Pretenţii. Decizia nr. 1368/2012. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2012 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2012 în dosarul nr. 1368/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iunie 2012
PREȘEDINTE – C. M.
JUDECĂTOR – F. E. C.
JUDECĂTOR – A. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1368/2012
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul D. A. C. împotriva sentinței civile nr._/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată C.- C. de A. de S. Iași, având ca obiect pretenții daune morale - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța supune dezbaterilor excepția nemotivării recursului în termenul prevăzut de lege raportat la dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă.
Recurentul, având cuvântul, solicită a se avea în vedere că la data declarării recursului, avea pe rol mai multe cauze, într-o cauză având calitatea de parte vătămată. Datorită volumului mare de informații, complexitatea și numărul cauzelor pe rol, nu a reușit decât să formuleze cererea de recurs cu respectarea prevederilor art. 3021 Cod procedură civilă, precizând în acea cerere că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat. Solicită a se constata că bnu a fost o chestiune de rea credință din partea sa, de nerespectare a dispozițiilor procedurale ce privesc motivarea recursului, ci o împrejurare mai presus de voința sa, numărul și complexitatea cauzelor aflate pe rolul instanțelor, ce se identifică cu cazul prevăzut de art. 103 Cod procedură civilă. Solicită a se avea în vedere că motivarea unei căi de atac nu este simplă deoarece trebuie să îndeplinească condițiile de legalitate și temeinicie prevăzute de lege. A încercat să-și administreze timpul într-un mod logic și rațional astfel încât să suplinească cerințele legii în toate spețele. Apreciază că motivarea recursului a fost făcută cu bună credință, când s-a ivit prima oportunitate de ordin temporar în vederea redactării temeinice a acestora, factorul timp fiind decisiv în elaborarea actelor, susținerea apărărilor și altele. Apreciază că datorită faptului că avea calitatea de parte vătămată într-un proces penal, este de la sine înțeles că prioritate în vederea administrării unui probatoriu temeinic și legal și a unei apărări potrivite în acea cauză în care îi care îi era vătămată integritatea fizică și psihică, stare de fapt ce are legătură și cu prezenta cauză întrucât s-a agravat prin emiterea actelor executorii nelegale, ce a dat naștere litigiului. Față de aceste considerente, solicită a se constata că timpul este o noțiune absolută, compactă, lipsită de elasticitate, neputând fi administrat într-un interval prestabilit altfel decât rațional, logic, potrivit priorității cauzelor. În dovedirea acestor susțineri, solicită a se avea în vedere și faptul că și instanțele de judecată constrânse adese de numărul cauzelor și complexitatea lor, din lipsă de timp amână pronunțarea, întocmește acre procedurale peste termen. În practica judiciară s-a statuat că „chiar dacă recursul nu este motivat în termenul legal, instanța are îndatorirea să examineze din oficiu legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, iar în cazul în care reține vreun temei de casare, trebuie să-l țină în prealabil în discuția părților”. Mai solicită a se avea în vedere că pe calea recursului declarat de către el la data de 23.12.2011 se atacă sentința Judecătoriei Iași nr._/11.10.2011, hotărâre ce potrivit legii nu poate fi atacată cu apel, fiind aplicabile prevederile art. 3041 și art. 316 Cod procedură civilă.
În consecință, solicită respingerea excepției, apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă, iar prin admiterea acestei excepții ar fi o rea credință din partea instanței. Depune note de concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/11.10.2011 Judecătoria Iași dispune:
„Respinge, ca neintemeiată, cererea formulată de reclamantul D. A. C., cu domiciliul în IASI, ., ., ., în contradictoriu cu intimata C.- C. DE A. DE S. IAȘI IASI, .. 18-20.”
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond reține următoarele:
In drept, potrivit art. 1357 Noul cod civil cel care cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita, savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie întrunite cumulativ patru condiții esențiale, și anume: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și pagubă, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, în conformitate cu art.129 C.,proc.civ, deoarece ea este cea care formulează o pretenție în fața instanței.
În cauza civilă de față, reclamantul nu a dovedit prin nici un mijloc de proba prejudiciul moral pretis suferit, consecintele negative suferite in plan psihic, valorile morale lezate prin emiterea de catre parata a celor doua decizii de impunere.
In consecinta, nefiind dovedite conditiile de exrcitare a actiunii in raspundere delictuala, instanta va respinge cererea ca neintemeiata.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul D. A. C.. Motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurent au fost depuse printr-un memoriu separat înregistrat pe rolul Tribunalului Iași la data de 21.03.2012.
În ședința publică din data de 11.04.2012 instanța a invocat nulitatea recursului raportat la dispozițiile art. 306 Cod procedură civilă. Ulterior la termenul de judecată acordat pentru a da posibilitatea părților să răspundă la excepția invocată recurentul a formulat oral cerere de repunere în termenul de motivare a recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma cererii formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. La rândul lui art. 302 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Sancțiunea nemotivării în termenul legal a recursului este cea reglementată de art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, text în conformitate cu care recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Pentru ipoteza în care partea a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite orice cale de atac sau să îndeplinească orice alt act de procedură în termenul legal sancțiunea decăderii, potrivit art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, nu operează. Însă potrivit alin. 2 al art. 103 Cod procedură civilă în acest caz actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
Îndeplinirea de către recurent a actului de procedură constând în motivarea cererii de recurs a avut loc la data de 21.03.2012, data înregistrării la Tribunalul Iași a memoriului ce cuprinde motivele pe care recurentul își întemeiază recursul. Cererea de repunere în termenul de motivare a recursului cu arătarea motivelor împiedicării a fost formulată oral înaintea instanței în ședința publică din data de 6.06.2012. Chiar dacă au reține dincolo de orice cenzură susținerile recurentului relative la împiedicarea intervenită, arătarea motivelor împiedicării trebuie făcută la rândul său înlăuntrul aceluiași termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Depunerea motivelor de recurs la data de 21.03.2012 echivalează cu încetarea împiedicării cel mai târziu la acest moment. Luând drept punct de plecare acest moment pentru calcularea termenului de 15 zile pentru arătarea motivelor împiedicării rezultă că acest termen s-a împlinit la data de 6.04.2012. Arătarea motivelor împiedicării a avut loc în ședința publică din data de 6.06.2012 atunci când recurentul a susținut cererea de repunere în termen. Motivele împiedicării nu au fost arătate în termen legal și ca atare, cererea de repunere în termenul legal de 15 zile pentru motivarea cererii de recurs nu poate fi primită.
Urmare a soluției instanței pe cererea de repunere în termen dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă își găsesc acțiunea. Termenul de 15 zile calculat de la data comunicării hotărârii de fond, 8.12.2011, pe care recurentul l-a avut la dispoziție pentru motivarea recursului său s-a împlinit la data de 27.12.2011, în aplicarea art. 101 alin. 1 și 5 Cod procedură civilă. Or, motivarea cererii de recurs s-a făcut de către recurent la data de 21.03.2012 cu transgresarea acestui termen legal de 15 zile.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 306 Cod procedură civilă urmează a dispune conform prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de motivare.
Constată nul recursul formulat de reclamantul D. A. C. împotriva sentinței civile_/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.M. F.E.C. A.C. GREFIER,
I.G.
Red: C.M.
H.C./ex.2
31.07.2012
Judecător fond: A. M. Diuță T.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1342/2012. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 1315/2012. Tribunalul IAŞI → |
|---|
