Contestaţie la executare. Decizia nr. 1374/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1374/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 1374/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Mai 2013
Președinte – C. C. E.
Judecător – M. D.
Judecător F. E. C.
Grefier -M. Getuța
Decizia civilă Nr. 1374
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta A.N.A.F.- DIRECȚIA G. A FINANȚELOR P. IAȘI împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată . P. L. J. N. O. M., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 24.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi ,31.05.2013, când,
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._ contestatoarea . a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimat A. DGFPJ Iași să dispună anularea deciziei de instituire a măsurii asigurătorii AIF_/21.12.2011, anularea procesului verbal de instituire a sechestrului asigurător pentru bunurile mobile nr. 2114/10.01.2012 și a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești instituite prin adresa 1162/11.01.2012 precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației împotriva deciziei de impunere nr. F IȘ 1482 din 23.12.2011 cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt arată contestatoarea că în urma inspecției fiscale din 18.10.2011 s-a emis decizia de impunere F IS 1482 din 23.12.2011 act administrativ fiscal ce dispune în mod netemeinic și nelegal obligarea la plata sumei de 870.731 lei. Împotriva deciziei a formulat, în termen contestație. La data de 21.12.2011 s-a emis și decizia contestată în prezenta cauză emițându-se în baza ei procesul verbal de sechestru asupra bunurilor mobile și poprirea asupra disponibilităților bănești.
Potrivit dis part. 129 cod proc fiscală împotriva deciziilor prin care se iau măsuri asigurătorii cel interesat poate formula contestație în temeiul dis part. 172 și 173 cpf.
Conform deciziei AIF_/20.12.2011, A. a motivat necesitatea luării măsurilor pe situația conflictuală dintre asociați, respectiv pe faptul că aceștia sunt angrenați în multiple litigii, proces de divorț, proces de partaj, reclamanții de vătămare corporală. Argumentele sunt speculative și eronate. La firmă există doi asociați I. P. cu 75% din acțiuni și fost sa soție I. M. cu 25% din acțiuni iar între aceștia nu există nici un litigiu. Este adevărat că este despărțit de soția sa dar procesul s-a soluționat definitiv,pe cale amiabilă la un singur termen de judecată la care s-a soluționat și cererea de partaj. Relațiile cu aceasta au rămas amiabile motiv pentru care a și păstrat numele și a rămas angajat al firmei și acționar.
În contextul celor arătate susținerile intimatei sunt mincinoase.
Mai arată contestatoarea că societatea și-a achitat obligațiile fiscale încă de la înființare, prin decizie, în urma controlului stabilindu-se contribuții suplimentare.
Deoarece nu există nici un indiciul al intenției de sustragere a bunurilor de la executare solicită admiterea contestației și anularea actelor prin care s-au instituit măsurilor asigurătorii.
În drept a invocat dis part. 172/174 cod proc fiscală.
Legal citată intimata a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare. Susține că decizia de instituire a măsurii asigurătorii AIF_/21.12.2011, procesului verbal de instituire a sechestrului asigurător pentru bunurile mobile nr. 2114/10.01.2012 și poprirea asigurătorie asupra disponibilităților bănești instituite prin adresa 1162/11.01.2012 au la bază dis part. 129 cod proc. fiscală, că s-au emis în baza referatului organului fiscal și cu respectarea dispozițiilor legale incidente respectiv codul fiscal, Ordinul A. 2605/2010 și Ordinul MF 585/2005.
În susținerea contestației contestatoarea a depus în copie balanță de verificare pe luna noiembrie 2011, sentința civilă nr. 589 din 11 ian 2011.
P. sentința nr._/01.06.2012 Judecătoria Iași a admis contestația la executare și a dispus anularea deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. AIF -_/21.12.2011 și procesul verbal de sechestru asiguratoriu pentru bunurile mobile nr. 2114/10.01.2012 și a popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești instituite prin adresa nr. 1162/11.01.2012.
În motivarea acestei soluții prima instanță a reținut următoarele argumente:
,,Ca urmare a efectuarii inspectiei fiscale, s-au stabilit sume suplimentare de plată catre bugetul de stat in sarcina contestatoarei, 160.000 lei debit și 84.928 lei majorări provenite din neimpozitarea venitului reprezentând anularea datoriei societății față de Asociatul I. P. în sumă de 1.000.000 lei
P. decizia de instituire a masurilor asiguratorii nr. AIF_/21.12.2011 DGFP Iasi a dispus instituirea masurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile stocuri marfă și stocuri piese precum și instituirea popririi asigurătorii asupra disponibilităților bănești ale societății la RIB SA.
În motivarea deciziei de instituire a masurilor asiguratorii, se arata există indicii elemente care indică pericolul ca debitorul să se sustragă, săpă ascundă ori să își risipească patrimoniul periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, respective situația conflictuală dintre asociați care sunt angrenați în multiple litigii
Potrivit art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003: Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
(5) Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii trebuie motivată și semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Conform Ordinului 2605 din 21 octombrie 2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectiva a masurilor asiguratorii prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala:
2. Atributii
2.1. Organul de control prevazut la pct. 1.1 lit. a) poate dispune masuri asiguratorii ori de cate ori sunt indicii ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea, in urmatoarele situatii:
e)in urma constatarii unor acte si fapte care pot constitui infractiuni de evaziune sau frauda fiscala, in cazul carora prejudiciul nu a fost stabilit prin acte administrative fiscale de impunere, potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 91/2003 privind organizarea Garzii Financiare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 132/2004, cu modificarile si completarile ulterioare;
b) in situatia in care au fost stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;
c) in situatia in care urmeaza sa fie stabilite obligatii fiscale cu ocazia actiunii de control prin acte administrative fiscale de impunere;
d) daca sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a raspunderii solidare dupa emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare;
e) in cazul in care sunt indeplinite conditiile pentru deschiderea procedurii de atragere a raspunderii solidare inainte de emiterea deciziei de atragere a raspunderii solidare.
Rezulta ca masurile asiguratorii pot fi dispuse ori de cate ori sunt indicii ca exista pericolul ca debitorul sa se sustraga, sa isi ascunda ori sa isi risipeasca patrimoniul, periclitand sau ingreunand in mod considerabil colectarea creantelor fiscale.
In speță, intimata DGFP Iasi a indicat ca indicii concrete ale faptului că societatea are intentia de a se sustrage de la plata obligatiilor la bugetul general consolidat sau sa prejudicieze bugetul prin ascunderea sau risipirea patrimoniului faptul că între asociați există multiple litigii.
Contestatoarea a depus la dosar copia sentinței de divorț din 11.01.2011, din care rezultă că asociații societății au divorțat prin acord la data indicată și au partajat prin bună învoială bunurile comune astfel încât susținerea situației conflictuale dintre asociați motivată de existența dosarelor de divorț, partaj nu este reală, asociații divorțând și partajând cu un an înainte de a se stabili obligația suplimentară de plată către bugetul de stat.
Astfel, critica contestatoarei in sensul ca nu exista o stare de pericol este justificata.
In consecinta, instanta retine ca masura asiguratorie astfel dispusa, s-a luat cu incalcarea dispozitiilor legale cuprinse in art. 129 C.proc.fisc, nefiind facuta dovada ca masura a fost necesara in scopul garantarii executarii creantei si ca aceasta era singura masura posibila in acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata A. DGFPJ Iași arătând că soluția este nelegală atât timp cât a dovedit existența pericolului sustragerii, ascunderii sau risipirii patrimoniului de către debitor, necesitatea instituirii sechestrului rezultând din diminuarea bazei impozabile și implicit a obligațiilor de plată la bugetul de stat prin neînregistrarea veniturilor impozabile.
Intimata . a depus concluzii scrise în care a invocat excepția lipsei calității procesual active a recurentei Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași, aceasta neputându-se subroga în drepturile DGFP Iași, acestea având competența de la colectare la bugete diferite.
A mai solicitat respingerea recursului întrucât nu există dovezi privind sustragerea sau risipirea patrimoniului atât timp cât divorțul și partajul au avut loc prin accord cu 1 an înainte de a se stabili obligația de plată suplimentară la bugetul de stat; în plus măsurile asiguratorii impuse au dus la blocarea completă aactivității de comerț a firmei.
În ce privește excepția lipsei calității procesual active a Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași, aceasta urmând a fi respinsă întrucât această instituție nu stă în process în nume propriu ci în calitate de reprezentant al A., funcționând ca structură în sobordinea acesteia, A. alegând ca pe parcursul procesului să fie reprezentată fie de DGFP fie de AFP Iași. De asemenea o parte din actele de executare și măsurile asiguratorii au fost emise de A. prin DGFP Iași iar o altă parte prin AFP Iași.
Pe fondul cauzei, instanța de recurs, analizând actele și lucrările dosarului constată că recursul este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Potrivit art. 129 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003: Se dispun măsuri asigurătorii sub forma popririi asigurătorii și sechestrului asigurătoriu asupra bunurilor mobile și/sau imobile proprietate a debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, când există pericolul ca acesta să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea.
Acest pericol trebuie să rezulte din suficiente date obiective suplimentare faptelor care au născut creanța fiscală, nefiind suficientă invocarea a însăși faptei prin care s-a stabilit creanța fiscală. Or, recurenta se limitează la a invoca ,,diminuarea bazei impozabile și implicit a obligațiilor de plată la bugetul de stat prin neînregistrarea veniturilor impozabile’’ ceea ce reprezintă însăși fapta pentru care s-a stabilit obligația de plată.
În ce privește divorțul și partajul soților asociați, așa cum au arătat și aceștia prin contestația la executare, acestea au avut loc prin bună învoială cu mult timp înainte de stabilirea obligației de plată, astfel încât nu exiistă vreun indiciu privind intenția de risipire sau sustragere a patrimoniului de la executare.
În consecință în mod corect a apreciat prima instanță că masura asiguratorie astfel dispusa, s-a luat cu incalcarea dispozitiilor legale cuprinse in art. 129 C.proc.fisc, nefiind facuta dovada ca masura a fost necesara in scopul garantarii executarii creantei si ca aceasta era singura masura posibila in acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a Administrației Finanțelor P. a Municipiului Iași, invocată de intimată.
Respinge recursul formulat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Finanțelor P. a Municipiului Iași împotriva sentinței civile nr._/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.05.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C.C.E M.D. F.E.C. M.G.
Red./Tehnored. M.D.
2 ex/ 13.06.2013
Jud. fond. R. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1358/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2475/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
