Evacuare. Decizia nr. 2485/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2485/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2485/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27 Noiembrie 2013
Președinte - S. F.
Judecător C. S.
Judecător C. A.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2485/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurenții M. IAȘI P. P. și C. L. IAȘI în contradictoriu cu intimații B. G. C., B. G. și P. M. G., având ca obiect evacuare acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 13.11.2013, 20.11.2013 și apoi pentru astăzi, 27.11.2013 când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
P. sentința civilă nr._/21.11.2012 a Judecătoriei Iași, s-a admis în parte acțiunea promovată de către reclamanții M. IAȘI – P. P. și C. L. IAȘI – P. P. în contradictoriu cu pârâții B. G.-C., B. G. și P. M.-G..
Au fost obligați pârâții B. G.-C. și B. G. să plătească reclamanților 1540 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011, precum și 1107 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011.
S-a respins, ca fiind neîntemeiat, capătul de cerere privitor la evacuarea pârâților.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanții M. IAȘI – P. P., C. L. IAȘI – P. P. i-au chemat în judecată pe pârâții B. G.-C., B. G. și P. M.-G., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 2790 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere, și a sumei de 1107 lei, cu titlu de penalități de întârziere la plata cheltuielilor de întreținere. De asemenea, s-a mai solicitat și evacuarea pârâților din locuință.
Instanța de fond a reținut că la data de 1 februarie 2010, între pârâții B. G.-C. și B. G., în calitate de locatari (chiriași), și reclamantul C. L. IAȘI – P. P., în calitate de locator, a intervenit contractul de închiriere nr. 8011 asupra imobilului locuință situat în Iași, ., parter, apartament. 2, județul Iași. Împreună cu pârâții B. G.-C. și B. G., titularii contractului de închiriere menționat, în imobilul ce a format obiectul acestui contract locuiește, în calitate de fiică, și pârâta P. M.-G..
Durata închirierii a fost 1 noiembrie 2009 – 1 noiembrie 2010, cu posibilitate de prelungire. Părțile au convenit ca la expirarea duratei de închiriere, dacă chiriașul dorește prelungirea acestuia, trebuie să își exprime în scris opțiunea cu 30 de zile înainte, în ipoteza în care nu există o astfel de solicitare, contractul urmând a nu se reînnoi. De asemenea, părțile au stabilit în sarcina proprietarului obligația de a informa în scris chiriașul, cu cel puțin 30 de zile înainte de încetarea contractului, că nu are intenția să prelungească contractul de închiriere în aceleași condiții, comunicându-i eventualele modificări ale clauzelor acestuia; dacă proprietarul nu face o astfel de comunicare, contractul se consideră menținut în aceleași condiții.
Conform prevederilor contractuale, pârâții chiriași se obligau față de reclamantul locator să efectueze plata utilităților către asociația de locatari/proprietari, în termen de 15 zile de la data afișării listei de plată. Neplata utilităților mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit atrage acționarea în justiție a chiriașilor vinovați. De asemenea, contractul stabilea în sarcina exclusivă a chiriașilor plata cheltuielilor de întreținere și preciza că neîndeplinirea de către chiriași a obligațiilor privitoare la întreținerea, repararea și folosirea locuinței închiriate, plata chiriei și a cheltuielilor privind întreținerea curentă și cota parte ce îi revine din cheltuielile comune legitimează locatorul să ceară rezilierea contractului și evacuarea chiriașului.
P. actul adițional nr. 1 din 13 decembrie 2010, contractul de închiriere intervenit în data de 1 februarie 2010 a fost modificat și completat, art. 3 fiind modificat în sensul că durata închirierii se prelungește până la 1 noiembrie 2011, iar cu 30 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere, chiriașul trebuie să solicite în scris reînnoirea contractului. Dacă părțile nu consimt asupra reînnoirii acestuia, chiriașul este obligat să predea locuința la expirarea contractului.
Prima instanță a reținut din analiza prevederilor art. 1169 din Codul civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, că reclamanta care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâta trebuie să facă dovada executării obligației a cărei existență a fost probată de către reclamant.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prima instanță a reținut că pentru imobilul locuință situat în Iași, ., parter, apartament. 2, județul Iași, pârâții B. G.-C. și B. G. datorau, la introducerea acțiunii, 2790 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011, precum și 1107 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011. Cum pârâții au dovedit că, după introducerea acțiunii, au plătit suma de 1250 lei, iar reclamanții au recunoscut această plată și au imputat-o asupra cheltuielilor de întreținere, la data pronunțării prezentei sentințe, pârâții datorează, în temeiul contractului de închiriere, suma de 1540 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011, precum și 1107 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011, astfel că, prima instanța a dispus obligarea pârâților la plata acestor sume.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la evacuarea pârâților, instanța de fond l-a respins ca neîntemeiat, întrucât pârâții au făcut dovada depunerii, în 9 februarie 2012, a unei cereri de reînnoire a contractului de închiriere, iar reclamantul C. L. IAȘI – P. P. a afirmat că nu s-a întocmit un act adițional de prelungire datorită existenței acestui litigiu; prin urmare, singurul impediment îl constituie existența acestui litigiu, iar nu absența acordului de voință al părților, care pare a fi ferm în sensul reînnoirii contractului. Mai mult, din toate din toate adresele existente la dosar și comunicate pârâților, reclamanții avertizează pârâții cu privire la iminența acționării lor în judecată pentru rezilierea contractului de închiriere și evacuarea lor din spațiul închiriat. Or, în atare condiții, instanța de fond a apreciat că între părți a operat o nouă prelungire a termenului contractului de închiriere și, cât timp rezilierea acestuia nu a fost cerută, pârâții au încă un titlu locativ valabil.
Prima instanță a admis în parte acțiunea, în sensul că i-a obligat pe pârâții B. G.-C. și B. G. să plătească reclamanților 1540 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011, precum și 1107 lei, cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei iulie 2010 – august 2011, și a respins, ca fiind neîntemeiat, capătul de cerere privitor la evacuarea pârâților.
Față de conținutul principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de fond a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții M. Iași, prin P., și C. L. Iași,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
S-a motivat că în mod greșit prima instanță a reținut că prin formularea unei cereri de reînnoire a contractului de închiriere a operat o nouă prelungire a acestuia, întrucât pârâții, prin semnarea actului adițional nr. 1/13.12.2010, pct. 1, s-au obligat ca în termen de 30 de zile, înainte de expirarea contractului, chiriașul să solicite în scris reînnoirea acestuia. Dacă părțile nu consimt asupra reînnoirii acestuia, chiriașul este obligat să predea locuința la expirarea contractului.
S-a motivat că, atât timp cât locatorul nu și-a exprimat în scris acordul prin semnarea unui act adițional de prelungire a contractului, nu se poate considera că pârâții locuiesc în imobil în baza unui titlu locativ valabil, acest imobil putând fi închiriat altor chiriași de bună – credință, evitând persoanele ce sunt rău platnice și care dețin fără titlu locuințele reclamanților.
S-a motivat că instanța nu poate obliga proprietarul să continue relațiile contractuale în condițiile în care chiriașul nu își execută obligațiile prevăzute în contract și cele prevăzute de lege, astfel că evacuarea pârâților apare ca o măsură proporțională pentru salvgardarea dreptului de proprietate a reclamanților prin redobândirea prerogativei folosinței.
Intimații B. G. C. și B. G. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, motivând că prin actul adițional nr. 2/24.02.2012 la contractul de închiriere nr. 8011/23.07.2009 s-a prelungit perioada de închiriere de la data de 01.11.2011 până la 01.11.2014 și au avut restanțe la plata cheltuielilor de întreținere, dar au depus diligențe în vederea acoperirii acestora, restanțe acumulate datorită lipsei fondurilor financiare și nu a relei voințe.
În recurs s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate, constată că reclamanții M. Iași, prin P., și C. L. Iași au formulat cerere de obligare a pârâților la plata sumei de 2790 lei debite cheltuieli de întreținere și 1107 lei majorări de întârziere, calculate pentru perioada iulie 2010 – august 2011, precum și evacuarea pârâților din locuință.
Tribunalul constată că pârâții au încheiat cu reclamantul M. Iași, prin primar, un contract de închiriere sub nr. 8011/01.02.2010 pentru imobilul situat în ., parte. .-o cameră și dependințe, imobil în care locuiesc împreună cu fiica acestora, P. M. G., iar la art. 3.4 se menționează că proprietarul îi poate face cunoscut chiriașului, în scris, cu cel puțin 30 de zile înainte de data încetării contractului de închiriere, că nu are intenția să prelungească contractul de închiriere în aceleași condiții, comunicându-i și eventuale modificări ale clauzelor, iar dacă proprietarul nu va face această comunicare contractul se consideră menținut în continuare în aceleași condiții.
De asemenea, dispozițiile din art. 3.5 menționează că în situația în care contractul nu se reînnoiește chiriașul este obligat ca în termen de 30 de zile să elibereze spațiul.
Motivul de recurs vizează capătul de cerere privind evacuarea pârâților, dar având în vedere că în recurs s-a depus actul adițional nr. 2 din 24.02.2012 la contractul de închiriere 8011/23.07.2009, în care s-a prelungit perioada de închiriere de la data de 01.11.2011 până la 01.11.2014, tribunalul constată că în mod corect instanța de recurs a respins această cerere și pentru faptul că nu s-a făcut dovada că s-a cerut rezilierea contractului, existând și cerere de prelungire a contractului formulată de pârâta B. G. la data de 08.02.2012, dar și prin încheierea actului adițional care certifică voința reclamanților de a prelungi contractul de închiriere.
Pentru aceste considerente, se va respinge recursul și se va menține sentința.
Având în vedere disp. art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga recurenții să plătească intimaților cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 800 lei, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. Iași prin P. împotriva sentinței civile nr._/21.11.2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților B. G. și B. G. C. suma de 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27.11.2013.
Președinte, S. F. | Judecător, C. S. | Judecător, C. A. |
Grefier, D. M. B. |
Red. S.F.
Tehnored. M.M.D.
2 ex./07.04.2014
Judecător fond A. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2541/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2526/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
