptul că până la momentul comunicarii Ordonantei catre debitorul C. C. prin publicitate, aceasta nefiind irevocabila si apta de a fi investita cu formula executorie, dreptul de a cere executarea silita nu s-a nascut.
Față de împrejurarea ca dreptul de a cere executarea silita a luat nastere la data de_, cererea de executare silita formulata la data de
_ - data postei, apare ca fiind introdusa înauntrul termenul de
prescriptie de 3 ani reglementat de art. 405 alin.1 Cod procedura civila, sens in
care solicită admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite.
În drept a invocat dispozițiile art. art. 304 ind. 1, art. 317 ind. 1 și art. 405 din Codul de procedură civilă, art. 9 din O.G. nr. 5/2001.
În dovedirea cererii sale, recurenta creditoare a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând recursul declarat de creditoarea S.C. M. C. SRL raportat la actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 01.06.2011 sub nr._ pe rolul Judecătoriei P., B. C. L. N. a solicitat încuviințarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr.405/2011, conform cererii de executare formulată de creditoarea S.C. M. C. S.R.L., în baza titlului executoriu reprezentat de Ordonanța nr.141/16.05.2007 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei P., în contradictoriu cu debitorul C. C..
Pe parcursul anilor 2008-2010 creditoarea S.C. M. C. SRL a solicitat eliberarea formei definitive pentru ordonanța completată, și investirea acesteia cu formulă executorie dar instanța de fond a considerat că cererile privind recunoașterii formei definitive ce trebuie să stea la baza investirii cu formulă executorie, și de investire cu formă executorie nu sunt privite de legiuitor ca întreruptive de prescripție.
Abia la data de_ prin încheierea dată în dosarul nr._ a fost admisa cererea sa de investire cu formula executorie, iar la data de_ Judecatoria P. i-a înaintat Ordonanta nr.141/2007 investita cu formula executorie.
Ordonanta nr.141/2007 a devenit irevocabilă la expirarea celor 10 zile prevazute de lege pentru declararea cererii in anulare, calculate de la data comunicării ordonanței prin publicitate (_ ), respectiv la data de_ și de la acest moment s-a născut dreptul său de a cere executarea silită.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva, aplicabil încă în speță, dreptul de a cere executarea silita in temeiul oricărui titlu executor se prescrie prin împlinirea termenului de 3 ani, acest articol constituind dreptul comun in ce privește durata prescriptiei dreptului de a cere executarea silită.
Prin Ordonanța de urgență nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila [2] a fost introdusa in Cartea a V-a (Despre executarea silita), Capitolul I (Dispoziții generale) a Codului de procedura civila, o noua secțiune – Secțiunea a VI-a2 –, intitulata ”Prescripția dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit art. 405 din Codul de procedură civilă: ”(1) Dreptul de a cere executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de prescripție începe sa curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silita.
(3) Prin împlinirea termenului de prescripție orice titlu executoriu își pierde puterea executorie.”
Din momentul in care instanța de judecata a pronunțat o hotărâre nu se mai poate vorbi despre prescripția dreptului la acțiune, ci doar despre prescripția dreptului de a cere executarea silita. In timp ce prescripția dreptului la acțiune limitează in timp posibilitatea celui interesat de a obține concursul organelor de jurisdicție in scopul pronunțării unei hotărâri favorabile, prescripția dreptului de a cere executarea silita vizează însăși posibilitatea de realizare efectiva a urmăririi silite prin masuri de constrângere patrimoniala.
Cererea de încuviințare a executării silite se judeca deci in procedura necontencioasa, potrivit prevederilor art. 331 si următoarele din Codul de procedură civilă. Procedura de judecata propriu-zisa este diferita fundamental de cea prevăzuta de lege pentru soluționarea cererilor contencioase și se caracterizează prin lipsa contradictorialității.
Instanța investita cu cererea privind încuviințarea executării silite este ținuta sa verifice doar daca s-a realizat timbrajul, daca exista o cerere formulata si semnata de către executorul judecătoresc, cererea de executare făcuta de către creditor si daca hotărârea care se executa este investita cu formula executorie. Numai jurisdicția numita contencioasa este jurisdicție in timp ce jurisdicția numita voluntara (grațioasa/necontencioasa) nu este jurisdicție, ci administrație exercitata de organele judiciare. Decizia pronunțata in procedura necontencioasa constituie atât un act administrativ prin natura sa, cat si un act jurisdicțional prin forma si procedura care guvernează emiterea ei”
Orice excepții, apărări ori vicii ale titlului pot fi invocate doar pe calea contestației la executare, astfel cum este aceasta reglementata de art. 399 alin. (1) din Codul de procedură civilă.
Contestația la executare reprezintă mijlocul procedural prin intermediul căreia oricare dintre părțile interesate – debitor, creditor sau terț vătămat –, poate cere si obține desființarea masurilor ilegale de urmărire silita.
Instanța investita cu cererea de încuviințare a executării silite nu poate analiza daca titlul care se cere a fi executat este sau nu prescris, aceasta presupunând o dezbatere contradictorie nespecifica procedurii necontencioase in care se solicita încuviințarea.
Daca instanța, analizând titlul executoriu constata ca acesta nu este prescris, va pronunța o hotărâre prin care va obliga executorul judecătoresc sa treacă la executarea silita.
De asemenea, in cursul judecării unei contestații la executare prin care orice parte interesata reclama neegalitatea anumitor acte de executare, instanța de executare poate verifica si invoca din oficiu excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita, daca considera ca titlul care face obiectul dosarului de executare este prescris.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de creditoarea S.C. M. C. SRL, prin reprezentant, împotriva încheierii V 644 din 03.06.2011 pronunțată de Judecătoria P., jud. Iași, va admite cererea formulată de B. C. L. N. pentru creditoarea S.C. M. C. SRL și va încuviința executarea silită a obligației stabilită prin ordonanța nr. 141/16.05.2007 a Judecătoriei P., jud. Iași și sentința civilă nr. 1725/25.07.2007 pronunțată de aceeași instanță în sarcina debitorului C. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de creditoarea S.C. M. C. SRL prin reprezentant împotriva încheierii V 644 din 03.06.2011 pronunțată de Judecătoria P., jud. Iași, încheiere pe care o modifică în tot.
Admite cererea formulată de B. C. L. N. pentru creditoarea S.C. M. C. SRL.
Încuviințează executarea silită a obligației stabilită prin ordonanța nr. 141/16.05.2007 a Judecătoriei P., jud. Iași și sentința civilă nr. 1725/25.07.2007 pronunțată de aceeași instanță în sarcina debitorului C. C..
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi 22.02.2012, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A.C. F.S. S.C. P.M.
Redactat: A.C.
2 ex/10.05.2012
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 90/2012. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
