Fond funciar. Decizia nr. 2014/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2014/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 2014/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 02 Octombrie 2013
Președinte - C. S.
Judecător C. A.
Judecător S. F.
Grefier D. M. B.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2014/2013
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții B. G. și B. V. împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 a Judecătoriei Iași, intimați fiind MERIȘCĂ L. și C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE A. A LG. 18/91, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 18.09.2013, 25.09.2013 și apoi pentru astăzi, 02.10.2013 când:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr._/23.11.2011 Judecătoria Iași a respins acțiunea formulată de reclamanții B. G. și B. V., în contradictoriu cu pârâtul Merișcă L. și C. Județeană Iași de fond funciar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1773 din 09.10.2009 reclamanții B. G. și B. V. au chemat în judecată pârâții Merișcă L., C. Județeană Iași de fond funciar solicitând să se constate dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1295 mp ca efect al uzucapiunii care a fost atribuit pârâtului Merișca C. prin titlul de proprietate_ din 22.07.2003, să se constate nulitatea absolută a acestui titlu și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții au precizat că între părți au existat mai multe litigii privind nulitatea titlului de proprietate emis pe numele pârâtului Merișcă pentru terenul în suprafață de 3805 mp în . că sunt îndreptățiți la acest teren potrivit contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâtul Merișcă.
În momentul perfectării contractului în vigoare erau aplicabile dispozițiile legii 58/1974, terenurile fiind scoase din circuitul civil și drept consecință suprafața de 3805 mp aferentă gospodăriei a trecut în proprietatea statului, atribuindu-i-se în folosință pe durata existenței construcției 100 mp. La 22.07.2003 pârâtului Merișcă C. i se reconstituise dreptul de proprietate pentru 1292 mp în Iași, ., deși în proprietatea statului intrase în suprafață de 3805 mp făcută soților B..
Din cercetările efectuate, reclamanții au constatat că la data vânzării terenului către moștenitorii lui T. P., respectiv Merișcă C. și P. C., terenul din Iași, ., avea o suprafață de 5400 mp și nu de 3805 mp terenul fiind moștenit de două surori D. A. și P. P. și ulterior de moștenitorii lui P. P., deoarece D. A. nu a avut moștenitori.
Diferența de suprafață care nu este cuprinsă în certificatul de moștenitor și actul de vânzare-cumpărare din 29.12.1987 se datorează faptului că D. A. solicită să i se scadă la impozitare 5458 mp, 1568 mp fiind teren degradat astfel cum rezultă din certificatul nr._ din 05.06.2001.
S-a solicitat constatarea nulității titlului nr._/2003, deoarece terenul nu mai era în proprietatea moștenitorilor defunctei T. P., întreg terenul intrând în proprietatea statului.
Pârâtul Merișcă C. a formulat precizări invocând excepția lipsei calității procesuale active și a interesului legitim al reclamanților, deoarece aceștia sunt îndreptățiți doar la 3805 mp.
S-a anexat referatul Comisiei Municipale.
S-a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii privind constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune în raport de disp. art. 36 alin. 3 din Legea 18/1991 republicată.
Prin sentința civilă nr._/2008 a Judecătoriei Iași s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes a reclamanților și a inadmisibilității și s-a respins acțiunea.
Prin decizia civilă a Tribunalului Iași nr. 1470/2009, s-a admis recursul reclamanților, au fost respinse excepțiile și cauza a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond.
În rejudecare s-a încuviințat proba cu expertiza topometrică.
La 15.07.2010 a fost depusă expertiza efectuată de expertul M..
La 23 noiembrie 2010 pârâtul a menționat că se înscrie în fals asupra convenției de vânzare încheiată la 24.12.1987, solicitând înaintarea înscrisului la P..
Prin încheierea din 23 noiembrie, în temeiul art. 183 Cod proc.civ, s-a înaintat înscrisul la parchet, iar judecata cauzei a fost suspendată.
Prin decizia civilă din 31 martie 2011, încheierea din 23 noiembrie 2010 a fost casată și cauza a fost trimisă instanței de fond pentru continuarea judecății.
În rejudecare, analizând ansamblul probator administrat, susținerile părților, concluziile expertizei efectuate în cauză, în raport de normele legale ce guvernează materia, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea promovată la această instanță reclamanții B. G. și B. V. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Merișcă L. și C. Județeană Iași de A. a Legii 18/1991 să se constate că au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1295 mp în tarlaua 36, . se constate nulitatea titlului de proprietate_ din 22.07.2003 emis pe numele pârâtului Merișcă C..
Astfel, s-a reținut din procesul verbal încheiat la 15.09.1961 că T. M. P. a fost proprietara terenului în suprafața de 5458 mp și potrivit certificatului de moștenitor 1251 din 22.10.1985 calitatea de succesor revine lui P. C. și Merișcă C. M..
Potrivit certificatului de moștenitor nr.497 din 20.09.1972 – de pe urma defunctei Merișcă E. au rămas moștenitorii Merișcă C. M. și Merișcă N. D. pentru imobil și teren în suprafață de 2890 mp în Iași din ..
Astfel, s-a reținut că Merișcă C. M. apare atât ca moștenitor după mama sa Merișcă E. cât și ca moștenitor după bunica sa, T. M. P..
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1952 din 29.12.1987 Merișcă C. M. și P. C. a înstrăinat reclamanților imobilul casă de locuit și teren în suprafață de 3805 mp din Iași, ., pentru care s-a emis titlul de proprietate_/1993 în favoarea reclamanților.
Uzând de prevederile legii fondului funciar, în calitate de moștenitor al defunctei T. P., pârâtului Merișcă C. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 1292 mp în Iași, . eliberându-i-se titlul de proprietate_/2003, titlu emis în baza sentinței civile nr. 7708/2002 a Judecătoriei Iași.
Instanța de fond a reținut că din nici o probă certă și veridică administrată în cauză nu rezultă că reclamanții au deținut terenul cu just titlu în calitate de proprietari din anul 1987, în condițiile în care toate înscrisurile dovedesc că erau îndreptățite la reconstituire doar pentru terenul în suprafață de 3805 mp în . și că nu rezultă că pentru terenul pretins reclamanții au achitat impozite și convenția încheiată la 24.12.1987 nu constituie act valabil, nefiind incidente disp. art. 1895 și următoarele Cod civil.
În consecință, instanța de fond a respins cererea vizând dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca fiind neîntemeiată, menționându-se că reclamanții au la îndemână o acțiune în realizarea dreptului de proprietate, pentru compararea titlurilor și nu acțiunea în constatare.
Întrucât reclamanții nu au invocat cauze de nulitate absolută vizând legalitatea titlului de proprietate emis pârâtului Merișcă C., instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții B. G. și B. V., considerând că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a stabilit o situație greșită de fapt și a aplicat greșit legea când le-a respins acțiunea cu cele 3 capete de cerere, motiv de casare prev.de art.3041 C.pr.civ.
1. Recurenții consideră că hotărârea este nelegală întrucât prima instanță a aplicat în mod greșit legea, motiv de casare prev. de art.304 pct. 9 C.pr.civ.
I) Prin acțiune au solicitat mai întâi constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 1.292 mp atribuită lui Merișcă C. prin titlul de proprietate nr._/22.07.2003, moștenită de intimatul-pârât Merișcă L. și instanța să pronunțe o hotărâre în acest sens.
Au arătat că prin convenția încheiată la data de 24.12.1987 cu Merișcă C. M. în calitate de vânzător și mandatar al unchiului său P. C., proprietar, pe bază de procură autentificată, chitanță scrisă și semnată de Merișcă C. M. reprezentând prețul vânzarii-cumpărării, schiță și plan de situație, au cumpărat de la aceștia: suprafața de 5.458 mp teren situat în Iași, ., cu o casă de locuit formată din 4 camere, bucătărie, vestibul, cerdac, verandă, două magazii și două beciuri.
În convenție s-a precizat că imobilele ce se înstrăinează provin de la T. P. M. decedată la data de 09.04.1930, bunica lui Merișcă C. M. și mama lui P. C., iar aceasta a dobândit proprietatea de la părinții ei de peste 60 de ani.
Vânzătorul a mai declarat că se obligă să perfecteze aceasta înstrăinare prin notariat când cumpărătorul va crede de cuviință și că este de acord cu înscrierea în cartea funciară a imobilelor pe numele cumpărătorului.
Cumpărătorul B. G. a declarat și el că este de acord cu declarația vânzătorului, în dubla sa calitate, precizând că a cumpărat imobilele descrise pentru care a achitat prețul de 40.000 lei și a intrat în stăpânire de drept și de fapt asupra imobilelor.
La data de 29.12.1987 părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ cu privire la casa de locuit din ..
Terenul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de la acea dată a fost individualizat prin schița și planul de situație de la acea dată, plan de situație ce face parte integrantă din contractul de vânzare-cumpărare.
După anul 1990, a cerut pe baza Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. C. Județeana le-a emis titlul de proprietate nr._/1993 numai pentru suprafața de 3.805 mp, iar pentru diferența de suprafață de teren s-a respins cererea de reconstituite a dreptului de proprietate pe motiv că nu și-au dovedit calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.
Prefectul Județului Iași nu a observat că suprafața de 1.568 mp (1.653 mp) teren este parte integrantă din suprafața totală de 5.458 mp cumpărați prin convenția susmenționată, fiind teren aferent construcției cumpărate din ..
Potrivit art.7 din Legea nr. 1/2000 „pentru terenurile care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform art. 3, 4, 5 și 23 se va emite un nou titlu de proprietate suplimentar dacă persoanele în cauză au deja un titlu emis în condițiile Legii fondului funciar nr. 18/1991", iar conform art.6 alin 3 „diferențele între suprafețele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperative, în actele de donație către stat, în arhivele statului din perioada nr. 1945-1990 și situația de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foștilor proprietari".
Recurenții arată că, în speță, au făcut dovada cu înscrisuri și cu martori că au cumpărat alături de construcție suprafața de 5.485 mp și li s-a predat în posesie de către vânzător suprafața de 5.485 mp din care 1.653 mp teren degradat a fost scos din evidență fiscală pentru a nu mai plăti impozit, dar nu și din evidența funciară.
Din adeverința nr._/30.11.2010/03.12.2010 eliberată de Registrul Agricol al Primăriei Iași rezultă că sunt înregistrați atât cu terenul în suprafață de 0,3805 ha în ., Iași dobândit conform titlului de proprietate nr._/11.11.1993 cât și cu terenul în suprafață de 1.653 mp aflat în perimetrul gospodăriei lor, teren pentru care nu s-a emis titlul de proprietate și au plătit impozite conform deciziei de impunere nr.64314F din 20.01.2010.
Suprafața de 1.568 mp (1.653 mp) radiată din evidența fiscală pentru că terenul era degradat, dar nu și din registrul agricol, a trecut conform Legii nr.58/1974, în vigoare la data cumpărării, în proprietatea statului odată cu terenul în suprafață de 3.805 mp pentru care au titlu de proprietate, a rămas în posesia lor și l-au folosit din anul 1987 până în prezent netulburat, neîntrerupt, public și cu titlu de proprietar.
Faptul că au exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu rezultă din convenția încheiată cu vânzătorii, procesul-verbal din 15.09.1961 prin care vânzătorul Merișcă C. i-a convins că le vinde suprafața de 5.458 mp; chitanța în sumă de 40.000 lei scrisă de vânzător prin care declara că îi vinde „tot terenul situat în Iași, ., proprietatea defunctei T. M. P.; actul privat - convenția de vânzare-cumpărare din 24.12.1987 încheiat odată cu chitanța de plată a sumei de 40.000 lei; planul de situație emis de Habitat Proiect în anul 1957.
Recurenții arată că din schița și planul de situație în care sunt arătate vecinătățile terenului rezultă că suprafața reală folosită coincide cu suprafața de teren pentru care solicită emiterea unui titlu suplimentar de proprietate, respectiv uzucapiunea. Convenția de vânzare-cumpărare între recurrent și vânzători, precum și chitanța, s-au făcut pentru suprafața de 5.458 mp.
Prin decizia civilă nr.421/04.02.2000 a Tribunalului Iași și decizia civilă nr. 1379/21.06.2000 a Curții de Apel Iași s-a constatat că în urma probelor administrate, părțile contractante, la data de 29.12.1987, au avut ca scop în primul rând înstrăinarea terenului aferent gospodăriei din Iași, ..
Consideră că această concluzie se întemeiază pe următoarele împrejurări dovedite:
- oferta de vânzare concretizată în anunțul publicitar se referă atât la construcții cât și la teren,
- anterior înstrăinării, Merișcă C., prin cererea nr._ din 11.12.1987 a solicitat fostului Consiliu Popular al Municipiului Iași aprobarea pentru vânzarea suprafeței de 3.052 mp teren,
- prețul vânzării stabilit prin contract la suma de 27.000 lei este supraestimat în raport cu starea construcțiilor .
S-a reținut și faptul că la interogatoriu Merișcă C. a recunoscut că în realitate a primit de la soții B. suma de 40.000 lei.
- de la data încheierii contractului și până în prezent reclamanții au folosit efectiv terenul.
Recurenții au precizat că la data de 22.07.2003 lui Merișcă C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren de 1.292 mp, care nu era cuprinsă în certificatul de moștenitor, tot de la adresa din Iași, ., cu toate că în proprietatea lor intrase suprafața de 3.805 mp prin contractul de vânzare-cumpărare din 29.12.1987.
În urma verificărilor făcute de soții B., aceștia au constatat că la data vânzării terenului de către moștenitorii lui T. P., respectiv Merișcă C. și P. C., terenul din . avea o suprafață de 5.000 mp.
Recurenții arată că nu este falsă convenția din 24.12.1987 încheiată între ei și Merișcă C., așa cum pretinde pârâtul Merișcă L. prin întâmpinare, ci este o convenție reală și dovedește acest lucru cu raportul de expertiză tehnico-științifică grafică nr._/22.04.2011 întocmit de specialist B. V. din cadrul Serviciului Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al județului Iași.
În raport se conchide că semnătura considerată în litigiu la rubrica vânzător de pe documentul intitulat „convenție de vânzare-cumpărare", încheiat la data de 24.12.1987 a fost executată de numitul Merișcă C. M..
Raportul de expertiză grafică constituie o probă necontestată printr-o altă expertiză tehnico-științifică grafică sau altă probă că înscrisul denumit „convenție de vânzare-cumpărare" poartă semnătura vânzătorului și este real făcând dovada că voința vânzătorului a fost aceea de a-i înstrăina întreg terenul cuprins în înscris și nu numai suprafața de 3.805 mp, astfel că actul este valabil, fiind incidente dispozițiile art. 1895 și urm.Cod civil.
Prin rezoluția nr._/P/2010 din 20.02.2012, P. de pe lângă Judecătoria Iași a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de fals.
În sfârșit, terenul fiind în posesia lor utilă de peste 25 de ani nu puteau să ceară realizarea dreptului printr-o acțiune în revendicare.
În consecință, au solicitat admiterea capătului de cerere privind constatarea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren situată în Iași, tarlaua 36, . 1.292 mp atribuită lui Merișcă C. prin titlul de proprietate nr._/22.07.2003 și să se pronunțe o hotărâre în acest sens.
II. Recurenții arată că prin acțiune au cerut și constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/22.07.2003 emis de C. Județeană de Fond Funciar Iași pe numele lui Merișcă C. M., pe motiv că a fost emis pentru o suprafață de teren care nu mai era proprietatea lui Merișcă C. M. moștenită de la defuncta T. P., ci a intrat în posesia lor, a reclamanților și a fost confirmat prin deciziile nr.421/04.02.2000 a Tribunalului Iași și nr. 1379/21.06.2000 a Curții de Apel Iași, din care cu contract de vânzare-cumpărare autentificat pentru suprafața de 3.805 mp.
Cererea privind constatarea nulității absolute este o acțiune în realizare și nu una în constatare, deoarece se desființează titlul de proprietate și nu numai constatarea unei situații de drept sau de fapt.
Potrivit art. III alin. 1 lit a) din Legea nr. 18/1991 actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu sunt îndreptățite potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri cum sunt: (iv) actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise după eliberarea titlului fostului proprietar pe vechiul amplasament transcris în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni sau, după caz, intabulat în cartea funciară, precum și actele efectuate în baza lor".
Au arătat că au făcut dovada că după ce li s-a emis titlul de proprietate și au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu autorul pârâtului Merișcă C. M. asupra terenului intabulat în CF.nr._ a localității Iași, C. Județeană de Fond Funciar Iași a emis un alt titlu de proprietate pe suprafața de 1.292 mp suprapunându-se peste suprafața prevăzută în titlul lor de proprietate.
Cu actul nr._ F din 20.10.2001 eliberat de Direcția Economică și Finanțe Publice Locale Iași recurenții arată că fac dovada că au plătit impozitele pentru terenul din litigiu.
Martorul H. V. și S. C. au dat declarații autentificate și în instanță că Merișcă C. M. i-a vândut reclamantului B. G. întreaga suprafață de 5.458 mp teren cuprinsă în Convenția de vânzare-cumpărare.
În consecință, au solicitat să se constate că cererea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/22.07.2003 emis pe numele lui Merișcă C. M. este întemeiată, solicitând admiterea ei și să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate emis pe numele acestuia.
III. Recurenții consideră că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât prima instanță a aplicat greșit legea cand le-a respins capătul de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, pe motiv că autorului pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe suprafața de 1.292 mp, iar convenția de vânzare-cumpărare nu ar constitui un just titlu în condițiile în care toate înscrisurile dovedesc că erau îndreptățite la reconstituire pentru terenul în suprafață de 3.805 mp.
Uzucapiunea reprezintă dobândirea dreptului de proprietate printr-o posesie utilă conform art. 1847 Cod civil, unită cu un just titlu, nefiind condiționată de reconstituirea dreptului de proprietate al pârâtului sau existența unui titlu de proprietate, atâta timp cât cel care a formulat cererea de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune a exercitat în timpul prevăzut de lege o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, îndeplinește condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Recurenții consideră că instanța de fond nu a rezolvat cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune de 30 de ani prin joncțiunea posesiilor, motiv de casare prev.de art. 3041 C.pr.civ.
Faptul că au exercitat o posesie utilă asupra terenului în litigiu rezultă din convenția încheiată cu vânzătorii; procesul-verbal din 15.09.1961 prin care vânzătorul Merișcă C. l-a convins că-i vinde suprafața de 5.458 mp; chitanța în sumă de 40.000 lei scrisă de vânzător prin care declara că îi vinde „tot terenul situat în Iași, ., proprietatea defunctei T. M. P.; actul privat-convenția de vânzare-cumpărare din 24.12.1987 încheiat odată cu chitanța de plată a sumei de 40.000 lei; planul de situație emis de Habitat Proiect în anul 1957.
Din planul de situație în care sunt arătate vecinătățile terenului rezultă că suprafața reală folosită de ei coincide cu suprafața de teren pe care au luat-o în posesie și au folosit-o de la data cumpărării.
Convenția de vânzare-cumpărare dintre recurent și vânzător s-a făcut pentru suprafața de 5.458 mp.
Potrivit practicii judiciare a Înaltei Curți de Casație și Justiție și literaturii juridice în materie, reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea cumpărătorului pentru întreaga suprafață vândută cu acordul comun al părților deoarece voința lor primează; mai mult, trebuie ținut seama că sub imperiul Legii nr.58/1974, vânzătorul știa că pierde dreptul de proprietate asupra terenului, el primind o despăgubire, iar cumpărătorul dobândea un drept asupra terenului, chiar dacă nu un drept de proprietate (decizia civila nr.717/1994 a ICCJ Secția Civilă).
Decizia IV/2006 din 06.01.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secțiile Unite este clară, în sensul că prin Legea nr.58/1974 nu s-a întrerupt sau suspendat prescripția achizitivă asupra terenurilor, astfel că dupa abrogarea lor prin Decretul Lege nr. 1/1969 și Decretul-Lege nr.9/1989, posesorii acestor terenuri pot solicita instanțelor de judecată să constate dreptul de proprietate asupra terenurilor respective.
Recurenții arată că prin cererea adresată instanței au solicitat să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de 1.653 mp teren până la suprafața pe care o au în posesie utilă de peste 25 de ani de la data încheierii convenției de vânzare-cumpărare, iar azi solicită să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune.
Este de observat din convenție că vânzătorul le-a vândut imobilul cuprinzând casa, anexe și tot terenul aferent pe care semnatarii convenției l-au considerat ca fiind cel predat de vânzători, chiar dacă suprafața de teren depășea suprafața prevăzută în contractul încheiat ulterior.
Recurenții consideră că un asemenea act constituie un just titlu în sensul art. 1895 Cod civil, pe baza căruia este realizată uzucapiunea de scurtă durată de 10-20 de ani, dar că ei îndeplinesc și conditiile uzucapiunii de 30 de ani prin mijlocul joncțiunii posesiunilor, adică prin adăugarea la termenul posesiunii lor actuale de 25 de ani a timpului cât bunul a fost posedat de autorii lor, conform art. 1859, 1860 Cod civil.
Potrivit art.1860 cod civil „orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său".
În primul rând, recurenții au făcut o examinare a situației juridice a terenului în litigiu pentru stabilirea evoluției în timp a dreptului de proprietate asupra terenului și a dovedi că cererea lor de joncțiune a posesiilor este conformă cu legea.
a) Proprietatea imobilului din Iași, . a aparținut lui T. M. P. și este formată din construcții, printre care o casă de locuit și anexe cu teren aferent în suprafață de 5.458 mp. După decesul proprietarei T. P.P. la data de 10.04.1930 imobilul a devenit moștenirea lui P. C., Merișcă E. și celorlalți 4 frați ai săi. Unul din acești moștenitori, D. A. a formulat o cerere de scădere din rol a suprafeței de 1.568 mp teren neproductiv și degradat pe care nu-l putea folosi. Cererea a fost admisă, conform referatului nr._/1962 întocmit de inspectorul Primăriei Iași și depusă la dosarul cauzei. Prin referat s-a făcut doar o scădere administrativă din rolul defunctei T. P. a suprafeței de 1.568 mp, fără însă ca terenul să fie expropriat, naționalizat sau trecut în proprietatea statului cu acea ocazie.
b) Terenul scăzut din evidența impozitelor a continuat să rămână în posesia lui P. C. fără să plătească impozite.
În al doilea rând, P. C., împreună cu nepotul său Merișcă C. M. au dorit să vândă imobilul din litigiu, publicând în ziarul Flacăra Iașului la data de 10.10.1987 un anunț în care arăta că „ vinde un imobil în zonă semicentrală cu mult teren".
a) în baza acestui anunț au luat legătura cu P. C. care a fost reprezentat prin procura de Merișcă C. M. și au încheiat acte de vânzare-cumpărare, pe baza promisiunii publice de la ziar, a procesului-verbal nr. 130/D159/1961, a referatului nr._/1962, a extrasului de plan din 1957 și a certificatului de moștenitor nr. 1251/1985 din care rezultă dovada înstrăinării suprafeței de 5.458 mp.
Promisiunea unilaterală publică de vânzare acceptată întrunește toate elementele unei vânzări în sensul art.1295 alin 1 Cod civil, fiind obligatorie în acest sens, art.81 pct. 10 din Decretul-Lege nr.115/1938 este considerat ca o recunoaștere legislativă a dreptului cumpărătorului de a beneficia de actul unilateral al vânzătorului (prevăzut și de art. 1327 din Noul Cod Civil).
Pentru suprafața de 3.805 mp au achitat suma de 27.000 lei prin contract autentic, iar pentru diferență până la 5.458 mp au achitat suma de 40.000 lei, pe bază de chitanță scrisă de mâna vânzătorului Merișcă C. M..
b) Recurenții au precizat că de la data de 24.12.1987 și până în prezent au stăpânit suprafața de 5.458 mp teren, neîntrerupt, netulburat, public și sub nume de proprietar, imobilul situat din Iași, ., care a fost atunci și este și acum imprejmuit de jur-împrejur cu gard și porți metalice.
c) Recurenții arată că spre surprinderea lor, Merișca C. M. a obținut ilegal un titlu de proprietate pe baza unei hotărâri judecătorești în care s-a judecat fără știrea lor, cu instituția Prefecturii lași, mințind autoritățile că este moștenitor după defuncta T. M. P. pentru suprafața de 1.292 mp teren situat în Iași, ., tarlaua 36, ..
d) Important de reținut este faptul că .,1 le este repartizată lor prin titlul de proprietate dobândit cu mult timp înainte de emiterea titlului în favoarea defunctului Merișcă C. M., ori este inadmisibil ca o parcelă să aparțină în același timp la 2 proprietari.
e) Titlul dobândit de defunctul Merișcă C. M. când era în viață este ilegal pentru că dobânditorul a recunoscut că la data vânzării a înstrăinat tot terenul rămas de la defuncta T. M. P. din Iași, ., așa cum a scris cu mâna sa chitanța de plata a sumei de 40.000 lei.
f) Din extrasul de plan din anul 1957 care a stat la baza actelor de înstrăinare nu rezultă că se învecina atunci cu un rest de teren rămas la vânzătorii lor și atunci cum au putut sa apară ca vecini?
Recurenții consideră că au demonstrat astfel că defunctul Merișcă C. M. a dobândit terenul din titlul de proprietate emis în anul 2003 cu rea credință prin inducerea în eroare a autorităților că este proprietar pe terenul înstrăinat din anul 1987.
În final, au precizat că în aceste condiții au formulat acțiunea, socotind că este întemeiată, în sensul ca sunt proprietari prin uzucapiune a întregii suprafețe de teren rămasă în urma defunctei T. M. P., așa cum este individualizată în planul de situație întocmit de expertul M. I..
Suprafața de 5.458 mp au dobândit-o printr-o justă cauză în sensul că au acte translative de proprietate și o posesie utilă de peste 30 de ani însumată cu posesia autorilor lor.
Vânzătorii terenului au posedat imobilul în litigiu de la data decesului mamei și bunicii T. M. P. și până la data când li s-a înstrăinat lor fosta proprietate a defunctei.
În instanță au invocat prin cererea depusă dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă.
Uzucapiunea pe care solicită a fi constatată este, în primul rând, o uzucapiune pe bază de just titlu conform art. 1895 Cod civil, fiind îndeplinite condițiile prev.de art. 1895 și 1847 Cod civil: posesia utilă și neviciată; termenul de peste 20 de ani, existența unui titlu; contractul de vânzare-cumpărare și convenție ce o completează și buna credință, așa cum reține și hotărârea pronunțată de instanță, fără însă să valorifice în dispozitivul hotărârii afirmația din considerente.
În al treilea rând, recurenții consideră că sunt îndeplinite și condițiile uzucapiunii de 30 de ani pentru că sunt îndreptățiți să invoce joncțiunea posesiei lor cu posesia autorilor lor, fiind în același raport juridic cu cei care le-au vândut imobilul, posesia lor a început să curgă de la data de 10.04.1930 când a decedat proprietara T. M.P., trecând asupra lor de la vânzători, posesia pe care o au și în prezent.
De atunci până în prezent au trecut mai mult de 30 de ani, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847, 1859 și 1860 Cod civil, în temeiul art. 1890 Cod civil, pe baza joncțiunii posesiei autorilor lor cu posesia lor conform art. 1859, 1860 Cod civil.
Consideră că îndeplinesc condițiile pentru joncțiunea posesiilor conform art. 1860 Cod civil, deoarece: este vorba de o posesie utilă; posesorii, adică ei, care invocă joncțiunea, au dobândit bunul în temeiul unui raport juridic de la autorul lor și ei și autorul lor au posedat cu bună credință și just titlu, timpul unit fiind calculat pentru prescripția de 30 de ani.
Solicită joncțiunea posesiei lor de 25 ani din data de 24.12.1987 și până în prezent cu posesiile autorilor lor după cum urmează:
-posesia vânzătorilor Merișcă C. M. și P. C. din 24.10.1985 când au primit terenul din litigiu prin certificatul de moștenitor nr. 1251/1985 și autorizația nr._/07.11.1985 eliberată de Consiliul Popular al orașului Iași, posesia lui Merișcă C. și Merișcă N. D. din 20.09.1972 când li s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.497/1972 după defuncta Merișcă E. și până la data de 07.11.1985; posesia lui Merișcă E. și P. C., fratele ei, din anul 1930 și până în anul 1972 pe baza certificatului de moștenitor nr._/15.03.1931; posesia lui M. P. T. din 15.03.1915 și până în anul 1930 conform certificatului nr.6231/26.10.1996 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului și certificatului nr._/13.03.1934 eliberat de Administrația de Constatare Mixtă Iași.
Posesiile s-au exercitat cu respectarea art. 1859, 1860 Cod civil, fiind îndeplinite condițiile de joncțiune a posesiilor, și anume existența unei posesii utile exercitată cu bună credință, există raport juridic între posesorii succesivi și posesiile au același obiect.
Emiterea certificatului de moștenitor nr.67/2003 pe numele lui Merișcă L. pentru suprafața de 1.292 mp din suprafața de 1.568 mp aflați în posesia lor și a titlului de proprietate nr._/22.07.2003 pe numele acestuia, nu este de natură a împiedica admiterea cererii lor de constatare a uzucapiunii întrucât uzucapiunea s-a împlinit până la emiterea acestui titlu.
Recurenții consideră că ei au exercitat o posesie continuă neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar conform art. 1847 Cod civil, posesie care, împreună cu posesiile autorilor lor, exercitate cu respectarea dispozițiilor legii întrunește condițiile prescripției achizitive de 30 de ani, chiar dacă s-a emis un titlu de proprietate pentru suprafața de 1.292 mp din suprafața de 1.568 mp pentru care au exercitat o posesie utilă de peste 30 de ani.
Recurenții arată că voința părților convenției încheiate fiind aceea de a se vinde întreaga suprafață de teren aferentă construcțiilor, titlul de proprietate trebuia întocmit pe întreaga suprafață de 5.458 mp conform dispozițiilor art. 23 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, iar dacă acest lucru nu s-a realizat de către organul competent, legea le permite să-l ceară pe calea uzucapiunii.
Potrivit art. 23 alin 21 din Legea nr. 18/1991 „în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin 2 sunt cele convenite de părți la data înstrăinării dovedite prin orice mijloc de probă".
Prin derogare de la dispozițiile art. 1191 Cod civil - Titlul XIII din Legea nr. 247/2005 de modificare a Legii nr. 18/1991 cuprinde dispoziții clare în sensul că dovada proprietății se poate face cu orice mijloc de probă, inclusiv cu martori și expertiză.
Prin convenția de vânzare-cumpărare din 24.12.1987, schiță, plan de situație și chitanță emisă de vânzător fac dovada că intimații Merișcă C. M. și P. C. au vândut tot terenul situat în Iași, ., fost proprietatea defunctei T. M. P., adică suprafața de 5.458 mp și pentru care i-a plătit suma de 40.000 lei și 27.000 lei.
Prin interogatorul luat în dosarul nr. 1718/1998 al Judecătoriei Iași, Merișcă C. M. recunoaște ca le-a vândut suprafața de 5.458 mp pentru suma de 40.000 lei pe care a primit-o.
În fine, au arătat recurenții H. V., S. C. și L. D., în declarațiile de martori autentificate și declarațiile făcute în instanță precizează că au fost de față sau au aflat când vânzătorul Merișcă C. M. a semnat convenția de vânzare-cumpărare a imobilului din Iași, . și după ce a semnat actul i-a predat cheile noului proprietar B. G. asigurându-l că n-o să mai ridice vreo pretenție în viitor.
4) În speță nu se poate vorbi de întreruperea prescripției achizitive, potrivit art. 1863 prescripția poate fi întreruptă, fie în mod natural, fie în mod civil.
Art. 1864 Cod civil prevede că prescripția este întreruptă natural:
1* Când posesorul este și rămâne lipsit mai mult de 1 an de folosința lucrului său, fie de vechiul proprietar, fie de o a 3-a persoană.
2* Când lucrul este declarat neprescriptibil ca urmare a unei transformări legale a naturii sau destinației sale.
Recurenții au arătat că ei fiind în posesia utila a imobilului de la cumpărare și până în prezent, evident nu există o cauză civilă de întrerupere a prescripției achizitive.
Întreruperea civilă operează potrivit art. 1865 C.civ. în următoarele cazuri:
1) Printr-o cerere făcută în judecată, fie introductivă de instanță sau numai incidentă într-o instanță deja începută;
2) Printr-un act începător de executare precum sechestrul sau cererea executării unui titlu căruia legea îi recunoaște puterea executorie;
3)Prin recunoașterea de debitor sau posesor a dreptului celui în contra căruia se prescrie.
După . Decretului nr.167/1958 conform art. 16 alin 1 prescripția se întrerupe prin:
a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată, ori de arbitrare chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță, ori la un organ de arbitraj necompetent.
Nu corespunde adevărului ca ar fi recunoscut efectul întreruptiv al prescripției atunci când au semnat actul de vânzare-cumpărare și când au promovat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3.805 mp teren. Dimpotrivă, recurenții consideră că această convenție fiind un act legal și valabil, Merișcă C. M. și pârâtul, în calitate de succesor al acestuia, trebuia să respecte acest act juridic potrivit art.969 Cod civil „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Litigiile pe care le-au avut cu pârâtul: grănițuire, tulburare de posesie, distrugere, constatarea nulității absolute a actului de proprietate nu sunt de natură să întrerupă prescripția.
Posesia asupra terenului în suprafață de 1.653 mp este o posesie utilă în sensul art. 1847 Cod civil neafectată de vicii.
Potrivit art. 16 alin 3 din Decretul nr.167/1958 „prescripția nu este întreruptă dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executarea a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea".
Recurenții au menționat că litigiile la care s-a referit pârâtul sunt din categoria acestor pricini încât în lipsa unei hotărâri judecătorești de admitere pârâtul nu se poate prevala de dispoziția art. 16 lit b din Decretul nr.167/1958 privind întreruperea prescripției în cazul introducerii unei cereri de chemare în judecată.
Prin urmare, pentru ca cererea de chemare în judecată să întrerupă prescripția, trebuie să aibă ca obiect dobândirea dreptului de proprietate pentru un bun pentru care se cere constatarea prescripției, iar cererea de chemare în judecată să fie admisă.
Simpla introducere a unei acțiuni la instanța de judecată nu este suficientă pentru întreruperea prescripției.
Din examinarea actelor depuse de pârât și a celor depuse de ei la dosarul cauzei rezultă că nu există nici cauze naturale și nici cauze civile de întrerupere a cursului prescripției achizitive.
În consecință, a solicitat să se constate că recursul este întemeiat și în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, să fie admis, să se modifice sentința recurată în sensul admiterii celor 3 capete de cerere.
În temeiul art.274 C.pr.civ.au solicitat și obligarea pe pârâtul care este în culpă procesuală la cheltuieli de judecată la instanța de fond și în recurs.
În drept și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art.304 pct. 9 și 304 Cod procedură civilă.
În dovedirea recursului au solicitat proba cu înscrisuri și alte probe care vor fi necesare.
Au anexat rezoluția nr._/P/2010 din 20.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași, extrasul de carte funciară nr._/15.02.2012, deciziile de impunere pe anii 2009, 2010, raportul de constatare tehnico-științifică grafică
nr._/22.04.2011 și chitanța din 24.12.1987.
Consideră că recursul este nefondat, întrucât:
1. Convenția încheiată sub semnătură privată la 24.12.1987 nu poate fi reținută ca un act valabil deoarece:
- era imposibil faptic și juridic a fi încheiată la acea dată în forma prezentată instanței;
- chiar dacă ar fi fost încheiată, s-a anulat prin înțelegerea părților manifestată în formă autentică la data de 29.12.1987.
O dovada că înscrisul este fals o constituie mențiunea unui fapt juridic imposibil în momentul întocmirii înscrisului și anume: „Mai declar că mă oblig să perfectez această înstrăinare, prin notariat, când cumpărătorul va crede de cuviință și sunt de acord cu înscrierea în cartea funciară a imobilelor pe numele cumpărătorului". Mențiunea atestă că înscrisul a fost întocmit după . Legii nr. 7/1996, până la acea dată în M. neexistând regim de carte funciară.
Expertiza grafologica administrată în dosarul penal (filele 14-23 dosar recurs_ ) nu este de natura să clarifice falsul deoarece expertul a comparat semnăturile de pe două înscrisuri produse de B. G. și care nu sunt certificate de terți. Astfel, deși au fost depuse o . înscrisuri certificate de terți cu semnătura lui Merișcă C.-M. (contract de vânzare-cumpărare din 29.12.1987, contract nr._ din 27.06.1995 încheiat cu Electron M Bit - fila 147 dosar fond_ -, contract de asistență juridică nr. 40 din 2001), ca singură semnătură pentru comparație a fost folosită tot o semnătură produsă de B. G., și anume cea de pe înscrisul numit "chitanță" datată tot 24.12.1987 (fila 196 dosar fond_ ).
Obiectivele expertizei care nu au fost avute în vedere de primul expert, erau clare:
a) stabilirea identității/non-identității, sub raportul efectuării de către aceeași persoană, dintre semnăturile pretins aparținând lui Merișcă C.-M., prin compararea următoarelor categorii de înscrisuri:
- cele depuse de B. G.: "chitanță" și "convenție" din 24.12.1987;
- cele depuse de Merișcă L. și certificate de terți: contract de vânzare-cumpărare din 29 12.1987, contract nr._ din 27.06.1995 încheiat cu Electron M Bit, contract de asistență juridică nr. 40 din 2001.
b) stabilirea dacă semnătura lui Merișcă C.-M. de pe înscrisurile depuse de B. G. ("chitanță" și "convenție" din 24.12.1987) ar fi putut fi executată de B. G., având în vedere semnăturile acestuia de pe "convenția" din 24.12.1987 și de pe contractul de vânzare-cumpărare autentic din 29.12.1987.
Dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani nu poate fi invocată pentru că, în primul rând, din 1987 până în 2008 când a fost promovată acțiunea sunt doar 21 de ani. Chiar dacă s-ar fi luat în considerare momentul actual, tot sunt doar 25 de ani. În al doilea rând, joncțiunea posesiilor nu poate fi invocată, întrucât este opusă chiar succesorului celor care au posedat anterior (Merișcă C. M., P. C., Merișcă N. D., Merișcă E.).
Prin efectul Legii nr. 58/1974 terenurile au fost scoase din circuitul civil.
În momentul înstrăinării către B. G. și V. în anul 1987, suprafața de teren de 3805 mp a trecut în proprietatea statului. Cum nici măcar această suprafață nu putea fi stăpânită sub nume de proprietar, cu atât mai mult diferența de 1653 mp nu s-a aflat în proprietatea acelorași persoane. Efectul întreruptiv a fost recunoscut de reclamanți, atunci când au semnat actul de vânzare-cumpărare și când au promovat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3805 mp.
O parte din această suprafață de teren, respectiv 760 mp, a fost expropriată prin aplicarea Decretului 513/1961, după cum rezultă din Certificatul nr. 6790 din 7 decembrie 1992, eliberat de Ministerul de Interne, Direcția Generală a Arhivelor Statului. Prin urmare, din suprafața totală de 5458 mp nu se putea înstrăina decât, eventual, o parte, și nu întreaga suprafață. Acest teren a fost solicitat de Merișcă C. M. în baza Legii nr. 18/1991. Terenul expropriat a fost ocupat pentru construirea punctului termic 101 (adresa CET 3928/17.03.2005 - fila 145 dosar fond_ ). O parte din acest teren a fost eliberat pentru punerea în posesie a lui Merișcă L..
În anul 1991 atât reclamanții cât și autorul pârâților au promovat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Soții B. au obținut reconstituirea pe suprafața de 3805 mp (fila 39 dosar fond_ ), iar Merișcă C. M. pentru suprafata de 1292 mp (fila 5 dosar fond_ ). Primii au acceptat titlul de proprietate cu suprafața menționată fără nici o obiecțiune. Ulterior, a fost solicitată de către Merișcă L. și diferenta de 361 mp (rezultată din scăderea celor două suprafețe restituite din suprafața totală de 5458 mp).
Reclamanții-recurenți au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului abia după anul 1993 când li s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 3805 mp.
Între părți, de la eliberarea titlului de proprietate lui Merișcă C. M., s-au purtat numeroase litigii, atât de natură civilă cât și de natură penală (acțiuni în grănițuire, plângeri pentru tulburare de posesie, distrugere, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate). De la eliberarea titlului de proprietate, Merișcă L. a plătit impozit.
În concluzie, posesia, raportată la reclamanți, a fost afectată de toate viciile reglementate de art. 1849-1871 Cod civil, soții B. tulburând de fapt proprietatea lui Merișcă C. M. și apoi a fiului acestuia, Merișcă L..
2. Capetele de cerere referitoare la constatarea nulității absolute a titlului proprietate eliberat pe numele lui Merișcă C. M. și la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 5458 mp nu sunt nici ele întemeiate, așa cum legal a reținut instanța de fond.
Reclamanții au solicitat și s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3805 mp prin Titlul de proprietate nr. 182 459 din 11.11.1993 (fila 16 dosar fond_ ). Nu au contestat acest titlu și nici Ordinul Prefectului Județului Iași care a stat la baza eliberării lui. Mai mult, și-au susținut dreptul de proprietate pentru aceeași suprafața în dosarul nr. 2217/2000 al Tribunalului Iași. Prin Decizia civilă nr. 421 din 04.02.2000 dată în dosarul menționat reclamanților din prezenta cauză li s-a consolidat dreptul de proprietate pentru suprafața de 3805 mp (filele 25-31 dosar fond_ ).
Ulterior judecării cauzei ce a format obiectul dosarului nr. 2217/2000 al Tribunalului Iași, prin sentința civilă nr.7708 din 15 aprilie 2002, pronunțată în dosarul nr._/2001 al Judecătoriei Iași (filele 53-55 dosar fond_ ), s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui Merișcă C.-M. pentru suprafața de 1292 mp.
Un an mai târziu, pe baza expertizei C. C. administrată în cauză (fila 12 dosar fond_ ), s-a făcut punerea în posesie (fila 7 dosar fond_ ) și s-a eliberat Titlul de proprietate nr._ din 22.07.2003
Terenul în suprafață de 1292 mp a fost stăpânit ca proprietari de Merișcă C.-M. și, după decesul acestuia, de Merișcă L..
a) Merișcă C.-M. a solicitat și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate: sentința civilă nr. 7708 din 15 aprilie 2002, pronunțată în dosarul nr._/2001 al Judecătoriei Iași (fila 53 dosar); Ordinul Prefectului Județului Iași nr. 61 din 24.03.2003 (fila 45 dosar); procesul-verbal de punere în posesie din 08.07.2003: certificatul de moștenitor nr. 67 din 14.11.2003.
b) S-a plătit impozit pentru teren și garajul amplasat pe acest teren.
c) S-a cerut și s-a obtinut de către Merișcă L. eliberarea suprafeței de 263 mp care, până la 17.03.2005 a fost deținută de Punctul termic 101 Nicoriță, dupa cum rezultă din adresa CET nr. 3928 din 17.03.2005.
d) Au fost notificați vecinii să nu mai încalce proprietatea prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc Zacornea C. sub nr 158/29.06 2005.
e) A fost cerută de către Merișcă L. reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de până la 5458 mp (obținută prin scăderea suprafețelor de 1292 mp și 3805 mp) - cererea înregistrată la Primăria Iași sub nr._ din 30.11.2005.
f) Pentru stabilirea liniilor de hotar a fost promovată, după încercarea unei grănițuiri convenționale (adresa înregistrată la Primăria Iași sub nr._ din 02.11.2005) de către Merișcă L. acțiunea în grănițuire ce formează obiectul dosarului nr._/245/2007, suspendat până la soluționarea prezentului dosar.
g) Cu privire la proprietatea sau posesia terenului în litigiu s-au formulat numeroase plângeri penale, după cum rezultă din răspunsurile la interogatoriile formulate pentru termenul din 16.03.2010 (Întrebarea 6).
Expertiza M. I., efectuată în cauză, nu este obiectivă, fiind contrazisă de înscrisurile aflate la dosar, de celelalte expertize administrate cu privire la terenul fostă proprietatea T. M. P. și chiar de susținerile reclamanților.
a) Faptul că nu există gard între proprietatea reclamanților și cea a pârâților se datorează nu posesiei exercitate de soții B., așa cum consemnează expertul, ci existenței litigiului privind linia de hotar. Lipsa gardului a fost constatată de expertul C. V. în concluziile expertizei administrate în dosarul de grănițuire (fila 152 dosar fond_ ).
b) Constatările expertului referitoare la posesia terenului sunt neconforme realității, fapt demonstrat prin următoarele argumente:
- posesia este o stare de fapt care se demonstrează prin alte probe decât expertiza (proba ce are ca obiect măsurarea terenului);
- din 1987 până la reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate, posesia, în mod cert, a avut-o statul;
- posesia sub nume de proprietar nu trebuie confundată cu ocuparea ilegală (tulburarea de posesie);
- a fost efectuată punerea în posesie a lui Merișcă C.-M., pe baza unei expertize judiciare administrate în dosarul de reconstituire, contrar afirmațiilor expertului din răspunsul nr. 3 la obiecțiunile formulate de pârât, prin avocat,
- între cele două titluri de proprietate nu există suprapuneri (răspuns la obiecțiuni depus la termenul din 09.11.2010), așa cum demonstrează celelalte expertize (fila 123 și fila 152 dosar fond_ ), după cum susțin înșiși reclamanții încă din acțiune;
- analiza juridică a succesiunii după T. M. P. este atributul exclusiv al instanței și nu al expertului (răspunsul la obiectivul nr. 1).
3. Cheltuielile de judecată pentru intimatul Merișcă L. sunt dovedite cu chitanțele de onorariu avocat depuse în dosare:
- chitanța 13/2009 de 1000 lei - dosar tribunal_ (- fila 20), chitanța 300 lei - dosar Judecătorie_ ( fila 20).
Analizând recursul de față, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea formulată, reclamanții B. G. și B. V. au chemat în judecată pe pârâții Merișcă L. și C. Județeană Iași de fond funciar solicitând să se constate dreptul de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1295 mp ca efect al uzucapiunii cu privire la terenul care a fost atribuit autorului pârâtului, Merișca P. C.-M., prin titlul de proprietate nr._ din 22.07.2003.
De asemenea, au solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui titlu de proprietate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Din procesul verbal încheiat la 15.09.1961 rezultă că autoarea pârâtului, T. M. P., a fost proprietara terenului în suprafața de 5458 mp și a imobilului construit îăn suprafață de 139,81 mp.
Din certificatul eliberat la data de 05.06.2001 de Direcția Finanțelor Publice Locale Iași, rezultă că T. M.-P., prin moștenitori, a figurat până în anul 1961-1962 cu aceeași proprietate.
Așa cum rezultă din certificatul de moștenitor 1251 din 22.10.1985 succesorii acesteia au fost P. C. și Merișcă C. M..
Conform certificatului de moștenitor nr.497 din 20.09.1972 – după Merișcă E., fiica autoarei T., au rămas ca moștenitori Merișcă C. M. și Merișcă N. D., masa fiind constituită din imobilul în suprafață de 2890 mp în Iași din ..
Merișcă C. M. are calitatea de moștenitor atât după mama sa Merișcă E. cât și după bunica sa, T. M. P..
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1952 din 29.12.1987 Merișcă C. M. și P. C. au vândut reclamanților imobilul casă de locuit și teren în suprafață de 3805 mp din Iași, ., teren care a trecut la acea dată în proprietatea statului, iar după apariția Legii 18/1991 li s-a reconstituit dreptul de proprietate și li s-a emis titlul de proprietate nr._/1993.
În calitatea sa de succesor al defunctei T. P., pârâtului Merișcă C. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1292 mp situat în Iași, ., prin sentința civilă nr. 7708/2002 a Judecătoriei Iași. Ulterior s-a eliberat pe numele acestuia și titlul de proprietate nr._/2003, a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune.
Din adresa nr. 2700/14.04.1999 trimisă reclamanților B. G. și B. V. de Primăria Municipiului Iași - A.P.L. – compartiment Arhivă, rezultă că în urma verificării registrului de evidență înstrăinări-partajări pe anul 1987, figurează înscris numitul P. C., reprezentat de Merișca C. M., care, prin cererea nr._ din data de 11.12.1987, a solicitat aprobarea Consiliului Local al Municipiului Iași pentru a vinde numiților B. G. și B. V. suprafața de teren de 352 mp, teren afalat în Iași, ., iar în urma acestei cereri, Primăria a aprobat la data de 28.12.1987 eliberarea autorizației de vânzare-cumpărare.
Prin decizia civilă nr. 1379/21.06.2000 dată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. 2310/2000, prin care s-a respins recursul declarat de Merișcă C. M., s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că pârâții B. G. și Barbancea V. sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren aferentă casei de locuit și anexelor gospodărești situată în Iași, ., de 3805 mp.
În dosarul nr._/2001 în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 7708/15.04.2002(irevocabilă) prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate al petentului Merișca C. cu privire la suprafața de 1292 mp teren situat în ., s-a efectuat o expertiză topometrică din care rezultă că la data respectivă pe acea suprafață de teren era amplasat ilegal un garaj contruit de G. M., și o porțiune era ocupată de o magazie de lemn construită de G. A., vecină din zonă. De asemenea, unele porțiuni de teren, așa cum au fost delimitate și marcate pe schițele anexe de către expert, erau deținute tot de G. A..
În baza expertizei administrate într-una din cauzele care s-au judecat părțile, s-a făcut și punerea în posesie a pârâtului.
Conform art.1846 Cod civil „Orice prescripție este fondată pe
faptul posesiunii”.
„Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Recurenții reclamanți au oscilat pe parcursul lungii judecăți între a invoca uzucapiunea de scurtă și cea de lungă durată, dar în ambele situații nu au făcut dovada că întrunesc condiții cerute de lege pentru a uzucapa, cu privire la terenul în suprafață de 1292 mp.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că reclamanții au deținut teren în plus față de suprafața de 3805 mp cumpărată, trecută în proprietatea statului și pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate după anul 1990 cu just titlu în calitate de proprietari din anul 1987.
În mod corect, instanța de fond a respins cererea vizând dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, cel privind constatarea nulității absolute, în mod corect a reținut instanța de fond că reclamanții nu au invocat cauze de nulitate absolută vizând legalitatea titlului de proprietate emis pârâtului Merișcă C., astfel încât a respins cererea ca neîntemeiată.
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamanții B. G. și B. V. împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o va menține.
Fiind căzuți în pretenții, în baza dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă, tribunalul va obliga recurenții să plătească intimatului Merișca L. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții B. G. și B. V. împotriva sentinței civile nr._/23.11.2011 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului Merișca L. suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de astăzi 02.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier
S.C. A.C. F.S. B.M.D.
Pentru judecător pentru judecător, aflat în C.O.
eliberat din funcție prin demisie semnează vicepreședintele instanței
semnează vicepreședintele instanței
Red.A.C. conform Deciziei nr.8/03.12.2013
Tehnored. A.C.
2 ex./17.06.2014
Judecător fond: Acrâșmăriței C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1854/2013. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 2029/2013. Tribunalul IAŞI → |
|---|
