Contestaţie la executare. Decizia nr. 90/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 90/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-01-2012 în dosarul nr. 90/2012
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Ianuarie 2012
PREȘEDINTE - M. S.
Judecător O. L.
Judecător C. A.
Grefier D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 90/2012
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 9213/13.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași de către recurenții D.G.F.P.IAȘI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. IAȘI în contradictoriu cu intimata ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat E. pentru intimată, lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătorul intimatei depune certificat de grefă prin care face dovada că dosarul cu nr._ a fost soluționat la data de 07.12.2011, practică judiciară, respectiv sentința nr. 316/2011 pronunțată de Curtea de Apel Iași în cauza cu numărul_ privind pe intimata . .
Față de aceste înscrisuri, instanța constată că nu se impune comunicare lor.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de recurs.
Având cuvântul, apărătorul intimatei solicită să se respingă recursul, să se aibă în vedere motivele pe larg expuse în cuprinsul întâmpinării. Totodată solicită să se aibă în vedere că titlul de creanță în considerarea căruia au fost măsurile asiguratorii a fost anulat de către secția de C. Administrativ al Curții de Apel Iași.
Fără cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 9213/13.05.2011 a Judecătoriei Iași s-a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea . prin reprezentanți legali, în contradictor cu intimatele Direcția Generală a Finanțelor P. Județului Iași și Administrația Finanțelor P. a mun. Iași.
S-a dispus anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. nr. 2927/17.02.2011, procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr. 32401din 23.02.2011 precum și toate actelor ulterioare de ducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în timpul controlului
Ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale, s-au stabilit ca obligatii de plata catre bugetul de stat în sarcina contestatoarei suma de 697.330 lei reprezentand transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de calatorie gratuita cu autobuzele a veteranilor de razboi.
Prin decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 2927/17.02.2011, Direcția Generala a Finanțelor P. a Județului Iași a dispus instituirea masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile, corporale si incorporale, din patrimoniul contestatoarei, constând in sechestru asiguratoriu ce are ca obiect următoarele bunuri: teren pentru construit, betonieră, mașină boltari, hidrofor, microcentrala Vision Dual, Iveco Daily, Iveco Daily, Iveco Daily, autocar King Long, microbuz Mercedes Benz, microbuz Mercedes Benz, autobuz Mersan în valoare de 869.534 lei si înființarea popririi asupra conturilor societarii deschise la BRD Iași și Trezoreria Iași.
In motivarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, se arata ca . Iași nu a restituit in timpul controlului sumele stabilite prin procesul verbal de control financiar la bugetul de unde au fost primite, organul de control apreciind ca exista pericolul iminent ca debitorul sa prejudicize bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului, periclitand sau ingreunand in mod deosebit colectarea.
Potrivit art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003: Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Conform Ordinului 2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala:
2. Atributii
2.1. Organul de control prevazut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune masuri asiguratorii ori de cate ori sunt indicii ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, in urmatoarele situatii:
a) in urma constatarii unor acte si fapte care pot constitui infractiuni de evaziune sau frauda fiscala, in cazul carora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) in situatia in care au fost stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;
c) in situatia in care urmeaza sa fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;
d) daca sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a raspunderii solidare dupa emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare;
e) in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a raspunderii solidare inainte de emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare.
Rezulta ca masurile asiguratorii pot fi dispuse ori de cate ori sunt indicii ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitând sau îngreunând in mod considerabil colectarea creanțelor fiscale.
În cazul concret, intimata DGFP Iași nu a arătat care sunt indiciile din care a tras concluzia cu privire la intenția contestatoarei de a se sustrage de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
Astfel, critica contestatoarei în sensul ca nu exista nici o dovada cu privire la existenta starii de pericol este justificata.
În consecintă, instanta retine ca masura asiguratorie astfel dispusa, s-a luat cu incalcarea dispozitiilor legale cuprinse in art. 129 C.proc.fisc, nefiind facuta dovada ca masura a fost necesară în scopul garantarii executarii creantei bugetului consolidat al statului si ca aceasta era singura masura posibila in acest sens.
Din punct de vedere formal, fata de disp. art 129 din O.G. 92/2003, decizia de instituire a masurilor asiguratorii a fost emisa de organul fiscal competent, insa motivarea nu este adaptata la cazul concret, fiind numai preluate dispozitiile legale din Codul de procedura fiscala, motivare ce nu a convins instanta de judecata asupra existentei pericolului ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea creantelor fiscale.
F. de considerentele aratate, instanta a admis contestatia la executare si a anulat atat Decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. 2927/17.02.2011, cat si procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunuri mobile nr. 32401din 23.02.2011 si actele ulterioare de ducere la indeplinire a masurilor asiguratorii, ce nu pot avea o existenta de sine statatoare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor P. a Jud. Iași, prin AFP a mun. Iași și A.F.P. a mun. Iași, prin reprezentanți legali susținând că au demonstrat existența pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului de către debitor.
Faptul că la finalizarea controlului s-a reținut în sarcina societății suma de 2.212.180 lei pentru care s-a emis o decizie obligatorie de aducere la îndeplinire nu face decât să întărească măsurile asiguratorii luate anterior de către organul de control și ă demonstreze temeinicia acestora.
Se mai arată că întrucât societatea nu deține cupoanele statistice prin care se justifică prestarea efectivă a serviciilor de transport pentru care acesta a încasat contravaloarea prestațiilor, duce la concluzia că sumele au fost încasate fără respectarea prevederilor legale.
Se invocă împrejurarea că refuzul de punere la dispoziția organelor de control a documentelor justificativ e de către intimată pentru justificarea eventualelor prestații poate fi interpretată ca o încercare de a prelungi nejustificat perioada controlului.
Se menționează că patrimoniul societății fiind alcătuit din bunuri mobile (mijloace de transport) acestea sunt ușor de valorificat și pot fi înstrăinate în timpul controlului, periclitând astfel colectarea.
Se precizează că referatul justificativ și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii au fost întocmite potrivit OMF nr. 586/06.05.2005.
Recurenta arată că potrivit art. 50 și 56 din Cod procedură fiscală, contribuabilul are obligația de a pune la dispoziția organului fiscal registre, evidențe, documente de afaceri și orice alte înscrisuri, neexistând nicio excepție care să-i permită contribuabilului să nu depună documentele solicitate la organul de control.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât argumentele invocate în justificarea pericolului sustragerii sale de la plata obligațiilor la bugetul de stat sunt nefondate.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenta a fost supusă unei inspecții fiscale în vederea stabilirii exacte a modului de decontare a sumelor reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor gratuite de transport, precum și a obligațiilor datorate bugetului consolidat al statului.
La data de 17.02.2011 a fost întocmit referatul justificativ al măsurilor asiguratorii, prin care s-a reținut că la contribuabilul . s-au estimat în timpul controlului obligații de plată în sumă de 697,330 lei, constând în sume reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război. De asemenea, s-a reținut că este necesară dispunerea de măsuri obligatorii întrucât există indicii/elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea. S-a mai reținut prin acest referat că societatea nu a restituit în timpul controlului financiar sumele estimate parțial sau integral, la bugetul de unde au fost primite, organul de control apreciind că există pericolul iminent ca debitorul să prejudicieze bugetul, prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
Prin decizia de instituire a măsurilor asigurătorii înregistrată sub nr. 2927/17.02.2011 emisă de D.G.F.P. Iași s-a reținut că recurenta datorează bugetului general consolidat al statului obligații de plată reprezentând transferuri acordate de la bugetul de stat pentru decontarea cheltuielilor de călătorie gratuită cu autobuzele a veteranilor de război, estimate la suma de 697,330 lei. S-a mai reținut că se dispun măsuri asigurătorii întrucât s-a constatat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă ori risipească patrimoniul. Având în vedere faptul că societatea nu a restituit în timpul controlului sumele estimate prin referat, parțial sau integral, la bugetul de unde au fost primite, organul de control a apreciat că există pericolul iminent ca debitorul să prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului. S-a mai consemnat în decizie și modul de aducere la îndeplinire a măsurilor asigurătorii, respectiv sechestru asigurător asupra bunurilor și poprire asiguratorie.
În baza deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2927/17.02.2011 au fost emise adresa de înființare a popririi asigurătorii nr._/22.02.2011 și procesul verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr._/23.02.2011.
Se mai reține de către instanța de recurs că potrivit disp. art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, „se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asiguratoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”, iar potrivit alin. 5 al aceluiași articol, „decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent”.
Potrivit art. 2.1 din Ordinul 2605/21.10.2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii prevăzute de O.G. nr. 92/2003, organul de control poate dispune măsuri asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații: în urma constatării unor acte și fapte care pot constitui infracțiuni de evaziune sau fraudă fiscală, în cazul cărora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit O.U.G. nr. 91/2003 aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2004 cu modificările și completările ulterioare; în situația în care au fost stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere; în situația în care urmează să fie stabilite obligații fiscale cu ocazia acțiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere; dacă sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare după emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare; în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța de recurs reține faptul că măsurile asigurătorii pot fi dispuse ori de câte ori sunt indicii temeinice că ar exista pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, precum și faptul că în cuprinsul deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie menționate în concret indiciile în baza cărora organul de control a concluzionat că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la plata obligațiilor la bugetul general consolidat sau să prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului.
În speță, instanța de recurs constată că în cuprinsul deciziei contestate este menționat în mod generic textul de lege, nefiind precizate însă în mod concret indiciile în baza cărora organul de control a concluzionat că există pericolul ca recurenta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul. Or, menționarea generică a art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 nu reprezintă o motivare a deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii. De asemenea, intimatele nu au făcut nici dovada faptului că ar exista pericolul ca recurenta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea creanțelor fiscale. Faptul că societatea nu a restituit în timpul controlului sumele estimate prin referat, parțial sau integral, la bugetul de unde au fost primite, nu reprezintă un indiciu că ar există pericolul ca societatea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul.
Pe cale de consecință, având în vedere faptul că în speță nu s-a probat existența pericolului ca debitoarea să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, în mod corect instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 93/2002 și că decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 2927/17.02.2011 este nelegală și netemeinică.
Cât privește faptul că singurele bunuri mobile ale societății contestatoare sunt mijloace de transport, bunuri ce pot fi extrem de ușor de sustrase urmăririi silite și a căror valoare totală este inferioară sumei de bani datorată statului, instanța de recurs reține că această împrejurare nu justifică prin ea însăși măsura dispusă.
În consecință, instanța de recurs constată că măsura asigurătorie dispusă s-a luat cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în art. 129 Cod procedură fiscală, nefiind făcută dovada că măsura a fost necesară în scopul garantării executării creanței bugetului consolidat al statului.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași, împotriva sentinței civile nr. 9213 din 13.05.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.01.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S.M. L.O. A.C.
GREFIER,
B.D.
Red. S.M
Tehn. S.M.
2 ex./19.06.2012
Jud. fond: R. C.
.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 116/2012. Tribunalul IAŞI | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 522/2012.... → |
|---|
