Fond funciar. Decizia nr. 1475/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1475/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 1475/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 Iunie 2013
Președinte – C. C. E.
Judecător – M. D.
Judecător F. E. C.
Grefier -M. Getuța
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1475
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenți CEREȘANU C., CEREȘANU V. I., împotriva sentinței civile nr. 51/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria H., intimată C. Județeană Iași pentru S. D. de Proprietate, având ca obiect fond funciar anulare hot. .>
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 24.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data 31.05.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 07.06.2013, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi 10.06.2013 când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 51/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria H. a fost admisă în parte plângerea formulată de reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. I. în contradictoriu cu pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate Iași și s-a dispus anularea hotărârii nr. 1659/27.04.2010 emisă de pârâtă și reconstituirea pe cale judecătorească pe numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 14,2013 ha teren imaș situat pe raza comunei Gropnița județul Iași. De asemenea, prin aceeași sentință civilă au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situat pe raza comunei Gropnița județul Iași și la obligarea pârâtei la emiterea titlul de proprietate pentru această suprafață de teren.
P. a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că la data de 27.04.2010, C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a emis hotărârea nr. 1659 prin care a invalidat propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar Gropnița nr. 4/15.01.2008 de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 14,2013 ha teren pășune, în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanți privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 50 ha teren situat pe raza comunei Gropnița județul Iași.
A mai reținut instanța de fond că reclamanții au dreptul la reconstituirea pe cale judecătorească a dreptului de proprietate privind suprafața de 14,2013 ha teren imaș situat pe raza comunei Gropnița județul Iași. În ceea ce privește calitatea de moștenitor a reclamanților, s-a reținut că reclamanții sunt moștenitorii petentului decedat Cereșanu C. N., conform certificatului de moștenitor nr. 75/23.07.2009. Totodată, conform certificatului de moștenitor nr. 24/29.01.2008, petentul decedat Cereșanu C. N. a moștenit pe defunctul Cereșanu G. C. și defuncta Cereșanu A.. Analizând testamentul din data de 20.04.1943, instanța a stabilit că defunctul M. N. Ș. a dispus prin legat universal ca întreaga sa avere să revină nepoatei sale, Cereșanu A.. Prin sentința civilă nr. 308/2008, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 872/20.05.2009 a Curții de Apel București, a fost respinsă acțiunea de revocare a legatului universal menționat.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că proprietarul M. Ș. a fost expropriat în temeiul Legii pentru reforma agrară nr. 187/1947 de suprafața totală de 339 ha și 9530 m.p. teren dintr-un total de teren de 389,9530 ha. Astfel, analizând procesul verbal nr. 167/31.01.1946, instanța a constatat că a fost lăsată o cotă în proprietatea acestuia de 50 ha, reprezentând diferența dintre 389,9530 ha și 339,9530 ha. Totodată, această suprafață totală de 50,00 ha teren a fost reconstituită deja lui Bouffe Roger Georges C., în calitate de moștenitor al defunctului M. Ș.. Conform hotărârii Comisiei Județene de Fond Funciar Iași de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 268/21.12.2000, au fost eliberate titlurile de proprietate nr._/22.08.2002 cu suprafața totală de 5,1387 ha teren și nr._/19.03.2007 cu suprafața totală de 44,8613 ha teren.
Prima instanță a mai reținut și faptul că din cuprinsul contractului de vindere-cumpărare nr._/27.09.1937 rezultă că defunctul M. N. Ș., autorul reclamanților, a cumpărat de la C. L. Gatoscki suprafața de teren de 14,2013 ha imaș situat pe moșia Mălăești în continuarea islazului comunal. Acest contract este vorba un contract distinct și care trebuie să-și găsească eficiență în reconstituirea legală și totală a dreptului de proprietate pe numele autorului reclamanților.
În ceea ce privește certificatul nr. 621/01.08.1940 (formă tehnoredactată) și certificatul nr. 621/01.08.1940 (formă olografă), invocate de către reclamanți în susținerea îndreptățirii lor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 100 ha pășune sau fâneață, instanța de fond a reținut că acestea sunt acte de proprietate ce reprezintă situația existentă la nivelul anului 1940, deci înainte de momentul exproprierii. Or, în legătură cu această suprafață de teren, reclamanții nu au făcut dovada exproprierii autorului lor sau că, la momentul exproprierii, mai exista această suprafață de teren în patrimoniul autorului reclamanților. Analizând procesul verbal încheiat la data de 05.05.1948, deci 8 ani mai târziu după emiterea certificatelor invocate de reclamanți, rezultă că, la această dată, din proprietatea lui M. Ș. mai rămăsese suprafața de 14 ha ce lega trupul D. cu restul moșiei, suprafață care era afectată islazului comunal.
În consecință, s-a reținut de către instanța de fond că din toate probele administrate în cauză rezultă că reclamanții au făcut dovada în parte a îndreptățirii lor la reconstituirea pe cale judecătorească a dreptului de proprietate, respectiv numai pentru suprafața de 14,2013 ha teren imaș situat pe raza comunei Gropnița județul Iași, fiind întemeiată astfel cererea privind anularea hotărârii nr. 1659/27.04.2010 emisă de către pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași.
Cât privește capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situați pe raza comunei Gropnița județul Iași și la emiterea titlul de proprietate pentru această suprafață de teren, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991, instanța de fond a reținut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, prin referatul de validare al Comisiei Locale de Fond Funciar Gropnița județul Iași s-a propus validarea acestei suprafețe de teren prin acordare de despăgubiri, respectiv prin înscrierea în anexa nr. 23 despăgubiri, deoarece nu mai există teren aflat la dispoziția comisiei locale. În ceea ce privește modalitatea concretă de reconstituire (în natură sau prin echivalent) această operațiune este atributul exclusiv al Comisiei Locale de Fond Funciar Gropnița, comisie care s-a și pronunțat în sensul imposibilității reconstituirii în natură conform solicitărilor reclamanților.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. I. și pârâta C. Județeană Iași de Fond Funciar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. I. au susținut că au făcut dovada calității de moștenitor, precum și a îndreptățirii la reconstituirea întregului drept de proprietate după autorul M. Ș., pentru suprafața de teren având categoria de folosință pășune și fâneață de 100 ha, limită prevăzută de dispozițiile Legii nr. 193/2007. Instanța de fond, prin sentința recurată, a admis în parte plângerea formulată și a dispus anularea hotărârii nr. 1659/27.04.2010 emisă de către pârâta C. Județeană de Fond Funciar Iași și reconstituirea pe cale judecătorească pe numele reclamanților a dreptului de proprietatea asupra suprafeței de 14.2013 ha teren imaș situat pe raza comunei Gropnița județul Iași, respingând ca neîntemeiate capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situați pe raza comunei Gropnița și obligarea pârâtei la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren.
Or, susțin reclamanții că sentința civilă nr. 51/2013 este nelegală și netemeinică.
Astfel, dispozițiile art. 1 – 3 alin. 2 din Legea nr. 193/2007 au în vedere categoria juridică actuală a vechiului amplasament și nu categoria de folosință a terenului la data exproprierii. În anul 1948, autorul M. Ștetanescu a fost expropriat în temeiul legii pentru reforma agrară nr. 187/1947 de suprafața totală de 339 ha și 9530 m.p. teren dintr-un total de teren de 389,9530. Din această suprafață, 14,2013 ha făceau parte, în momentul exproprierii, din categoria pășune și fâneață. Instanța de fond, prin sentința civilă recurată, a luat în considerare doar această suprafață de 14,2013, deși dispozițiile art. 1 – 3 alin. 2 din Legea nr. 193/2007 au în vedere categoria juridică actuală a vechiului amplasament și nu categoria de folosință a terenului la data exproprierii. În consecință, nu era nevoie ca la data exproprierii terenul să aibă destinația de pășune și fâneață, ci stabilirea dreptului de proprietate este condiționată de categoria de folosință actuală a terenului solicitat. Totodată, atât timp cât pârâta nu a făcut dovada contrară, în sensul că în vechiul amplasament nu există la acest moment 50 ha categorie de folosință pășune și fâneață, consideră reclamanții că se impune a se reconstitui dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață, cu atât mai mult cu cât, după același autor, pârâta a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru Bouffer Roger G. C. pentru o suprafață de fâneață prin emiterea titlului de proprietate nr._/19.03.2007, deși procesul verbal de expropriere prezentat de acest petent este același. Așadar, rezultă cu claritate că pe amplasamentul vechii proprietăți există suprafețe mai mari de 14,023 ha având categoria de folosință solicitată.
Mai susțin reclamanții că, deși prin obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică efectuat au solicitat refacerea acestuia, instanța de judecată nu s-a pronunțat în mod expres cu privire la această cerere, ci doar a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză. Or, nici una dintre lucrările tehnice efectuate în cauză (raport de expertiză, răspuns la obiecțiuni sau supliment la raport) nu răspunde la obiectivele stabilite de instanța de judecată, respectiv identificarea suprafeței de teren revendicate, conform actelor de proprietate, stabilirea vechiului amplasament, conform actelor de proprietate și să se stabilească dacă acest amplasament este afectat de detalii de sistematizare sau dacă pentru acest amplasament au fost emise alte titluri de proprietate. Prima lucrare tehnică realizată, raportul de expertiză topometrică, identifică în mod greșit o suprafață de 50 ha având categoria de folosință arabil și nu pășune și fâneață, iar în lucrările ulterioare (răspuns la obiecțiuni și supliment la raport) expertul nu răspunde la obiectivele stabilite, respectiv nu stabilește dacă pe vechiul amplasament, în prezent, mai există sau nu teren având categoria de folosință pășune și fâneață, teren ce ar putea fi reconstituit subsemnaților.
P. aceste motive, reclamanții au solicitat admiterea recursului.
În dovedirea recursului, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâta C. Județeană Iași de Fond Funciar a susținut în motivarea recursului că în mod greșit s-a dispus anularea Hotărârii nr. 1659/2010 și atribuirea suprafeței de 14, 2013 ha teren categorie pășune situat pe raza comunei Gropnița, reținându-se îndreptățirea reclamantei Cereșanu C. motivat de faptul că dovada dreptului de proprietate s-a realizat cu contractul de vindere-cumpărare nr._/1937. Prin cererea formulată în temeiul Legii nr. 193/2007, reclamanta a solicitat suprafața de 50 ha teren pășune, iar C. Locală Gropnița a propus admiterea cererii pentru suprafața de 14,50 ha teren pășune prin acordarea de despăgubiri. Prin hotărârea nr. 1659 s-a respins cererea ca nedovedită, în condițiile legii.
Mai susține pârâta că, potrivit Legii nr. 193/2007, „pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă în cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”. La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile acestei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, verifică în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2 din aceeași lege. Art. 6 din Legea nr. 1/2000 enumeră probatoriile administrate pentru dovedirea dreptului de proprietate. Astfel, titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.
Or, în speță este incidentă nici o situație din cea enumerată, în mod greșit instanța de fond reținând acel contract de vindere-cumpărare. Prin sintagma proprietar deposedat, legiuitorul a indicat momentul deposedării ca fiind anul 1945. Cu toate acestea, prima instanță reține un înscris din anul 1937 care nu se regăsește în evidențele ulterioare.
Prin urmare, susține pârâta că reclamantul nu a făcut dovada categoriei de folosință a terenului expropriat pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr. 193/2007, în mod greșit instanța de fond dispunând atribuirea acestui teren care a făcut obiectul atribuirilor anterioare.
P. toate aceste motive, pârâta a solicitat admiterea recursului.
Intimații – recurenți Cereșanu C. și Cereșanu V. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. Județeană Iași de Fond Funciar. În motivarea poziției lor procesuale, intimații au susținut că, raportat la art. 6 din Legea nr. 1/2000 și la art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, contractul de vânzare – cumpărare face dovada absolută a proprietății. Mai mult, din certificatul nr. 621/01.08.1940 rezultă că autorul Ș. M. era proprietar asupra unei suprafețe de 100 ha pe care o recolta ca fânaț, acest înscris având valoare declarativă a dreptului de proprietate conform art. 6 alin. 2 din Legea nr. 1/2000.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, Tribunalul constată că recursul formulat de către reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. I. este întemeiat, iar recursul declarat de pârâta C. Județeană Iași de Fond Funciar este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. – I. au solicitat anularea Hotărârii nr. 1659/27.04.2010 și obligarea Comisiei Județene Iași de Fond Funciar la reconstituirea dreptului de proprietate, în natură, pe vechiul amplasament, pentru suprafața de 50 ha teren situat pe raza . emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață.
Prin sentința civilă recurată s-a dispus anularea hotărârii nr. 1659/27.04.2010 emisă de pârâtă și reconstituirea pe cale judecătorească pe numele reclamanților a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 14,2013 ha teren imaș situat pe raza comunei Gropnița județul Iași. De asemenea, prin aceeași sentință civilă au fost respinse, ca neîntemeiate, capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtei la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situat pe raza comunei Gropnița județul Iași și la obligarea pârâtei la emiterea titlul de proprietate pentru această suprafață de teren.
Se mai reține de către instanța de recurs că prin cererea înregistrată sub nr. 852/24.08.2007, petentul Cereșanu Gh. C. N., în calitate de unic moștenitor al defunctului Ș. M., a solicitat, în baza Legii nr. 193/2007, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren ce a aparținut autorului său, teren ce a făcut parte din M. Mălăești, .> Prin referatul nr. 4/15.01.2008, C. Locală de Fond Funciar Gropnița a propus spre validare suprafața de 14,2013 ha teren și înscrierea respectivei suprafețe în anexa 23.
Prin Hotărârea nr. 1659/27.04.2010 emisă de pârâta C. Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a fost invalidată propunerea Comisiei Locale Gropnița în sensul respingerii cererii petentului Cereșanu Ghe. C. N. de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 14,2013 ha teren situat pe raza .. S-a reținut prin această hotărâre faptul că din fișa de definitivare din anul 1946 rezultă că autorului Ș. M. i s-a expropriat suprafața totală de 339,9530 ha teren, nefiind precizată categoria de folosință, pășune sau fânaț, precum și faptul că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor, testamentul nefiind confirmat de un certificat de moștenitor. În consecință, s-a reținut că solicitantul nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor, motiv pentru care acesta nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 14,2013 ha teren.
Prin testamentul încheiat la data de 20.04.1943, defunctul M. Ș., decedat la data de 05.01.1954, a testat întreaga sa avere, inclusiv moșia Mălăești, în favoarea nepoatei sale Cereșanu A.. Conform certificatului de deces și certificatului de moștenitor nr. 24/29.01.1998, Cereșanu A. a decedat la data de 24.03.1979, având ca moștenitori pe Cereșanu G. C., Cereșanu C. N. și P. I., iar Cereșanu G. C. a decedat la data de 27.10.1982, având ca moștenitor pe Cereșanu C. N.. Prin sentința civilă nr. 308/11.01.2008 pronunțată de Judecătoria sector 1 București, definitivă și irevocabilă, a fost respinsă cererea formulată de Bouffe Roger Georges C. în contradictoriu cu Cereșanu C. N. și P. I., având ca obiect revocarea legatului universal instituit prin testamentul redactat, datat și semnat de către M. N. Ș. la data de 20.04.1943.
În consecință, raportat la înscrisurile menționate, instanța reține că petentul Cereșanu C. N. are calitatea de moștenitor al defunctului Ș. M.. La rândul lor, reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. – I. sunt moștenitorii defunctului Cereșanu C. N., conform certificatului de moștenitor nr. 75/23.07.2009.
Se mai reține de către instanța de recurs că din cuprinsul actelor de proprietate depuse la dosar și al fișei de definitivare privind suprafețele de teren expropriate în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945 rezultă că autorul reclamanților, defunctul Ș. M., a avut în proprietate o suprafață totală de 389,9530 ha teren în moșia Mălăești, din care a fost expropriată o suprafață de 339,9530 ha, cota lăsată în proprietatea autorului fiind de 50 ha teren.
Din suprafața totală avută în proprietate de către defunctul Ș. M., o suprafață de 14,2013 ha imaș din moșia Mălăești a fost dobândită prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 6689/27.09.1937. Cu privire la această suprafață C. Locală a formulat propunere de validare și înscriere în anexa 23, iar C. Județeană Iași de Fond Funciar, prin hotărârea nr. 1659/27.04.2010, a invalidat propunerea Comisiei Locale Gropnița în sensul respingerii cererii petentului Cereșanu Ghe. C. N. de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 14,2013 ha teren situat pe raza ., reținând că solicitantul nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
Or, din probele administrate în cauză rezultă că petentul are calitatea de moștenitor al defunctului Ș. M., iar acesta din urmă a avut în proprietate inclusiv o suprafață de 14,2013 ha imaș în moșia Mălăești, suprafață expropriată în baza Legii nr. 187/1945. Faptul exproprierii acestei suprafețe de teren rezultă din cuprinsul fișei de definitivare privind suprafețele de teren expropriate în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945, fișă potrivit căreia din suprafața totală de 389,9530 ha teren în moșia Mălăești, a fost expropriată o suprafață de 339,9530 ha, cota lăsată în proprietatea autorului fiind de 50 ha teren arabil. În consecință, suprafața de 14,2013 ha imaș face parte din suprafața totală expropriată de 339,9530 ha, defunctului fiindu-i lăsată în proprietate o suprafață de teren arabil (50 ha).
Se mai reține de către instanță că potrivit disp. art. 3 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 193/2007, „pentru terenurile proprietarilor deposedați, persoane fizice, pe care se află pășuni și fânețe, reconstituirea se face pentru diferența dintre suprafața de 50 ha de familie și cea adusă in cooperativa agricolă de producție sau preluată prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice altă persoană fizică deposedată, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat”. Astfel, instanța de recurs reține că, pentru a fi aplicabile aceste dispoziții legale, ceea ce interesează este situația juridică actuală a terenului, respectiv categoria de folosință pe care o are terenul la momentul formulării cererii de reconstituire și nu categoria de folosință a terenului la momentul deposedării. Prin urmare, interesează dacă la momentul formulării cererii de reconstituire pe terenul solicitat se află pășuni sau fânețe.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că în speță s-a făcut atât dovada calității de moștenitor a petentului Cereșanu Ghe. C. N., cât și dovada că autorul Ș. M. a avut în proprietate o suprafață de 14,2013 ha imaș, suprafață expropriată, instanța de recurs reține că hotărârea nr. 1659/27.04.2010 este nelegală, în mod greșit reținându-se prin această hotărâre că solicitantul nu a făcut dovada continuității dreptului de proprietate și a calității de moștenitor.
Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a dispus anularea hotărârii nr. 1659/27.04.2010 și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 14,2013 ha teren imaș situat pe raza comunei Gropnița județul Iași. Susținerile pârâtei – recurente C. Județeană Iași de Fond Funciar referitoare la faptul că instanța de fond a reținut un înscris din anul 1937, care nu se mai regăsește în evidențele ulterioare sunt neîntemeiate, având în vedere tocmai fișa de definitivare privind suprafețele de teren expropriate în baza Legii de reformă agrară nr. 187/1945. De asemenea, sunt neîntemeiate și susținerile pârâtei – recurente referitoare la faptul că reclamantul nu a făcut dovada categoriei de folosință a terenului expropriat întrucât, potrivit disp. art. 3 alin. 21 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 193/2007, interesează categoria de folosință pe care o are terenul la momentul formulării cererii de reconstituire și nu categoria de folosință a terenului la momentul deposedării.
Tot astfel, instanța reține că sunt nefondate și susținerile pârâtei – recurente referitoare la faptul că instanța de fond a dispus atribuirea unui teren ce a făcut obiectul atribuirilor anterioare, în speță nefiind făcută nici o dovadă în acest sens.
În ceea ce privește susținerile reclamanților – recurenți Cereșanu C. și Cereșanu V. I. referitoare la faptul că, raportat la dispozițiile Legii nr. 193/2007, reconstituirea dreptului de proprietate este condiționată de categoria de folosință actuală a terenului solicitat, instanța de recurs, pentru aceleași motive expuse, reține că aceste susțineri sunt întemeiate.
Totodată însă, instanța de recurs reține și faptul că, deși prin cererea nr. 852/24.08.2007 și prin acțiunea introductivă s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 50 ha teren, invocându-se prevederile Legii nr. 193/2007, instanța de fond, în mod greșit, nu a stabilit cu certitudine situația juridică actuală a terenului solicitat, analizând cererea și stabilind îndreptățirea reclamanților doar cu privire la suprafața de 14,2013 ha teren. În legătură cu această suprafață de 14,2013 ha teren cu privire la care instanța de fond a admis acțiunea, instanța de recurs reține și faptul că reclamanții – recurenți nu au formulat critici prin cererea de recurs.
În ceea ce privește diferența dintre suprafața de 14,2013 ha teren și suprafața de 50 ha teren solicitată de reclamanții – recurenți, instanța de recurs reține că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unui nou raport de expertiză, fundamentat științific, prin care să se identifice vechiul amplasament al proprietății Ș. M., să se stabilească dacă, în prezent, pe vechiul amplasament există teren în suprafață de 35,7987 ha fâneață/pășune, să se stabilească regimul juridic al suprafeței solicitate, respectiv dacă este domeniu public/privat, să se precizeze dacă au fost emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, fiind necesară efectuarea unei expertize topo – cadastrale, probă care nu poate fi administrată în această fază procesuală potrivit disp. art. 305 Cod procedură civilă, instanța de recurs, în baza disp. art. 312 alin. 1 – 4 va admite recursul, va casa în parte sentința instanței de fond în ceea ce privește dispoziția de „respingere a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtei la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situat pe raza . și la obligarea pârâtei la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață” și va reține cauza spre rejudecarea cererii vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 35,7987 ha teren și capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața solicitată, în vederea administrării de probe noi, respectiv expertiză topo – cadastrală.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții Cereșanu C. și Cereșanu V. I. împotriva sentinței civile nr. 51/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria H., sentință pe care o casează în parte, în ceea ce privește dispoziția de „respingere a capetelor de cerere referitoare la obligarea pârâtei la reconstituirea în natură pe vechiul amplasament a dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren situat pe raza . și la obligarea pârâtei la emiterea titlului de proprietate pentru această suprafață”.
Reține cauza spre rejudecarea cererii vizând reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 35,7987 ha teren și capătul de cerere accesoriu vizând obligarea pârâtelor la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața solicitată, în vederea administrării de probe noi, respectiv expertiză topo – cadastrală.
Fixează termen de judecată la data de 17.07.2013 pentru când se vor cita părțile.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de recurenta C. Județeană Iași de Fond Funciar împotriva sentinței civile nr. 51/17.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
C.C.E. M.D. F.E.C. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
16.07.2013, 2 ex.
Judecător fond: P. C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1376/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1358/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
