Pretenţii. Decizia nr. 456/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 456/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Februarie 2013
Președinte - M. A.
Judecător S. M.
Judecător M. M.
Grefier I. B.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 456/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurentul M. V. - LA C. DE P. „SF. C. P." și pe intimat C. DE P. „SF. C. P.” P. DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI, având ca obiect reziliere contract acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura este completă, prin afișare la ușa instanței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare cu privire la netimbrarea cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 5926/16.03.2012 Judecătoria Iași a admis acțiunea formulată de reclamanta Direcția de Asistență Comunitară – C. de P. Sf. Cuvioasă P. în contradictoriu cu pârâtul M. V.., s-a dispus rezilierea contractului pentru acordarea de servicii sociale nr._ din 03.01.2011 și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1984 lei, reprezentând contribuție de întreținere pentru perioada mai-august 2011.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că la data de 03.01.2011 între C. de P.” Sf. C. P.” Iași în calitate de furnizor de servicii sociale și pârâtul M. V., în calitate de beneficiar, a fost încheiat un contract, având ca obiect asigurarea asistenței sociale în sistem rezidențial pentru cel din urmă, în perioada 01.01._12, în baza căruia acesta beneficia de serviciile prevăzute de art. 2 din Cap.II din contract, cu obligația corelativă a pârâtului de a plăti contribuția la întreținere, după cum se stipulează în art. 1 Cap.III respectiv art.3 Cap.IX din contract. În același timp, la Cap-XII - Rezilierea contractului se prevede în art.1 pct.c că aceasta poate interveni în cazul neachitării timp de 2 luni consecutiv a contribuției de întreținere, ce a fost stabilită la suma de 511,00 lei lunar prin art.1 din HCLM Iași nr.59/2011.
Din înscrisurile dosarului, inițiat de către reclamanta Direcția de Asistență Comunitară Iași, în calitate de ordonator secundar de credite ce asigură finanțarea Căminului de P.” Sf. C. P.”, aflat în subordine, potrivit disp. Legii nr.17/2000, reiese faptul că pârâtul, beneficiar al serviciilor sociale menționate în contract a fost somat să achite contravaloarea contribuției la întreținere restantă, prin adresa nr. 459/04.07.2011 și notificarea nr._/18.08.2011, pe care le-a semnat de primire, fiindu-i adusă la cunoștință totodată și intenția conducerii Căminului de a solicita rezilierea contractului și evacuarea sa în cazul nerespectării obligației de plată (f.5-6), fără ca M. V. să se conformeze iar din referatul Căminului de P. anexat precizărilor depuse la dosar (f.4) și situația anexată (f.11) reiese faptul că pentru perioada mai-august 2011 acesta datorează suma de 1984 lei cu titlu de restanță la contribuția de întreținere.
Potrivit prev. art. 1020 C.civ, aplicabil pe durata derulării contractului părților:” Condiția rezolutorie este subinteleasa totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din pãrți nu îndeplinește angajamentul sau.”, iar art.1021 prevede că: ” Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința cãreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa sileasca pe cealaltã a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceara înaintea justiției, care, dupã circumstanțe, poate acorda un termen partii acționate.”
În acest context instanța apreciază, din coroborarea înscrisurilor dosarului cu atitudinea de pârâtului care a recunoscut existența debitului, faptul că a fost dovedită existența raporturilor juridice dintre părți precum și nerespectarea obligației de plată a contravalorii contribuției la întreținere pe perioada derulării acestuia de către M. V., cu ignorarea principiilor de drept consacrate de disp. art. 969 și art. 970 C.civ, astfel că, fiind îndeplinită condiția rezilierii contractului prevăzută de Cap.XII alin.1 lit.c, va admite acțiunea reclamantei, va dispune rezilierea contractului pentru acordarea de servicii sociale din 03.01.2011 încheiat cu pârâtul și-l va obliga să plătească reclamantei suma de 1984 lei, reprezentând contravaloare contribuție de întreținere neachitată în baza contractului menționat, datorată pentru perioada mai-august 2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâtul M. V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
P. rezoluția președintelui completului de judecată s-a pus în vedere recurentului să achite 82,34 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune.
Recurentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, astfel încât la termenul din 27.02.2013 instanța a pus în discuția părților excepția nulității recursului pentru netimbrare.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției invocate, tribunalul constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Legea 146 din 1997 prevede la art.1 faptul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru.Art.20 prevede faptul că taxele de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată pâna la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii - al.3. În același sens, art.35 al 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii 146 din 1997.
Conform art. 11 alin 1cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din
taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.”
Și în ceea ce privește achitarea timbrului judiciar dispozițiile legii sunt imperative-O.G.32 din 1995, art.3, al.1,al.2, art.9al.2 prevăd faptul că cererile de chemare în judecată adresate instanțelor de judecată se timbrează cu timbru judiciar, nerespectarea acestor dispoziții fiind sancționate conform legii 146 din 1997.
Deși recurentului i s-a pus în vedere achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar conform actelor normative menționate, acesta nu s-a conformat, motiv pentru care tribunalul va anula recursul ca fiind netimbrat conform art. 312 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul M. Vasilei împotriva sentinței civile nr. 5926 din 16.03.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,GREFIER,
M.A M.S. M.M. I.B.
Red/Tehnored – MS./.M.S
2 ex – 07.06.2013
Jud fond: T. M. G.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 1496/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1376/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
