Contestaţie la executare. Decizia nr. 173/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 173/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 30 Ianuarie 2013
Președinte - O. L.
Judecător M. A.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIE Nr. 173/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenta S. M., recurent M. M. și pe intimat D. C., intimat . C. JUDEȚEANĂ DE P. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică ,la prima strigare a cauzei, se prezintă avocat T. R. pentru intimata D. C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care; avocat T. pentru intimata D., învederează instanței că a luat legătura cu apărătorul recurentului M. M., care i-a adus la cunoștință faptul că, clientul său nu dorește să timbreze cererea de recurs.
Având în vedere acest aspect,solicită instanței a constata că cele două recursuri declarate sunt netimbrate, prin urmare solicită anularea recursurilor ca netimbrate, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Precizează că nu mai poate rămâne în sala de judecată drept pentru solicită a se primi concluziile sale.
În condițiile în care, până la terminarea ședinței de judecată, se vor prezenta recurenții și vor face dovada achitării taxei de timbru, solicită respingea recursurilor, de asemeni cu cheltuieli de judecată.
Instanța lasă strigarea cauzei la ordine.
La a doua strigare a cauzei, la ordine, lipsă părțile.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față: Prin sentința civilă nr._ din 17.05.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Admite în parte contestațiile la executare conexate formulate de către contestatorii S. M., cu domiciliul procedural ales la . mun. Iași, .. 10, jud. Iași și M. M., cu domiciliul în mun. Iași, .. 20, jud. Iași în contradictoriu cu intimata D. C., cu domiciliul în mun. Iași, ., jud. Iași, cu citarea terților popriți . sediul în mun. Iași, .. 10, jud. Iași și C. Județeană de P. Iași, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași.
Îndreaptă actele de executare din dosarul de executare nr. 1178/2011 până la concurența sumei de 2725,3 lei, sumă obținută prin reducerea cheltuielilor de executare.
Lămurește întinderea titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 676/ca din 03.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția comercială și contencios administrativ în dosarul cu nr._ în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina reclamanților va fi suportată de către aceșția în solidar.
Stabilește restituirea cauțiunii depuse de contestatorul M. M., consemnată cu recipisa nr._/1 . nr._ sub numărul de ordine 586/2012 în condițiile prevăzute de art. 723ind1 alin. 3 C. pr. Civ.
Compensează cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 100 lei (50 lei pentru fiecare contestator) și îi obligă pe aceștia la plata diferenței de 500 lei către contestatoare (câte 250 lei fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător.”
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut că: „Prin sentința nr. 676/ca/03.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ (filele 16-17), s-a constatat perimată acțiunea formulată de către reclamanții Miosii M., S. M., S. V., S. A., V. D., L. S., C. D., Schitu Tărâța împotriva pârâților Municipiul Iași, Consiliul Local al Municipiului Iași și D. C., cu obligarea reclamanților la plata către pârâta D. C. a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza acestei sentințe, creditoarea, D. C. a formulat prin intermediul B. A. C. cerere de încuviințare a executării silite împotriva debitorilor M. M. și S. M., cerere încuviințată de către instanță prin încheierea pronunțată de către Judecătoria Iași la data de 16.12.2011 în dosarul cu nr._/245/2011 iar executorul judecătoresc a procedat la emiterea somaților din data de 25.01.2012 și a adreselor de înființare poprire pentru reținerea veniturilor periodice ale contestatorilor de la aceeași dată și înscrisuri aflate la filele 54-55 din dosarul de executare, precum și a procesului verbal de stabilire a cheltuielilor de executare aflat la fila 34 din dosar, înscrisuri comunicate contestatorilor la data 30.01.2012, respectiv, 25.01.2012, potrivit dovezii de primire și a procesului-verbal de predare existente la filele 61-62 din dosarul de executare.
În acord cu prevederile art. 399 Cod procedură civilă „ împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281ind. 1 C. pr. civ., se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.”
Legiuitorul prevede de asemenea, în alineatul 2 al aceluiași articol faptul că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau efectuarea unui act atrage sancțiunea anulării.
În cazul în care executarea este îndreptată împotriva unui act de executare ce nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac.
Referitor la obiectul prezentei contestații la executare se poate observa că acesta este reprezentat de o hotărâre judecătorească, și anume, sentința nr. 676/ca/03.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ (filele 16-17).
Analizând în detaliu criticile invocate de către contestatori se poate observa că ele se referă în mod evident atât împotriva executării silite, valorificând elemente ce țin de procedura reglementată de cod cu privire la efectuarea actelor de executare, a stabilirii cheltuielilor de executare sau a producerii de prejudicii prin continuarea executării silite cât și împotriva titlului executoriu fiind necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicare acestuia.
Contestatorii sunt în măsură să justifice un interes personal în prezenta cauză, fiind persoanele ce figurează în calitate de debitori în somațiile de plată și titlul executoriu întocmite de către intimată.
Cu privire la apărările formulate de contestatori, instanța constată că acestea se referă în primul rând la titlul executoriu în baza căruia s-a început urmărirea silită. Aceștia apreciază că în mod eronat s-a început urmărirea pentru întreaga sumă de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată potrivit sentinței menționate anterior împreună cu suma de 898,90 lei cu titlu de cheltuieli de executare, întrucât prin sentința nr. 676/ca/03.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția Comercială și de C. Administrativ în dosarul nr._ nu s-a prevăzut obligarea la plată, în solidar, a reclamanților pentru întreaga sumă.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că în acest caz, devin aplicabile dispozițiile art. 1003 C. civ, fiind în prezența unei fapte săvârșite de către reclamanți care a dus la producerea unui prejudiciu pârâților, prejudiciu ce constă în suportarea de către aceștia a cheltuielilor de judecată, reclamanții fiind cei aflați în culpă (art. 274 C. pr. civ.), prevederile menționate anterior stipulând că în situația în care delictul sau cvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt ținute solidar pentru despăgubire. Nu se poate vorbi despre un alt temei al culpei reclamanților, hotărârea pronunțată nesoluționând problema supusă judecății, ci doar constatând perimată acțiunea introdusă de către reclamanți, evident, din culpa acestora.
Astfel că, dispozițiile art. 277 C. pr. civ., care stabilesc că în situația în care sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, aceștia vor fi obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu interesul ce are fiecare sau după felul raportului de drept dintre ei sunt aplicabile, raportul de drept în ceea ce privește cheltuielile de judecată fiind unul izvorât din răspunderea delictuală.
Prin urmare, pentru aceste considerente, instanța urmează a lămuri întinderea titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 676/ca din 03.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția comercială și contencios administrativ în dosarul cu nr._ în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina reclamanților va fi suportată de către aceștia în solidar.
În ceea ce privește apărările contestatoarei S. M. referitoare la renunțarea sa la judecată în dosarul cu nr._/245/2008 și netemeinicia soluției de obligare a acesteia la plata cheltuielilor de judecată în dosarul nr._, dosar ce a fost declinat de către Judecătoria Iași ulterior înregistrării separate sub nr._/245/2009, ca urmare a disjungerii capătului de cerere privind obligarea pârâților la modificarea planului cadastral al Primăriei, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 399 alin. 3 C. pr. civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede o altă cale de atac. Prin urmare, atât timp cât titlul executoriu în baza căruia s-a început executarea silită este o hotărârea judecătorească, partea nu mai poate invoca motive ce țin de temeinicia și legalitatea titlului executoriu. Pentru aceste considerente, va respinge aceste apărări, ca neîntemeiate.
Cu referire la inexistența unei somații comunicate debitoarei S. M. privind executarea silită, instanța constată că, în conformitate cu prevederile art. 454 alin. 1 C. pr. civ., poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane, și anume, terțului poprit, legiuitorul impunând emiterea acestei somații în alte cazuri mai puțin cele în care executarea începe prin înființarea popririi asupra veniturilor periodice ale debitorilor.
Privitor la apărările contestatorului M. M. referitoare la înființarea a două popriri pe numele ambilor contestatori cu privire la întreaga sumă de 2898,90 lei, fapt ce duce la recuperarea unui debit de 5797,8 lei, instanța reține că aceste argumente sunt nefondate, în cazul obligațiilor solidare, oricare dintre debitori putând fi urmăriți pentru întreaga sumă iar plata efectuată de unul din ei îl va libera și pe celălalt. Prin urmare, chiar dacă poprirea este înființată pentru întreaga sumă de 2898,90 lei, totuși în conformitate cu dispozițiile art. 371ind. 1 C. pr. civ., executarea silită va avea loc în oricare din formele prevăzute de lege până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu și a cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește necomunicarea înștiințării de poprire contestatorului M. M. la domiciliul din ., ci la cel din mun. Iași, ., ., ., instanța reține că lipsa comunicării înștiințării instituirii măsurii popririi asupra veniturilor sale periodice nu duce în mod automat la nelegalitatea actelor de executare ulterioare întocmite în cauză, ci contestatorul trebuie să sufere o vătămare. Instanța reține că acesta a luat cunoștință de măsura luată prin reținerea unei sume de bani din pensia lunară și a avut posibilitatea de a formula contestație la executare împotriva atât a titlului executoriu cât și a tuturor actelor de executare emise în cadrul procedurii de executare silită, chiar legiuitorul stabilind în cuprinsul dispozițiilor art. 401 C. pr.civ., că în situația popririi înființate asupra unor venituri periodice, termenul de contestație pentru debitor poarte începe cel târziu la data efectuării primei rețineri din aceste venituri de către terțul poprit.
Astfel, anularea actelor de executare pentru acest motiv este condiționată de producerea unei vătămări contestatorului în condițiile art. 105 alin. 2 C.pr.civ., vătămare pe care însă acesta nu a dovedit-o.
Având în vedere că scopul emiterii înștiințării de poprire îl reprezintă aducerea la cunoștința debitorului cu privire la trecerea la executarea silită în caz de neconformare titlului executoriu, singura vătămare ce s-ar fi putut produce acestuia, prin necomunicarea înștiințării la domiciliul său, ar fi fost imposibilitatea luării la cunoștință despre conținutul acestui act de executare și al titlului executoriu. Or, contestatorul a putut efectiv formula contestație la executare în termenul legal de 15 zile, fapt ce rezultă din chiar cuprinsul acțiunii, având și posibilitatea efectuării plății, în situația în care considera că se impunea.
În ceea ce privește apărările contestatoarei S. M. referitoare la cheltuielile de executare, instanța reține că aceste sume pot fi stabilite de către executorul judecătoresc raportându-se la onorariile maximale prevăzute în Anexa la HOTARAREA nr. 2 din 17 februarie 2007 a UNIUNII NATIONALE A EXECUTORILOR JUDECATORESTI, privind completarea Statutului Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti. Potrivit procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, instanța constată că onorariul pentru redactarea adreselor, emiterea somațiilor și a adreselor de înființare poprire pentru fiecare terț poprit raportat la numărul acestora din dosarul de executare depășește onorariul maximal, întrucât nu s-au emis somații pentru toți debitorii și adrese de înființare poprire doar cu privire la veniturile a doi dintre ei iar în ceea ce privește onorariul executorului pentru încuviințarea executării silite, acesta nu este prevăzut de lege.
Referitor la susținerile contestatorului M. M. privitoare la afectarea nivelului de trai în cazul executării silite, instanța reține că aceste apărări sunt nefondate, faptul că debitorul are de achitat rate lunare în baza unor contracte de credit nu împiedică executarea acestuia în condițiile dispozițiilor art. 409 C. pr. civ. Mai mult, instanța constată că veniturile lunare din pensie ale acestuia sunt de aproximativ 2000 lei iar debitul pentru care este urmărit este de 2898,90 lei.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite în parte contestațiile la executare conexate formulate de către contestatorii S. M. și M. M. în contradictoriu cu intimata D. C., cu citarea terților popriți . C. Județeană de P. Iași și a îndrepta actele de executare din dosarul de executare nr. 1178/2011 până la concurența sumei de 2725,3 lei, sumă obținută prin reducerea cheltuielilor de executare.
De asemenea, instanța urmează a lămuri întinderea titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 676/ca din 03.05.2011 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția comercială și contencios administrativ în dosarul cu nr._ în sensul că obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilită în sarcina reclamanților va fi suportată de către aceștia în solidar.
Raportat la soluția pronunțată de către instanță asupra cererii de suspendare a executării silite, instanța va stabili restituirea cauțiunii depuse de contestatorul M. M., consemnată cu recipisa nr._/1 . nr._ sub numărul de ordine 586/2012 în condițiile prevăzute de art. 723ind1 alin. 3 C. pr. Civ.
Întrucât acțiunea urmează a fi admisă în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 276 C. pr. Civ., compensând cheltuielile de judecată până la concurența sumei de 100 lei (50 lei pentru fiecare contestator) și obligându-i pe aceștia la plata diferenței de 500 lei către intimată (câte 250 lei fiecare), cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu apărător, potrivit chitanțelor depuse la dosar nr._ din 05.03.2012 și_ din 08.03.2012.”
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal contestatorii S. M. și M. M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul M. M. a invocat faptul că sentința pronunțată este dată cu încălcarea normelor privind principiul disponibilității instanței, cu încălcarea dispozițiilor privind nulitatea actelor de executare și cu o interpretare greșită a dispozițiilor legale privind solidaritatea datoriei.
Recurenta S. M. a invocat faptul că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut întrucât s-a dispus lămurirea titlului executoriu fără ca vreuna dintre părți să fi solicitat acest lucru.
Prin rezoluția președintelui completului de judecată a fost fixată taxa de timbru și timbrul judiciar aferente cererilor de recurs, iar recurenții au fost citați în mod legal la domiciliul indicat de aceștia cu mențiunea că trebuie să achite fiecare o taxă judiciară de timbru în valoare de 97 RON și un timbru judiciar de 0,3 lei.
Cum la termenul de judecată 12.12.2012 recurenții nu au făcut dovada achitării taxelor de timbru puse în vedere ,instanța a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a recursurilor.
Potrivit disp.art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997 neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit,se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Coroborând dispozițiile prezentului articol cu disp.art.11 din Legea 146/1997 Tribunalul urmează a anula cererea de recurs menținând ca legală și temeinică și legală sentința recurată. Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrate recursurile formulate de S. M. și M. M. împotriva sent.civ.nr._/17.05.2012 a Judecătoriei Iași,sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei D. C. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 30.01.2013.
Președinte, O. L. | Judecător, M. A. | Judecător, C. C. S. |
Grefier, I. B. |
Red. O.L.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./18.04.2013
Judecător fond D. L. M. Ș.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 204/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 68/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
