Contestaţie la executare. Decizia nr. 2541/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2541/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 2541/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Decembrie 2013
Președinte - M. S.
Judecător - G. C.
Judecător - O. L.
Grefier - L. G. O.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2541/2013
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe recurent N. V. și pe intimat ASOCIAȚIA DE proprietari P. 11 P1, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. H. R. pentru intimată, lipsă recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus prin serviciul registratură, întâmpinare.
Av. H. pentru intimată depune delegație de reprezentare și chitanță de plată a onorariului de avocat în sumă de 400 lei.
Instanța constată că recurentul s-a citat cu mențiunea achitării taxei de timbru de 26,50 lei motiv pentru care lasă cauza la a doua strigare pentru a se prezenta.
La a doua strigare se prezintă av. H. R. pentru intimată, lipsă recurentul.
Instanța constată că recurentul nu a achitat timbrajul pus în vedere de instanță prin citație motiv pentru care acordă cuvântul apărătorului intimatei pe acest aspect.
Av. H. pentru intimată solicită anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
Instanța a rămas în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1602/30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul N. V. în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari P. 11 P1.
Respinge cererea accesorie formulată de contestator privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Admite cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe contestatorul N. V. să plătească intimatei Asociația de Proprietari P. 11 P1 suma de 300 lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că:
Prin cererea dedusă judecății, contestatorul N. V. a solicitat anularea formelor de executare silite începute în dosarul nr. 1722/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „M. I. și M. L.”, afirmând că sumele cuprinse în titlul executoriu au mai făcut obiectul unei executări silite, respectiv în dosarul de executare nr. 349/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „M. I. și M. L.”.
Contestatorul apreciază că, atâta timp cât a achitat creanța ce a făcut obiectul acelei executări silite, inclusiv cheltuielile de judecată, executarea silită în dosarul nr. 1722/2012 al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați „M. I. și M. L.” este lipsită de temei legal.
Instanța reține că motivele invocate de contestator nu sunt întemeiate.
Astfel, așa cum rezultă din copiile dosarelor de executare nr. 1722/2012 și 349/2012, cele două executări silite au la bază titluri executorii diferite - în dosarul de executare nr.349/2012 a fost pus în executare titlul executoriu – sentința civilă nr. 6454/01.04.2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2010, în vreme ce în dosarul de executare nr. 1722/2012 se execută decizia civila nr. 1572/20.06.2012, dată în dosarul nr._/245/2008*, precum și încheierea din 01.08.2012, pronunțată în dosarul nr._/245/2012 al Judecătoriei Iași. În fapt, executarea silită în dosarul de executare nr. 1722/2012, poartă asupra unor sume reprezentând cheltuieli de judecată care, însă, își au un izvor juridic diferit și care nu au fost anterior stinse prin plată sau printr-o altă executare silită.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, dând eficiență dispozițiilor art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuieli de judecată”, instanța va constata că acest capăt de cerere accesoriu este întemeiat întrucât contestatorul este în culpă procesuală raportat la soluția dată capătului de cerere principal și îl va admite, obligând contestatorul să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 300 lei, reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței atașate la fila 16 dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul N. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin rezoluția președintelui completului de judecată s-a pus în vedere recurentului să achite 26,50 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar, fiind citat cu această mențiune. Nu a fost contestată această taxă.
La termenul din 02.12. 2013 instanța din oficiu a pus în discuția părților excepția netimbrării recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului sub aspectul excepției invocate, tribunalul constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
Legea 146 din 1997 prevede la art.1 faptul că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor de timbru.Art.20 prevede faptul că taxele de timbru se plătesc anticipat. Neîndeplinirea obligației de plată pâna la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii-al.3. În același sens, art.35 al 5 din Normele Metodologice pentru aplicarea legii 146 din 1997.
Conform art. 11 „ (1) Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului impotriva hotãrârilor judecãtorești se taxeaza cu 50% din
- taxa datoratã la suma contestatã, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani.”
Și în ceea ce privește achitarea timbrului judiciar dispozițiile legii sunt imperative-O.G.32 din 1995, art.3, al.1,al.2, art.9al.2 prevăd faptul că cererile de chemare în judecată adresate instanțelor de judecată se timbrează cu timbru judiciar, nerespectarea acestor dispoziții fiind sancționate conform legii 146 din 1997.
Deși recurentului i s-a pus în vedere achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar conform actelor normative menționate, acesta nu s-a conformat, motiv pentru care tribunalul va anula recursul ca fiind netimbrat conform art. 312 C.pr.civ.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă recurentul, aflat în culpă procesuală va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către intimată, respectiv suma de 300 lei reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul formulat de contestatorul N. V. împotriva sentințeiu civile nr. 1602 din 30.01.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,GREFIER,
M.SG.C. O.L. L.G.O.
Red/Tehnored – S.M./S.M
2 ex – 15.01.2013
Jud fond: M. O. Z. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2475/2013. Tribunalul IAŞI | Evacuare. Decizia nr. 2485/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
