Fond funciar. Decizia nr. 612/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 612/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Mai 2015
Președinte - A. M. C.
Judecător - D. M.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 612/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelantul C. L. AL M. P. în contradictoriu cu intimații C. L. DE F. F. P., A. M., A. I., AANCUȚE G., C. JENIȚA și A. OLGUȚA, având ca obiect fond funciar, nulitate absolută proces verbal de punere în posesie.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat intimata A. Olguța, personal, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- apelantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa, după care:
Cauza aflându-se la prim termen de judecată, instanța constată că este competentă general, material și teritorial în soluționarea cauzei. Constată că apelul este formulat și motivat în termen, netaxabil.
Instanța reține că s-a formulat întâmpinare în termen atât de către intimații-persoane fizice, cât și de către intimata C. Municipală de F. F. P..
La interpelarea instanței, intimata A. Olguța, personal, învederează că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Intimata A. Olguța, personal, depune la dosar concluzii scrise. Solicită respingerea apelului și păstrarea hotărârii primei instanțe pentru motivele indicate în cuprinsul întâmpinării și al concluziilor scrise. Arată că intimații au fost puși în posesie acum 8 ani, considerând că în prezent apelanta comite un abuz, tergiversând cauza.
Instanța reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3317/11.11.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul C. L. al M. P. în contradictoriu cu pârâții C. L. de F. F. P., A. M., A. I., A. G., C. Jenița și A. Olguța; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin acțiunea civila înregistrata pe rolul Judecătoriei P. sub nr._, reclamantul C. L. al mun. P. a solicitat, in contradictoriu cu parata C. Locala de F. F. P.,constatarea nulității absolute a Procesului verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006, prin care numiții A. M., Ancutei I., Ancutei G., C. Jenita si Astefanoaie O. au fost puși in posesie cu suprafața de 2100 mp teren, situata in intravilan P., ./1.
In motivarea acțiunii se arata ca, in fapt, prin sentința civila nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P., rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 1413 din 13.10.2006 a Tribunalului Iași s-a dispus obligarea Comisiei Locale de F. F. P. la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 2,24 ha teren pentru care era stabilit dreptul de proprietate prin adeverința nr. 6597/1991, fara precizarea amplasamentului.
Prin Sentința nr. 21/06.01.2009 a Judecătoriei P. s-a admis in parte excepția autoritățiii de lucru judecat cu privire la suprafața de 2,24 ha teren si a fost obligata C. Județeana sa emită titlu de proprietate pentru suprafața de 0,59 ha teren.
Arata reclamantul ca in cuprinsul acestor hotărâri nu s-a dispus de către instanța in sensul indicării vechiului amplasament pe care urma sa se facă punerea in posesie.
Din acest motiv, susține reclamantul ca la data de 08.02.2012, prin adresa nr. 2629, doamnei Astefanoae O., in calitate de reprezentant al numiților A. M., Ancutei I., Ancutei G., C. Jenita, i s-a făcut o oferta de restituire, însoțita de Planul de amplasament, in tarlaua T 47, ., situata in ., pe o suprafața similara, pe un alt amplasament decât cel prevăzut in Procesul verbal a cărui anulare se cere, liber, care îndeplinea condițiile prevăzute de legile fondului funciar, demers justificat de încercarea de punere in executare a sentinței civile nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P.. Se arata ca aceasta oferta a fost refuzata de parata, întrucât nu s-a primit vreun răspuns in termenul de 7 zile prevăzut de dispozițiile HG 890/2005.
Pe de alta parte, arata reclamantul, in anul 2006, prin procesele verbale de adjudecare numerele_,_,_,_ s-au constatat adjudecate la licitație publica de către .. următoarele bunuri imobile: clădire in suprafața de 564 mp, clădire in suprafața de 350 mp, clădire in suprafața de 198 mp, clădire in suprafața de 132 mp, toate situate in municipiul P., .. Terenul aferent acestor construcții este in administrarea Comisiei Locale de F. F. P. nefăcând obiectul vânzării la licitație publica, si pentru care . plătește impozit, așa cum se retine prin Decizia 463/18.06.2008 a Tribunalului Iași.
Prin sentința civila nr. 1946/2009 rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 467/01.10.2010 a Curții de Apel Iași, se retine ca vechiul amplasament al suprafeței de 2100 mp ce face obiectul Procesului verbal de punere în posesie nr._/2006 (suprafața care se include în suprafața de teren aferenta construcțiilor în discuție ce totalizează 8300 mp) este ocupat de construcții, astfel ca nu poate fi restituit în natura, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de legea 18/1991 fiind fara relevanta faptul ca, prin procesul verbal amintit au fost puși în posesie pârâții din prezenta cauza, câtă vreme prin nici una din hotărârile judecătorești obținute de către pârâți nu s-a dispus ca punerea în posesie si eliberarea titlului de proprietate sa se facă pe vechiul amplasament.
Se mai arata de către reclamant ca sentința civila nr. 1946/2009 C. L. al municipiului P. este obligat sa încheie cu . un contract de concesiune pentru suprafața le 8300mp teren situat în municipiul P., . sunt amplasate construcțiile dobândite prin licitație publica, motivat de faptul ca posesia asupra terenului este absolut necesara societății pentru ca acesta să-și poată desfășura activitatea în bune condiții.
In drept ne reclamantul își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii 18/1991, Legii 1/2000 si ale Legii nr. 169/1997 si HG 890/2005.
Alăturat cererii, reclamantul depune, in copie, următoarele înscrisuri: Procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006; sentința civila, nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P., rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 1413 din 13.10.2006 a Tribunalului Iași; sentința civila nr. 1946/2009 rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 467/01.10.2010 a Curții de Apel Iași; Oferta de restituire nr. 2629 din data 08.02.2012 ;
In perioada de regularizare a cauzei, reclamantul C. L. al mun. P. a formulat cerere completatoare la acțiunea inițial formulata, solicitând introducerea in cauza, in calitate de parati, a numiților A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O..
Prin întâmpinare, pârâții A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O. au solicitat respingerea ca neîntemeiata a acțiunii reclamantului. Se arată in întâmpinare ca dreptul de proprietate pentru suprafața de 2100 mp intravilan P., conform anexei 3/17 a fost în mod legal reconstituit pe numele mostenitorilor lui A. Gh. G.. Se arata ca autorul paratilor a avut inscrisa in rolul agricol suprafata de 0,21 ha teren in punctul Hasnaseni ( in prezent .). Potrivit adeverintei nr. 6597/12.08.1991 paratilor le-a fost restabilit deptul de proprietate inclusiv asupra acestei suprafete de teren de 2100 mp situat in . Hasnaseni. In fisa suprafetelor primite in proprietate apare in mod corect reconstituit dreptul de proprietate inclusiv pentru suprafața de 2100 mp teren in punctul . sentința civila nr. 1156/22.06.2006 rămasă definitiva si irevocabilă s-a obligat C. locala P. la întocmirea pe numele pârâților a documentației necesare eliberării titlului pentru suprafața de 2,24 ha teren, cu privire la care li s-a stabilit dreptul de proprietate prin adeverința nr. 6597/1991; că această hotărâre face trimitere expresă la respectarea modului de restabilire a dreptului de proprietate in conformitate cu adeverința 6579/1991, aceasta incluzând in mod categoric si suprafața de 2100 mp in punctul Hăsnășeni, respectiv ., ce reprezintă vechiul amplasament. Procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006, a cărei nulitate absolută se invocă, este un act întocmit in baza hotărârii judecătorești irevocabile nr. 1156/22.06.2006 pronunțată de Judecătoria P.. Arată pârâții că demersurile acestora de a li se reconstitui dreptul de proprietate si a li se elibera titlul pentru aceasta suprafața de teren sunt anterioare demersurilor făcute de ., de a i se concesiona acest teren pentru ca si-a adjudecat niște imobile (copertine) ale fostei S.M.A. P.. In sprijinul celor susținute de pârâți este și adresa emisa de DGFP lași - Adm. Finanțelor Publice a mun. P. nr. 5241/30.03.2007, prin care specifica ca ., in momentul in care a participat la licitație, oferta de cumpărare a fost doar pentru imobile - atelier mecanic, copertina combine, tractoare si gard fata, fara a se face vreo referire la suprafața de teren. Urmare a celor precizate reiese in mod evident faptul ca suprafața de teren aferenta imobilelor adjudecate nu a fost cuprinsa in anunțul de vânzare, cat si faptul ca societatea a avut cunoștința de situația terenului in momentul in care a participat la licitație ; că același punct de vedere este exprimat si de C. locala de aplicare a legii fondului funciar P. prin adresa nr. 3519/16.04.2007. De asemenea, se invocă și răspunsul dat de Prefectura Iași, cu nr._/16.12.210,referitor la lipsa obligativității respectării de către C. Locala P. a hotărârilor obținute de . pentru concesionarea aceluiași teren in anul 2010, făcându-se referire la autonomia locală prevăzuta de art. 3 din Legea nr. 215 a administrației publice locale. Mai susțin pârâții că o hotărâre judecătoreasca definitivă si irevocabilă, având in vedere ierarhia izvoarelor de drept, nu poate înfrânge dispozițiile unei legi organice si ale art. 121 din Constituția României, instanța neputându-se substitui autorității publice locale si a hotărî in locul acesteia concesionarea domeniului privat unei persoane juridice.
Alăturat întâmpinării, pârâții depun, in copie, următoarele înscrisuri: rolul agricol al autorului A. Gh. G.; adeverința nr. 6597/1991 de reconstituire a dr. de proprietate; fisa suprafețelor primite in proprietate; sentința civila nr. 1156/22.06.2006 definitiva si irevocabila; sentința nr. 21 /ianuarie 2009; adresa nr. 69/2010 executor judecătoresc; adresa nr._/18.10.2010 a Prefecturii Iasi; adresa_/16.12.2010 a Prefecturii Iași; adresa 1827/20.12.2012; adresa DGFP - Adm. M. P. 5241/2007; adresa 3519/16.04.2007 a Comisiei de fond funciar P..
In vederea soluționării cauzei, instanța a solicitat Comisiei Municipale P. si Comisiei Județene Iași de fond funciar depunerea documentației ce a stat la baza procesului verbal de punere in posesie nr._/2006, respectiv a reconstituirii pe numele autorului pârâților.
In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, precum si cu expertiza topo-cadastrală in vederea identificării terenului in litigiu; raportul de expertiza a fost întocmit si depus la dosarul cauzei de către dl. expert Bulbasa C. D..
Analizând materialul probator administrat in cauza, văzând dispozițiile funciare incidente, instanța de fond a reținut următoarele:
In primul rând, instanța a constatat ca prezentul demers al reclamantului C. L. al mun. P. este inițiat ca urmare a obligării acestei instituții de a proceda la perfectarea cu . a unui contract de concesiune pentru suprafața de 8300 mp teren situat in mun. P., . sunt amplasate construcțiile dobândite de aceasta societate prin licitație publica.
Aceasta obligație a fost impusa prin sentința civila nr. 1946/2009 pronunțata de Judecătoria P. in cauza civila nr._, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 467/01.10.2010 a Curții de Apel Iași.
La rândul lor, pârății A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O. invoca faptul ca procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006 întocmit de parata C. Municipala P. de F. F., are la baza sentința civila nr. 1156 din 22.06.2006 a Judecătoriei P., prin care C. Locala P. a fost obligata la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate si înaintarea acesteia Comisiei Județene, cu privire la suprafața de 2,24 ha teren pentru care moștenitorilor A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O. li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform adeverinței nr. 6597/1991.
Astfel, parata C. Locala P. de F. F. a procedat la identificarea terenului apreciat ca fiind vechiul amplasament si întocmit procesul verbal de punere in posesie nr._ din 17.11.2006. In cuprinsul acestui proces verbal de punere in posesie se indica terenul de 2100 mp înscris in intravilan, tarlaua 1, .>
Referitor la aceasta procedura a punerii in posesie, este de observat ca procesul verbal de punere in posesie contestat de reclamant este întocmit in anul 2006, iar Oferta de restituire despre care reclamantul face vorbire in prezenta actiune (nr. 2629) este emisa de C. Locala P. la data de 08.02.2012. Or, din moment ce se presupune ca exista deja o punere in posesie, din anul 2006, apare ca fiind nefireasca aceasta oferta, ce vizează un alt amplasament, emisa 6 ani mai târziu, cel mai probabil in scopul stingerii litigiului iscat intre părți. Privind situația sub acest aspect, refuzul pârâților persoane fizice la aceasta oferta făcuta de C. Locala, in condițiile in care procesul verbal de punere in posesie anterior nu era anulat, nu poate constitui in niciun fel dovada a relei credințe a acestor parati ori a încălcării de către aceștia a dispozițiilor funciare, neputând fi astfel interpretata aceasta situație in defavoarea pârâților A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O., respectiv in favoarea reclamantei.
De asemenea, instanța a avut in vedere ca problema principala care se pune in litigiu este cea a neindicării in cuprinsul hotărârilor judecătorești, prin care s-a recunoscut pârâților dreptul de proprietate, a locului ce reprezintă vechiul amplasament al autorului pârâților.
Astfel, invoca reclamanta in susținerea acțiunii sale ca lipsa indicării de către instanțe a vechiului amplasament ar conduce la anularea procesului verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006.
In analiza acestui aspect, instanța a avut in vedere ca dreptul la reconstituirea asupra unei suprafețe de 2100 mp a pârâților A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O. nu este contestat de reclamanta, obiectul criticii privind strict amplasamentul acestui teren. Reclamantul C. L. al mun. P. nu indica care ar fi acest vechi amplasament, limitându-se doar la a aduce in atenție ca instanțele de judecata, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate pârâților, nu a indicat si pe ce amplasament se face aceasta reconstituire.
Instanța a avut in vedere ca începând cu Legea nr. 1/2000, apoi reluat in Legea nr. 247/2005, s-a instituit principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament.
In lumina acestui principiu, a apreciat instanța ca obligația de punere in posesie asupra terenurilor pe vechiul amplasament nu este necesara a se institui expres prin hotărârea judecătoreasca, întrucât aceasta obligație exista in virtutea legii, comisiile fiind obligate, in considerarea atribuțiilor si obligațiilor conferite de lege, sa efectueze punerea in posesie cu terenul reconstituit, in cel mai scurt timp a persoanei îndreptățite.
Astfel, a apreciat instanța ca lipsa indicării in conținutul hotărârii judecătorești a amplasamentului suprafeței de 2100 mp teren reconstituit pârâților nu poate fi invocata in detrimentul beneficiarilor reconstituirii, in condițiile in care este reglementata in mod expres de legiuitor obligația de punere in posesie pe vechiul amplasament.
Odată ce unor persoane li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren, obligația de a le pune în posesie și a întocmi schițele și fișa aferentă cu suprafețele puse în posesie revine în sarcina exclusivă a Comisiei locale de fond funciar (conform dispozițiilor art. 5 lit. i din HG 890/2005).
Legislația funciara prevede expres care sunt excepțiile de la reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, respectiv art. 14 alin.4 Legea 18/1991, art. 33 din Legea nr. 18/1991, art. 4 si art. 4 ind.1 din Legea nr. 1/2000.
Astfel, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 1/2000, nu pot face obiectul reconstituirii pe vechiul amplasament terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, ori pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în funcțiune la data aplicării legii.
Se constată, in mod evident, ca in speța de fata nu ne aflam in vreuna din cazurile anterior enumerate.
De asemenea, nu suntem in cazul prevăzut de disp. art. 33 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora nu pot face obiectul reconstituirii terenurile provenite din fostele izlazuri comunale.
Prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 18/1991 arata ca suprafețele ocupate de construcții administrative și agrozootehnice, precum și cele necesare bazei furajere aferente capacităților de producție zootehnice existente în cooperativele agricole de producție pot reprezenta, pe baza opțiunii proprietarilor, aport la constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fără personalitate juridică. Coroborând aceste prevederi cu cele ale disp. art. 29 din lege, potrivit cărora construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridica, dacă se vor înființa.
Rezulta ca in acest caz nu exista o imposibilitate obiectiva de a proceda la punerea in posesie asupra terenurilor ocupate de construcții administrative și agrozootehnice, fiind posibila reconstituirea in natura si cu privire la aceste terenuri, condiția impusa de legiuitor fiind aceea ca acest teren sa fie adus ca aport in natura la societățile agricole.
De asemenea, nu suntem in cazul existentei pentru terenul in litigiu a unei reconstituiri anterioare celei de care beneficiază pârâții, caz in care aceștia din urma urmau sa beneficieze de o punere in posesie asupra unui teren echivalent cu cel ce reprezenta vechi amplasament.
Instanța a avut in vedere constatările efectuate cu ocazia efectuării expertizei potrivit cărora suprafața in litigiu, de 2100 mp teren, se afla situat in . toponimica Hasnaseni, identica cu cea înscrisa in registrul agricol al autoarei pârâților, A. Gh. G..
Acest teren, așa cum a recunoscut si însuși reclamantul, se afla in rezerva, respectiv la dispoziția Comisiei Locale de F. F. P.. Acesta este si motivul pentru care, apreciind si asupra vechiului amplasament deținut de autorul pârâților, a procedat la punerea in posesie a acestora in tarlaua 1, .>
De asemenea, s-a constatat ca aceasta suprafața de 2100 mp teren este inclusa in suprafața de 8300 mp teren ce face obiectul contractului de concesiune dintre C. L. al mun. P. si .. Pe terenul in suprafața de 2100 mp se afla parte din construcțiile câștigate de societatea comerciala in urma licitației publice, ocupând o suprafața de 731 mp.
Reclamantul C. L. al mun. P. a fost obligat prin sentința civila nr. 1946/2009 a Judecătoriei P. sa încheie cu . un contract de concesiune pentru suprafața le 8300mp teren situat în municipiul P., . sunt amplasate construcțiile dobândite prin licitație publica, motivat de faptul ca posesia asupra terenului este absolut necesara societății pentru ca acesta sa-si poată desfășura activitatea în bune condiții.
In atare condiții, având in vedere efectele pe care doua hotărâri judecătorești – una in favoarea reclamantului, cealaltă in favoarea pârâților – le au asupra apartenenței dreptului cu privire la suprafața de 2100 mp teren, instanța de fata are misiunea de a aprecia asupra căreia dintre cele doua hotărâri judecătorești urmează a da mai multa eficienta.
Bineînțeles, aceasta apreciere nu poate pierde din vedere aspectul potrivit căruia orice hotărâre judecătoreasca definitiva (irevocabila) se bucura de autoritate de lucru judecata si trebuie pusa ca atare in executare. Insa, in cauza de fata conflictul ivit cu privire la stabilirea dreptului asupra terenului in litigiu impune stabilirea unei priorități intre cele doua hotărâri judecătorești.
In cadrul acestei aprecieri, instanța a avut in vedere cu preponderenta caracterul reparator al legii funciare, scopul declarat si finalitatea acesteia fiind aceea de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat,in beneficiul foștilor proprietari sau moștenitorii acestora. Caracterul reparator al legii funciare se exprima, respectiv se regăsește, inclusiv in principiul reconstituirii pe vechiul amplasament.
Instanța a mai avut in vedere, fata de cele anterior reținute cu privire la regimul juridic al terenului in litigiu, ca, in principal, acest teren era destinat atribuirii in posesie beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate in baza legii funciare. Intervenția pe parcursul procedurii de reconstituire funciara a unei situații (câștigarea la licitație publica a construcțiilor de către . si impunerea încheierii unui contract de concesiune) de natura a intra in conflict cu scopul si finalitatea legii funciare nu poate fi gestionata decât in sensul înlăturării acestei situații noi intervenite, ori limitării incidentei acestei situații astfel încât dreptul de proprietate câștigat prin reconstituire sa nu i se aducă atingere.
A mai reținut instanța ca subiect al obligației de a încheia un contract de concesiune cu societatea Irvica SRL nu este C. Locala de F. F. P., ci reclamanta C. L. al mun. P., aceasta din urma neavând nicio competenta in procedura de reconstituire funciara. Astfel ca, intervenția in procedura de reconstituire a unei autorități a statului, terț in procedura de reconstituire funciara, de natura a obstrucționa drepturile câștigate de pârâții beneficiari ai reconstituirii, poate fi privita ca fiind o ingerința a cărei justificare (dat fiind interesul, particular, al .) nu este dovedita.
F. de aceste considerente, instanța a apreciat ca in cauza de fata se impune a da eficacitate drepturilor prevăzute de legislația funciara, respectiv conserva dreptul pârâților A. M., Ancutei I., Ancutei G., C. Jenita si Astefanoaie O. la posesia aasupra terenului in suprafața de 2100 mp.
In alta ordine de idei, fata de motivele de nulitate invocate de către reclamanta, respectiv acela a existentei unei hotărâri judecătorești care o obliga la încheierea unui contract de concesiune cu o societate, s-a apreciat ca acestea nu se circumscriu dispozițiilor art. III alin.1 din Legea nr. 169/2997, ce prevăd cazurile de nulitate absoluta a actelor emise in procedura de reconstituire. De altfel, reclamanta nici nu a indicat textul de lege in baza căruia apreciază ca fiind nul absolut procesul verbal de punere in posesie.
F. de cele constatate, s-a luat act ca nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul C. L. al M. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În acest sens, apelantul a susținut că prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P. sub_ a solicitat instanței investită cu judecarea fondului cauzei, in contradictoriu cu C. Municipala de F. F. P., A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoaie O., ca prin sentința ce se va pronunța să se constatate nulitatea absoluta a procesului verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006. Judecătoria P., prin Sentința civila nr. 3317/11.11.2014, a respins ca neîntemeiata acțiunea civila formulata de C. L. al M. P., reținând in principal faptul ca terenul ce face obiectul procesului verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006 era destinat atribuirii în posesie beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate in baza legii funciare, ce are un caracter reparator. Critica pe ca o aduce sentinței civile apelate consta in aceea că instanța de fond dă o interpretare greșită dispozițiilor legale în materie, materialului probator administrat în cauză, raportului juridic dedus judecății, instanța de fond pronunțând o hotărâre netemeinica și nelegala pentru următoarele considerente:
După cum a arătat in cererea de chemare in judecata, prin sentința civila nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P., rămasa definitiva si irevocabila prin decizia nr. 1413 din 13.10.2006 a Tribunalului lași, s-a dispus obligarea Comisiei Locale de F. F. P. la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate pentru suprafața de 2,24 ha, teren pentru care era stabilit dreptul de proprietate prin Adeverința nr. 6597/1991, fără precizarea amplasamentului. Prin sentința nr. 21/06.01.2009 a Judecătoriei P., s-a admis in parte excepția autorității de lucru judecat cu privire la suprafața de 2,24 ha teren și a fost obligată C. Județeană sa emită titlul de proprietate pentru suprafața de 0,59 ha teren. Potrivit acestor hotărâri nu s-a dispus însă ca punerea in posesie a pârâților să se facă pe vechiul amplasament. Nu trebuie omis in acest context faptul ca tarlaua Haznaseni, unde se considera a fi vechiul amplasament al terenului in suprafața de 2.100 m.p., are o întindere de aproape 70 de hectare, fapt ce face imposibila identificarea exacta a vechiului amplasament. Mai mult decât atât, total greșit reține instanța de fond faptul ca obligația indicării vechiului amplasament cade in sarcina Consiliului L. al M. P., aceasta instituție neavând, potrivit dispozițiilor legilor si regulamentelor funciare, nicio atribuție in reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate persoanelor îndreptățite. O alta critică pe care o aduce sentinței apelate consta in aceea ca instanța de fond face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 1/2000 si Legii nr. 247/2005, acte normative prin care s-a instituit principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, însă fără a avea in vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate pentru pârâți s-a realizat în procedura Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar. Totodată, instanța de fond nu ține cont de concluziile expertului din cuprinsul raportului de expertiză potrivit cărora suprafața de 2.100 m.p. este ocupată de construcții ce nu pot fi mutate, fiind vorba de copertina de combine construită din bolțari, platforma betonată, beci, platforma rezervor, magazii etc. Nu in ultimul rând, învederează instanței faptul ca instanța de fond se afla . având in vedere si faptul ca aceasta suprafața de teren a aparținut fostei Stațiuni pentru mecanizarea agriculturii (S.M.A.) Vatra P., care potrivit H.G. nr. 192/1991 privind înființarea unor societăți comerciale pentru mecanizarea agriculturii si prestări de servicii in domeniul mecanizării agriculturii s-a reorganizat in S.C. AGROMEC S.A. P. preluând activul si pasivul acestor secții de mecanizare. Aduce la cunoștința instanței si faptul ca in data de 08.02.2012 prin adresa nr. 2629, doamnei Astefanoaie O., in calitate de reprezentant al numiților A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita, i s-a făcut o oferta de restituire, însoțită de planul de amplasament, in tarlaua T47, ., situata in ., pe o suprafața similară, pe un alt amplasament decât cel prevăzut in procesul verbal a cărui anulare se cere, liber, care îndeplinea condițiile prevăzute de legile fondului funciar, demers justificat de încercarea de punere in executare a Sentinței civile nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P.. Având in vedere ca in termenul de 7 zile de la primire, așa cum era menționat in oferta, nu s-a primit nici un răspuns, apreciază aceasta oferta ca fiind refuzata. Pe de altă parte, in anul 2006, prin procesele verbale de adjudecare, numerele_,_,_,_ s-au constatat adjudecate la licitație publică de către .., următoarele bunuri imobile: clădire in suprafața de 564 mp, clădire in suprafața de 350 mp, clădire in suprafața de 198 mp, clădire in suprafața de 132 mp, toate situate in mun. P., .. In mod eronat a reținut de instanța de fond faptul ca acest teren se afla in administrarea Comisiei Locale de F. F. P. atât timp cat a fost atribuit in vederea desfășurării activităților de către Secția de Mecanizare Agricola Vatra si pentru edificarea anumitor construcții absolute necesare pentru buna funcționare a acesteia. Mai mult decât atât, nu exista niciun înscris care să ateste faptul că acest teren a fost predat in administrarea sau pus la dispoziția Comisiei Municipale de F. F. P.. Prin Sentința civila nr. 1946/2009 rămasa irevocabila prin Decizia civila nr. 467/01.10.2010 a Curții de Apel Iași, se retine ca vechiul amplasament al suprafeței de 2100 mp ce face obiectul Procesului verbal de punere in posesie nr._/2006 (suprafața care se include in suprafața de teren aferenta construcțiilor in discuție ce totalizează 8300 mp) este ocupat de construcții, astfel, ca nu poate fi restituit in natura, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de legea nr. 18/1991, fiind fara relevanță faptul că, prin procesul verbal amintit anterior au fost puși in posesie pârâții din prezenta cauză, câtă vreme prin nici una din hotărârile judecătorești obținute de către pârâți nu s-a dispus ca punerea in posesie și eliberarea titlului de proprietate să se facă pe vechiul amplasament. De asemenea, mai reține instanța si faptul că nu poate constata dreptul de proprietate al unei persoane asupra unei suprafețe de teren câtă vreme acea persoană nu posedă un titlu de proprietate valabil. Învederează instanței si faptul ca, prin Sentința civila nr. 1946/2009, C. L. al M. P. este obligat sa perfecteze cu ... un contract de concesiune pentru suprafața de 8300 mp, teren situat în Mun. P., . sunt amplasate construcțiile dobândite prin licitație publică, motivat de faptul ca posesia asupra terenului este absolut necesară societății pentru ca aceasta sa-si poată desfășura activitatea in bune condiții. Nu trebuie omis in acest context și faptul că practica instanțelor de judecata a statuat că procesele verbale de punere in posesie întocmite de comisiile locale de fond funciar nu sunt acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările si completările ulterioare, întrucât acestea nu dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice așa cum definește art. 2 alin. (1) lit. c) din actul normativ invocate noțiunea de act administrativ. In esență, față de același aspect al lipsei puterii de a naște, modifica sau stinge raporturi juridice, procesele verbale de punere în posesie întocmite de comisiile locale de fond funciar nu sunt nici acte juridice in sensul negotium iuris. Nu în ultimul rând, învederează instanței si faptul că în situația în care se va păstra sentința instanței de fond se va ajunge la alte acțiuni judecătorești referitoare la utilizarea de către .. a terenului aferent imobilelor achiziționate prin licitație publică, litigii ce presupun cheltuieli de judecată enorme, obligarea la plata de daune etc., precum si o prorogare îndelungată a termenului pentru rezolvarea acestei situații conflictuale. Având in vedere considerentele prezentate și în virtutea probatoriului administrat, solicită instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța, în conformitate cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă, să admită prezentul apel, să caseze sentința apelată și, rejudecând cauza, să constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr._/17.11.2006 întocmit de C. Municipală de F. F. P..
In drept, invocă Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare; Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997; H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile si funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, a modelului si modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea in posesie a proprietarilor; Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimații A. M., A. I., A. G., C. Jenița și A. Olguța au solicitat respingerea apelului. În motivarea acestei poziții procesuale, intimații au susținut că motivele de nulitate invocate de către C. L. P. nu se circumscriu dispozițiilor art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997 „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi”, ce prevăd cazurile de nulitate absoluta a actelor emise in procedură de reconstituire, astfel încât, reprezentantul C. L. P. se află într-o gravă eroare cu privire la acest aspect. Făcând o apreciere corectă a probelor administrate și interpretând corect legislația în vigoare, instanța de fond a respins acțiunea formulată de C. L. al M. P. împotriva pârâților C. Locala de F. F. P., A. M., A. I., Aancuțe G., C. Jenița și A. Olguța. In primul rând, instanța de fond a constatat că prezentul demers al reclamantului C. L. al mun. P. a fost inițiat ca urmare a obligării acestei instituții de a proceda la perfectarea cu . a unui contract de concesiune pentru suprafața de 8300 mp teren situat in mun. P., . sunt amplasate construcțiile dobândite de aceasta societate prin licitație publică, obligație ce a fost impusă prin sentința civilă nr. 1946/2009 pronunțată de Judecătoria P. în cauza civilă nr._, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 467/01.10.2010 a Curții de Apel Iași.În al doilea rând, instanța de fond a constatat corect că pârâta C. L. P. a fost obligată la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate si înaintarea acesteia Comisiei Județene, cu privire la suprafața de 2,24 ha teren pentru care moștenitorilor A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O., li s-a reconstituit dreptul de proprietate conform adeverinței nr. 6597/1991, fiindu-le eliberat procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006 de către pârâta C. Municipală P. de F. F., în baza sentinței civile nr. 1156 din 22.06.2006 a Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă. Într-adevăr, C. L., în calitate de administrator al bunurilor ce fac parte din domeniul public și privat al mun. P., poate hotărî concesionarea bunurilor proprietate publică a municipiului, în condițiile legii speciale, respectiv O.U.G.nr.34/2006 (art.36 din Legea administrației publice locale nr.215/2001), însă condiția absolut necesară și prealabilă analizării oportunității unui astfel de contract este aceea ca apelantul C. L. să aibă în administrarea sa terenul respectiv. Atât timp cât apelantul și . nu au prezentat dovezi în susținerea cererii și a calității procesuale instanța nu se poate substitui într-un apărător al apelantei, pentru a-i procura acesteia dovezile necesare. Astfel, nu s-a depus de către apelanta nici o dovadă că ea ar fi proprietarul suprafeței de teren din prezenta cauză. Mai mult, din adresa nr.163.301/03.05.2007 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară lași și din cea a Administrației Finanțelor Publice a mun. P., cu nr.5241/30.03.2007 nu rezultă în mod indubitabil, așa cum susține reprezentantul apelantei, calitatea de proprietar a pârâtului C. L. al mun. P.. Susținerile apelantului, prin reprezentant, sunt nefondate, atât timp cât apelantul deține acte privind identitatea proprietarului terenului. Prin adresa Primăriei P. cu nr. 3519/2007 i s-a adus la cunoștință . că o parte din terenul ce urmează a fi concesionat este revendicat de foștii proprietari, fiind puși în posesie efectivă moștenitorii defunctului A. G.. Față de cele relatate mai sus, solicită a se avea în vedere următoarele aspecte deosebit de importante:
- dreptul de proprietate pentru suprafața de 2100 mp, intravilan P., conform anexei 3/17, a fost în mod legal reconstituit pe numele moștenitorilor lui A. Gh. G.;
- autorul intimaților a avut înscrisă în rolul agricol suprafața de 0,21 ha teren în punctul Hasnaseni (in prezent .);
- potrivit adeverinței nr. 6597/12.08.1991 intimaților Ie-a fost restabilit dreptul de proprietate inclusiv asupra acestei suprafețe de teren de 2100 mp, situat in . Hasnaseni;
- în fișa suprafețelor primite in proprietate apare in mod corect reconstituit dreptul de proprietate inclusiv pentru suprafața de 2100 mp, teren in punctul .> - prin sentința civila nr. 1156/22.06.2006, rămasa definitiva si irevocabila a fost obligată C. locala P. la întocmirea pe numele intimaților a documentației necesare eliberării titlului pentru suprafața de 2,24 ha teren, cu privire la care li s-a stabilit dreptul de proprietate prin adeverința nr. 6597/1991;
- sentința civila nr. 1156/22.06.2006 face trimitere expresa la respectarea modului de restabilire a dreptului de proprietate in conformitate cu adeverința 6579/1991, aceasta incluzând in mod categoric si suprafața de 2100 mp in punctul Hasnaseni, respectiv ., ce reprezintă vechiul amplasament;
- procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006, a cărei nulitate absoluta se invoca, este un act întocmit in baza hotărârii judecătorești irevocabile nr. 1156/22.06.2006 pronunțata de Judecătoria P.;
- demersurile intimaților de a li se reconstitui dreptul de proprietate si a li se elibera titlul pentru aceasta suprafața de teren sunt anterioare demersurilor făcute de ., de a i se concesiona acest teren pentru ca si-a adjudecat niște imobile (copertine) ale fostei S.M.A. P.;
- prin adresa emisa de DGFP lași - Adm. Finanțelor Publice a mun. P. nr. 5241/30.03.2007, se specifica ca ., in momentul in care a participat la licitație, oferta de cumpărare a fost doar pentru imobile: atelier mecanic, copertina combine, tractoare si gard fata, fara a se face vreo referire la suprafața de teren. Urmare a celor precizate reiese in mod evident faptul ca suprafața de teren aferenta imobilelor adjudecate nu a fost cuprinsa in anunțul de vânzare, cat si faptul ca societatea a avut cunoștința de situația terenului in momentul in care a participat la licitație.
- același punct de vedere este exprimat si de C. locala de aplicare a legii fondului funciar P. prin adresa nr. 3519/16.04.2007;
- răspunsul dat de Prefectura lași, cu nr._/16.12.210, referitor la lipsa obligativității respectării de către C. Locala P. a hotărârilor obținute de . pentru concesionarea aceluiași teren in anul 2010, făcându-se referire la autonomia locala prevăzuta de art. 3 din Legea nr. 215 a administrației publice locale;
- o hotărâre judecătorească definitivă si irevocabilă, având in vedere ierarhia izvoarelor de drept, nu poate înfrânge dispozițiile unei legi organice si ale art. 121 din Constituția României, instanța neputându-se substitui autorității publice locale si a hotărî in locul acesteia concesionarea domeniului privat unei persoane juridice.
prin expertiza efectuată în cauza civila nr._ de către expert P. A. și cea efectuată în prezenta cauză de către expert Bulbasa C. D. s-a concluzionat că suprafața de teren de 2100 mp este afectată punerilor în posesie a celor îndreptățiți în procedura Legii 18/1991.
Instanța a reținut corect că pârâta C. Locala P. de F. F. a procedat la identificarea terenului, vechiul amplasament și a întocmit procesul verbal de punere in posesie nr._ din 17.11.2006 pentru terenul de 2100 mp înscris in intravilan, tarlaua 1, . să se observe ca procesul verbal de punere in posesie contestat de apelant este întocmit in anul 2006, iar Oferta de restituire despre care reclamantul face vorbire în prezenta acțiune (nr. 2629) este emisă de C. Locala P. la data de 08.02.2012 (intimații nu au avut cunoștință de această Ofertă decât de la dosarul cauzei). De asemenea, solicită să se aibă în vedere că procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006 a fost încheiat de către pârâta C. Municipala P. de F. F., în baza sentinței civile nr. 1156 din 22.06.2006 a Judecătoriei P., definitive și irevocabile, încă din anul 2006. Este nefiresc ca apelanta să vină și să spună că le-a oferit un alt teren în locul vechiului amplasament, atâta timp cât ofertă era fictivă și nereală, emisă și depusă în dosarele instanțelor de judecată, cu 6 ani mai târziu, pentru a induce în eroare organele judiciare în vederea obținerii unor foloase necuvenite și a înlesnirii unei hotărâri de concesionare a terenului proprietatea noastră unei societăți comerciale. Și instanța de fond a reținut acest aspect, respectiv că refuzul intimaților persoane fizice la aceasta oferta făcuta de C. Locala, în condițiile în care procesul verbal de punere in posesie anterior nu era anulat, nu poate constitui in nici un fel dovada a relei credințe a intimaților ori a încălcării de către aceștia a dispozițiilor funciare, neputând fi astfel interpretata aceasta situație în defavoarea pârâților A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O., respectiv in favoarea apelantului. Astfel, invoca apelanta in susținerea apelului că lipsa indicării de către instanță a vechiului amplasament ar conduce la anularea procesului verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006. Instanța de fond a avut in vedere ca dreptul la reconstituirea asupra suprafeței de 2100 mp a pârâților A. M., Aancutei I., Aancutei G., C. Jenita si Astefanoae O. nu este contestat de către apelantă, obiectul criticii privind strict amplasamentul acestui teren. Apelantul C. L. al mun. P. nu a indicat care ar fi acest vechi amplasament și nici nu a indicat pe ce amplasament se face aceasta reconstituire, limitându-se doar la a aduce in atenție instanței de judecată, cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate intimaților, că dețin o hotărâre prin care sunt obligați a concesiona suprafața de teren proprietatea intimaților. Instanța de fond a avut in vedere la soluționarea sentinței civile apelate, ca începând cu Legea nr. 1/2000, apoi reluat in Legea nr. 247/2005, s-a instituit principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament. In lumina acestui principiu, instanța a apreciat corect că obligația de punere in posesie asupra terenurilor pe vechiul amplasament nu este necesară a se institui expres prin hotărârea judecătoreasca, întrucât aceasta obligație exista in virtutea legii, comisiile fiind obligate, in considerarea atribuțiilor si obligațiilor conferite de lege, să efectueze punerea in posesie cu terenul reconstituit, în cel mai scurt timp a persoanei îndreptățite. Astfel, instanța a apreciat și reținut corect ca lipsa indicării in conținutul hotărâri judecătorești a amplasamentului suprafeței de 2100 mp teren reconstituit intimaților nu poate fi invocată în detrimentul beneficiarilor reconstituirii, în condițiile în care este reglementata in mod expres de legiuitor obligația de punere in posesie pe vechiul amplasament. Odată ce unor persoane li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren, obligația de a le pune în posesie și a întocmi schițele și fișa aferentă cu suprafețele puse în posesie revine în sarcina exclusivă a Comisiei locale de fond funciar (conform dispozițiilor art. 5 lit. i din HG 890/2005). Legislația funciara prevede expres care sunt excepțiile de la reconstituirea dreptului de proprietate pe fostul amplasament, respectiv art. 14 alin.4 Legea 18/1991, art. 33 din Legea nr. 18/1991, art. 4 si art. 4 ind.1 din Legea nr. 1/2000. Astfel, potrivit dispozițiilor din Legea nr. 1/2000, nu pot face obiectul reconstituirii pe vechiul amplasament terenurile din extravilanul localităților, foste proprietăți ale persoanelor fizice și juridice, care au trecut în proprietatea statului și pe care se găsesc instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații, pe care se desfășoară activități miniere de exploatare sau operațiuni petroliere de dezvoltare-explorare și exploatare, ori pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află bazine piscicole naturale și bazine piscicole amenajate, sere sau plantații de hamei în funcțiune la data aplicării legii. Instanța de fond a constatat, in mod evident, ca in speța de fata nu ne aflam in vreuna din cazurile anterior enumerate. De asemenea, nu se află in cazul prevăzut de disp. art. 33 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora nu pot face obiectul reconstituirii terenurile provenite din fostele izlazuri comunale. Prevederile art. 14 alin.4 din Legea nr. 18/1991 arată că suprafețele ocupate de construcții administrative și agrozootehnice, precum și cele necesare bazei furajere aferente capacităților de producție zootehnice existente în cooperativele agricole de producție pot reprezenta, pe baza opțiunii proprietarilor, aport la constituirea unor forme de asociere de tip privat, cu sau fără personalitate juridică. Coroborând aceste prevederi cu cele ale disp. art. 29 din lege, potrivit cărora construcțiile agrozootehnice, atelierele de industrie mică, mașinile, utilajele și alte asemenea mijloace fixe, ce au aparținut cooperativei agricole de producție desființate, precum și terenurile de sub acestea, ca și cele necesare utilizării lor normale, devin proprietatea membrilor asociațiilor de tip privat, cu personalitate juridica, dacă se vor înființa. Rezultă că în acest caz nu există o imposibilitate obiectivă de a proceda la punerea in posesie asupra terenurilor ocupate de construcții administrative și agrozootehnice, fiind posibilă reconstituirea în natură și cu privire la aceste terenuri, condiția impusă de legiuitor fiind aceea ca acest teren să fie adus ca aport in natură la societățile agricole. De asemenea, nu este incident cazul existentei pentru terenul in litigiu a unei reconstituiri anterioare celei de care beneficiază pârâții, caz în care aceștia din urma ar fi beneficiat de o punere in posesie asupra unui teren echivalent cu cel ce reprezenta vechi amplasament. Instanța de fond a avut în vedere constatările efectuate cu ocazia efectuării expertizei potrivit cărora suprafața in litigiu, de 2100 mp teren, se afla situat in . toponimica Hasnaseni, identica cu cea înscrisa in registrul agricol al autorului pârâților, A. Gh. G.. Acest teren, așa cum a recunoscut însuși apelantul, se afla în rezerva, respectiv la dispoziția Comisiei Locale de F. F. P.. Acesta este si motivul pentru care, apreciind și asupra vechiului amplasament deținut de autorul pârâților, a procedat la punerea in posesie a acestora in tarlaua 1. . asemenea, s-a constatat că această suprafață de 2100 mp teren este inclusă în suprafața de 8300 mp teren ce face obiectul contractului de concesiune dintre C. L. al mun. P. si .. Pe terenul in suprafața de 2100 mp se afla parte din construcțiile câștigate de societatea comerciala în urma licitației publice, ocupând o suprafața de 731 mp. Reclamantul C. L. al mun. P. a fost obligat prin sentința civila nr. 1946/2009 a Judecătoriei P. sa încheie cu . un contract de concesiune pentru suprafața le 8300mp teren situat în municipiul P., . sunt amplasate construcțiile dobândite prin licitație publica, motivat de faptul ca posesia asupra terenului este absolut necesară societății pentru ca acesta să-și poată desfășura activitatea în bune condiții. In atare condiții, având in vedere efectele pe care doua hotărâri judecătorești - una in favoarea reclamantului, cealaltă in favoarea pârâților - le au asupra apartenenței dreptului cu privire la suprafața de 2100 mp teren, instanța de față are misiunea de a aprecia asupra căreia dintre cele două hotărâri judecătorești urmează a da mai multa eficiență. Bineînțeles, aceasta apreciere nu poate pierde din vedere aspectul potrivit căruia orice hotărâre judecătoreasca definitivă (irevocabilă) se bucură de autoritate de lucru judecat și trebuie pusă ca atare în executare. Insă, în cauza de față, conflictul ivit cu privire la stabilirea dreptului asupra terenului in litigiu impune stabilirea unei priorități intre cele doua hotărâri judecătorești. In cadrul acestei aprecieri, instanța trebuie să aibă în vedere cu preponderență caracterul reparator al legii funciare, scopul declarat si finalitatea acesteia fiind aceea de a reconstitui dreptul de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat in beneficiul foștilor proprietari sau moștenitorii acestora. Caracterul reparator al legii funciare se exprimă, respectiv se regăsește, inclusiv in principiul reconstituirii pe vechiul amplasament. Instanța de fond a reținut corect și avut în vedere, fata de cele anterior reținute cu privire la regimul juridic al terenului in litigiu, că, în principal, acest teren era destinat atribuirii in posesie beneficiarilor reconstituirii dreptului de proprietate in baza legii funciare. Intervenția pe parcursul procedurii de reconstituire funciara a unei situații (câștigarea la licitație publica a construcțiilor de către . si impunerea încheierii unui contract de concesiune) de natură a intra in conflict cu scopul si finalitatea legii funciare nu poate fi gestionată decât in sensul înlăturării acestei situații noi intervenite, ori limitării incidenței acestei situații astfel încât dreptul de proprietate câștigat prin reconstituire sa nu i se aducă atingere. A mai reținut instanța de fond ca subiect al obligației de a încheia un contract de concesiune cu societatea Ivirca SRL nu este C. Locala de F. F. P., ci apelantul C. L. al mun. P., aceasta din urma neavând nicio competenta in procedura de reconstituire funciară. Astfel că, intervenția în procedura de reconstituire a unei autorități a statului, terț in procedura de reconstituire funciară, de natură a obstrucționa drepturile câștigate de pârâții beneficiari ai reconstituirii, poate fi privită ca fiind o ingerința a cărei justificare (dat fiind interesul, particular, al .) nu este dovedită.
F. de aceste considerente, instanța de fond a apreciat corect că în cauza de față se impune a da eficacitate drepturilor prevăzute de legislația funciară, respectiv de a conserva dreptul pârâților A. M., Ancutei I., Ancutei G., C. Jenita si Astefanoaie O. la posesia asupra terenului in suprafața de 2100 mp. In alta ordine de idei, fata de motivele de nulitate invocate de către apelantă, respectiv acela a existentei unei hotărâri judecătorești care o obliga la încheierea unui contract de concesiune cu o societate, instanța de fond a apreciat corect ca acestea nu se circumscriu dispozițiilor art. III alin.1 din Legea nr. 169/1997, ce prevăd cazurile de nulitate absoluta a actelor emise in procedura de reconstituire. De altfel, apelanta nu a indicat textul de lege in baza căruia apreciază ca fiind nul absolut procesul verbal de punere in posesie.
Față de întreaga critica a apelantului și probatoriul administrat pe parcursul celor 10 ani de judecată, consideră că apelul acestuia reprezintă doar o tergiversare a cauzei, în frauda legii și a proprietarilor reali, în nici un caz pe o interpretare corectă a dispozițiilor legale în materie. Față de împrejurările arătate mai sus consideră că se impune a fi reținute cu prioritate disp. art. 6 alin. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, precum și împrejurarea că procedura de emitere a titlurilor de proprietate nu este finalizată de către reprezentanții comisiei locale tocmai pentru obținerea unor hotărâri judecătorești în favoarea acestora, astfel încât, din probatoriul administrat în cauză urmează să se clarifice gravele erori pe care Ie-a comis atât apelantul, în frauda legii. Un ultim aspect este acela că suprafața de teren despre care face vorbire apelantul este reconstituire la Lg. 18/1991, vechiul amplasament al tatălui lor, iar procesul-verbal de punere în posesie este întocmit în baza sentinței civile nr. 1156 din 22.06.2006 a Judecătoriei P., definitivă și irevocabilă, prin care C. L. P. a fost obligată la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate si înaintarea acesteia Comisiei Județene, încă din anul 2006.
Raportat la cele arătate mai sus și față de motivele invocate în apelul declarat de C. L. P., solicită respingerea apelului declarat de către C. L. P., ca nedovedit și neîntemeiat, si menținerea, ca temeinica si legala, a sentinței civile nr. 3317/11.11.2014.
În drept, invocă Lg.18/1991, Lg. 1/2000, Lg. 247/2005, HG 890/2005.
Intimata C. Municipală de F. F. P. a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a arătat că in data de 17.11.2006 prin procesul verbal nr._ au fost puși in posesie numiții A. M., Ancutei I., Ancutei G., C. Jenita, Astefanoaie O., moștenitori ai autorului Aancute G., cu suprafața de 2100 m teren, situata in intravilan P., ./1, de către C. Locala de F. F. P. potrivit Sentinței civile nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P., rămasa definitiva si irevocabila prin Decizia nr. 1413 din 13.10.2006 a Tribunalului Iași, prin care C. Locala de F. F. P. a fost obligata sa întocmească numiților documentația necesara eliberării titlului de proprietate si sa o înainteze Comisiei Județene Iași pentru suprafața de 2,24 ha teren, cu privire la care li s-a stabilit dreptul de proprietate prin adeverința nr. 6597/1991, fără a se dispune ca punerea in posesie pe un amplasament bine determinat ci, pe raza administrativului M. P.. Pe de alta parte, instanța retine ca vechiul amplasament al suprafeței de 0,21 ha este ocupat de construcții, nefiind liber, astfel ca nu poate fi restituit in natura, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de legea nr. 18/1991. In data de 12.10.2006 in urma unei licitații publice organizate de către Direcția Finanțelor Publice au fost adjudecate de către .., mai multe clădiri in suprafața de 564 mp, 350 mp, 198 mp, de 132 mp, toate situate în municipiul P., ., si care au aparținut in proprietate S.C. AGROMEC VATRA S.A. Având in vedere ca, potrivit Sentinței civile nr. 1946/2009, C. L. al M. P. este obligat sa perfecteze cu ., un contract de concesiune pentru suprafața de 8300mp, teren situat în municipiul P., ., pe care sunt amplasate construcțiile dobândite prin licitație publica, motivat de faptul ca posesia asupra terenului este absolut necesara societății pentru ca acesta sa-si poată desfășura activitatea in bune condiții, C. Locala de F. F. P., a procedat potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din HG nr. 890/2005, cu modificările si completările ulterioare. Astfel, in data de 08.02.2012 prin adresa nr. 2629, doamnei Astefanoaie O., in calitate de reprezentant al numiților A. M., Ancutei I., Ancutei G., C. Jenita, i s-a făcut o oferta de restituire, însoțita de Planul de amplasament, in tarlaua T 47, ., situata in ., pe o suprafața similara, pe un alt amplasament decât cel prevăzut in procesul verbal a cărui anulare se cere, liber, care îndeplinea condițiile prevăzute de legile fondului funciar, demers justificat de încercarea de punere in executare a Sentinței civile nr. 1156/22.06.2006 a Judecătoriei P.. Având in vedere ca in termen de 7 zile de la primire, așa cum era menționat in oferta, nu s-a dat curs acestei proceduri, a apreciat aceasta oferta ca fiind refuzată. Cu privire la ceea ce a reținut instanța de judecata in motivarea sentinței civile nr. 3317/2014, arată că în speța de față nu se poate aplica art. 14 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, deoarece suprafața de teren nu a deservit activității desfășurate în agricultura CAP-ului Vatra P., ci Stațiunii pentru mecanizarea agriculturii căreia i se aplică alte dispoziții legale. De asemenea, deși prin raportul de expertiza se retine ca suprafața de 2100 mp se afla in . cea înscrisa in registrul agricol al autorului pârâților, arată că tarlaua Haznaseni are o suprafața de 70 de hectare, iar beneficiarii procesului verbal de punere în posesie nu au făcut dovada prin înscrisuri sau declarații ale vecinilor, a faptului că acesta este vechiul amplasament așa cum este înscris in procesul verbal de punere in posesie nr._/17.11.2006. Având in vedere aceste considerente, solicită pronunțarea unei hotărâri care sa conducă la stingerea tuturor situațiilor conflictuale dintre părțile litigante și să facă posibilă executarea sentințelor judecătorești cu obligații in sarcina Consiliului L. al M. P..
In drept, invocă Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
În această fază procesuală părțile nu au administrat probe.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată neîntemeiat apelul formulat.
Situația de fapt a fost în mod corect reținută de judecătorul fondului, astfel că nu se mai impune a fi redată în considerentele prezentei decizii. Este cert faptul că procesul-verbal de punere în posesie nr._/17.11.2006, prin care pârâții persoane fizice au fost puși în posesie, a fost întocmit de C. L. de F. F. P. în baza sentinței civile nr. 1156 din 22.06.2006, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr. 1610/2006 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1413/13.10.2006 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/2006 – filele 10, 11 dosar fond), prin care C. L. de F. F. a fost obligată să întocmească documentația necesară eliberării titlului de proprietate și să o înainteze Comisiei Județene Iași de F. F. în vederea finalizării procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în beneficiul pârâților persoane fizice, pentru suprafața de 2,24 ha. Procesul-verbal contestat (fila 14 dosar fond) vizează doar suprafața de 2100 mp teren situat în intravilan P. – T1, P1/1 din totalul de 2,24 ha teren reconstituit pârâților persoane fizice.
Ceea ce se impune în principal a se sublinia este faptul că, nici în fața primei instanțe și nici în această fază procesuală, reclamantul-recurent nu a indicat cazul de nulitate și temeiul legal pe care înțelege să îl invoce în cauză. Dacă legitimarea procesual-activă este fundamentată pe necesitatea punerii în executare a sentinței civile nr. 1946/16.10.2009, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, prin care C. L. al M. P. a fost obligat să încheie cu .. (terț față de prezentul litigiu) un contract de concesiune pentru suprafața de 8300 mp teren situat în ., suprafață ce include și cei 2100 mp cu care pârâții persoane fizice au fost puși în posesie, solicitarea reclamantului de constatare a nulității procesului verbal de punere în posesie încheiat între pârâți nu are un fundament legal.
La momentul punerii în posesie a pârâților, 17.11.2006, suprafața de 2100 mp nu făcea obiectul niciunui litigiu, iar încheierea actului contestat de către C. Municipală P. de F. F. conduce la concluzia că la momentul respectiv suprafața de teren menționată se afla la dispoziția acestei comisii. Este irelevant în cauză faptul că prin hotărârile judecătorești pronunțate nu s-a dispus în mod expres ca punerea în posesie să se facă pe vechiul amplasament atât timp cât scopul legilor fondului funciar este de retrocedare a vechilor proprietăți, cu titlu de excepție fiind prevăzută posibilitatea acordării unui alt amplasament în situația în care vechiul amplasament nu poate fi restituit.
De asemenea, este irelevantă, sub aspectul nulității invocate de reclamantă, oferta de restituire a unui alt amplasament făcută pârâților persoane fizice la aproape 6 ani de la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie.
Ceea ce este relevant în cauză este faptul că după mai bine de 22 de ani de la recunoașterea îndreptățirii pârâților persoane fizice la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,24 ha ( perioadă stabilită în raportat de momentul înregistrării acțiunii ), procedura de reconstituire nu a fost finalizată pentru suprafața de 2100 mp cu care doar teoretic pârâții au fost puși în posesie în 2006, nefiind eliberat titlu de proprietate nici la momentul pronunțării prezentei decizii.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."
În ce privește noțiunea de „bunuri”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că poate acoperi atât „bunurile actuale” cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțele, în baza cărora un reclamant poate pretinde să aibă cel puțin o „speranță legitimă” de a obține folosința efectivă a unui drept de proprietate (Kopecky împotriva Slovaciei [GC], nr._/98, paragraful 35, 28 septembrie 2004).
În speță, hotărârea emisă de C. Județeană Iași de F. F. Iași prin care li s-a recunoscut îndreptățirea pârâților persoane fizice la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 2,24 ha în care este inclusă și suprafața de 2100 mp în litigiu, precum și hotărârile judecătorești care au confirmat acest drept și au impus în sarcina comisiilor obligația de finalizare a procedurii de reconstituire, urmate de întocmirea procesului verbal de punere în posesie pentru suprafața de 2100 m.p., reprezintă elemente care conduc la concluzia că pârâții persoane fizice beneficiază de o „speranță legitimă” de punere efectivă în posesie și de emitere a titlului de proprietate pe suprafața de teren reconstituită. Prin nerespectarea de către comisiile de fond funciar a obligației de a finaliza procedura de reconstituire a dreptului de proprietate și cu privire la suprafața de 2100 m.p. în beneficiul pârâților persoane fizice, aceștia au suferit o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea bunurilor lor, fiind aplicabile în speță garanțiile art. 1 din Protocolul nr. 1, Convenția având drept scop protejarea drepturilor neteoretice sau iluzorii ci concrete și efective (Artico împotriva Italiei, Hotărârea din 13 mai 1980, . nr. 37, pag. 16, paragraful 33 ;a se vedea în acest sens și Cauza C. P. împotriva României, Hotărârea din 30 septembrie 2008, paragrafele 31 și 36 ). Și din această perspectivă acțiunea reclamantului se impune a fi respinsă, instanța neputându-și da concursul în perpetuarea unei situații ce are drept consecință încălcarea dreptului de proprietate al pârâților persoane fizice, situație ce durează oricum de nepermis de mult timp .
În considerarea celor expuse, tribunalul notează că reclamanta apelantă nu a indicat și nici nu probat existența vreunui caz de nulitate a procesului verbal de punere în posesie încheiat de C. Municipală de F. F. P. la data de 17.11.2006, care să justifice admiterea cererii sale. Reținând că soluția primei instanțe este rezultatul corectei interpretări și evaluări a probatoriului administrat și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată neîntemeiate criticile aduse de apelant și, în baza art. 476- 480 alin.1 N.C.P.C va respinge apelul formulat și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul C. L. al M. P. împotriva sentinței civile nr. 3317/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.05.2015.
Președinte, A. M. C. | Judecător, D. M. Pentru judecător aflat în C.O., semnează președintele completului de judecată | |
Grefier, O. S. Pentru grefier aflat în C.O., semnează Grefierul șef al Secției I Civilă |
Red. A.M.C.
Tehn. M.M.D.
9 ex./31.07.2015
Judecător fond N. - E. P.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 417/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 616/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
