Pretenţii. Decizia nr. 1359/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1359/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 1359/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Iunie 2012
Președinte - C. C. E.
Judecător - M. M.
Judecător - Țapliuc G.
Grefier - M. Getuța
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1359
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenți B. S. Ș., B. C. și ASOCIAȚIA DE proprietari P. C. împotriva sentinței civile nr. 9903/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile
Procedură legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință,
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 18.05.2012, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi care face parte integrantă din prezenta deciziei civilă când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 25.05.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de 01.06.2012, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi,05.06.2012, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 9903/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași a fost admisă excepția prescripției extinctive pentru cheltuielile de întreținere aferente perioadei 11.2006 – 01.2007 și penalitățile de întârziere aferente acestor cheltuieli, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari PT 8 C. în contradictoriu cu pârâții B. Ș. S. și B. C. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de_,75 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 02.2007 – 01.2010 și suma de 8407,04 lei cu titlul de penalități de întârziere. De asemenea, prin aceeași sentință civilă au fost obligați pârâții să plătească suma de 1650 lei și reclamanta să plătească suma de 444,84 lei în contul deschis la CEC BANK pe numele d-nei expert M. C. M. cu titlul de diferență de onorariu.
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond că pârâții sunt membri ai Asociației de P. reclamante, fiind ținuți să plătească cota parte care le revine din cheltuielile potrivit listelor lunare de plată în termenul indicat în cuprinsul acestora. De asemenea, pârâții sunt obligați ca, în caz de întârziere, să plătească penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi, stabilit de hotărârile Adunărilor Generale ale Proprietarilor și decizia Comitetului executiv din 09.09.2004 și 08.07.2009.
În ceea ce privește excepția prescripției extinctive, a reținut instanța de fond că din raportul de expertiză rezultă că ultimele plăți au fost efectuate de pârâți în cursul lunii noiembrie 2006 și imputate asupra soldului anterior de către reclamantă. Potrivit verificărilor în programul ECRIS cererea de emitere a somației de plată formulată de reclamantă sub nr._/245/2009 a fost respinsă de Judecătoria Iași. În consecință, cu privire la cheltuielile de întreținere aferente perioadei 11.2006 – 01.2007 și penalitățile de întârziere aferente acestora nu poate fi reținută nici o cauză valabilă de întrerupere a termenului de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit înainte de formularea prezentei cererii, la 16.03.2010. Pentru aceste motive, instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția prescripției extinctive cu privire la cheltuielile de întreținere aferente perioadei 11.2006 – 01.2007 și penalitățile de întârziere aferente acestor cheltuieli.
Pe fondul cererii referitoare la cheltuielile de întreținere aferente perioadei 02.2007 – 01.2010 și penalitățile de întârziere aferente, instanța de fond, raportat la raportul de expertiză, a reținut că pârâții datorează suma de_,75 lei și respectiv suma de 8407,07 lei. Referitor la obiecția reclamantei privind modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere în lumina succesiunii de acte normative incidente, H.G. nr. 400/2003 și H.G. nr. 1588/19.12.2007, s-a reținut, față de răspunsul la obiecțiuni, că nu se impune rectificarea acestor sume față de modalitatea corectă de aplicare a H.G. nr. 400/2003 pentru perioada cât aceasta a fost în vigoare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, prima instanță a reținut că singurele cheltuieli dovedite în cauză se referă la onorariul cuvenit expertului, nefiind depuse chitanțe privind eventualele plăți cu titlul de onorariu de avocat. În privința onorariului cuvenit expertului, instanța a reținut că acesta trebuie acordat în cuantumul impus de Regulamentul Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili din 12.01.2009, în vigoare în perioada realizării expertizei și raportat la solicitarea expertului, respectiv 2444,84 lei. Având în vedere suma de 350 lei achitată de pârâți, instanța a repartizat diferența de onorariu cuvenită expertului în considerarea ponderii în care pretențiilor reclamantei care au fost admise și implicit pârâții au căzut în pretenții.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanta Asociația de Proprietari PT 8 C. și pârâții B. S. Ș. și B. C..
Reclamanta Asociația de Proprietari PT 8 C. a susținut în motivarea recursului că prin acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 22.325,51 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.11.2006 – 31.01.2010 și a sumei de 30.395.72 lei cu titlul de penalități de întârziere aferente perioadei menționate. La data de 11.08.2009, a fost introdusă cererea de emitere a somației de plată pentru datoriile restante, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/2009 și a fost respinsă de Judecătoria Iași. Pârâții au fost notificați prin executor judecătoresc, în anii 2007, 2008, 2009, precum și prin listele de plată, necontestate în termenul legal de 10 zile, liste ce reprezintă o notificare periodică atât a cheltuielilor lunare cât și a datoriilor acumulate. Or, în această situație a fost întreruptă prescripția extinctivă.
Mai susține recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut că, față de tabelele de calcul întocmite de expertul contabil M. C. M., pârâții datorează doar suma de 12.387,75 lei și respectiv 8407,07 lei. Astfel, la termenul de judecată din 23.02.2011 a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, iar la termenul de judecată din 20.04.2011 a contestat explicațiile expertului. Deși modul de calcul a fost detaliat, în mod corect, și avizat de către expertul H. I. R., care a precizat erorile comise de expertul numit de către instanță, instanța de fond a respins obiecțiunile formulate. În aceste condiții consideră reclamanta că se impune efectuarea unei noi expertize, care să stabilească, printr-un calcul efectuat în mod corect, sumele datorate de către pârâți. Având în vedere faptul că, datorită sumelor restante datorate de către pârâți, a fost sistată și furnizarea gazului (prin Ordinul de sistare din 12.01.2009 și procesul verbal de debranșare – sigilare din 23.02.2010) afectând toți locatarii scării respective, precum și achitarea penalităților impuse de către furnizori, precizează recurenta că acest mod de calcul greșit stabilit de către expert prejudiciază Asociația în detrimentul locatarilor de bună credință, care nu au datorii.
Pentru toate aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului.
Pârâții B. S. Ș. și B. C. au susținut în motivarea recursului faptul că instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Asociația de Proprietari P. C., dar i-a obligat să plătească suma de 1650 lei în contul deschis la CEC Bank pe numele doamnei expert M. C. M. cu titlu de diferență de onorariu, această sumă reprezentând mai mult de 50% din onorariul expertului. Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat suma totală de_,74 lei, din care suma de_,51 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 01.01.2006 – 31.01.2010 și suma de_,72 lei cu titlu de penalități de întârziere. Din această sumă, instanța de fond a admis doar suma de_,75 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei 02.2007 – 01.2010 și suma de 8407,04 lei cu titlu de penalități de întârziere, suma totală de achitat către reclamantă fiind de_,79 lei. Astfel, procentul cheltuielilor admise de instanță, față de ceea ce s-a cerut inițial, este de 37,84%. Or, în aceste condiții, din suma de 2444,84 lei reprezentând onorariu de expert, aveau obligația de a achita doar la suma de 904,59 lei. Având în vedere faptul că au achitat cu titlu de onorariu expert suma de 350 lei, rezultă că trebuiau să fie obligați doar la plata sumei de 554,59 lei, diferența de 1540,24 lei trebuind să fie achitată de reclamantă.
Pentru aceste motive, recurenții au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței instanței de fond.
În dovedirea recursului, recurenții au solicitat proba cu înscrisuri.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursul formulat de reclamanta Asociația de Proprietari P. C. este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 22.325,51 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante aferente perioadei 01.11.2006 – 31.01.2010 și a sumei de 30.395,72 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Potrivit disp. art. 1 din Decretul nr. 167/1958 (în vigoare la momentul introducerii acțiunii), dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul general de prescripție este de 3 ani. De asemenea, potrivit disp. art. 7 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar potrivit art. 12 din Decretul nr. 167/1958, „în cazul când un debitor este obligat la prestațiuni succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită”.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 16.03.2010, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a constatat că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – ianuarie 2007.
Cât privește susținerile recurentei referitoare la faptul că a fost întrerupt cursul prescripției ca urmare a notificărilor trimise prin executor judecătoresc și ca urmare a cererii de emitere a somației de plată, instanța de recurs reține că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit disp. art. 16 din Decretul nr. 167/1958, prescripția se întrerupe: prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; printr-un act începător de executare. De asemenea, potrivit art. 16 alin. 2 din același act normativ, prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. În consecință, față de aceste dispoziții legale, instanța reține că notificările comunicate pârâților prin executor judecătoresc nu întrerup cursul prescripției. De asemenea, nici cererea de emitere a somației de plată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2009 nu întrerupe cursul prescripției, având în vedere faptul că această cerere a fost respinsă de către instanța de judecată.
Tot astfel, instanța de recurs, raportat la disp. art. 16 din Decretul nr. 167/1958, reține că sunt neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că a fost întrerupt cursul prescripției ca urmare a recunoașterii datoriilor de către pârâți. Pentru a avea efect întreruptiv al prescripției, recunoașterea dreptului pretins trebuie să fie neîndoielnică. Or, în speță, necontestarea cotei de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată, nu reprezintă o recunoaștere a datoriilor.
Pe cale de consecință, reținând că în speță nu a intervenit nici o cauză de întrerupere a prescripției, instanța de recurs constată că în mod corect instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente perioadei 01.11.2006 – 31.01.2007.
În ceea ce privește cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere aferente perioadei februarie 2007 – ianuarie 2010, instanța de recurs reține faptul că din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că, pentru perioada menționată, pârâții datorează reclamantei – recurente suma de 12.387,75 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere și suma de 8407,04 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Susținerile recurentei referitoare la faptul că expertul desemnat în cauză a calculat în mod eronat cheltuielile de întreținere și penalitățile de întârziere datorate de către pârâți, sunt neîntemeiate. Astfel, recurenții au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, admise de către instanța de fond, expertul răspunzând la toate obiecțiunile formulate și explicând în mod clar modalitatea de calcul a cheltuielilor de întreținere. De asemenea, în mod corect expertul a aplicat prevederile H.G. nr. 400/2003 pentru perioada cât acest act normativ a fost în vigoare. H.G. nr. 400/2003 a fost abrogată prin H.G. nr. 1588/2007, acest din urmă act normativ fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 43/18.01.2008 și intrând în vigoare în termen de 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial (art. 61 din H.G. nr. 1588/2007). Pe cale de consecință, nu pot fi reținute susținerile recurentei referitoare la faptul că formula de calcul prevăzută de H.G. nr. 1588/2007 poate fi aplicată și pentru perioada noiembrie 2006 – decembrie 2007.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de reclamanta Asociația de proprietari PT 8 C..
În ceea ce privește recursul formulat de pârâții B. S. Ș. și B. C., instanța constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Recurenții B. S. Ș. și B. C. au criticat sentința instanței de fond doar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, respectiv onorariul de expert la plata căruia au fost obligați. Astfel, au susținut recurenții că deși pretențiile reclamantei au fost admise în parte, instanța de fond, în mod eronat, i-a obligat la plata unei diferențe de onorariu expert de 1650 lei, cu atât mai mult cu cât au achitat și onorariul provizoriu de 350 lei.
Criticile formulate de recurenți sunt întemeiate.
Astfel, prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei totale de 52.721,23 lei (22.325,51 lei cheltuieli de întreținere restante + 30.395,72 lei penalități de întârziere). Prin sentința civilă recurată, instanța de fond a obligat pârâții la plata sumei totale de 20.794,79 lei (_,75 lei cheltuieli de întreținere + 8407,04 lei cu titlul de penalități de întârziere).
Potrivit disp. art. 276 Cod procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Față de aceste dispoziții legale, instanța de recurs reține că partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată proporțional cu pretențiile admise.
Or, în speță, instanța de recurs reține că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâții la plata sumei de 1650 lei și reclamanta la plata sumei de 444,84 lei cu titlul de diferență de onorariu expert.
Astfel, instanța de recurs reține că onorariul cuvenit expertului este de 2444,84 lei. Or, în condițiile în care reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei totale de 52.721,23 lei, iar prin sentința civilă recurată instanța de fond a obligat pârâții la plata sumei totale de 20.794,79 lei, instanța de recurs reține că suma datorată de pârâți cu titlu de onorariu expert este de 964,31 lei. Pretenții reclamantei au fost admise în procent de 39,44%, cheltuielile de judecată care sunt în sarcina pârâților urmând a fi stabilite proporțional cu pretențiile admise.
Având în vedere faptul că pârâții au achitat suma de 350 lei, cu titlu de onorariu provizoriu, instanța de recurs reține că aceștia mai datorează suma de 614,31 lei cu titlu de diferență onorariu expert, diferența de 1480,53 fiind în sarcina reclamantei.
În ceea ce privește suma de 554,59 lei indicată de recurenți ca fiind datorată expertului, instanța de recurs nu o va reține având în vedere faptul că această sumă a fost calculată de către recurenți luând în considerare suma de_,74 lei ca sumă solicitată prin acțiunea introductivă. Or, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata sumei totale de 52.721,23 lei și nu la plata sumei de 54.953,74 lei cum au susținut recurenții.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța, în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul formulat de pârâții B. S. Ș. și B. C. și va modifica în parte sentința instanței de fond în sensul că va obliga reclamanta la plata sumei de 1480,53 lei, iar pârâții la plata sumei de 614,31 lei, cu titlu de diferență de onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții B. S. Ș. și B. C. împotriva sentinței civile nr. 9903/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă reclamanta să plătească suma de 1480,53 lei doamnei expert M. C. M., prin Biroul Local de Expertize Iași, cu titlu de diferență de onorariu.
Obligă pârâții să plătească suma de 614,31 lei doamnei expert M. C. M., prin Biroul Local de Expertize Iași, cu titlu de diferență de onorariu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursul formulat de reclamanta Asociația de proprietari PT 8 C. împotriva sentinței civile nr. 9903/23.05.2011 pronunțată de Judecătoria Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C.C.E. M.M. Ț.G. M.G.
Red./tehnored. C.C.E.
2 ex., 12.07.2012
Judecător fond: I. O. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1315/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1437/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
