Fond funciar. Decizia nr. 245/2013. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 245/2013 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 06 Februarie 2013
Președinte - M. A.
Judecător O. L.
Judecător C. C. S.
Grefier I. B.
DECIZIE Nr. 245/2013
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent C. S. și pe intimat I. V., intimat C. C. DE F. F. VOINEȘTI, intimat C. J.. DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută parțială t.p.; anulare acte subsecvente.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 30.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru azi, când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 4365 din 24.02.2012 a Judecătoriei Iași s-au dispus următoarele:
„Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul-pârât I. V., cu domiciliul în ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă: C. S., domiciliată în Iași, .. 122, ., ., județul Iași și cu pârâtele: C. locală de fond funciar Voinești, cu sediul în . și C. Județeană Iași de fond funciar, cu sediul în Iași, .. 60, județul Iași.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă C. S. în contradictoriu cu reclamantul-pârât I. V. și cu pârâtele: C. locală de fond funciar Voinești și C. Județeană Iași de fond funciar.
Respinge cererile accesorii formulate de reclamantul-pârât I. V. și de pârâta-reclamantă C. S. privind obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a pronunța această sentință, instanța a constatat următoarele:
„Reclamantul pârât I. V. a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr._/19.11.2002 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele pârâtei C. S., în ceea ce privește suprafața de 1450 mp teren arabil, situat în intravilanul comunei Voinești, tarlaua 1, . și anularea tuturor actelor subsecvente titlului de proprietate, inclusiv a cărții funciare nr._ UAT Voinești, învederând instanței că terenul înscris în titlul de proprietate al pârâtei se suprapune peste terenul înscris în titlul său de proprietate TP nr._/05.04.1994, și, având în vedere că reconstituirea s-a făcut ulterior, pârâtei i-a fost atribuită o suprafață de teren proprietatea sa în mod nelegal.
În ceea ce privește legitimarea procesuală a reclamantului, instanța reține din coroborarea înscrisurilor de la dosar că reclamantul justifică interes în promovarea acțiunii, dat fiind că exhibă în favoarea sa TP nr._/05.04.1994 și pretinde că o parte din suprafața înscrisă în titlu a fost nelegal reconstituită și pârâtei reclamante C. S.
Prin cererea reconvențională formulată pârâta C. S., la rândul său, solicită să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/05.04.1994 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele reclamantului I. V. pentru suprafața de 2918 mp teren, în ceea ce privește suprafața de 1918 mp teren, motivat de împrejurarea că acesta nu avea dreptul decât la suprafață de teren aferentă casei de locuit, de cel mult 1000 mp, amplasamentul terenului aparținând autoarei pârâte-reclamante, E. Tasia.
În ceea ce privește titlul de proprietate nr._/05.04.1994, având ca titular pe reclamantul pârât, din documentația care a stat la baza emiterii acestuia, anexată la filele 49-50 dosar, instanța reține că la baza reconstituirii s-a aflat cererea comună formulată de toți moștenitorii lui I. G., respectiv: I. V., I. N., I. A. și I. I., care au solicitat suprfața totală de 4,31 ha teren, cu care autorul a fost înscris în CAP. Faptul că reclamantului pârât i s-a eliberat în mod individual titlu de proprietate (așa cum, probabil, li s-a eliberat și celorlalți moștenitori denotă modalitatea defectuoasă de aplicare a legislației fondului funciar la nivelul Comisiei Locale de fond funciar Voinești). Așadar, instanța reține că susținerile reclamantei referitoare la împrejurarea că acest titlu trebuia să fie emis în baza unei constituiri și nu a unei reconstituiri, nu sunt fondate. Este însă corect și probat prin concluziile raportului de expertiză faptul că, deși reclamantul, împreună cu frații săi, era îndreptățit la reconstituirea unei suprafețe de 0,41 ha teren intravilan, amplasamentul pe care s-a făcut reconstituirea a aparținut înainte de colectivizare numitei E. Tasia și nu autorului reclamantului, I. V..
În ceea ce privește titlul de proprietate nr._/19.11.2002, având ca titular pe pârâta reclamantă C. S., din documentația care a stat la baza emiterii acestuia, anexată la filele 34-39 dosar, instanța reține că la baza reconstituirii s-a aflat cererea comună formulată de toți moștenitorii defunctei E. Tasia (cerere fila 35 dosar), respectiv: C. S., C. E. și C. V., înregistrată sub nr. 3396/10.03.1991.
În aceeași împrejurare însă, pârâta reclamantă împreună cu C. I. și R.,au formulat și cerere pentru reconstituirea suprafeței de teren cu care părinții lor, C. I. și R., s-au înscris în CAP.
Ca urmare a soluționării celor două cererii, dar și a altor cereri formulate de moștenitori diferiți ai acelorași autori, pârâta-reclamantă a obținut, alături de ceilalți moștenitori, următoarele validări: 2 ha pentru terenul solicitat după E. Tasia (fila 39 dosar) pentru: C. S., D. C., M. N., C. E., C. V. și T. E. și 2,4 ha pentru terenul solicitat după autorii C. I. și R. (fila 36 dosar) pentru C. S., C. E., C. V. și T. E..
Pârâtei-reclamante i s-a eliberat în mod individual titlu de proprietate nr._/19.11.2002, împrejurare ce confirmă reținerile instanței cu privire la modul în care s-a procedat la punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate pe raza comunei Voinești, în situația unor validări comune a mai multor persoane în calitate de moștenitori ai aceluiași autori.
Pârâta-reclamantă afirmă în conținutul cererii reconvenționale că nu i s-a emis titlul de proprietate proporțional cu cota cuvenită, rezultată din cele două validări. Susținerea acesteia nu este fondată; un calcul aritmetic simplu ne arată că, dimpotrivă, acesteia i s-a reconstituit în titlul de proprietate o suprafață de teren excedentară cu mai bine de 1000 mp față de cea la care era îndreptățită.
Pârâta-reclamantă nu probează în favoarea sa validări suplimentare celor menționate anterior, astfel încât interesul său în promovarea acțiunii este strict legat de o eventuală suprapunere între terenurile cuprinse în cele două titluri de proprietate contestate.
Din concluziile raportului de expertiză ing. L. Șefan instanța reține însă că o atare suprapunere între cele două titluri nu există, proprietățile reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant fiind limitrofe; mai mult decât atât, aceste suprafețe sunt distincte atât din punct de vedere cadastral, cât și al amplasamentului în fizic (fila 96 și anexa 1 – fila 97).
La neclaritățile instanței expertul a oferit explicații în cuprinsul răspunsului la obiecțiuni, astfel: reclamantul, conform identificării topo-cadastrale și vecinătăților din titlu deține, în fapt doar 2093 mp teren (cu atât a fost pus în posesie, deci, suprafața măsurată este mai mic decât cea înscrisă în titlu de proprietate).
Față de noile obiecțiuni la răspunsul la obiecțiuni, formulate de pârâta-reclamantă, instanța reține că aceste aspecte au fost clarificate de expert chiar în raportul de expertiză inițial; amplasamentul pârâtei-reclamate pe planul parcelar de la punerea în posesie are evidențiate distanțe pe conturul corpului de proprietate, care au fost preluate de expert în raport, iar suprafața deținută de pârâta reclamantă conform titlului este de doar 1450 mp teren, astfel încât, atâta timp cât această suprafață de teren este deținută și folosită de pârâta-reclamantă nestingherit, verificările suplimentare solicitate sunt irelevante (s-a menționat anterior că pârâta-reclamantă nu deține validare suplimentară pentru a se verifica și ipoteza în care nu ar fi fost finalizată reconstituirea în ceea ce o privește).
Titularii celor doua acțiuni nu își motivează în drept motivele de nulitate invocate, instanța urmând a analiza motivele de fapt ale celor două cereri prin prisma dispozițiilor care ar putea avea incidență în cauză, respectiv: art. III Lg. 169/1997 așa cum a fost modificat succesiv, constatând că nu există temeiuri pentru reținerea unei atare nulități, în lipsa suprapunerii amplasamentului din cele două titluri contestate întrucât nici una din părți nu deține validări suplimentare față de care procedura reconstituirii să nu fi fost finalizată și, mai mult, în privința propriilor amplasamente înscrise în titlu, atât reclamanta pârâtă cât și pârâtul reclamant au semnat fișele de punere în posesie; în absența suprapunerii amplasamentelor din titlu, pentru ipoteza verificării vechiului amplasament al autoarei C. S., pârâta reclamantă nu justifică interes în promovarea acțiunii, excepția însă nu a putut fi invocată întrucât cererea viza și acest aspect – al suprapunerii de amplasament.
Față de cele de mai sus, instanța reține că atât TP nr._/19.11.2002 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele pârâtei C. S., în ce privește suprafața de 1450 mp teren arabil, situat în intravilanul comunei Voinești, tarlaua 1, . și titlului de proprietate nr._/05.04.1994 eliberat de C. Județeană Iași de fond funciar și emis pe numele reclamantului I. V. pentru suprafața de 2918 mp teren, în ceea ce privește suprafața de 1918 mp teren, situat în intravilanul comunei Voinești sunt legal întocmite, în cauză fiind incidente dispozițiile derogatorii ale art. 2 alin.2 Lg.1/2000 potrivit cu care: „Drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o confirmare”.
Cererea reclamantului privind anularea actelor subsecvente TP nr._/19.11.2002, dat fiind caracterul său de dependență procesuală în raport cu soluția de respingere a pretenției principale și dat fiind că nu s-au invocat alte motive de nulitate, urmează a fi, de asemenea, respinsă.
În ceea ce privește capetele de cerere accesorii formulate de reclamantul-pârât și de pârâta-reclamantă, cu privire la obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 274 C.proc.civ. potrivit cu care partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Prin urmare, față de soluția dată cererii principale și celei reconvenționale, instanța urmează să constate că nici una din părți nu este în culpă procesuală și să respingă pretențiile accesorii ca neîntemeiate.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta-reclamantă C. S. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că statuările instanței de fond sunt nelegale. Astfel, susține aceasta că a probat că terenul ocupat de către intimatul I. V. constituie moștenire de la bunica sa E. Tasia și nu a fost atribuit legal acestuia. Arată recurenta că fiind vorba de un teren intravilan, împrejurarea că intimatul și-a edificat o casă de locuit nu poate legitima recunoașterea în favoarea sa a unui drept de proprietate pentru terenul autoarei sale cu care nu are nicio legătură. Susține recurenta că intimatul nu probează existența și întinderea dreptului de proprietate pentru terenul care excede celor 1000 mp aferenți casei de locuit și anexelor. Instanța a reținut greșit că nu probează validări suplimentare în favoarea sa astfel încât interesul său este strict legat de o eventuală suprapunere între terenurile cuprinse în cele două titluri de proprietate. Instanța a reținut greșit că terenul său de 1450 mp nu se suprapune cu terenul intimatului. Titlul de proprietate al pârâtului este lovit de nulitate absolută potrivit art.III lit.a din Legea nr._, nu a fost niciodată proprietarul terenului, nu i-a atribuit nimeni teren în perioada colectivizării. În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.III lit.a) din Legea nr.169/1997.
Intimatul I. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind neîntemeiat.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul declarat de pârâta-reclamantă C. S. este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Prin cererea reconvențională pârâta - reclamantă a solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._ din 05.04.1994 emis pe numele lui I. V. pentru suprafața de 1918 mp teren intravilan ., jud. Iași.
Se invocă de reclamantă faptul că pârâtul nu era îndreptățit pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 1918 mp cu amplasamentul cuprins în titlul de proprietate menționat, că acesta nu avea dreptul decât la suprafața aferentă casei de locuit de cel mult 1000 mp. Mai susține reclamanta că acest teren a aparținut autoarei sale E. Tasia, I. V. fiind persoană străină de moștenirea lăsată de bunica sa E. Tasia.
Într-o primă fază, pentru a-și justifica îndreptățirea recurentei de a solicita anularea titlului de proprietate pentru suprafața indicată, aceasta trebuia să probeze suprapunerea, identitatea suprafeței solicitate cu cea cuprinsă în titlul de proprietate a cărui anulare este solicitată. Ori, examinând expertiza topografică efectuată în fața primei instanțe, tribunalul constată că expertul a reținut că suprafața de teren de 1918 mp pentru care se cere anularea titlului este o suprafață de teren distinctă de cele cuprinse în titlul de proprietate emis în favoarea recurentei . Tribunalul mai notează că, nu se poate solicita și obține constatarea nulității unui titlu de proprietate doar pentru simplul fapt că amplasamentul terenului coincide cu cel solicitat, revendicat de recurentă motivat de împrejurarea că ar fi aparținut în vechime autoarei acesteia, aceasta trebuind să facă dovada existenței vreunui motiv de nulitate absolută expres și limitativ enumerat de art.III din Legea nr.169/1997. Ori în cauza de față recurenta nu a probat incidența vreunui motiv de nulitate absolută din cele expres prevăzute și nici săvârșirea vreunui abuz de către comisie la emiterea titlului de proprietate contestat. De precizat că reclamantului-pârât a fost eliberat titlul de proprietate în calitate de moștenitor al defunctului I. G. și nu în nume personal, sau în calitate de moștenitor al defunctei E. Tasia astfel încât să se pună problema justificării și să se verifice calitatea de moștenitor după aceasta, după cum în mod greșit a susținut recurenta.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 alin 1 cod pr. civilă Tribunalul va respinge recursul declarat de pârâta-reclamantă menținând ca legală și temeinică sentința recurată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de către pârâta-reclamantă C. S. împotriva sentinței civile nr.4365 din 24.02.2012 pronunțată de către Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatului I. V. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2013.
Președinte, M. A. | Judecător, O. L. | Judecător, C. C. S. |
Grefier, I. B. |
Red. O.L.
Tehnored. O.L./M.M.D.
2 ex./26.06.2012
Judecător fond M. O. Z. - L.
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
