Fond funciar. Decizia nr. 1444/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1444/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 1444/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Iunie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – I. C.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1444/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către P. M. Iași Președinte Al C. M. Iași Pentru Stabilirea Dreptului De Proprietate împotriva sentinței civile nr._ sin 23.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, intimată fiind M. S., având ca obiect fond funciar transformare daune cominatorii în daune compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Cauza a rămas în pronunțare la data de 17.05.2013 când, pentru a da posibilitate intimatei, prin procurator, de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru 23.05.2013 când,m din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_ la Judecătoria Iași, reclamanta M. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. M. Iași – Președinte al C. Municipale Iași de Fond Funciar, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 31.892 euro reprezentând daune compensatorii, pentru prejudiciul suferit ca urmare a întârzierii executării obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 4153/12.03.2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ al Judecătoriei Iași.
În motivare, reclamanta a precizat că, în baza legislației speciale aplicabile, a solicitat C. Municipale de Fond Funciar, prin cererea nr._/_ din 18.03.1991, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1665 mp teren, situat în Iași, ..
Comisia Municipală de Fond Funciar Iași a propus, prin referatul înregistrat la Instituția Prefectului Județului Iași sub nr._/08.08.2006, reconstituirea în parte a dreptului de proprietate pentru suprafața liberă de 1139 mp teren situat în Iași, . și respingerea cererii pentru diferența de 526 mp, această suprafață fiind ocupată de construcții.
Ulterior, Prefectul Județului Iași prin Ordinul nr. 750/26.09.2007, admite în parte cererea privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața liberă de 1139 mp teren situat în Iași, ..
Având în vedere pasivitatea comisiei municipale, a promovat împotriva acesteia o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 64 alin. (1) din legea nr. 18/1991, iar prin sentința civilă nr. 4153/12 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, așa cum a fost modificată în tot prin decizia nr. 2196 pronunțată de Tribunalul Iași, în data de 17 noiembrie 2009, instanțele de judecată au dispus obligarea comisiei la punerea în posesie pentru suprafața de 1139 mp teren situat în Iași, .; obligarea comisiei la înaintarea documentației către Prefectul Județului Iași pentru eliberarea titlului de proprietate; obligarea Primarului M. Iași la plata daunelor cominatorii în sumă de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei și până la data îndeplinirii obligațiilor stabilite prin decizie în sarcina comisiei.
Având în vedere că daunele cominatorii stabilite prin Decizia nr. 2196 pronunțată de Tribunalul Iași în data de 17 noiembrie 2009, constituie un mijloc de constrângere al debitorului, tocmai pentru a-l determina să-și execute obligația și faptul că de la pronunțarea hotărârii s-au scurs aproape 3 ani, termen care odată împlinit atrage prescripția dreptului de a obține aceste daune, reclamanta a formulat prezenta acțiune.
Având în vedere că suma de 100 lei pentru fiecare zi întârziere stabilită prin sentința civilă nr. 4153/12 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, așa cum a fost modificată în tot prin decizia nr. 2196 pronunțată de Tribunalul Iași, în data de 17 noiembrie 2009, nu poate fi considerată certă și lichidă, a solicitat transformarea acestor daune în daune compensatorii, stabilind potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat prin întârzierea executării.
Pentru a individualiza prejudiciul efectiv cauzat prin întârzierea executării, s-a solicitat a se reține că terenul se află situat în municipiul Iași. Astfel, dacă dreptul de proprietate asupra imobilului îi era reconstituit, avea capacitatea de a încredința folosința acestui teren unui terț, în baza unui contract de locațiune.
Valoarea medie a unei chirii pentru un astfel de imobil, conform unui studiu de piață, este de aproximativ 2 (doi) euro/mp.
În drept, au fost invocate prevederile art. 64 (2) din Legea nr._, art. 1516, 1528 din Legea nr. 287/2009, Decizia Î.C.C.J. nr. XX/12.12.2005, art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997.
Prin sentința civilă nr._ din 23.11. 2012 Judecătoria Iași a admis acțiunea civilă formulată de către reclamanta M. S. domiciliată în Iași, ., ., . cu pârâtul P. M. IAȘI, în calitate de Președinte al C. Municipale Iași de Fond Funciar, astfel cum a fost precizată pentru termenul din 28.06.2012 și în consecință:
A obligat pârâtul să-i achite reclamantei suma de 787.732,4 lei cu titlu de daune compensatorii, aferente perioadei 17.11.2009 – 16.03.2012.
A respins, ca tardiv formulată, completarea la acțiune având ca obiect „obligarea pârâtului la punerea în posesie cu o suprafață de 1139 mp. situată în intravilanul mun. Iași sau la plata sumei de 20.946,21 euro, reprezentând c/val. terenului”.
A obligat pârâtul să-i achite reclamantei suma de 1622,22 cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 2196/17.11.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea reclamantei M. S. și obligarea C. Locale de Fond Funciar Iași să o pună în posesie cu o suprafață de 1139 mp, teren situat în Iași, . și să înainteze documentația Prefectului Județului Iași pentru eliberarea T.P.
Totodată, a fost obligat P. M. Iași să plătească reclamantei daune cominatorii în sumă de 100 lei/zi de întârziere, începând cu data pronunțării deciziei și până la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina C. Municipale (copie decizie civilă – filele 19-212 dosar).
Contrar celor susținute de către pârât în punctul de vedere înaintat instanței, se constată că nu au fost îndeplinite de către Comisia Municipală Iași de Fond Funciar obligațiile impuse de lege.
Astfel, din nota de constatare întocmită la 29.04.2011 de către inspectorul de specialitate din cadrul Compartimentului de Aplicare a Legilor Proprietății din C. Direcției Juridice a Primăriei Iași, rezultă că terenul cu care urma a fi pusă în posesie reclamanta, este intrat în circuitul civil și proprietarii acestuia i-au refuzat accesul în interiorul proprietății pentru marcarea limitelor sale. Se mai menționează că reprezentantul reclamantei a refuzat semnarea procesului-verbal de punere în posesie (copie – fila 44, 71 dosar).
Prin urmare, nu se poate reține, așa cum susține pârâtul, că finalizarea procedurii de reconstituire este împiedicată chiar de reclamantă, atât timp cât situația juridică a respectivului teren este incertă, în mod firesc refuzându-se semnarea unui proces-verbal de punere în posesie în care este înscrisă o suprafață de teren cu privire la care se menționează că a intrat în circuitul civil, fiind în proprietatea unor terți.
În cauză a fost efectuată o expertiză evaluatoare, prin care s-a stabilit că valoarea totală a chiriei pentru suprafața de teren în litigiu pentru perioada 17.11.2009 – 16l03.2012 este de 787.732,4 lei (177.958,30 euro), valoare însușită și de reclamantă prin precizările depuse la dosar, ulterior comunicării raportului de expertiză.
Se constată, așadar, producerea din culpa C. Locale de Fond Funciar, reprezentată de președintele acesteia – P. M. Iași, a unui prejudiciu reclamantei, prin lipsirea acestea de posibilitatea de a dispune de suprafața de teren ce-i aparține în proprietate, prin nepunerea sa în posesie, prejudiciu cuantificat prin expertiza evaluatoare la 787.732,4 lei, calculat de la data pronunțării deciziei nr. 2196/2009 de către Tribunalul Iași și până la data înregistrării acțiunii.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 5 lit. i), art. 36 (1) din H.G. nr. 890/2005 modificată, coroborate cu art.1530-1531, 1547-1548 Nou Cod civil, instanța va admite acțiunea, astfel cum a fost precizată la termenul din 28.06.2012 și va obliga pârâtul să-i achite reclamantei suma de 787.732,4 lei daune compensatorii aferente perioadei 17.11.2009 – 16.03.2012.
A respins, ca tardiv formulată, completarea la acțiune, având ca obiect „obligarea pârâtei la punerea în posesie cu o suprafață de 1139 mp situată în mun. Iași sau la plata sumei de 20.946,21 euro – contravaloare teren”, depusă la dosar pentru termenul din 15.11.2012, cu mult după prima zi de înfățișare (art. 132 Cod procedură civilă).
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a obliga pârâtul să-i achite reclamantei cheltuielile de judecată (onorariu expert).
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs P. M. Iași, cu următoarele critici:
Greșit a reținut instanța de fond că nu au fost îndeplinite de către Comisia Municipală de fond funciar obligațiile impuse de lege, fără a preciza care sunt acestea. Procedura de reconstituire a dreptului de proprietate se află in stadiul punerii in posesie în baza actului administrativ emis in soluționarea cererii formulate de către M. S., ceea ce s-a realizat. Astfel, a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 5901/29.04.2011 care a respectat întrutotul amplasamentul indicat în referatul cuprinzând propunerea C. municipale de fond funciar Iași, propunere validată prin Ordinul Prefectului jud. Iași nr. 750/26.09.2007, proces-verbal pe care intimata a refuzat să îl semneze.
In lipsa semnării procesului-verbal de punere in posesie de către beneficiar acesta nu a putut fi transmis C. Județene de fond funciar Iași prin Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară pentru avizare, respectiv pentru scrierea titlului de proprietate. Invocă in acest sens și dispozițiile art. 34 alin 4 din H.G. nr. 890/2005.
Invocă recurentul și împrejurarea că se află in procedura de punere in executare a Ordinului Prefectului Jud. Iași, respectiv a Deciziei civile nr. 2198/17.11.2009 cu consecința verificării îndeplinirii obligației de punere în posesie pentru suprafața de teren validată, identificată ca fiind situată în Iași, șoseaua N. nr. 153 și nu in cea de verificare a legalității emiterii actului administrativ de reconstituire. Reconstituirea dreptului de proprietate urmează regulile stabilite in art. 36 alin 5 din Legea 18/1991, prin urmare trebuie să vizeze același amplasament al fostei proprietăți revendicate și pentru care a fost validată propunerea de reconstituire. Acest fapt face imposibilă reconstituirea dreptului de proprietate in temeiul dispozițiilor menționate prin atribuire in compensare a altor amplasamente sau acordarea de despăgubiri. Existența unei hotărâri irevocabile prin care instanța de judecată a stabilit in mod expres amplasamentul cu care reclamanta va fi pusă în posesie, in temeiul art. 36 alin 5 din Legea 18/1991, obligă comisia locală la punerea in executare întocmai a acesteia. In situația dată nu se poate recurge la compensare, comisia locală neputând stabili un alt amplasament nici chiar cu acordul expres al doamnei M. S.. Ori, in condițiile in care singura situație de deblocare a procedurii de finalizare a punerii în posesie, respectiv emitere a titlului de proprietate este semnarea de către intimata-reclamantă a procesului-verbal de punere în posesie, astfel cum acesta a fost întocmit, respectându-se amplasamentul actual al fostei proprietăți, ordinul de reconstituire in proprietate și hotărârea judecătorească de obligare a C. Municipale de fond funciar la punerea in posesie, in lipsa semnării procesului-verbal de către reclamantă nu poate fi reținută culpa comisiei municipale.
Aceasta are posibilitatea valorificării dreptului recunoscut prin Ordinul Prefectului jud. Iași nr. 750 din 26.09.2007 pe calea dreptului comun, împrejurare care nu mai implică nici Comisia municipală de fond funciar și nici P. M. Iași.
Nelegal s-a reținut culpa C. municipale și prin prisma faptului că pentru titlul de proprietate nr._ din 10.01.1995 emis pentru R. C. și A. C. M. pentru terenul in suprafață de 1115 mp din Iași, Șoseaua N. nr. 153 s-a constatat nulitatea absolută prin sentința civilă nr. 2437 din 3.03.2004 a Judecătoriei Iași ca urmare a admiterii acțiunii promovate chiar de P. M. Iași. Ulterior comisia a avut datele potrivit cărora terenul făcuse obiectul unor înstrăinări. Pe de altă parte simpla existență a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de obligare la plata de daune cominatorii până la executarea unei obligații nu justifică pronunțarea unei hotărâri de convertire a acestora in daune compensatorii in lipsa dovedirii unei conduite culpabile din partea celui obligat. Intimata are deschisă calea unei acțiuni pe calea dreptului comun in temeiul art. III alin 24 din Legea 169/1997.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, respingerea acțiunii, cu judecata in lipsă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Intimata M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea sentinței, pentru următoarele considerente:
Recurenta confundă obiectul acțiunii deduse judecății. Acesta este de transformare a daunelor cominatorii stabilite irevocabil prin Decizia nr. 2196 din 17.11.2009 a Tribunalului Iași in daune interese, acțiunea având ca temei legal dispozițiile art. 64 alin 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, art. 1516 și 1528 din Legea 287/2009 coroborate cu dispozițiile Deciziei civile nr. XX din 12.12.2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Contrar susținerilor recurentului părțile se află in etapa executării silite a titlului executoriu, faza judecății fiind irevocabil încheiată la data pronunțării Deciziei civile nr. 2196 din 17.11.2009 iar obiectul cauzei îl constituie strict individualizarea daunelor cominatorii prin transformarea acestora in daune compensatorii începând cu data pronunțării Deciziei civile nr. 2196 din 17.11.2009 a Tribunalului Iași și până la data promovării acțiunii in fața primei instanțe. Corect s-a pronunțat instanța de fond limitându-se doar la aprecierea întinderii prejudiciului efectiv suferit prin neexecutarea obligației de punere in posesie. Dacă s-ar aprecia admisibile susținerile recurentului referitoare la atitudinea culpabilă a intimatei ar lipsi de efect titlul executoriu –Decizia civilă nr. 2196 din 17.11.2009, fapt ce contravine principiului autorității de lucru judecat. In speță nu pot fi primite motive care să repună in discuție o hotărâre definitivă și irevocabilă. Cu privire la prejudiciul produs prin întârzierea executării Deciziei nr. 2196 din 17.11.2009 a Tribunalului Iași invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu referire la obligația statului de a asigura executarea hotărârilor judecătorești irevocabile .. Autoritățile locale nu au oferit nicio justificare valabilă pentru ingerința cauzată de neexecutarea . a hotărârii judecătorești pronunțate in speță. S-a recunoscut in favoarea sa îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1139 mp prin Ordinul nr. 750 din 26.09.2007 emis de Prefectul jud. Iași, deci i s-a recunoscut existența in patrimoniul său a unui bun în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Îndreptățirea sa la reconstituire este confirmată de către instanță prin Decizia nr. 2196/17.11.2009 a Tribunalului Iași, astfel că procedura de reconstituire trebuie să fie concretă și efectivă și nu doar teoretică și iluzorie. Întinderea prejudiciului este stabilită prin concluziile raportului de expertiză judiciară administrat in fața instanței de fond. Este irelevant și nereal refuzul său de a semna procesul-verbal de punere în posesie nr. 5901 din 29.04.2011. La deplasarea in teren din 29 aprilie 2011 pentru punerea sa in posesie s-a constatat că anumite persoane invocau un drept de proprietate propriu asupra terenului pe care urma să fie edificate construcții. Pentru acest motiv nu a semnat procesul-verbal de punere in posesie, așteptând lămuriri din partea reprezentanților comisiei locale asupra situației juridice a terenului. Cu referire la același fapt prin Decizia 2994 din 11.11.2011 a Tribunalului Iași instanța de recurs a reținut că propunerea de punere in posesie asupra unui teren care nu este liber nu echivalează cu îndeplinirea obligației stabilite prin titlul executoriu. In ceea ce privește imposibilitatea de punere in posesie susține intimata ca nimeni nu se poate prevala de propria sa culpă. Eliberarea titlului de proprietate către numiții R. C. C. și M. se datorează tot lipsei de diligență a paratului in verificarea situației juridice a terenului. . civil nu interesează etapa actuală a procedurilor, deoarece cauza trebuie să se limiteze exclusiv la aprecierea întinderii prejudiciului efectiv suferit prin neexecutarea obligației de punere in posesie.
Solicită respingerea recursului, menținerea sentinței recurate, cu judecata in lipsă.
Recurenta a depus la dosar înscrisuri.
Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce urmează:
Motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a convertit greșit daunele cominatorii in daune compensatorii în absența dovezii unei conduite culpabile in sarcina sa este fondat.
Reclamanta este beneficiara Ordinului Prefectului jud. Iași nr. 750 din 26.09.2007 prin care s-a stabilit reconstituirea in favoarea sa a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1139 mp teren situat în Iași, șoseaua N. nr. 153.
Prin decizia civilă nr. 2196 din 17.11.2009 Tribunalul Iași a obligat pârâta Comisia locală de fond funciar la punerea in posesie pentru aceeași suprafață de teren și înaintarea documentației Prefectului jud. Iași pentru eliberarea titlului de proprietate. S-a stabilit totodată in sarcina Primarului M. Iași obligația de plată a daunelor cominatorii in sumă de 100 lei/zi întârziere începând cu data pronunțării deciziei și până la îndeplinirea obligațiilor stabilite prin această decizie.
Reclamând pasivitatea pârâtului in finalizarea procedurilor de stabilire a dreptului de proprietate reclamanta M. S. a solicitat transformarea daunelor cominatorii stabilite prin Decizia civilă nr. 2196 din 17.11.2009 a Tribunalului Iași in daune compensatorii.
Potrivit Deciziei XX din 2005 pronunțată in recurs in interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție daunele cominatorii reprezintă numai un mijloc de constrângere a debitorilor la îndeplinirea obligației convenite, suma stabilită în cadrul acestor daune nu poate fi considerată certă și lichidă, hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii. Prin urmare revine instanței de judecată îndatorirea ca, după executarea obligației respective, să transforme acele daune în daune compensatorii, stabilind, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă, suma ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării.
Decizia este obligatorie.
Aplicând acest raționament, Tribunalul stabilește că trimiterea pe care decizia invocată o face la regulile dreptului comun pentru răspunderea civilă obligă la analiza condițiilor de reținere in sarcina pârâților a culpei de a fi pricinuit prin fapta sa ilicită prejudiciul reclamat, pentru că axiomatic, prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile constă in rezultatul/efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Pentru acest motiv și in considerarea regimului juridic stabilit cu efect obligatoriu pentru daunele cominatorii de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia XX din 2005 Tribunalul nu primește apărarea intimatei conform căreia instanța nu era ținută in speța de față a face analiza existenței culpei paratului. Litigiul de față nu constituie o etapă a executării silite a obligațiilor stabilite de către instanță prin decizia civilă nr. nr. 2196 din 17.11.2009 a Tribunalului Iași. Acesta are rolul de a stabili dacă raportul juridic dintre părți este de natură a conduce la reținerea in persoana paratului a răspunderii civile in condițiile dreptului comun, cu premisele date de litigiile anterioare.
Analiza existenței in persoana recurentului a acestei răspunderi, respectiv a culpei reclamate prin cererea de chemare în judecată, presupune circumstanțierea examenului critic al conduitei recurentului la obligațiile legale ce-i reveneau pentru finalizarea procedurilor de stabilire a dreptului de proprietate pentru terenul situat in Iași, șoseaua N. nr.153 in suprafață de 1139 mp.
Pentru aceasta Tribunalul constată fondată teza expusă de recurent potrivit căreia reconstituirea dreptului de proprietate s-a dispus in temeiul art. 36 alin 5 din Legea 18/1991, astfel că punerea reclamantei in posesie nu se poate realiza decât asupra vechiului amplasament, determinat de suprafața de 1139 mp din Iași, Șoseaua N. nr. 153, pentru că aceasta este modalitatea reparatorie singulară și expres prevăzută de lege pentru stabilirea dreptului de proprietate. Pentru ipoteza reglementată în art. 36 alin 5 Legea 18/1991 prevede doar posibilitatea atribuirii in natură a vechiului amplasament a cărui situație juridică permite restituirea, fără alternativa atribuirii unui alt amplasament in compensare ori a plății de despăgubiri.
Prin urmare, Comisia Municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Iași nu avea o altă opțiune pentru punerea in posesie decât amplasamentul terenului stabilit prin Ordinul Prefectului jud. Iași nr. 750 din 26.09.2007 și Decizia civilă nr. 2196 din 17.11.2009 a Tribunalului Iași, adică suprafața de 1139 mp din Iași, Șoseaua N. nr. 153, vechi amplasament al autoarei reclamantei in considerarea căruia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.
Pentru acest amplasament reclamanta nu contestă împrejurarea că este ocupat de alte persoane fizice, acesta fiind și argumentul pentru care nu a semnat procesul verbal de punere in posesie întocmit la data de 29.04.2011 (fila 22 dosar recurs). Potrivit adresei nr._ din 14 iunie 2012 eliberată de Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași la adresa din Iași, Șoseaua N. nr. 153 au figurat în evidența fiscală R. C. și A. M. cu suprafața de 1115 mp teren in baza titlului de proprietate nr. 183 277 din 10.01.1995. Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3108 din 30.07.1999 la Biroul N. Public S. Frost imobilul este înstrăinat către S. I. și A., aceștia înstrăinând la rândul lor 557,50 mp către S. S. prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1952 din 29.08.2007 la același birou notarial.
Dreptul de proprietate al unor terți asupra aceleiași suprafețe de teren constituie un impediment obiectiv pentru continuarea procedurilor de reconstituire a dreptului de proprietate in persoana reclamantei. Recurenta nu are la îndemână proceduri care să fie opuse actualilor titulari ai dreptului de proprietate asupra acestui teren.
De asemenea tribunalul nu este chemat să stabilească dacă reclamanta poate demara cu succes proceduri judiciare împotriva terților care figurează ca titulari ai dreptului de proprietate pentru același teren ( S. I., S. A., S. S.), ci doar dacă in privința pârâtului identifică demersuri la care era ținut potrivit legii să le îndeplinească și nu le-a îndeplinit, culpabil. Ori, având in vedere cele expuse deja, împrejurarea că terenul ce face obiectul Ordinului Prefectului jud. Iași nr. 750 din 26.09.2007 a intrat in circuitul civil mai înainte de emiterea ordinului constituie o cauză obiectivă care împiedică paratul să întocmească actele de punere in posesie asupra aceluiași teren in favoarea reclamantei. Împrejurarea invocată de către intimată potrivit căreia culpa pentru această situație aparține tot pârâtei, care a procedat la emiterea titlului de proprietate nr._ din 10.01.1995 fără verificarea temeinică a situației juridice a terenului nu interesează judecata de față, care nu are rolul stabilirii unei culpe de principiu, generală a pârâtului in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate prin necorelarea datelor rezultate din întregul procedurii cu privire la același teren, ci una concretă, determinată de conduita adoptată in raport de dreptul recunoscut in favoarea reclamantei și traseul juridic al procedurilor impuse de lege pentru realizarea acestuia.
Concluzia nu contrazice statuările Deciziei civile nr. 2196 din 2009 a Tribunalului Iași, care a stabilit in sarcina paratei din speță daune cominatorii, regimul juridic al acestora fiind stabilit de asemenea prin Decizia XX din 2005 a Înaltei Curți De Casație și Justiție, acestea având caracter provizoriu.
Nu contrazice nici decizia civilă nr. 2994/2011 a Tribunalului Iași in care au fost analizate doar legalitatea actelor demarate de către executorul judecătoresc in condițiile art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă.
In fine, concluzia instanței nu contrazice nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Este adevărat că printr-o largă arie de hotărâri Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat statul român pentru încălcări repetate ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ca și pentru încălcări ale art. 1 din Primul Protocol Adițional al Convenției Europene a Drepturilor Omului pentru inerția in executarea unor hotărâri judecătorești.
Curtea a reținut, insă, in jurisprudența sa și faptul că dreptul de acces la un tribunal nu poate obliga un stat să execute fiecare judecată cu caracter civil, oricare ar fi circumstanțele (Sanglier împotriva Franței, nr._/99, alin. 39, 27 mai 2003).
In considerarea acestui raționament, Tribunalul stabilește că obligarea paratului la daune compensatorii nu poate fi dispusă in absența unei atribuții la care legea ori hotărârea judecătorească să o oblige și pe care să nu o fi îndeplinit in mod culpabil, câtă vreme s-a reținut, cu cele expuse anterior, că obligația de punere in posesie pentru terenul din Iași, Șoseaua N. nr. 153 este in mod obiectiv obstaculată de . civil, acesta fiind obiect al dreptului de proprietate al unor terți, urmare unor vânzări succesive.
Tribunalul constată, de altfel, că însăși reclamanta admite implicit imposibilitatea obiectivă de punere in posesie pe vechiul amplasament, ceea ce a condus la formularea cererii de acordare a unui teren in suprafață de 1139 mp aflată in intravilanul M. Iași ori la plata echivalentului valoric al terenului prin intermediul concluziilor scrise depuse la instanța de fond ( fila 169). Nu a făcut, insă, nicio observație in privința posibilității prevăzute de lege de a se îndrepta împotriva vânzătorului terenului in baza titlului constatat nul (nr._ din 10.01.1995) in condițiile art. III alin 24 din Legea nr.169/1997.
Pentru toate considerentele expuse Tribunalul va admite recursul, in temeiul art. 304pct. 9 coroborat cu art. 312 alin 1 și 3 Cod pr.civilă, va modifica in tot sentința recurată, va respinge cererea de chemare in judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către P. M. Iași președinte al C. Municipale de Fond Funciar Iași împotriva sentinței civile nr._ din 29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o modifică in tot, respectiv:
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta M. S. in contradictoriu cu pârâtul P. M. Iași - președinte al C. Municipale de Fond Funciar Iași.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 6.06.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, C. I. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
RED. ȘI TEHN./T.D./8.10.2013/2 EX.
JUDECĂTORIA Iași: C. A. D.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1310/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1485/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
