Fond funciar. Decizia nr. 2092/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2092/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 2092/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 07 Octombrie 2013
Președinte - M. A.
Judecător P. T.
Judecător O. L.
Grefier E. D. B.
DECIZIA CIVILĂ NR. 2092/2013
Pe rol fiind judecarea recursul formulat de I. L. ,B. E. A.,R. A. și G. N. împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Iași în contradictoriu cu intimata C. L. M. De F. F. R. prin primar, având ca obiect fond funciar obligația de a face; daune cominatorii.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 30.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceiași zi, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 07.09.2013, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/05.10.2012, Judecătoria Iași a hotărât următoarele:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantele I. L., B. E. - A., R. A., G. N. în contradictoriu cu pârâta C. L. M. de F. F., reprezentată de Primarul Comunei M..
Obligă pârâta să înainteze documentația aferentă propunerii de validare a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 3166 mp teren pe raza Comunei M., către C. Județeană Iași de F. F., în vederea demarării procedurii eliberării titlului de proprietate.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere.
Obligă pârâta să plătească reclamantelor suma de 800 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele au fost validate în anexa 2 a cu suprafața maximă de 1,00 ha și în baza acestei validări s-au emis titlurile de proprietate nr._/1998 și nr._/1999, care chiar dacă vizează pe soțul reclamantei I. L. pentru suprafața de 3360 mp.
De altfel, reclamantele au inițiat corect procedura prin formularea cererii la C. locală în vederea înaintării documentației către C. Județeană de fond funciar pentru punerea în posesie a dreptului de proprietate, deoarece nu li s-a răspuns la solicitare așa cum a fost formulată.
O apreciere contrarie ar lipsi practic de orice efecte juridice hotărârea privind validarea dreptului în anexa 2 a pentru 1,00 ha și a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 (art. 14 alin. 2 din Legea nr. 18/1991), problema litigioasă poartă tocmai asupra amplasamentului suprafeței rămase în litigiu, lipsă 3166 mp din cei 1,00 ha pe raza Comunei M.; pârâta trebuie să identifice amplasamentul din titlurile de proprietate emise abuziv vecinilor și să le anuleze în instanță, în condițiile în care nu au făcut dovada dispozițiilor art. 5 lit. e) din R (H.G. nr. 850/2005.
Așadar, se apreciază că cererea formulată de reclamante, prin inițierea procedurii de punere în posesie este admisibilă și instanța constată că reclamantele, în urma demersurilor efectuate de pârâtă în cursul procesului, conform precizărilor depuse (fila 28) și adreselor nr. 3397/23.02.2012 și nr. 5605/26.03.2012 prin care reclamantele au fost invitate la deplasarea identificării terenului și punerea efectivă în posesie și prin întâmpinare și concluzii scrise (art. 146 Cod procedură civilă).
Așadar, subzistă obligația Comunei Comunale M., prin reprezentanții săi legali, de întocmire a documentației necesare emiterii noilor titluri de proprietate pentru suprafața de 3166 mp teren, situat pe raza Comunei M., județul Iași și numai în subsidiar prin prisma dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Regulament.
Instanța, urmează să respingă capătul de cerere accesoriu privind obligarea Primarului Comunei M. și a Comisie Locale M. de F. F. la plata daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligațiilor de a face speciale, ca neîntemeiat, soluția decurgând din faptul că acțiunea nu a fost formulată în contradictoriu și cu instituția juridică (art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă) a Primarului Comunei M. și ca neîntemeiată în raport de C. L. M. de F. F. dat fiind demersurile acestei comisii și mai sus expus, filele 28 și următoarele dosar..
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele I. L., B. E.-A., R. E. și G. Nicolarta, considerând-o neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
În baza Legii 18/1991, la data de 26.02.1991, autorul lor a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,50 ha teren intravilan și extravilan pe teritoriul . a fost validată doar parțial, în privința suprafeței de 1 ha; această validare a fost înscrisă în anexa 2a, la poziția nr. 75, fiind eliberată și adeverința nr. 1970/10.03.2008 care atestă acest lucru.
Din această suprafață i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 3474 mp, prin titlul de proprietate nr._/1998. Au rămas nerestituiți 6526 mp.
Prima instanță a considerat că sunt îndreptățiți la reconstituire doar la o diferență de 3166 mp, întrucât a reținut că din suprafața de 1 ha, solicitată și validată, li s-au eliberat două titluri de proprietate, dintre care, unul pe numele soțului lui, I. L. (pentru 3660 mp).
Or, tocmai această apreciere a primei instanțe este lipsită de fundament, având în vedere actele depuse la dosarul de fond, din care rezultă că terenul atribuit, printr-un titlu de proprietate, soțului, nu face parte din terenul de 1 ha ce a aparținut tatălui Z. N.. Astfel, în baza unui înscris sub semnătură privată, intitulat „zdelcă”, I. V. a cumpărat de la moștenitorii lui și terenul aferent în intravilanul satului M..
Arată recurentele că un alt aspect omis de prima instanță se referă la neindicarea regimului terenului pe care pârâta trebuie să li-l atribuie (dacă reconstituirea se face în intravilan sau extravilan).
Susțin recurentele că pe vechiul amplasament al terenului ce a aparținut tatălui care se situa în vatra satului M., au fost emise titluri de proprietate pentru alte persoane iar în cursul judecării cauzei în primă instanță, pârâta le-a oferit teren în extravilan, în zone cu teren accidentat și râpe. Or, această atitudine și mod de soluționare a cererii contravine dreptului de a obține reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, situație în care daunele cominatorii erau mai mult decât justificate și care, sunt de natură să impulsioneze reprezentanții și membrii acestei comisii să inițieze toate demersurile pentru punerea în executare întocmai a dispozitivului hotărârii, în spiritul respectării exacte a dispozițiilor legale imperative ale Legii nr. 18/1991.
Pârâta C. L. de fond funciar M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, susținând că Z. T. N. cu soție R., figurează în registrul agricol al Comunei M. cu suprafața de 1,00 ha teren.
În condițiile Legii nr. 18/1991 obține reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,00 ha și înscrierea în anexa nr. 2a.
Pentru acest teren validat au fost emise două TP: TP nr._/1998 pe numele autorului, Z. T. N., pentru suprafața de 0,3474 ha și TP nr._/1999 pe numele I. P. V., soțul recurentei I. L., pentru suprafața de 0,3360 ha.
Terenul înscris în TP nr._/1999 este învecinat cu cel al lui Z. T. N., fiind emis din validarea de 1,00 ha deținută de către socrul său, tatăl recurentei I. L..
După decesul autorului, moștenitorii nu s-au prezentat la CLFF M. pentru a solicita punerea în posesie cu terenul la care se consideră îndreptățiți, adresându-se direct instanței.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, tribunalul reține următoarele:
Numitului Z. T. N. i s-a reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren în .. Cu toate acestea, pe numele Z. T. N. s-a emis titlul de proprietate nr._/1994 doar pentru suprafața de 3474 mp.
Susținerile intimatei potrivit cărora terenul prevăzut pe titlu nr._/1999 emis pe numele soțului uneia dintre recurenți, în suprafață de 3360 mp, face parte din terenul de 1 ha reconstituit lui Z. T. N. nu sunt dovedite.
Astfel, se reține că I. V. a formulat în nume propriu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la data de 26.02.1991 (fila 39 dosar).
Prin urmare, nu se poate reține că terenul prevăzut în titlu emis lui I. V. face parte din terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate lui Z. T. N..
Având în vedere că pârâta nu a făcut dovada întocmirii documentației în vederea eliberării titlului de proprietate pentru diferența de 6526 mp, tribunalul reține că este întemeiată cererea reclamantelor privind obligarea pârâtei să înainteze documentația aferentă propunerii de validare a cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 6526 mp teren pe raza comunei M. către C. Județeană demarării procedurii eliberării titlului de proprietate.
În ceea ce privește amplasamentul terenului pentru care urmează a elibera titlul de proprietate, tribunalul reține că potrivit disp. art. 5 lit. c din H.G. 890/2005, comisiile locale stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren, pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propune alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament vând vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane.
Mai mult, critica recurentelor potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunțat dacă reconstituirea se face în intravilan sau extravilan este neîntemeiată întrucât prin cererea de chemare în judecată nu s-a formulat o astfel de solicitare.
Cu privire la daunele cominatorii, tribunalul reține că acestea sunt un mijloc de constrângere al debitorului pentru a-l determina să-și execute obligația asumată. Cum în speță, pârâta a făcut adrese către reclamante în vederea stabilirii amplasamentului și identificării terenului reconstituit autorului Z. T. N., nefiind dovedită necesitatea constrângerii acesteia în vederea îndeplinirii obligației stabilite de instanță, tribunalul reține că, în mod corect, a respins prima instanță cererea privind plata la daune cominatorii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și 304 pct. 9 Cod procedură civilă va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă nr._/2012 a Judecătoriei Iași în sensul arătat și va menține restul dispozițiilor sentinței ce nu contravin prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de I. L., B. E. A., R. A. și G. N. împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să înainteze documentația aferentă propunerii de validare a cererii reclamantelor privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra diferenței de 6526 mp teren pe raza comunei M., către C. Județeană de F. F. Iași, în vederea demarării procedurii eliberării titlului de proprietate.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A.M. T.P. L.O.
GREFIER,
B.E.D.
Red. T.P.
Tehn. A.G.
2 ex./20.12.2013
Jud. fond: G. A.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 2072/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 475/2014. Tribunalul IAŞI → |
|---|
