Contestaţie la executare. Decizia nr. 2049/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2049/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 2049/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 04 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – D. I.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2049/2013
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul S. I. G. împotriva sentinței civile nr. 27/14.01.2013 pronunțate de Judecătoria H. în contradictoriu cu intimații H. G. - primar, L. I. -funcționar public și P. C. Scobinți, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod procedură civilă precum și faptul că recurentul a fost citat cu mențiunea de a-și preciza punctul de vedere cu privire la excepția nulității recursului pentru nemotivare în termen, rămâne în pronunțare în principal pe această excepție și în subsidiar pe fondul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 27/14.01.2013 a Judecătoriei H. s-a admis excepția tardivității, invocată din oficiu iar, pe fondul cauzei, s-a respins contestația formulată de petentul S. I. G. în contradictoriu cu intimații H. G., în calitate de P. și P. ., ca fiind tardiv introdusă. S-a respins cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
S-a disjuns capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Locală de fond funciar Scobinți la punerea în posesie cu suprafața de teren și la plata de despăgubiri pe zi de întârziere.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 172 alin. (1) din C. pr. fiscală, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuzã sã îndeplineascã un act de executare în condițiile legii”.
De asemenea, conform art. 173 alin. 1 din același act normativ, contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, sub sancțiunea decăderii.
Or, așa cum rezultă din copia plicului depusă la f. 21 dosar, reclamantul a luat cunoștință de actele contestate la data de 15.10.2012, semnând personal de primire, susținerile acestuia în sensul că ar fi luat cunoștință de actele de executare abia la data de 22.10.2012 nefiind susținute de nici un mijloc de probă.
Prin urmare, termenul de 15 zile calculat conform disp. art. 101 alin. 1 C. pr. civ. s-a împlinit la data de 31.10.2012, iar prezenta contestație a fost depusă la poștă în data de 01.11.2012 (conform mențiunilor de pe plicul de la f. 17), deci peste termenul prevăzut de legiuitor.
Astfel, instanța de fond a reținut că excepția invocată este întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a respins contestația la executare formulată împotriva somației nr. 190 din 10.10.2012 și a titlului executoriu nr. 190/2012 ca fiind tardiv introdusă.
În acest context și în raport de disp. art. 274 alin. 1 C. pr. civ., s-a apreciat ca nefondată cererea contestatorului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul S. I. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Contestația la executare a fost formulată în termen legal. Se întreabă contestatorul, în cadrul recursului asupra codului de procedură civilă aplicabil precum și despre termenul și modalitatea de calcul a acestuia. Mai arată faptul că nu locuiește în locul unde a fost citat iar la momentul primirii corespondenței nu se afla acolo. Invocă contestatorul instituția repunerii în termen precum și aspecte ce țin de fondul cauzei.
Recursul a fost timbrat legal, motivat, semnat și formulat în termen legal.
În ceea ce privește motivarea recursului instanța de control judiciar reține faptul că, deși suntem în prezența unei motivări ce cuprinde mai mult întrebări adresate instanței sau în anumite reflecții asupra situației sale, nu se poate reține lipsa motivării, astfel încât tribunalul nu va face aplicarea dispozițiilor art. 302 ind.1 și 306 C.pr.civ.
Față de soluția reținută pe excepția nemotivării, tribunalul va analiza fondul recursului. La dosar s-a depus întâmpinare de către intimată prin care s-a invocat nulitatea recursului iar, pe fondul cauzei, solicitat respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs arătate precum și în temeiul prevederilor art. 304¹ Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul este neîntemeiat față de următoarele considerente :
În cauza de față ne aflăm într-o contestație la executare respinsă la fond pe excepția tardivității. D. sub aceste aspecte vom analiza și motivele de recurs formulate de recurentul contestator.
Având în vedere faptul că ne aflăm în cadrul unei executări silite demarate anterior intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă (lg. 134/2010) tribunalul reține aplicabilitatea vechiului cod de procedură civilă.
În cauza de față, astfel cum reiese din actul depus la fila 21 dosar fond, la data de 15.10.2012 contestatorul a primit atât somația din 10.10.2012 cât titlul executoriu (fila 22 dosar) nr. 190 din 10.10.2012.
Termenul de contestare a acestor acte este prevăzut de Codul de Procedură Fiscală, respectiv art. 172-173; conform acest dispoziții termenul este de 15 zile și se calculează de la data când s-a luat cunoștință de actul respectiv (în speța de față de la data de 15.10.2012).
Modalitatea de calcul a termenului este prevăzut de Codul de procedură civilă, art. 101, 102. Astfel, reține tribunalul faptul că termenul de 15 zile era împlinit la data de 31.10.2012. Având în vedere faptul că prezenta contestație la executare a fost formulată la data de 1.11.2013 (data de pe plic) tribunalul reține faptul că recurentul contestator a formulat contestația la executare peste termenul prevăzut de legiuitor.
În ceea ce privește adresa de comunicare, instanța de control judiciar reține faptul că actele de executare au fost comunicate la aceeași adresă ca și cea indicată de contestator la momentul formulării contestației; mai mult decât atât contestatorul a semnat de primire.
La judecata în primă instanță contestatorul a fost prezent la primul termen de judecată, având astfel termen în cunoștință pentru următoarele termen acordate.
În ceea ce privește instituția repunerii în termen instanța de control judiciar reține faptul că nu poate face aplicarea art. 103 C.pr.civ. întrucât recurentul a invocat pentru prima oară în recurs acest motiv (art. 292 coroborat cu art. 316 C.pr.civ.). Mai mult decât atât nu este aplicabilă această instituție raportat la cele invederate de contestatorul recurent.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge exceptia nulitatii recursului, va respinge recursul declarat de contestatorul S. G. impotriva sentintei civile nr.27/14.01.2013 pronuntata de Judecatoria H., sentință pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge exceptia nulitatii recursului.
Respinge recursul declarat de contestatorul S. G. impotriva sentintei civile nr.27/14.01.2013 pronuntata de Judecatoria H., sentinta pe care o mentine.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica azi 4.10.2013.
Președinte, C. D. | Judecător, Doinița T. | Judecător, I. D. |
Grefier, G. I. |
RED/TEHNORED – D.I./D.I.
2 EX – 11.11.2013
JUD. FOND – O. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 3264/2013. Tribunalul IAŞI | Pretenţii. Decizia nr. 2019/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
