Contestaţie la executare. Decizia nr. 413/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 413/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 413/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24 Martie 2015
Președinte - M. A.
Judecător - C. A.
Grefier - I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 413/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant DIRECȚIA G. R. A F. P. I. și pe intimat C. E. R., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. pentru intimata, lipsa fiind reprezentantul legal al apelantei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, avocat B. depune la dosar împuternicire avocațială pentru intimata .
Instanța reține că prezenta cauză se judecă în temeiul Noului Cod de procedură civilă, cauza fiind la primul termen de judecată.
Instanța, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă constată că este competentă material, general și teritorial în soluționarea cauzei. Constată apelul formulat și motivat în termen, semnat, scutit de la plata taxei de timbru și acorda cuvântul la probe.
Apărătorul intimatei învederează instanței ca nu are alte probe de solicitat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra cererii de apel,
Avocat B. pentru intimată având cuvântul solicita respingerea apelului formulat, arătând că deși în petitul cererii de apel s-a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate, în cuprinsul motivării apelului, în mod exclusiv se face referire la cheltuielile de judecată.
Conchizând solicita respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/16.10.2014, Judecătoria Iași a respins excepția inadmisibilității, invocată de intimată, a admis contestația la executare formulată de contestatoarea C. E.-R. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași – Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, a dispus anularea executării silite însăși și a actelor de executare emise în baza titlului executoriu cu nr._ din 11.03.2014 și a obligat intimata să plătească suma de 229,91 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 3.04.2014, contestatoarea C. E.-R. a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 22/_ /_ și titlului executoriu nr._ emise pe numele său de către intimata ANAF AJFP Iași.
In motivarea contestației la executare se arată că nu are cunoștință de deciziile de calcul a contribuțiilor de asigurări sociale pentru sănătate enumerate in cuprinsul titlului, acestea nefiindu-i comunicate, singura dovadă a existenței acestor decizii fiind în titlul executoriu menționat.
A precizat contestatoarea că atât timp cât la art. 208 al. 3 se prevede dreptul de opțiune recunoscut de legiuitor, în mod logic, se exclude posibilitatea ca acea persoană să fie obligată a participa la CNAS în detrimentul celorlalte societăți de asigurări. Legiuitorul condiționează raportul dintre asigurat și asigurator de existența unui contract de asigurare în cazul obligațiilor de plată fata de fond ale persoanelor fizice. O altă interpretare ar fi discriminatorie, conducând la un raționament ce îi defavorizează în mod vădit pe ceilalți asiguratori de pe piață. Nu i s-a comunicat până în prezent obligația de plată a contribuției, aceasta fiind prima adresă comunicată prin care este informată cu privire la aceasta.
Nu se dovedește reaua credință a contestatoarei și, pe cale de consecință, nu poate fi obligată la plata unor majorări de întârziere. Este contrar logicii juridice faptul că această decizie de impunere ce dă naștere unei creanțe să cuprindă și dobânzi și penalități pentru o perioadă anterioară nașterii creanței.
Somația nu este însoțită de titlul de creanță în baza căruia s-a început executarea. Simplul inventar al unor titluri de creanță devenite titluri executorii nu echivalează obligația de comunicare a titlului de executare.
Potrivit art. 85 al. 1 din CPF, în absența unei declarații fiscale depuse de către contribuabil la organul fiscal, acesta din urmă este obligat la emiterea unei decizii de impunere. Contestatoarei nu i s-a comunicat nici o decizie de impunere cu privire la obligațiile de plată cuprinse în titlul executoriu contestat, deși exista această obligație de informare din partea organului fiscal emitent al titlului de creanță.
Analizând comparativ disp. art. 141 al.1 și ale art. 141 al. 10 se poate observa o contradicție între cele două texte de lege cu privire la emitentul titlului executoriu și natura acestuia, iar în aceste condiții nefiind transmis titlul executoriu împreună cu somația se impune constatarea nulității executării silite în temeiul art. 666 al. 2 din C..
A mai invocat contestatoarea nelegalitatea titlului executoriu și cu privire la existența unei singure decizii de impunere, decizie care este menționată în mod repetat de 6 ori, cuprinzând sume diferite, fără o reprezentare logică asupra naturii ori cuantumului creanței. Decizia este emisă în 30.09.2013 iar sumele datorate sunt diferite dar vizează aceeași perioadă, respectiv 5.12.2013.
În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 711 și 712 al. 2 din C..
Contestația la executare a fost legal timbrată
In dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
Alăturat s-au depus copii înscrisuri.
Intimata Direcția Generală R. a Finanțelor P. Iași Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, prin reprezentanții săi legali, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare.
A invocat excepția inadmisibilității contestației la executare conform art. 172 al. 3 din O.G. nr. 92 din 2003, având în vedere că se aduc argumente ce privesc fondul cauzei, aspecte ce se pot invoca în fața instanței de contencios . AJFP a emis dec. Acc nr._ din 30.09.2013 prin care s-a adus la cunoștința contestatorului că figurează cu obligații fiscale restante la bugetul consolidat al statului. Actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 141 CPF, conținând elementele obligatorii prev. de lege. Prin nedepunerea declarațiilor la termenele stipulate în prevederile legale, contestatoarea a încălcat art. 81 din OG nr. 92 din 2003. Lipsa declarației fiscale nu înlătură obligația de plată a contribuție și nu împiedică organul fiscal să stabilească din proprie inițiativă cuantumul obligației de plată. Suma datorată este o creanță bugetară la care se calculează toate accesoriile legale potrivit art. 88 lit. c, art. 119, art. 120 al.7 și art. 120 din OG nr. 92 din 2003.
Arată intimata ca actele menționate anterior sunt emise de CAS I. și au fost preluate de la aceasta în baza ordinului comun nr. 806/2012.
În drept a invocat art. 141, 172 CPF.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
La solicitarea instanței de fond a înaintat copie de pe actele dosarului de executare. S-a solicitat, de asemenea, dovada comunicării deciziei de impunere, titlu de creanță, intimata depunând anunțuri colective și procese verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare prin publicitate.
Instanța de fond a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisurile depuse.
Excepția inadmisibilității invocată de intimată a fost respinsă, având în vedere că motivele invocate de aceasta reprezintă aspecte ce privesc fondul cauzei. Obiectul cererii îl reprezintă contestația la executare cu privire la titlul executoriu și somație, iar faptul că pe această cale instanța poate sau nu analiza motive ce privesc titlul de creanță reprezintă o chestiune ce vizează fondul și a fost avută în vedere la soluționarea cauzei.
Analizând susținerile părților, dispozițiile legale incidente in materie fiscală si probatoriul administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 11.03.2014 intimata a emis somația si titlul executoriu contestate prin care s-a reținut în sarcina contestatoarei C. E. R. suma de 3213 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, documentele prin care s-a individualizat creanța fiind Decizia nr._ din 14.03.2013 și decizie accesorii nr._ din 30.09.2013.
În drept, instanța de fond a reținut că executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala de către organul de executare competent în a cărui raza teritoriala își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță, în cauza de față decizia de impunere și decizii accesorii devin titluri executoriii la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent. Decizia de impunere constituie si înștiințare de plată de la data comunicării acesteia.
În speță, decizia de impunere – act administrativ fiscal și titlu de creanță - nu a fost comunicată contestatoarei potrivit art. 44 din Codul de procedura fiscala, cu confirmare de primire, pentru a da posibilitatea acesteia sa ia la cunoștință de conținutul actului, astfel ca acesta sa aibă posibilitatea fie de a face plata, fie de a contesta actul.
Potrivit disp. art. 44 din Codul de procedura fiscala:
1)Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului*).
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
La art. 45 se arată că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.
Comunicarea actului administrativ fiscal astfel cum a fost efectuată de intimată prin publicitate nu respectă dispozițiile legale anterior menționate, prin urmare nici nu este opozabil contestatorului. Comunicarea actului nu trebuie să fie una formală, ci una care să asigure respectarea dreptului la apărare al persoanei vizate, care în caz contrar este executată silit pentru o obligație de plată despre a cărei întindere și natură nu are cunoștință.
În consecință, comunicarea actului în modalitatea în care a fost efectuată nu este una valabilă, astfel că actul administrativ fiscal ce a stat la baza emiterii somației si a titlului executoriu nu se consideră comunicat.
Or, actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată, astfel cum se arată în art. 45 din Codul de Procedură Fiscală. Organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat efectiv acestuia.
Prin urmare, instanța de fond a considerat că executarea silită a fost începută cu încălcarea dispozițiilor legale, în lipsa unui titlu executoriu valabil.
Având în vedere cele reținute, instanța de fond a admis contestația la executare formulată.
În ce privește modul de calcul al contribuțiilor la asigurări sociale, instanța de fond a apreciat că posibilitatea invocării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Potrivit disp.art.172 Cod procedură fiscală, contestația la executare nu poate privi motive de fond legate de netemeinicia titlului de creanță, dacă există o cale de atac împotriva acestuia, prevăzută de o lege speciala, iar art.205 Cod proc. fisc. prevede ca împotriva temeiniciei actelor administrativ fiscale, se poate formula contestație la organul fiscal competent. Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii, potrivit art. 218 CPF. Cum, în speță, titlul executoriu a fost emis in baza titlului de creanță, instanța de fond a constatat că nu se pot invoca motive de fond legate de netemeinicia acestui titlu, ci se poate doar verifica doar dacă acesta corespunde cu actul administrativ fiscal.
Având în vedere însă că anterior s-a constatat că titlul de creanță nu a devenit executoriu prin efectul legii, instanța de fond nu a mai analizat acest aspect.
În conformitate cu dispozițiile art. 452 și urm. din C., instanța de fond a obligat intimata sa plătească contestatoarei cheltuieli de judecata in suma de 229,91 lei reprezentând taxa de timbru .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași, solicitând modificarea sentinței civile nr._/2014 a Judecătoriei Iași cu privire la plata cheltuielilor de judecată și respingerea contestației la executare formulată de C. E. R. ca neîntemeiată.
Apelanta a menționat că prin sentința civilă nr._/2014 a Judecătoriei Iași a fost obligată la plata sumei de 229,91 lei reprezentând taxă de timbru.
A arătat că, potrivit dispozițiilor art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, contestatorul are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă. În acest context, în speță se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun în privința restituirii taxei de timbru părții care a câștigat procesul, înlăturând incidența dispozițiilor prevăzute de Codul de procedură civilă.
Având în vedere cele menționate, apelanta a solicitat admiterea apelului cu privire la plata cheltuielilor de judecată și respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În drept a invocat dispozițiile art. 466-482 NCPC și a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare dar, prin concluziile orale pe fondul apelului a solicitat respingerea acestuia.
Analizând apelul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, C. E. R. a contestat titlul executoriu nr._ și somația nr. 22/_ /_ emise în dosarul de executare nr._/22/_ /_, solicitând anularea acestora și a tuturor actelor de executare subsecvente, întrucât Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași a emis în dosarul de executare nr._/22/_ /_ somația nr. 22/_ /_ și titlul executoriu nr._ prin care s-a stabilit în sarcina contestatoarei o obligație de plată a sumei de 3213 lei, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Instanța de fond a admis contestația formulată, a anulat titlul executoriu nr._/11.03.2014 și a actele de executare subsecvente.
De asemenea, instanța de fond a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 229,91 lei cheltuieli de judecată contravaloarea taxei de timbru.
Prin motivele de apel DGRFP Iași - AJFP Iași a criticat sentința sub aspectul obligării ei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru
În raport de acest motiv, apelul apare ca fiind întemeiat.
Instanța de fond a admis acțiunea contestatoarei și, în baza dispozițiilor art. 453 NCPC, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 229,91 lei.
Conform dispozițiilor art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, contestatorul are dreptul de a-și recupera cheltuielile reprezentând taxa de timbru în cazul în care contestația la executare este admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Așa cum a invocat apelanta, în speță se aplică dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun în privința restituirii taxei de timbru părții care a câștigat procesul, înlăturând incidența dispozițiilor art. 453 din Codul de procedură civilă.
Având în vedere aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul va admite apelul formulat de DGRFP Iași - AJFP Iași împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va schimbă în parte în sensul că va respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 229,91 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de la fond,contestatoarea urmând să-și recupereze contravaloarea taxei de timbru de 229,91 lei conform dispoz. art. 45 lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de intimata Direcția Generală a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași împotriva sentinței civile nr._/16.10.2014 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte astfel:
Admite în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C. E. R. în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor P. Iași - Administrația Județeană a Finanțelor P. Iași.
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 229,91 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de la fond.
Păstrează celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Definitivă.
Pronunțată la 24.03. 2015; soluția va fi adusă la cunoștința părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte Judecător Grefier
A.M. A.C. B.I.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1294/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 417/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
