Fond funciar. Decizia nr. 2117/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2117/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 2117/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 11 Octombrie 2013
PREȘEDINTE – T. DOINIȚA
JUDECĂTOR – M. D.
JUDECĂTOR – D. C.
GREFIER – I. G.
DECIZIE Nr. 2117/2013
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de către C. C. D. împotriva sentinței civile nr. 702 din 11.06.2013 pronunțată de Judecătoria Hîrlău, intimate fiind C. L. De F. F. Șipote, C. Județeană De F. F. Iași, având ca obiect fond funciar obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra fondului cererii de recurs.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.02.2013 sub nr._, reclamantul C. C. D. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. Șipote și C. Județeană Iași de fond funciar, solicitând obligarea primei pârâte de a înainta documentația comisiei județene în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha teren și obligarea celei de-a doua pârâte de a emite titlul pentru această suprafață situată pe raza comunei Șipote, județul Iași, după primirea documentației de la comisia locală.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,78 ha teren și i s-a emis adeverința de proprietate nr. 110 din 22.08.1991 însă pârâta comisia județeană a emis titlul pentru suprafața de 2,58 ha teren, rămânând o diferență de 1,20 ha netrecută în titlu.
A precizat reclamantul că stăpânește întreaga suprafață de teren de la apariția Legii 18/1991 fără a fi fost tulburat în posesie de o altă persoană.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 5 - 6 din HG 890/2005.
Prin sentința civilă nr. 702 din 11.06.2013 Judecătoria Hîrlău a respins acțiunea cu următoarea motivare:
Instanța a reținut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,58 ha teren pe raza comunei Șipote, județul Iași și i s-a emis titlul de proprietate nr._ - fila 4.
Verificând documentația depusă de pârâta comisia județeană, instanța a reținut că reclamantul a solicitat prin cererea depusă la comisia locală la data de 28.02.1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,71 ha pe raza comunei Șipote, județul Iași. Cererea reclamantului a fost admisă în parte în sensul atribuirii în proprietate a suprafeței de 2,58 ha teren, conform hotărârii nr. 77 din 09.08.1991 a Comisiei Județene Iași, sens în care a fost eliberată adeverința de proprietate nr. 110 din 22.08.1991 iar reclamantul a fost înscris în anexa 2a a comunei Șipote, la poziția 33.
La acel moment al reconstituirii dreptului de proprietate, comisiile de fond funciar au avut în vedere suprafața cu care reclamantul s-a înscris în CAP și care era înscrisă și în rolul lui agricol și anume 2,66 ha teren, la care s-a aplicat corecția la nivelul comunei.
Prin cererea de față, reclamantul solicită că instanța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru o diferență de 1,20 ha despre care susține că i-a fost emisă adeverința de proprietate iar comisiile de fond funciar să procedeze la întocmirea documentației prealabile și înaintarea ei către comisia județeana iar aceasta să emită titlul de proprietate.
Instanța constată că reclamantului i-a fost emisă adeverința de proprietate doar pentru suprafața de 2,58 ha și nu pentru 3,78 ha așa cum susține acesta iar din adresa nr. 1906 din 02.04.2013 a Comisiei Locale Șipote rezultă că reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de 1,20 ha teren.
Reclamantul avea posibilitatea ca după emiterea titlului de proprietate să formuleze o nouă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren la care se consideră îndreptățit, fie în temeiul Legii 169/1997, a Legii 1/2000 sau a Legii 247/2005, deci să urmeze procedura administrativă obligatorie în cadrul căreia comisiile de fond funciar să analizeze temeinicia și legalitatea cererii sale, însă reclamantul nu a procedat în acest mod și s-a adresat direct instanței de judecată.
Din probele administrate în cauză instanța apreciază că reclamantul nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,20 ha teren pe raza comunei Șipote, județul Iași deoarece nu a formulat cerere de reconstituire la niciuna dintre legile fondului funciar pentru această suprafață și nu a făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la acest teren, cu înscrisuri sau declarații de martori, așa cum prevede art. 6 din Legea 1/2000.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul C. C. D. cu următoarele critici:
Printr-o interpretare eronată a probatoriului administrat precum și a legislației adiacente cauzei instanța de judecată a respins cererea reținând că prin Hotărârea Comisiei județene nr. 77/1991 cererea sa nu ar fi fost validată decât pentru suprafața de 2,58 ha, astfel că nu deține reconstituire pentru diferența de teren solicitată. În adeverința nr. 110/1991 apare radiată mențiunea de 2,66 ha și este înscrisă mențiunea pentru 3,78 ha. Această adeverință face dovada reconstituirii dreptului său de proprietate pentru întreaga suprafață de teren. înscrisă in rolul agricol. Deține întreaga suprafață de 3,78 ha.
Pentru aceste motive nu mai era necesar să formuleze o nouă cerere de reconstituire pentru suprafața solicitată in anul 1991, a avut convingerea că i-a fost validat dreptul in întregul său, potrivit adeverinței nr.110/1991. A solicitat judecata in lipsă.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele motive:
Instanța de fond a reținut corect și argumentat faptul că reclamantul nu este beneficiarul unei hotărâri de validare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 1,2 ha teren agricol in privința căreia se solicită întocmirea documentației și eliberarea titlului de proprietate.
Anexa 2a (aflată la dosarul de fond la filele 14, 18, 29) face dovada validării dreptului de proprietate pentru reclamant pentru o suprafață de 2,58 ha din totalul de 3,71 ha cât s-a solicitat.
Adeverința nr. 110 din 22.08.1991 are rolul de a proba limita în care s-a validat dreptul de proprietate stabilit prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 77/1991, așadar doar valoare probatorie. Aceasta nu are efect constitutiv de drepturi, nu poate face dovada dreptului de proprietate reconstituit prin ea însăși, distinct de hotărârea Comisiei Județene ci numai în relație cu aceasta și în limita în care anexa de validare înscrie suprafața pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate. Pentru aceste motive, împrejurarea că adeverința de proprietate nr. 110/12.08.1991 înscrie (ca urmare a unei corecturi) o altă suprafață de teren decât cea înscrisă în anexa 2a a hotărârii 77/1991 a Comisiei Județene este lipsit de relevanță. Actul de dispoziție asupra cererii de reconstituire este hotărârea Comisiei Județene, adeverința provizorie de proprietate eliberată in baza acesteia nu are valoare probatorie decât in limita in care comisia județeană a dispus validarea, adică 2,58 ha.
Ori, reclamantul deține titlul de proprietate nr._ din 1994 pentru suprafața de 2,58 ha, situație in care cererea sa de obligare la întocmirea documentației și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 1,2 ha este nefondată. Tribunalul își însușește integral considerentele instanței de fond pentru care a stabilit că absența validării dreptului la reconstituire nu permite reclamantului solicitarea de a i se elibera titlu de proprietate, procedura validării fiind de esența dreptului la reconstituire, o etapă primară esențială a procedurii de stabilire a dreptului de proprietate. Absența validării dreptului la reconstituire pentru suprafața ce face obiectul cererii de chemare in judecată lipsește de relevanță limita de teren cu care reclamantul figurează in registrul agricol.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin 1 Cod pr.civilă tribunalul va respinge recursul ca nefondat, va menține sentința recurată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Cotiuga C. D. împotriva sentinței civile nr.702/11.06.2013 pronunțata de Judecătoria H., sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.10.2013.
Președinte, Doinița T. | Judecător, D. M. | Judecător, C. D. |
Grefier, G. I. |
Red. și tehn./T.D./6.02.2014/2 ex
Judecătoria Hîrlău:V. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 2029/2013. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1898/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
