Fond funciar. Decizia nr. 1342/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1342/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 1342/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01 Iunie 2012
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – C. G.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – M. N.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1342/2012
Pe rol judecarea recursului declarat de V. V. V. împotriva sentinței civile nr. 2982/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria P., intimați fiind C. Județeana Iași De F. F., V. C., având ca obiect fond funciar, anulare Hot. .> La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 2982/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria P. a respins ca nefondată excepția inadmisibilității invocată de intimata C. județeană Iași.
A respins ca nefondată plângerea formulată de petentul V. V. V., în contradictoriu cu intimata C. județeană Iași.
A respins cererea de intervenție voluntară principală formulată de V. C..
Instanța de fond a constatat că prin plângerea înregistrată pe rolul instanței sub nr._ din 10.06.2011 petentul V. V. V. a solicitat în contradictoriu cu C. județeană Iași desființarea hotărârii nr. 762/15.03.2011 emisă de aceasta și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,24 ha teren situat în mun. P., . (fostă V. Roaită).
În motivarea cererii petentul arată că este moștenitor legal al autorului său, V. G. V., decedat la 12.02.1988 care a avut conform registrului agricol suprafața de 0,24 ha teren situat în fosta stradă Fundac V. Roaită. Prin cererea înregistrată sub nr. 15/28.12.1998 a solicitat atribuirea acestui teren moștenit de la tatăl său, iar prin sentința civilă nr. 3030/22.12.2010 C. județeană Iași a fost obligată să soluționeze cererile pe care petentul le-a formulat cu privire la suprafața de 2500 mp teren situat în P., fosta stradă Fundac V. Roaită.
Prin hotărârea contestată cererile au fost respinse pe motiv că nu se face dovada proprietății. Această hotărâre este nelegală deoarece terenul a figurat în registrul agricol și este aferent casei de locuit, astfel că a fost făcută dovada dreptului de proprietate.
Intimata C. Județeană Iași a depus întâmpinare prin care invocă excepția inadmisibilității, iar pe fond solicită respingerea plângerii. La solicitarea instanței a înaintat la dosar documentația ce a stat la baza emiterii hotărârii contestate.
La data de 20.06.2011 numitul V. C. a formulat o cerere prin care solicită respingerea plângerii formulate de către petent, arătând că pentru suprafața de 1,90 ha teren a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea sa și a fratelui său, V. P. în calitate de moștenitori ai autorului V. I. G., fiind emis și titlu de proprietate pentru acest teren, astfel că hotărârea atacată este legală și temeinică.
La termenul din 13.07.2011 instanța a calificat cererea depusă de numitul V. C. ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu.
La termenul din 02.09.2011 instanța a respins în principiu cererea de intervenție voluntară promovată de V. C..
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma normelor legale aplicabile, instanța a reținut următoarele:
La data de 28.12.1998 petentul s-a adresat cu o cerere Comisiei locale P. (cerere înregistrată sub nr. 15-f. 35 verso) solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren care a aparținut defunctului V. I. G. (bunic). A precizat faptul că acest teren reprezintă dreptul la moștenire al tatălui său V. Gr. V., decedat în 1988 și solicită a fi trecut în adeverința cu moștenitorii. La data de 14.02.2000 petentul a formulat o nouă cerere, înregistrată tot sub nr. 15 ( f. 37 verso) prin care solicită a fi înscris în adeverința nr.6598/12.08.1991 ca moștenitor al defunctului V. G..
Prin sentința civilă nr. 3030/22.12.2010 intimata a fost obligată să soluționeze cererile formulate de petent și înregistrate sub nr. 15/28.12.1998 și 15/14.02.2000, cereri care au fost invalidate de comisia locală și înaintate comisiei județene prin adresa nr. 6909/04.10.2002.
Prin hotărârea nr.62/15.03.2011 C. județeană Iași a validat propunerea comisiei locale și a respins cererile formulate de petent privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren.
Analizând excepția inadmisibilității invocată de intimată, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 21 din Constituția României orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime și nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. Prin urmare, legea fundamentală recunoaște oricărei persoane accesul liber la justiție, drept recunoscut și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale conform căruia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
A respinge aprioric cererea unei persoane ca efect al admiterii excepției de inadmisibilitate înseamnă a nega acesteia tocmai dreptul de acces liber la justiție.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că plângerea formulată de către petent este nefondată.
Astfel, în cuprinsul plângerii petentul arată că i s-a respins cererea de reconstituire privind suprafața de 0,24 ha teren care a aparținut autorului V. G. V. (tată). Analizând hotărârea contestată, instanța a observat însă că intimata s-a pronunțat cu privire la suprafața de 1,90 ha teren solicitată prin cererile nr. 15/28.12.1998 și 15/14.02.2000. Prin cele două cereri înregistrate sub nr. 15 petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren care a aparținut defunctului V. I. G. (bunic) și să fie trecut în adeverința de proprietate alături de ceilalți moștenitori ai acestuia. În mod eronat susține petentul în cuprinsul plângerii de față că ar fi solicitat reconstituirea pentru suprafața de 2400 mp teren care ar fi aparținut tatălui său, V. G. V.. Este posibil ca petentul să fi solicitat și această suprafață, insă în mod cert această solicitare nu a fost făcută prin cele două cereri înregistrate sub numărul 15 asupra cărora s-a pronunțat intimata prin hotărârea contestată.
Pentru suprafața de 1,90 ha teren care a aparținut defunctului V. I. G. ( bunic) a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legii 18/1991 în favoarea numiților V. C. și V. P. prin hotărârea comisiei județene nr. 53/09.08.1991 conform mențiunilor din adeverința nr. 6598/1991. Ca urmare, în anul 1998, în baza legii 169/1997 petentul mai putea solicita reconstituirea doar pentru suprafețe care au aparținut defunctului V. I. G. și pentru care nu fusese reconstituit dreptul de proprietate anterior în baza legii 18/1991. Întrucât petentul nu a dovedit faptul că ar fi formulat cerere de reconstituire după autorul V. I. G. în anul 1991 și că s-ar fi omis a fi înscris în adeverință alături de ceilalți moștenitori, acesta nu putea fi inclus în adeverință în baza cererii pe care a formulat-o în baza legii 169/1997. Pe de altă parte, pentru această suprafață de 1,90 ha teren care a aparținut autorului V. I. G. nu putea fi reconstituit dreptul de proprietate în favoarea petentului în baza legii 169/1997 întrucât dreptul fusese deja reconstituit în favoarea altor moștenitori în baza legii 18/1991. Ca urmare, instanța a constatat că soluția dată de intimată cu privire la cererile înregistrate sub numărul 15 formulate de petent este corectă și doar motivarea acestei soluții este defectuoasă.
Petentul a formulat solicitarea de reconstituire a dreptului pentru suprafața de 2400 mp teren care a aparținut autorului său, V. G. V. (tată ) ca o consecință a desființării hotărârii contestate, susținând că prin cererea adresată comisiei locale a solicitat atribuirea acestei suprafețe. Or, așa cum am arătat deja, cererile formulate de petent au avut ca obiect suprafața de 1,90 ha teren care a aparținut autorului V. I. G. (bunic) și nu suprafața de 2400 mp teren provenită de la autorul V. G. V. (tată).
Față de considerentele expuse, instanța a constatat că plângerea formulată este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. V. V..
Recurentul a susținut că instanța de fond a reținut o altă situație de fapt și nu a luat în considerare că suprafața de 0,24 ha este inclusă în suprafața totală de 1,90 ha solicitată prin cele două cereri. Recurentul arată că s-a ajuns în situația în care s-a reconstituit dreptul de proprietate celorlalți moștenitori și pentru terenul construit pentru care el și mama sa, V. D., au certificat de moștenitor obținut anterior Legii 18/1991. Recurentul justifică formularea acțiunii prin faptul că astfel ar avea deschisă calea pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate_/2011 emis pentru 1,90 ha.
A invocat dispozițiile art. 23(1) și (2) Legea 18/1991 și art. 8 din Decretul Lege 42/1990 și a solicitat admiterea recursului.
Legal citat intimatul V. C. a depus întâmpinare și a solicitat constatarea nulității recursului nefiind motivat iar pe fond respingerea recursului.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată recursul neîntemeiat.
Prin acțiunea introductivă, reclamantul solicită reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața 0,24 ha teren ce a aparținut autorului său V. Gr. V., teren înscris în rolul agricol al acestuia din anii 1960 – 1963. A susținut că a formulat cererea înregistrată sub nr. 15/28.12.1998 iar prin sentința civilă nr. 3030/22.12.2010 a fost obligată C. Județeană de fond funciar Iași la soluționarea cererii sale.
Prin cererea înregistrată sub nr. 15/28.12.1998, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,90 ha teren ce a aparținut tatălui său V. Gr. V. și nu pentru suprafața de 0,24 ha teren, cum, de altfel, corect a reținut și instanța de fond. Cererea se află la fila 35 verso dosar fond.
Prin cererea înregistrată la nr. 15/14.09.2000 (fila 37 verso dosar fond), a solicitat includerea în adeverința de proprietate 6598/12.08.1991 ca moștenitor al autorului V. G., iar prin sentința civilă 3030/2010 C. Județeană a fost obligată să soluționeze aceste cereri. Prima instanță a reținut corect această situație de fapt.
Adeverința 6598/12.08.1991 atestă însă reconstituirea dreptului de proprietate pentru moștenitorii V. C. și V. P. după autorul V. I. G. iar prin sentința civilă 1133/2008 a Judecătoriei P., C. Locală de fond funciar P., a fost obligată să stabilească amplasamentul terenului.
Deși în recurs reclamantul a susținut că suprafața de 0,24 ha teren este inclusă în suprafața totală de 1,90 ha solicitată prin cele două cereri (fila 3 recurs), în cererea adresată Comisiei Locale de fond funciar P. la 18.05.2010 (fila 19 verso dosar fond), susține o situație contrară.
Din toate susținerile reclamantului rezultă că terenul provine de la autorul V. I. G. (bunicul reclamantului).
Rolurile agricole ale autorilor V. I. G., V. Gr. V. (filele 20, 56) și expertiza realizată în dosarul_ al Judecătoriei P., rezultă că suprafața de 2400 m.p. face parte din terenul autorului V. I. G..
În mod legal, instanța de fond a constatat din probatoriul administrat că, reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2400 m.p. teren prin cele două cereri, amintite anterior.
S-a reținut corect și faptul că pentru suprafața de 1,90 ha teren (în care este inclusă și suprafața de 2400 m.p. teren) a fost reconstituit dreptul de proprietate, prin adeverința 6598/1991 celorlalți moștenitori.
Faptul că reclamantul este beneficiarul unui certificat de moștenitor iar terenul este aferent casei, nu conduce la constatarea aplicabilității art. 23 Legea 18/1991 atât timp cât nu s-a formulat cerere de reconstituire iar dreptul de proprietate a fost deja reconstituirea celorlalți moștenitori.
Justificarea demersului judiciar al reclamantei, exprimat în cererea de recurs, nu se încadrează în limitele legale atât timp cât Legea 18/1991 condiționează reconstituirea dreptului de proprietate de formularea unei cereri (art.8 alin. 3 Legea 18/1991) și respectarea celorlalte condiții la care s-a făcut referire anterior.
În raport de aceste considerente, constatăm că recursul este nefondat și va fi respins cu menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul V. V. împotriva sentinței civile 2982/28.10.2011 pronunțată de Judecătoria P., sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 1.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D.C. C.G. A.C. GREFIER,
M.N.
Red: D.C.
Tehn. H.C.
Ex.2/22.10.2012
Judecător fond: S. A. I.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 1338/2012. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 1368/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
