Fond funciar. Decizia nr. 372/2014. Tribunalul IAŞI

Comentarii

0

Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 372/2014

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din 17 Martie 2014

Președinte - E. C. F.

Judecător C. E. C.

Judecător E.-C. P.

Grefier D. M. B.

DECIZIE CIVILĂ Nr. 372/2014

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursurile declarate de recurenți I. V. D.-P., STAȚIUNEA DE C. -D. P. P. IAȘI și S. R. P. M. FINANȚELOR P. - D.G.F.P. A JUDEȚULUI IAȘI ,intimat C. J.. DE F. F. IAȘI, C. M.. DE F. F. IAȘI, având ca obiect fond funciar constatare nulitate absolută t.p..

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din data de 21.02.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 28.02.2014, 07.03.2014, 14.03.2014 și apoi pentru astăzi, 17.03.2014, când:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de fața,

P. sentința civila nr. nr.8357/31.05.2013 pronunțata de Judecătoria Iași s-au dispus următoarele:

„Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta STAȚIUNEA DE C.-D. P. P. IAȘI, cu sediul în M., ., județ Iași în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, cu sediul în Iași, ..60, C. MUNICIPALĂ DE F. F. IAȘI, cu sediul în Bvd. Ș. cel M., nr.11, I. V. D. P. cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinet avocat D. R. M., în Iași, ., ., parter, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/30.09.2010.

Respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul S. R. prin M. Finanțelor P. – Direcția Generală a Finanțelor P. a Județului Iași ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta STAȚIUNEA DE C. - D. P. P. IAȘI, la plata către pârâtul I. V. D. P., a cheltuielilor de judecată în cuantum de 12.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, cenzurat, conform chitanței depuse la dosar.”

P. a pronunța aceasta soluție prima instanța a reținut următoarele:

P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15 martie 2011 reclamanta Stațiunea de cercetare D. pentru P. Iași a chemat în judecată în calitate de pârâți C. Judeteană Iași, C. Municipală Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și I. D. P., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nulitatea absolută a TP nr.187.122 emis la data de 30.09.2010 pe numele pârâtului I. V D. petru pentru suprafața de 6 ha teren situat în intravilanul M.. Iași T47 .> În motivarea cererii s-a arătat faptul că terenul înscris în TP a cărui anulare se solicită face parte integrantă din suprafața de 567,749 ha teren, aflat în administrarea Statiunii de C. D. P. Iași, fiind identificat în Anexa 1 la H.G. nr.1711/2004 de înființare a acestei statiuni, primit de reclamantă în baza Protocolului nr._ din 07.03.2010 încheiat cu Agenția Domeniilor Statului. Regimul juridic al întregii suprafețe de teren de 567,749 ha este proprietate publică a statului înregistrat la M. Finantelor P. sub numărul_, terenul fiind strict necesar pentru activitatea de cercetare –dezvoltare și producere de material săditor așa cum rezultă din Anexa 5 la HG nr.1711/2004, Anexa 3 poziția 23 din Legea nr.45/2009 și Hotărârea nr.9/04.02.2009 a Prezidiului ASAS precum și din art.35 alin 2 Legea 18/1991.Conform dispozițiilor art.11 alin.1 din Legea 213/1998, art.5 alin.2 din Legea nr._ și art.31 alin.3 din Legea nr.45/2009 aceste terenuri sunt insesizabile, imprescriptibile și inalienabile și nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă sunt scoase din domeniul public în condițiile legii.

Din documentația ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nu rezultă că terenul în suprafațaă de 6 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate a fost scos din domeniul public din administrarea reclamantei, motiv pentru care titlul este lovit de nulitate absolută.

C. de F. F. Iași a întocmit documentația de eliberare a titlului de proprietate și a făcut punere în posesie pentru o suprafață de teren care nu se afla la dispoziția acesteia, nu rezultă din documentația aferentă titlului de proprietate faptul că acest teren a fost scos din administrarea statiunii reclamante și predat comisiei municipale de fond funciar.

Din documentatia aferenta titlului face parte Protocolul de predare primire_ din 18.11.2004 și procesul verbal de delimitare pentru terenul prevăzut în anexa 3 la H.G. nr.1711/2004, în suprafață de 10 ha, primit de comisia municipală și care nu au nicio legătură cu suprafața de teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate.

Mai mult decât atât s-a arătat faptul că punerea în posesie conform procesului verbal din data de 05.09.2005 a avut loc anterior stabilirii dreptului la reconstituire.

P. Sentința civilă nr.6882 din 15.09.2005 definitivă cel mai devreme la data de 01.10.2005 se stabilește dreptul numitului I. D. P. materializat prin Hot. Comisiei Judetene de F. F. Iași nr.357 din 25.11.2005.

Rezultă fără posibilitate de interpretare că s-a făcut punerea în posesie, fiind întocmit în acest sens actul oficial cu mai mult de două luni anterior stabilirii indreptățirii. În acest caz actul este nul fiind practic fără obiect sau poate fi catalogat ca fiind fals și utilizarea acestuia la emiterea Sentinței civile nr.14.452 din 28.11.2008, la intocmirea raportului de expertiză extrajudiciară și a documentelor ce stau la baza emiterii titlului de proprietate îmbracă caracterul unei fapte penale.

În dovedirea împrejurării că terenul pentru care s-a emis titlul de proprietate este în administrarea reclmantei s-a mai arătat că cererea ce a constituit obiectul dosarului 12._, prin care pârâtul I. P. D. solicită obligarea reclamantei la predarea terenului catre comisia municipală de fond funciar, a fost respinsă de Tribunalul Iași prin decizia civilă nr.626/19.03.2008 iar în dosarul cu numărul_ o acțiune avand același obiect este perimată prin Sentința civilă nr.491/10.01.2011 a Judecătoriei Iași.

Cu privire la calitatea procesuală activă a reclamantei s-a arătat că se justifică prin aceea că suprafața de teren pentru care s-a eliberat titlul de proprietate se află în administrarea reclamantei fiind cuprinsă în programul general de cercetare a stțiunii așa cum rezultă din Hotărârea nr.9/04.02.2009 a PrezidiulASA iar prin emiterea titlului de proprietate a fost încălcat dreptul de administrare al reclamantei astfel incat în cofnormitate cu dispozițiile art.12 alin.4 din Legea nr.213/1998 poata sta în judecată în nume propriu.

Față de calitate de proprietar a Statului R. a comunicat cererea de chemare în judecată si Ministerului Finanțelor P. cu solicitarea de a interveni în proces in calitate de titular al dreptului de proprietate.

În dovedirea cererii s-a solicitat proba cu înscrisuri și expertiză topometrică fiind anexate cererii introductive în copii următoarele înscrisuri: titlul de proprietate nr._ emis la data de 30.09.2010 pe numele pârâtului I. V. D. P. pentru suprafața de 6 ha teren agricol situat în intravilanul M.. Iași din care 5,881 mp în T 47 . 0,1190 mp în T47 .. 5,6 dosar); extras Anexa 1 din H.G. nr.1711/2004 cuprinzând suprafețele de teren din domeniul statului care se dau în administrarea Stațiunii de C.-D. pentru P. Iași (f.8 dosar); Anexa nr.3 din Legea nr.45/2009 cuprinzând unitățile de cercetare dezvoltare care funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice „G. I. Șiștești” (f.10 dosar); Hotărârea nr.9 din 04.02.2009 a Prezidiului Academiei de științe Agricole și Silvice „G. I. Siștești” prin care suprafața de 567 ha teren a fost declarată indispensabilă pentru activitatea de cercetare (f.11-13 dosar); Protocol de predare-preluare din 07.03.2007 dintre Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de C. D. pentru P. Iași (f.16-17 ds); Protocol nr._ din 18.11.2011 de predare preluare a terenurilor cu destinație agricolă din domeniul privat al statului încheiat în ADS și C. Municipală de F. F. Iași înregistrat la OCPI Iași sub număr 9580 din 10.02.2011 (f.18 dosar); Protocol de delimitare a suprafeței totale de 10 ha teren din care 9,91 teren agricol și 0,09 neagricol aflat în administrarea Statiunii de cercetare D. pentru pomicultura Iași înregistrat la OCPI iași sub număr 9580 din 10.02.2011 și schiță anexă (f.19 -22 dosar).

Legal citată pârâta C. Județeană de F. F. Iași a formulat întâmpinare (f.27 dosar) prin care arată că potrivit art.36 alin.1 din HG nr.890/2005 stabilirea amplasamentului suprafeței de teren este atribuția exclusivă a comisiei locale de fond funciar iar C. Județeană are atribuții numai în ceea ce privește stabilirea întinderii dreptului de proprietate nu și cu privire la amplasamanet și a învederat că dacă instanța va admite acțiunea se va proceda conform art.58 din Legea nr.18/1991.

În baza art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 21.04.2011 S. R. prin M. Finanțelor P. formulează în cauză cerere de intervenție în interes propriu (f.62 dosar) întemeiată pe disp.art.49 alin.2 art.52 Cod procedură civilă, cerere admisă în principiu prin încheierea de ședință din 24.04.2012 (f.342 dosar).

În motivarea cererii se arată că interesul intervenientului rezidă în aceea că S. R. este titularul dreptului de proprietate asupra terenului aflat în administrarea reclamantei. S-au învederat dispozițiile art.25 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice coroborate cu dispozițiile Legii nr.213/1998. S-a solicitat instanței admiterea acțiunii și constatarea nulității absolute a TP nr._ emis la data de 30.09.2010 având în vedere faptul că cele 6 ha teren înscrise în acest titlu sunt parte integrantă a suprafeței de 567,75 ha teren cuprinsă în Anexa 3 poziția 23 din Legea nr.45/2009, dată în administrarea reclamantei prin H.G. nr.1711/2004-Anexa 1, fiind înregistrat ca bun public la M. Finanțelor P. sub număr de inventar MF117025 în acord cu prevederile art.20 din Legea nr.213/1998 prin H.G. nr.1705/2006. S-a arătat că la emiterea titlului de proprietate dedus judecății au fost încălcare disp.art.11 din Legea nr.23/1998, dispozițiile constituționale respectiv art.136 din legea fundamentală, art.31 din Legea nr.45/2009, art.5 din Legea nr.18/1991.

S-a subliniat faptul că bunurile din domeniul public pot fi date după caz numai în administrarea regiilor autonome, prefecturi, autorități ale administrației publice locale cu excluderea transferului dreptului de proprietate, fiind invocate în sprijinul acestei afirmații argumente extrase din jurisprudența Curții Constituționale și Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă. În probațiunea s-a solicitat proba cu înscrisuri fiind anexate cererii de intervenție: împuternicire dată de M. Finanțelor P., Direcției Generale a Finanțelor P. Iași pentru reprezentare, adresa reclamantei înaintată intervenientului de înștiințare cu privire la demersul judiciar din cauză și actele înaintate de reclamantă către titularul dreptului de proprietate anexate și cererii introductive (f.65-89 dosar dosar).

Legal citat conform dovezilor de la filele 58, 101,102 dosar, pârâtul I. D. P. a formulat întâmpinare prin apărător ales solicitând respingerea acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu (f.106 și urm dosar).

În motivarea întâmpinării s-a arătat că prin Sentința civilă din 15.09.2005 irevocabilă Judecătoria Iași a admis plângerea formulată de petentul I. V D. P., fiind anulată Hotărârea nr.177 din 11.07.2005 emisă de C. Județeană de F. F. Iași și dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren agricol în beneficiul pârâtului, în Iași zona Galata și în perimetrul Stațiunii de cercetare și D. pentru P. Iași. P. Hotărârea Comisiei Județene de F. F. nr.357 din 25.11.2005 a fost admisă cererea pârâtului din prezenta cauză și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu suprafața de 6 ha teren validat în Anexa 29 a M.. Iași la reclamanta din cauză. P. Sentința civilă nr._ din 28.11.2008, irevocabilă, Judecătoria Iași a admis acțiunea introdusă de I. V. D. P. și a fost obligată C. Județeană de F. F. Iași să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren conform procesului verbal de punere în posesie întocmit de C. Municipală Iași de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor. P. raportul de expertiză tehnică topo-cadastrală efectua de expert Istin G. însușit de C. Municipală de F. F. și de instanțele de judecată se constată împrejurarea că terenul dedus judecății nu se află în zona de cercetare ce aparține domeniului public. Contrar susținerilor reclamantei și intervenientei terenul din titlul de proprietate a cărui anulare se solicită face parte din domeniul privat al statului și nu face parte din categoria celor care pot fi exceptate de a fi retrocedate. Atât reclamanta cât și intervenienta se folosesc în susținerea acțiunii de H.G. nr.1711/14.10.2004 dar omit a preciza faptul că prin Anexa 5 din HG nr.1711/2004 s-a modificat și poziția 32 din Anexa 1 la H.G. nr.517/1999 privind delimitarea suprafețelor de teren strict necesare pentru cercetare și producere de semințe și material săditor trecerea terenurilor destinate producției aflate în administrarea institutelor și stațiunilor de cercetare și producția agricolă în domeniul privat al statului. Intervenienta nu face în cuprinsul cererii sale nicio solicitare proprie și nu invocă apărarea unui drept propriu și personal, limitându-se la a solicita admiterea acțiunii formulată de reclamantă, cererea sa fiind de fapt o veritabilă cerere de intervenție în interes alăturat. În aplicarea dispozițiilor art.9 alin.1 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 chiar în condițiile în care s-ar considera faptul că terenul aparține domeniului public, textul legal menționează expres obligația statului de a retroceda acest teren prin delimitare lui în sole compacte începând de la marginea perimetrului stațiunii așa cum de altfel s-a și procedat cu terenul din titlul de proprietate în litigiu, acesta fiind delimitat într-o solă compactă la marginea perimetrului S.C.D.P. Iași. În aplicarea aceluiași text invocat S. R., pentru terenurile retrocedate aflate în administrarea stațiunilor, are obligația de a remite stațiunilor alte suprafețe de teren echivalente din proprietate statului.

Pârâtul a fost pus în posesie prin fișa de punere în posesie nr.6045M din 15.01.2010, i s-a emis Hotărârea C.J.F.F. nr.357/25.11.2005 iar ulterior titlul de proprietate contestat nr._ din 30.09.2010 pentru suprafața de 6 ha teren proprietate privată a statului neafectat cercetării, într-o solă compactă la marginea perimetrului S.C.D.P. Iași. Dispozițiile Legii nr.45/2009 nu erau în vigoare la data emiterii Hot. CJFF 357/25.11.2005 prin care pârâtului i se stabilise deja dreptul la atribuirea în natură a suprafețe de 6 ha.

În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și intervenientei, raport de expertiză extrajudiciară efectuat de expert Istin G. conform art. 4 alin.5 din titlul XIII al Legii nr.247/2005.

Reclamanta formulează la termenul din 13.09.2011 răspuns la întâmpinareprin care învederează următoarele:

La data pronunțării Sentinței civile nr.6882/15.09.2005, C. M.. de F. F. Iași primise conform protocolului nr._ din 18.11.2004 suprafața de 10 ha teren necesar atribuirii persoanelor îndreptățite. După emiterea hotărârii Comisie Județene de fond F. nr.357 din 25.11.2005 această pârâta trebuia să parcurgă procedura prevăzută de lege pentru scoaterea terenului din domeniul public, lucru care nu s-a realizat. Sentința civilă nr._ din 28.11.2008 obligă la emiterea titulului de proprietate în baza unui proces verbal de punere în posesie din 05.09.2005 care din perspectiva reclamantei este un act fals fiind întocmit anterior stabilirii dreptului prin Sentința civilă nr.6882 din 15.09.2005, acte ce nu se mai regăsește în documentația aferentă titlului de proprietate. În documentație se regăsește procesul verbal de punere în posesie cu același număr 6045M din 15.01.2010. Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la data de 27.04.2006 are la bază amplasamentul stabilit prin procesul verbal de punere în posesie din 05.09.2005 iar în cuprinsul său nu se face nicio referire la apartenența terenului la domeniul public.

Pârâtul este în eroare sau de rea credință când susține faptul că terenul aparține domeniului privat al statului de vreme ce Anexa 5 la HG nr.1711/2004 stabilește tocmai suprafața ce aparține domeniului public și este strict necesară activității de cercetare, suprafață totală de 567,74 ha în care este inclusă și suprafața de 6 ha teren prevăzut în titlul de proprietate ce face obiectul cauzei.

Legea nr.1/_ și și nici Legea nr.18 /1991 nu stabilește posibilitatea punerii în posesie pe terenuri aparținând domeniului public . Faptul că Legea nr.45/2009 nu era în vigoare la data emiterii Hot. CJFF Iași nu are relevanță. P. hotărâre pârâtului i s-a stabilit un drept de proprietate dar la punere în posesie și emiterea titlului de proprietate comisiile județene de fond funciar trebuiau să respecte procedurile legale .

S-a concluzionat în sensul că pârâta C. Municipală de F. F. Iași a efectuat punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru un teren pe care nu îl avea la dispoziție, ce aparținea domeniului public și este necesar activității de cercatre.

S-a solicitat prin răspunsul la întâmpinare proba cu expertiză topmetrică cadastrală având ca obiective identificare suprafeței de eteren de 6 ha înscrisă în TP și dacă această suprafață de teren face parte din totalul celor 567,74 ha aflate în administrarea reclamantei cuprinsă în Anexa 1 și 5 la HG nr.1711/2004 și Anexa 3 la Legea nr.45/2009 ca teren proprietate publică de stat și stric necesară activității de cercater înscrisă în la MFP sub număr de inventar_.

S-au mai anexat de către reclamantă la dosar Anexa 1 la HG nr.517/1999, Anexa 5 la HG nr.1771/2004, proces verbal de punere în posesie din 05.09.2005, adresa nr._/07.07.2010 a O.C.P.I. Iași înregistrată la O.C.P.I. Iași sub număr 9363 din 07.07.2010, proces verbal de punere în posesie 6045M din 15.01.2010 și schiță (f.122 -130 dosar).

În cursul cercetării judecătorești s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie.

Cu adresa de la fila 29 dosar instanța a solicitat pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor documentația ce a stat la baza titlului de proprietate a căruia anulare se solicită, relațiile obținute fiind depuse la filele 31-34 dosar, respectiv: Hotărârea nr.357/25.11.2005 prin care se admite cererea reclamantului de înscrierea în anexa 29 a M.. Iași cu suprafața de 6 ha teren, în perimetrul Stațiunii de C. și D. pentru P. Iași, cererea petentului din 19.10.2005, Sentința civilă nr.6882/15.09.2005 a Judecătoriei Iași prin care se reconstituie numitului I. V. D. P. dreptul de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren în perimetrul Stațiunii de C. și D. pentru P..

Cu adresa nr.28.09.2011, Oficiul de cadastru și publicitatea Imobiliară Iași înaintează la dosarul cauzei: adresa nr.1353 din 20.10.2009 a reclamantei către OCPI Iași, tabel cu situația terenurilor la SCDP Iași în vederea aplicării Legii nr.45/2009, tabel cu terenul domeniul public la S.C.D.P. Iași, extras din planul de încadrare în zonă cu evidențierea terenului ce aparține domeniului public Iași aflat la S.C.D.P. Iași, adresa nr._ din 20.10.2009 a OCPI Iași către reclamantă prin care se comunică faptul că situația terenurilor transmisă de reclamantă în vederea aplicării Legii nr.45/2009 corespunde cu inventarierea există la OCPI Iași și cu datele de identificare din H.G. nr.1711 din 14.10.2004. (f.134-139, dosar ds). Cu adresa nr._/19.11.2012 OCPI Iași înaintează întreaga documentație deținută în arhiva proprie ce a stat la baza emiterii TP pe numele pârâtului I. V. D. P. (f.36-72 dosar vol II)

Instanța încuviințează și administrează proba cu expertiză topometrică (f.143,194 -202 dosar). P. încheierea de ședință din 24.01.2012 raportul de expertiză efectuat în cauză de expert L. Ș. este anulat de instanță pentru lipsa dovezilor de convocare a părților, fiind dispusă refacere acestuia de către același expert. Pârâtul prin apărător ales formulează cerere de recuzare a expertului soluționată prin încheierea de ședință din 14.02.2012 în sensul admiterii acesteia, fiind desemnat aleatoriu expert R. C. V. (f.278, 304 dosar). La 20.04.2012 se depune la dosar raportul de expertiză efectuat de expert R. C. V. (filele 330-341 dosar) iar la data de 15.06.2012 se înaintează la dosar documentația privind recepția tehnică a expertizei judiciare de către OCPI Iași (f.368-375 dosar).

La 13.10.2011, 12.06.2012 pârâtul depune la dosar înscrisuri în 3 exemplare susținerea acțiunii respectiv Sentința civilă nr._ din 28.11.2008 a Judecătoiriei Iași, Sentința civilă nr.6882/15.09.2005 a Judecătoriei Iași, raport de expertiză tehnică extrajudiciară, plan de situație, proces verbal de punere în posesie, proces verbal de împroprietărire a autorului reclamantului, adresa nr.436 din 15.08.2006, adresa nr._,_ din 10.05.2010, Decizia civilă nr.210 din 25.01.2012 a Tribunalului Iași și raport de expertiză tehnică în dosar nr._/245/2009 al Judecătoriei Iași (f.350-355 dosar, 361-365 dosar, 148-188 dosar).

La data 13.01.2012 reclamanta invocă dispozițiile Deciziei 23 din 17.XI. 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii (f.299-300 dosar).

La data de 04.12.2012 pârâta CJFF Iași înaintează documentația aferentă H.C.J.F.F. nr.1771 din 11.07.2005 (f.14-73 ds vol ii), la 07.01.2013 expertul răspunde la obiecțiunea formulată de pârât (f.74 dosar).

La 12.01.2013 C. M.. de F. F. Iași răspunde solicitării instanței de a comunica persoanele ce au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în T 47 .-93 dosar II).

La 08.04.2013 și respectiv 10.04.2013 OCPI Iași și C. Locală de fond funciar Iași comunică la dosar relații cu privire la punerile în posesie efectuate în perimetrul Tarlalei 47 . dosar).

Analizând actele și lucrările cauzei civile de față instanța reține următoarea SITUAȚIE DE FAPT:

1. La data de 10.09.2004 pârâtul I. D. P., prin procurator, se adresează Comisiei M.. de F. F. Iași cu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren reprezentând diferența de restituit în baza Legii 18/1991 din totalul celor 25 ha teren ce a aparținu autorului acestuia, arătând totodată faptul că s-a reconstituit acestuia anterior suprafața de 19,026 ha teren pe raza mun. Iași, zona Galata iar suprafața de 6 ha teren solicitată este amplasată pe teritoriul SCDP Iași (fila 17 verso dosar vol II). Instanța reține din formularea acestei cerere că ea reprezintă în fapt o revenire la demersurile anterioare ale pârâtului în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru diferență nereconstituită din suprafața totală de 25 ha teren agricol la care se considera îndreptățit.

2. P. referatul al Comisiei Municipale de F. F. Iași din 04.11.2004 se propune respingerea cererii petentului cu mențiunea că nu a făcut dovada calității de moștenitor după autorul acestuia I. C. iar în subsidiar se invocă disp.art.36 din Legea nr.1/2000 astfel cum au fost modificate prin Legea nr.204/2004 (fila 16, f.35 dosar vol. II) .

3. La data 18.11.2004 prin Protocolul nr._ (fila 18 dosar) C. Municipală de F. F. Iași prelua de la ADS, o suprafață de 10 ha teren (din care 8,4 ha în Tarlaua 47 . punerii în posesie a persoanelor ce au formulat cerere de reconstituire a terenurilor în baza Legii 1/2000.

4. Referatul de respingere din 04.11.2004 este înaintat Comisiei Județene de F. F. cu adresa_ din 16.12.2004 iar aceasta din urmă prin Hotărârea nr.177 din 11.07.2005 validează propunerea de respingere a cererii de reconstituire pentru cele 6 ha teren formulată de pârât (fila 15 dosar vol II).

5. I. D. P. atacă cu plângerea această hotărâre a Comisiei Județene de F. F., demersul său făcând obiect al dosarului nr._/2005 al Judecătoriei Iași soluționat prin Sentința civilă nr.6882/15.09.2005, definitivă și irevocabilă prin care este anulată Hotărârea nr.177 din 11.07.2005 și se dispune reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru 6 ha teren situat în Iași, zona Galata, în perimetrul Stațiunii de C. D. pentru P. Iași -SCDP Iași (f.150 dosar vol 1).

Pârâta C. Județeană de F. F. Iași nu declară cale de atac împotriva acestei sentințe definitive ce rămâne astfel și irevocabilă, prin nerecurare.

6. La data de 05.09.2005 se încheia un procesul verbal de punere în posesie a pârâtului I. V. D. P., semnat de acesta, cu numărul 6045, depus în copie certificată de O.C.P.I. Iași la dosarul cauzei (fila 49) cu mențiunea anulat, fără a rezulta data anulării.

7. În aplicarea Sentinței civile nr.6882/15.09.2005 C. Județeană de F. F. emite Hotărârea nr.357 din 25.11.2005 prin care se admite cererea pârâtului I. D. P. privind înscrierea în anexa 29 a M. .Iași cu suprafața de 6 ha teren agricol situat în Iași, zona Galata, în perimetrul Stațiunii de C. și D. pentru P. Iași (fila 45, 46 dosar vol II).Potrivit art.2 din această hotărâre prevederile sale urmau a fi duse la îndeplinire de către C. Municipală de F. F. Iași, ADS, S.C.D.P. Iași și O.C.P.I. Iași.

8. La data de 15.03.2006, cu adresa nr.436 Primăria Municipiului Iași se adresează A.D.S. Bucureși - Sucursala V. Filiala Iași cu solicitarea de a iniția un Protocol de predare-preluare a suprafeței de 6 ha teren din terenul administrat la S.C.D.P. Iași în vederea aplicării Sentinței civile nr.6882/15.09.2005 a Judecătoriei Iași și Hotărârii nr.357/25.11.2005 emisă de C. Județeană de F. F. Iași (fila 158 dosar vol.II). Nu rezultă instanței din actele și lucrările cauzei că această adresă s-a concretizat în încheierea unui protocol în sensul menționat.

9. În luna aprilie 2006 se efectuează un raport de expertiză tehnică extrajudiciară de către expert Istin G. în beneficiul reclamantului, expertul concluzionând în sensul că vechiul amplasament al fostei proprietăți a autorului pârâtului I. D. P. se află în perimetrul stațiunii reclamante T47 .> 10. La data de 07.03.2007 se încheie Protocolul nr._ de predare de la A.D.S. și preluare de către S.C.D.P. Iași a suprafeței totale de 567,749 ha teren agricol și neagricol proprietate publică a statului, teren identificat conform anexei 1 și anexei 5 din H.G. nr.1711/04.11.2004 prin tarlale și parcele (fila 15 dosar vol. I). Conform anexei 1 la H.G. 1711/2004 din totalul acestei suprafețe o suprafață de 29,6800 ha teren agricol se afla în T47 .> 11. În anul 2007 pârâtul I. V. D. P. cheamă în judecată reclamanta din cauză, S.C.D.P. Iași solicitând obligarea acesteia să predea terenul în suprafață de 6 ha pentru care a fost validat prin Hot. CJFF Iași, către C. Municipală de F. funciar sub sancțiunea daunelor cominatorii (dosarul nr._/245/2007). Instanța de fond admite acțiunea reclamantului. P. Decizia civilă nr.626 din 19.03.2008, Sentința civilă nr._ din 30.10.2007 a Judecătoriei Iași este modificată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamant întrucât obligația predării terenului nu este în sarcina S.C.D.P. Iași ci în sarcina A.D.S. și numai în urma unei solicitări venite din partea C.J.F.F. Iași.

12. În anul 2008 I. V. D. P. se adresează instanței cu acțiune având ca obiect obligarea a Comisiei Județene de F. F. Iași să emită titlul de proprietate pentru cele 6 ha teren agricol conform procesului verbal de punere în posesie din 05.09.2005 (dosar nr._/245/2008 al Judecătoriei Iași). P. Sentința civilă numărul_ din 28.11.2008 acțiunea reclamantului este admisă fiind obligată pârâta să emită reclamantului I. V. D. P. titlul de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren agricol conform procesului verbal de punere în posesie întocmit de C. Municipală de F. F. Iași din 05.09.2005 (f.149 dosar vol. I). Sentința civilă menționată rămâne irevocabilă prin nerecurare.

13. La 18.12.2008 C. Municipală de F. F. Iași înaintează către O.C.P.I. Iași Anexa 29 în care a fost înscris petentul cu suprafața de 6 ha teren, spre avizare (f.61 dosar vol.II).

14. La data de 23.03.2009 C. Județeană de F. F. Iași înaintează Comisiei Municipale de F. F. Iași petiția pârâtului I. D. P. prin care solicită emiterea titlului de proprietate conform Sentinței civile nr._ din 28.11.2008 a Judecătoriei Iași definitivă și irevocabilă, cu solicitarea de a înainta către O.C.P.I. Iași întreaga documentație necesară emiterii titlului de proprietate în favoarea petentului conform hotărârii judecătorești (fila 62 dosar vol II).

15. În 20.10.2009 reclamanta înaintează către OCPI Iași, tabel cu situația terenurilor la SCDP Iași în vederea aplicării Legii nr.45/2009, tabel cu terenul domeniul public la S.C.D.P. Iași, extras din planul de încadrare în zonă cu evidențierea terenului ce aparține domeniului public Iași aflat la S.C.D.P. Iași iar cu adresa nr._ din 20.10.2009 OCPI Iași comunică reclamantei faptul că situația terenurilor transmisă de reclamantă în vederea aplicării Legii nr.45/2009 corespunde cu inventarierea există la O.C.P.I. Iași și cu datele de identificare din H.G. nr.1711 din 14.10.2004.

16. La 27.04.2010 C. Județeană de F. F. Iași se adresează Comisiei Municipale de F. F. Iași solicitând acesteia retransmiterea documentației necesare pentru emiterea titlului de proprietate al pârâtului către OCPI, pentru reverificarea de către această instituție după efectuarea corecțiilor conform observațiilor OCPI (f.73 ds Vol I).

17. Cu adresa nr._,_ din 10.05.2010 înregistrată la OCPI Iași sub număr 6489 din 11.05.2010, C. Locală de F. F. Iași retransmite OCPI Iași procesul verbal de punere în posesie 6045M din 15.01.2010 la care anexează, potrivit mențiunilor adresei, documentație cuprinzând sentințele civile_/2008, 6882/2005, proces verbal de punere în posesie din 05.09.2005, hotărârea de validare, raport de expertiză tehnică judiciară, protocoale delimitare și predare preluare (filele 159,160 dosar vol I).

18.La data de 30.09.2010 se emite titlul de proprietate în favoarea petentului a cărui anulare se solicită în prezenta cauză.

Din expunerea cronologică a etapelor reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtului instanța reține faptul că titlul de proprietate atacat în prezenta cauză la bază două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, între care una consfințește dreptul la reconstituire al pârâtului I. V. D. P., sub aspectul îndreptățirii și intinderii acestui drept (Sentința civilă nr.6882/15.09.2005) iar o alta (Sentința civilă nr._/28.11.2008) stabilește îndreptățirea la reconstituirea în fizic a dreptului său, sub aspectul amplasamentului, în perimetrul stațiunii de cercetare reclamante, dat fiind faptul că prin hotărârea menționată a fost obligată C. Județeană de F. F. la emiterea titlului de proprietate în perimetrul Stațiunii de cercetare și dezvoltare reclamante conform procesului verbal de punere în posesie din 05.09.2005.

De altfel niciuna dintre părțile cauzei nu neagă însăși îndreptățirea pârâtului I. D. P. la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren, în dispută fiind practic numai amplasamentul terenului cu care acesta a fost pus în posesie, amplasament înscris ca atare în titlul de proprietate atacat.

Susține reclamantul faptul că în mod greșit pârâta C. Locală de F. F. Iași a pus în posesie pârâtul persoană fizică pe un amplasament pe care nu îl avea la dispoziție, pe un teren aflat în administrarea acesteia și care sub aspectul regimului juridic, aparține domeniului public.

Analizând C. LEGAL INCIDENT, prin raportare la data reconstituirii dreptului de proprietate al pârâtului I. V. D. P., instanța va porni de la prevederile art.9-10 din Legea nr.1/2000 forma în vigoare la data pronunțării Sentinței civile nr.6882/15.09.2005 a Judecătoriei Iași și la data emiterii Hot. C.J.F.F. Iași nr.357/25.11.2005 prin care s-a dispus reconstituirea suprafeței de 6 ha teren agricol în perimetrul S.C.D.P. Iași.

I. Conform art.9 din Legea nr.1/2000: „(1)Terenurile proprietate de stat, administrate de institutele, centrele și stațiunile de cercetare, destinate cercetãrii și producerii de semințe, de material sãditor din categorii biologice superioare și de animale de rasa, rãmân în administrarea acestora, cu excepția terenurilor agricole preluate de la foștii proprietari și solicitate de persoanele îndreptãțite la reconstituire. Terenurile din perimetrele stațiunilor, institutelor și centrelor de cercetare care fac obiectul retrocedarii se vor delimita în sole compacte, începând de la marginea perimetrului, conform Legii nr.290/2002 privind organizarea și funcționarea unitãților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice "G. I.-Sisesti", cu modificãrile și completãrile ulterioare.

(1^2) P. suprafetele de teren care se restituie pe vechiul amplasament persoanelor indreptatite in conditiile alin. (1) unitatile de cercetare si invatamant vor primi in administrare suprafete de teren corespunzatoare din proprietatea statului.”

II. Anterior modificării acestui text de lege prin dispozițiile articolului I pct.14 din Titlul VI al Legii nr.247/19.07.2005, acesta avea următorul conținut „(1)Terenurile proprietate de stat administrate de institutele și stațiunile de cercetare, destinate cercetãrii și producerii de semințe și material sãditor din categorii biologice superioare și cele pentru creșterea de animale de rasa, precum și terenurile administrate de unitãțile de învãțãmânt cu profil agricol sau silvic aparțin domeniului public al statului.”

III. Conform articolului 10 din Legea nr.1/2000, forma în vigoare la data sentinței civile și Hot.C.J.F.F. Iași și nemodificată până în prezent: „(1) Persoanelor fizice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor deținute de institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolã, precum și de regiile autonome cu profil agricol sau de societãțile naționale cu profil agricol li se vor atribui terenuri în natura din terenurile proprietate privatã a statului. (2) În situația în care suprafețele proprietate privatã a statului sunt insuficiente acestea pot fi suplimentate cu suprafețe ce se vor scoate din domeniul public al statului, în condițiile legii, la propunerea prefectului, sau se vor acorda despãgubiri. „

Instanța va reține așadar că la momentul soluționării plângerii pârâtului îndreptată împotriva Hot. C.J.F.F Iași nr.177/11.07.2005 (act administrativ emis sub imperiul reglementării de la pct.2 ) Legea nr.1/2000 a fost modificată de legiuitor (pct.1 și 3) de o manieră care să permită foștilor proprietari deposedați să obțină reconstituirea vechiului lor drept de proprietate pe vechiul amplasament, chiar în perimetrul stațiunilor de cercetare și dezvoltare, pe suprafețe de teren proprietate de stat, urmând a fi restituite cu prioritate suprafețe aflate în proprietatea privată a statului iar în măsura în care acestea se dovedesc insuficiente inclusiv suprafețe de teren scoase din domeniul public al statului, în condițiile legii.

IV.La aceeași dată H.G. nr.890/2005 prevedea că „Cererile depuse potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si cele depuse in baza Legii nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, vor urma procedura prevazuta de acestea.”(art.11, alin10). ”In anexa nr. 29 se înscriu persoanele fizice cãrora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la institutele și stațiunile de cercetare și producție agricolã, precum și la regiile autonome cu profil agricol sau la societãțile naționale cu profil agricol și cãrora li se restituie suprafețele de teren agricol, potrivit art. 10 din Legea nr. 1/2000, cu modificãrile și completãrile ulterioare(art.50). P. delimitarea terenurilor solicitate pe vechile amplasamente se va proceda conform prevederilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, cu modificãrile ulterioare, și a procedurilor prevãzute de aceasta (art.51). Prefectul, în calitatea sa de președinte al comisiei județene, va întocmi și va înainta lunar, pânã la data de 5 a fiecãrei luni calendaristice, Ministerului Administrației și Internelor, precum și Autoritãții Naționale pentru Restituirea Proprietãților, situațiile centralizatoare pe comune și pe total județ, prevãzute în anexele nr. 22 - 49, va comunica stadiul acestora, precum și al realizãrii aplicãrii prevederilor Legii nr. 18/1991, republicatã, cu modificãrile ulterioare, și ale Legii nr. 1/2000, cu modificãrile ulterioare, inclusiv punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate, propunerile de mãsuri și, dupã caz, de stabilire a rãspunderii pentru primarii care împiedicã în orice mod reconstituirea dreptului de proprietate în termenele și în condițiile stabilite de lege (art.52).

V. Conform art.12-13 din Legea nr.1/2002: „Comisiile comunale, orãșenești sau municipale din unitãțile administrativ-teritoriale pe care se afla terenurile, împreunã cu oficiile de cadastru și publicitate imobiliarã vor delimita terenurile solicitate pe vechile amplasamente, dacã acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, sau în sole situate în vecinãtatea localitãților, acceptate de foștii proprietari, cu asigurarea accesului la lucrãrile de hidroamelioratii, acolo unde ele exista. (4) Procesul-verbal de delimitare împreunã cu hotãrârea comisiei locale vor fi supuse spre validare comisiei județene, care este obligatã sa se pronunțe în termen de 30 de zile de la primirea acestuia. (5) Hotãrârea comisiei județene și, respectiv, procesul-verbal de delimitare și planul de situație vor fi transmise societãților comerciale, institutelor și stațiunilor de cercetare și producție agricolã și comisiilor locale, pentru a fi luate în considerare la întocmirea documentației necesare la stabilirea amplasamentelor potrivit legii, la punerea în posesie a titularilor, precum și la eliberarea titlurilor de proprietate. (6) Impotriva hotãrârii comisiei județene se poate face plângere la judecãtoria în a carei raza teritorialã este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare. (7) Operațiunile prevãzute la alin. (5), inclusiv emiterea titlurilor de proprietate, se vor efectua în termen de un an de la data intrãrii în vigoare a prezentei legi. Prefectul, în calitatea sa de președinte al comisiei județene, va întocmi și va inainta lunar Autoritãții Naționale pentru Restituirea Proprietãților un raport privind situația aplicãrii prevederilor legii, cu propuneri de mãsuri, inclusiv de angajare a rãspunderii pentru primãrii care întârzie sau impiedica în orice mod reconstituirea dreptului de proprietate în termenele și în condițiile stabilite de lege.”

VI După pronunțarea hotărârii judecătorești de reconstituire a dreptului și emiterea hotărârii de validare de către C. Județeană instanța notează că textul Legii 1/2000 nu a mai suferit modificări în privința art.9,10, 12 și 13 anterior redate însă a suferit astfel de modificări Regulamentul de punere în aplicare a Legii 18/1991 a instituit prin HG nr.890/2005 .S-a prevăzut astfel, în legătură cu restituirea terenurilor aflate în perimetrul Stațiunilor de cercetare și dezvoltare, faptul că „Toate instituțiile și autoritãțile publice care au în administrare terenuri proprietate publicã a statului sunt obligate sã rãspundã cererilor formulate de comisiile de fond funciar și sã comunice acestora suprafețele de teren care pot fi disponibilizate, în condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data primirii cererii.(6) Comisiile de fond funciar vor putea solicita teren pentru compensarea cu teren echivalent de la stațiunile și institutele de cercetare doar dacã nu mai existã teren disponibil administrat de alte instituții și autoritãți publice în județul respectiv sau în județele învecinate. (7) Prevederile alin. (6) nu se aplicã atunci când retrocedarea se face pe vechiul amplasament al proprietarului deposedat.(8) În aplicarea art. 9 alin. (1) și a art. 24 alin. (6) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificãrile și completãrile ulterioare, reconstituirea dreptului de proprietate pentru vechile amplasamente se face în perimetrul unitãților de cercetare-dezvoltare pe terenuri agricole care nu sunt indispensabile cercetãrii.”

Este de necontestat faptul că pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, urmată de hotărâre de validare a Comisiei Județene de F. F. Iași în perimetrul stațiunii de cercetare și dezvoltare reclamante.

Instanța va reține că în virtutea hotărârii judecătorești și a actului administrativ de validare pârâtul a dobândit mai mult decât o speranță legitimă de a-și vedea reconstituit în mod efectiv dreptul de proprietate asupra terenului ce a aparținut autorului său, pârâtul a dobândit un bun în sensul noțiunii autonome a Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Cu toate acestea pentru ca dreptul său de proprietate să fie integral realizat procedura trebuia continuată cu punerea efectivă în posesie și cu emiterea titlului de proprietate, fapte de natură să întregească dreptul recunoscut prin întrunirea în persoana acestuia a celor trei atribute: posesie, folosință și dispoziție.

Se notează că după confirmarea dreptului petentului și după validarea și înscrierea sa în anexa 29, prin Regulamentul de aplicare a Legii 18/1991 s-a introdus o condiție suplimentară reconstituirii dreptului de proprietate în perimetrul stațiunilor de cercetare pe fostul amplasament, și anume ca terenul agricol să nu fie indispensabil cercetării.

După momentul validării dreptului și înscrierii sale în anexa 29 și în pofida dispozițiile art.12 alin.5 și 7 din Legea nr.1/2000 anterior redate, care obligau instituțiile la o conduită activă, diligentă și în plus subordonată unui termen, petentul nu a fost pus în posesie, titlul de proprietate nefiind emis vreme de mai bine de 2 ani. În ciuda faptului că prin articolul 2 al hotărârii de validare erau stabilite clar instituțiile obligate la acțiune (pct.7 ) rintre care și reclamanta, rezultă că prea puține au fost demersurile efective utile definitivării procesului de reconstituire a dreptului pârâtului, ele rezumându-se la o adresă rămasă fără răspuns din partea Primăriei Iași către ADS V. (pct.8). Petentul încercă el însuși prin acțiune în justiție formulată în anul 2007 să obțină obligarea reclamantei să pună la dispoziția Comisiei Locale o suprafață de teren în vederea punerii în posesie însă acțiunea este respinsă petreu excepția lipsei de calitate, reținându-se faptul că stațiunea de cercetare pârâtă nu are atribuții în acest sens ci obligația de a preda terenul revine ADS ca urmare a unei cerere venite din partea Comisiei Județene (pct .11).

În anul 2008 pârâtul se adresează justiției cu cerere de obligarea a Comise Județene la emiterea titlului de proprietate conform procesului verbal de punere în posesie din anul 2005. P. cea de-a doua sentință judecătorească definitivă și irevocabilă s-a recunoscut dreptul pârâtului la primirea în fizic și în perimetrul stațiunii de cercetare reclamante a terenul autorului său, conform procesului verbal de punere în posesie din anul 2005.

Dispozițiile instanțelor judecătorești prin cele două sentințe definitive și irevocabile nu mai pot face obiect al unei noi analize în cadrul dosarului de față fără a înfrânge autoritatea de lucru judecat a hotărârilor menționate. Reclamanta însăși nu poate invoca inopozabilitatea acestor hotărâri, deoarece prezumția legală de adevăr, se răsfrânge în mod indirect și asupra acesteia.

Conform dispozițiilor legale redate la pct.I și III din prezenta hotărâre punerea în posesie a pârâtului trebuia să aibă loc pe o suprafață de teren proprietate privată a statului iar în măsura în care aceasta ar fi fost insuficientă trebuia suplimentată cu o suprafață din domeniul public, trecută în domeniul privat, în condițiile legii.

Se susține că pârâtul nu a fost pus în posesie pe o astfel de suprafață de teren ci limitrof acesteia pe o suprafață de teren din aceeași . însă aparținea domeniului public al statului și care nu a fost dezafectată în condițiile legii.

Instanța reține că la data de 04.11.2004 a intrat în vigoarea H.G. nr.1711/14.10.2004 prin care se înfiintează Statiunea de C.-D. pentru Pomicultura Iasi prin reorganizarea Statiunii de C. si Productie Pomicola Iași iar potrivit art.2 alin. 2 ”Terenul în suprafațã de 567,7490 ha, aflat în domeniul public al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, având datele de identificare prevãzute în anexa nr.1, se dã în administrarea Stațiunii de C.-D. pentru Pomiculturã Iași. (3) Predarea în administrare a suprafeței prevãzute la alin. (2) se face pe bazã de protocol de predare-preluare, încheiat în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.”

Instanță remarcă faptul că protocolul de predare preluare pentru cele 567,7490 ha teren (și care potrivit dispozițiilor legale anterior citate trebuia încheiat în 30 zile de la data intrării în vigoare a hotărârii) s-a încheiat după mai bine de 2 ani.

Este vorba despre Protocolul nr._ din 07.03.2007, de care se prevalează reclamanta (fila 15 dosar), prin care ADS predă iar SCDP Iași primește 567,7490 ha teren cu mențiunea, făcută la finele acestui protocol, potrivit căreia „suprafețele înscrise în Anexa H.G. 1711/2004 au suferit modificări în funcție de rezultatul măsurătorilor” și cu recomandarea ca Min. A.P.D.R. să inițieze „un proiect de hotărâre care să rectifice suprafața din anexa H.G. 1711/2004”.

Nu rezultă că un astfel de proiect de hotărâre a mai fost vreodată inițiat.

Din totalul de 567,7490 ha, conform mențiunilor Anexei 1 la HG nr.1711/2004, în T 47 este menționată o suprafață total de 33,61 ha iar . tarlale este menționată suprafața 30,38 ha (29,68 ha livezi și 0,7 ha construcții).

Conform art.3 din aceeași Hotărâre a Guvernului nr.1711/2004 „Se aprobã trecerea unui teren în suprafațã de 409,8605 ha, având datele de identificare prevãzute în anexa nr. 3, din domeniul public al statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului în domeniul privat al statului” iar potrivit art. 4 din același act normativ „(1) În vederea reconstituirii dreptului de proprietate, terenul în suprafațã de 206,3595 ha, aflat în domeniul privat al statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, având datele de identificare prevãzute în anexa nr. 4 și terenul în suprafațã de 409,8605 ha, prevãzut la art. 3, se transmit comisiilor locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor.(2) Predarea-preluarea terenurilor prevãzute la alin. (1) se face pe bazã de protocol încheiat între Agenția Domeniilor Statului și comisiile locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privatã asupra terenurilor pentru persoanele fizice îndreptãțite, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei hotãrâri.”

În aplicarea acestui din urmă text se încheie la data 18.11.2004 Protocolul nr._ (fila 18 dosar) între ADS și C. Municipală de F. F. Iași în baza căruia ADS predă iar C.M.F.F. Iași preia conform anexei 3 din H.G. nr.1711/14.11.2004, o suprafață de 10 ha teren (din care 8,4 ha în Tarlaua 47 . faptul că predare - primirea acestei suprafețe de teren este contemporană cu demersurile administrative ale pârâtului pentru reconstituirea dreptului său de proprietate însă la momentul predării primirii terenului de 8,4 ha dreptul său la reconstituire nu fusese recunoscut administrativ, pârâtul fiind nevoit să urmeze calea justiției și obținând un an mai târziu prima sentință favorabilă urmată de emiterea hotărârii de validare.

Potrivit concluziilor din expertiza efectuată în dosar petentul nu a fost pus în posesie cu terenul ce a făcut obiectul Protocolului din data de 18.11.2004 (8,4 ha) ci cu o suprafață aferentă terenului rămas în proprietate publică a statului și dat administrarea reclamantei conform Anexei 1 din HG 1711/2004 (de 33, 61 ha ).

De menționat că expertul a concluzionat cu privire la limitele proprietății în baza indicațiilor date de către un reprezentant al reclamantei . De asemenea, expertul desemnat a constatat în urmă măsurătorilor că suprafața de teren ce apare înscrisă în anexa 1 a H.G. nr.1171/2004 este mai mică decât cea existentă în fizic în această . si urm ds. vol I).

Având în vedere și mențiunea făcută la finele Protocolului de predare primire nr._ din 07.03.2007, anume că la data încheierii protocolului s-au constatat modificări ale suprafeței de 567,7490 ha teren domeniu public, fără a rezulta dacă modificările vizează mărirea suprafețelor sau dimpotrivă micșorarea acestora și fără a rezulta că recomandarea de inițierea a unui hotărâri de rectificare a mai fost urmată, instanța poate reține în mod rezonabil că suprafața de teren menționată în anexa 1 H.G. nr.1711/14.11.2004 era susceptibilă a fi pusă sub semnul întrebării iar până la acest moment nu s-a făcut dovada faptului că instituțiile îndrituite, proprietarul însuși al terenului sau titularul dreptului de administrare, au făcut demersuri în sensul clarificării, dincolo de dubiu, a suprafețelor efectiv rămase în proprietate publică și implicit a celor trecute în proprietate privată a statului în vederea retrocedării.

Se poate așadar concluziona că în aplicarea dispozițiilor legale părțile protocolului menționat au dat dovadă de prea puțină rigoare rezumându-se la operațiuni scriptice de predare preluare.

În ceea ce privește suprafața de teren ce a făcut obiectul Protocolului încheiat 3 ani mai devreme, respectiv protocolul 5168/18.11.2004 și aici se constată aceeași lipsă de rigoare și concretețe.

Deși, anexat Protocolului de predare-primire nr.5168/18.11.2004, depus de reclamantă la dosar, s-a depus o schiță anexă în care este evidențiată suprafața de teren de 8,4 ha ce a făcut obiectul protocolului, protocolul de delimitare depus anexat protocolului de predare primire a celor 8,4 ha teren nu face trimitere la un plan de amplasament, conținutul său neputând atesta faptul că schița depusă la fila 22 dosar este contemporană acestuia.

Abia în anul 2009 (ca efect al apariției Legii 45/2009) cu adresa nr.1353 (din 20.10.2009) S.C.D.P. Iași înaintează la O.C.P.I. Iași pentru avizare un tabel cu situația terenurilor la S.C.D.P. Iași în adresa de înaintare fiind menționată și transmiterea unei harți privind delimitarea și amplasamentul terenului domeniul public la S.C.D.P. Iași. Cu adresa nr._ din 20.10.2009 a O.C.P.I. Iași comunică reclamantei SCDP Iași faptul că situația terenurilor transmisă de reclamantă în vederea aplicării Legii nr.45/2009 corespunde cu inventarierea există la OCPI Iași și cu datele de identificare din H.G. nr.1711 din 14.10.2004. (f.134-139 ds).

Din documentația eferentă TP al pârâtului, documentație ce a fost înaintată integral de OCPI Iași, Protocolul de predare primire și cel delimitare schița cu amplasarea celor 8,4 ha în perimetrul total al T 47 P1386, nu face parte (f. 36-72 vol II dosar).

Analizând coroborat documentația aferentă titlului, depusă de OCPI Iași (f. 36-72 vol II dosar) cu adresa nr._/08.04.2013 emisă de CMFF Iași (f.138 dosar) rezultă că punerea în posesie a fost raportată pe planul cadastral al M.. Iași. Rezultă de asemenea din aceleași înscrisuri că mai multe persoane au fost puse în posesie în afara perimetrului pretins de reclamantă ca fiind cel vizat de Protocolul din 18.11.2004, fiind emise titluri de proprietate în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile (f.93 -110 dosar).

Se mai reține că potrivit documentației înaintate de OCPI Iași, și adresei nr._/08.04.2013 emisă de CMFF Iași (f.138 dosar, f.36-72 dosar, vol II) în același perimetru s-a eliberat TP nr._/06.11.2009, proprietar M., și acest titlu fiind atacat de reclamantă pe calea unei acțiuni în anulare, respinsă definitiv și irevocabil prin Decizia civilă 210/25.2012. Instanța chemată să se pronunțe asupra legalității acestui din urmă titlu a reținut faptul că terenul înscris în TP_/06.11.2009 este parte integrantă a celor 8,4 ha teren ce au făcut obiectul protocolului_/18.11.2004. Or, această suprafață, conform expertizei din acel dosar, expertiză însușită de instanță, se învecinează în partea de SE cu cea a din titlul de proprietate al pârâtului și nu se află în perimetrul evidențiat pe schița existentă la fila 22 dosarul de față, dar expertul desemnat în cauza amintită a concluzionat că ea este, alături de suprafața din titlul de proprietate al pârâtului I., parte a suprafeței de teren predată prin Protocolul din 18.11.2004 Comisiei Locale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.

Toate aceste date conduc instanța la concluzia potrivit căreia la data predării primirii suprafeței de 8,4 ha teren părțile protocolului nu au manifestat diligența de a jalona în spațiu locul situării celor 8,4 ha teren din cadrul parcelei 1836, parcelă cu de aproximativ 4 ori mai mare decât cea destinată retrocedării și care includea atât teren trecut în proprietate privată în scopul reconstituirii cât și teren rămas în administrarea SCDP Iași.

Decalajul de trei ani între momentul predării preluării terenului de 8,4 ha trecut în domeniul privat și destinat retrocedărilor și cel al predării preluării terenului rămas în proprietate publică, dat în administrarea stațiunii reclamante a contribuit de bună seamă la crearea acestei situații de incertitudine juridică asupra regimului juridic al suprafeței totale de teren din T47 .> Conform dispozițiilor art.31 din Legea nr.45/2009 „Terenurile și clãdirile aflate în administrarea/proprietatea unitãților și instituțiilor de drept public de cercetare-dezvoltare și în proprietatea ASAS se înscriu în cãrțile funciare sau în cãrțile de publicitate imobiliarã, dupã caz, cu scutirea de la plata taxelor pentru aceste servicii”.

Or, reclamanta nu a făcut dovada înscrierii terenului aflat în administrarea acesteia în cartea funciară la data emiterii titlului de proprietate și a punerii în posesie a pârâtului, fapt de natură să ateste fără dubiu împrejurarea că terenul pe care pârâtul a fost pus în posesie era în administrarea efectivă a acesteia și totodată aflat sub regimul juridic al bunurilor aparținând domeniului public al statului .

În mod cert la data emiterii titlului de proprietate și punerii în posesie a pârâtului, respectiv anul 2010, O.C.P.I. Iași confirma că deținea evidența terenului aflat în administrarea SCDP Iași (f.134,139 dosar). În mod cert aceeași instituție se afla în posesia protocolului de predare primire a terenului de 8,4 ha către C.M.F.F. Iași (deoarece la dosar a fost înaintat acest protocol ca fiind parte a documentației eferente titlului) și, fiindu-i înaintată spre verificare documentația și procesul verbal de punere a posesie, a avizat emiterea titlul atacat fără a face observații legate de faptul că terenul este supus regimului juridic specific proprietății publice.

P. toate aceste considerente expuse instanța concluzionează că reclamanta și intervenientul nu au făcut dovada incontestabilă a faptului că regimul juridic al suprafeței de teren aferente titlului de proprietate al pârâtului era cea cel de bun proprietate publică.

Admițând - în pofida aspectelor semnalate, aspecte de natură să pună sub semnul îndoielii regimul juridic al terenului înscris în titlul de proprietate atacat - că pârâtul a fost pus în posesie pe un teren ce nu a făcut obiectul Protocolului din 18.11.2004, așadar pe un teren care nu fusese scos din domeniul public, în condițiile legii, instanța reține că nici în atare condiții titlul de proprietate analizat nu poate fi anulat, o atare sancțiune fiind de natură să priveze pe pârât de bunul său, fără o justificare rezonabilă din partea autorităților instituțiilor implicate în procedura reconstituirii sau a statului intervenient în cauză, ținut să garanteze proprietatea privată și aplicarea coerentă a legilor speciale reparatorii.

Anularea titlului ar fi de natură să lipsească de efect util două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, punând pe pârât în ipostaza unei persoane careia i s-a recunoscut un drept iluzoriu și nu efectiv.

Instanța găsește că statuările Curții Europene a drepturilor Omului în cauza V. c. României, și D. c. României, cu privire la noțiunea de „bun„ se aplică pârâtului din cauza de față a fortiori.

Astfel, in prima dintre cauzele amintite Curtea a reținut că “în conformitate cu jurisprudența sa, un reclamant nu poate susține o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție decât în măsura în care deciziile pe care le contestă se referă la "bunurile" sale în sensul acestei prevederi. Noțiunea de "bunuri" poate cuprinde atât "bunuri actuale", cât și valori patrimoniale inclusiv, în anumite situații bine stabilite, creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" să obțină exercitarea efectivă a unui drept de proprietate . (…)speranța de a obține recunoașterea subzistenței unui fost drept de proprietate ce s-a aflat o perioadă lungă de timp în imposibilitate de exercitare efectivă nu poate fi considerată un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. (…). În schimb, atunci când un stat contractant, (…)adoptă o legislație care prevede restituirea totală sau parțială a bunurilor confiscate de către unui regim anterior, o legislație similară poate fi considerată ca și cum ar genera un nou drept de proprietate protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 în favoarea persoanelor care întrunesc condițiile de restituire. Același principiu se poate aplica și în privința dispozițiilor de restituire sau de despăgubire stabilite în baza unei legislații adoptate înainte de ratificarea Convenției, dacă această legislație rămâne în vigoare după ratificarea Protocolului nr. 1 . (…)atunci când principiul restituirii proprietăților confiscate în mod abuziv a fost deja adoptat de către un stat, incertitudinea cu privire la punerea în practică a acestui principiu, fie ea de ordin legislativ, administrativ sau legat de practicile aplicate de autorități, poate genera, atunci când persistă în timp și în lipsa unei reacții coerente și rapide din partea statului, o omisiune a acestuia de a-și îndeplini obligația de a asigura exercitarea efectivă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. În speță, reclamantul a fost informat în luna iunie 2000 că cererea sa de restituire formulată în temeiul Legii nr. 1/2000 pentru un teren în suprafață de 16,63 ha a fost admisă. Dreptul reclamantului la restituire a fost ulterior confirmat în mod constant și regulat de către autorități, fiind așadar stabilit cu certitudine în dreptul intern, așa cum era și obligația de despăgubire în caz de nerestituire în natură, astfel cum reiese din deciziile din 5 aprilie și 17 mai 2002, care validează înscrierea creanțelor reclamantului pentru întregul teren. “

În cea de-a doua dintre cauzele amintite, Curtea a statuat că o decizie administrativă prin care se recunoaște un drept de proprietate și în baza căreia se elibereazăt un titlu de proprietate asupra terenului naște “speranța justificată de a putea obține punerea în posesie a terenului.” Nu este vorba “nici de o simplă speranță de restituire nici de o creanță condițională a cărei concretizare ar fi depins de întrunirea condițiilor prevăzute de lege: titlul de care se prevala și care nu a fost invalidat până în prezent de nici o hotărâre jurisdicțională, emana de la autoritatea administrativă competentă pentru a ordona restituirea terenurilor în baza legii nr. 18/1991. Această autoritate era obligată să verifice dacă exigențele impuse de lege erau întrunite înainte de a elibera acest titlu “

Or, în cauza față dreptul pârâtului nu numai că a fost validat printr-o hotărâre administrativă (ce i-ar fi conferit acestuia vocația fie la reconstituire în natură, fie la despăgubire) ci, după o primă hotărâre judecătorească de recunoaștere a „creanței” împotriva statului constând în dreptul la reconstituire, s-a bucurat și de o a doua hotărâre judecătorească s-a dispus restituirea în fizic a terenului în perimetrul stațiunii reclamante, fapt care s-a și înfăptuit prin emiterea titlului a cărui anulare se solicită.

Ambele hotărâri judecătorești au fost pronunțate sub imperiul unei legi speciale reparatorii care permitea reconstituirea dreptului de proprietate în natură persoanelor îndreptățite asupra terenurilor detinute de institutiile si statiunile de cercetare din proprietatea privata a statului iar in situatia in care acestea sunt insuficiente asupra terenurilor proprietate publică sub condiția scoaterii acestora din domeniul public al statului, in conditiile legii.

De asemenea, instanța găsește relevante pentru cauza de față cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în decizia pronunțată în cauza Toșcuță c. României privitor la încălcarea art.1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ca efect al anulării titlurilor de proprietate deja emise, anulare atrasă de fapte imputabile exclusive autorităților implicate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate.

Arată Curtea în decizia menționată că anularea titlurilor de proprietate emise în baza legilor fondului funciar trebuie analizată ca o privare de proprietate în sensul celei de-a doua fraze a primului alineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 astfel “o privare de proprietate care intră sub incidența acestui articol poate fi justificată doar dacă se demonstrează, în special, că aceasta a intervenit pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege. În plus, orice ingerință în folosința proprietății trebuie să răspundă criteriului proporționalității. Un echilibru just trebuie să fie păstrat între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Interesul de a asigura un astfel de echilibru este inerent întregii convenții. Curtea amintește, de asemenea, că echilibrul care trebuie păstrat va fi distrus dacă individul vizat suportă o sarcină specială și exorbitantă. În speță, aceasta observă că titlurile de proprietate ale reclamanților au fost anulate pe motiv că, la emiterea acestora, comisia municipiului nu ținuse seama de Hotărârea din 15 decembrie 1995 a Tribunalului București, care recunoscuse parohiei dreptul de proprietate asupra terenurilor în litigiu (supra, pct. 22). Hotărârea respectivă era ulterioară datelor titlurilor de proprietate ale reclamanților Mai mult, Hotărârea din 15 decembrie 1995 a fost pronunțată într-o procedură în care reclamanții nu fuseseră părți. (…) În măsura în care instanțele intenționau să impute comisiei municipiului faptul că nu a ținut seama de existența unei plângeri împotriva unei decizii administrative, Curtea consideră că era obligația comisiei să verifice dacă cerințele impuse de lege, inclusiv cele cu caracter procedural, erau îndeplinite înainte de a emite titlurile în cauză. P. urmare, Curtea consideră că anularea titlurilor de proprietate ale reclamanților a fost justificată exclusiv prin fapte imputabile autorităților și fără ca reclamanților să li se acorde vreo despăgubire sau să li se propună un teren echivalent. P. urmare, chiar dacă s-ar putea demonstra că privarea de proprietate a servit unei cauze de interes public, Curtea consideră că echilibrul just nu a fost păstrat și că reclamanții au suferit un prejudiciu special și exorbitant prin faptul că au fost privați nu numai de dreptul de folosință asupra celor două terenuri, ci și de orice despăgubire sau măsură reparatorie în această privință”.

Instanța găsește situația titlului pârâtului analoagă celor analizate de Curte întrucât ceea ce se reproșează actului de proprietate este nu faptul că el a fost emis în lipsa îndreptățirii pârâtului, ci faptul că el ar fi fost emis de pârâtele comisii de fond funciar fără ca acestea să fi procedat anterior la îndeplinirea obligațiilor ce le reveneau de a face toate demersurile necesare pentru dezafectarea terenului atribuit, scoaterea sa din domeniul public și trecerea în domeniul privat al statului, în condițiile legii, astfel cum aceste condiții au fost deplin clarificate ulterior emiterii titlului.

Or, astfel cum rezultă din analiza situației de fapt coroborată cu cadrul legal incident, culpa, pasivitatea instituțiilor în parcurgerea etapelor legale pentru satisfacerea dreptului pârâtului nu poate să fie imputată acestuia din urmă.

Astfel este cert faptul că în epoca demersurilor administrative efectuate de pârât pentru reconstituirea dreptului său, C. Municipală primise de la ADS, prin Protocolul din 18.11.2004, teren ce urma să fie folosit pentru reconstituirea dreptului de proprietate în folosul celor îndreptățiți (pct.1-3 ale prezentei hotărâri). Este cert faptul că recunoaștere definitivă a dreptului la reconstituire a pârâtului a fost temporizată prin aceea că acesta a trebuit să se adreseze instanțelor de judecată ce au stabilit irevocabil dreptul său la reconstituire în fizic în cadrul a două hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, neatacate cu recurs (pct.5 și 12). Este posibil ca intervalul în care pârâtul a efectuat demersuri pentru recunoaștere dreptului său, pe singura suprafață de teren pusă la dispoziția Comisie Locale pentru restituirea dreptului de proprietate în temeiul art.9 din Legea 1/2000, să fi fost puse în posesie alte persoane (pct). Stă sub semnul îndoielii diligența reclamantei și a intervenientului în modul de apărare a proprietății publice în condițiile în care nu a fost preocupati în a stabili cu exactitate întinderea și amplasamentul terenului rămas în administrarea stațiunii. Stă sub semnul îndoielii diligența cu care cele trei semnatare ale protocolului din 18.11.2004 au stabilit amplasamentul terenului de 8,4 ha în perimetrul totalului de 29,6800 ha teren agricol al parcelei 1836. Este evidentă, raportat la poziția de pasivitate procesuală a pârâtei, că inițiativa din luna martie a anului 2006 a Comisie Locale de a încheia un Protocol de predare primire pentru punerea reclamantului în posesie cu cele 6 ha teren, cu ADS V. a rămas fără nici un rezultat. Nu s-a oferit de către reclamantă nici justificare pertinentă a faptului că deși, ținută conform art.2 din hotărârea de validare a pârâtului, dată în aplicarea Sentinței civile din anul 2005, să contribuie la aducerea acesteia la îndeplinire, deși obligată conform art.10 alin.3 din HG nr.890/2005 să răspundă cererilor de reconstituire și să comunice suprafețele ce puteau fi disponibilizate, aceasta nu a avut nicio reacție nici în sensul unui aport la reconstituire, nici în sensul atacării hotărârii de validare motivat eventual de lipsa terenurilor. Este incontestabil faptul că, prin hotărâre judecătorească definitivă din anul 2007, tentativa pârâtului de a obține în justiție obligarea autorităților să abandoneze starea de pasivitate și să procedeze la predarea primirea de teren care să fie folosit în procedura retrocedării, a fost respinsă, instanța stabilind operațiunile de predare primire sunt prerogative Comisiilor și ADS. Este necontestat faptul că documentația ce a stat la baza emiterii titlului reclamantului a fost supusă avizării de către OCPI Iași care nu a ridicat obiecțiuni legate de regimul juridic al terenului. În fine, trebuie admis faptul că statul este ținut să garanteze proprietate privată și să răspundă pentru modalitatea în care sunt aplicate legile speciale reparatorii.

În acest context instanța reține că anularea titlului pârâtului, anulare justificată de împrejurarea că nu s-ar fi parcurs o . etape obligatorii pentru scoatere a terenului din domeniul public și trecerii sale în domeniul privat, etape și demersuri ce erau în sarcina autorităților implicate în procedura reconstituirii, ar reprezenta pentru acesta o sarcină exorbitantă în sensul celor reținute de Curtea Europeană de contencios a drepturilor omului în hotărârile menționate, întrucât pârâtul ar fi lipsit de bunul său, s-ar regăsi în postura de titular al unui drept golit de conținut, beneficiar a două hotărâri judecătorești a căror modalitate de executare efectivă ar fi din nou supusă unor proceduri administrative fără garanția unei reparații juste și echitabile pentru pierderea suferită, având în vedere atât schimbarea cadrului legislativ cât și faptul că, solicitând anularea titlului de proprietate, autoritățile responsabile nu au indicat care ar putea fi remediul situației de anulare a titlului acestuia.

În ceea ce privește incidența în speță a celor statuate de ICCJ prin Decizia nr.23/2011 trebuie reținute următoarele:

În perioada 2005-2011 interpretarea dispozițiilor legale privitoare la modalitatea concretă în care terenurile proprietate publică urmau a fi dezafectate în vederea restituirii, a fost neunitară. P. Decizia ICCJ nr.23/2011 publicată în M. Of. la data de 8 noiembrie 2011 instanța supremă a statuat cu caracter definitiv asupra modalității în care trebuie interpretată expresia în „condițiile legii”. S-a stabilit astfel faptul că o condiție esentială de validitate a actului administrativ prin care se dispune cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din perimetrul statiunii de cercetare constă în legalitatea procedurii de trecere a terenului din domeniul public al statului in cel privat, operațiune prin care aceste bunuri intra in circuitul civil, putand servi la retrocedare.

Pe de o parte, se remarcă faptul că nu un act administrativ a stabilit punerea în posesie a petentului în perimetrul stațiunii de cercetare ci chiar o hotărâre judecătorească.

Pe de altă parte, această decizie pronunțată după data emiterii titlului de proprietate și punerii în posesie nu poată fi opusă pârâtului pentru a anihila dreptul său de proprietate deplin recunoscut cu un an anterior pronunțării sale, decât dacă s-ar admite că ea produce, retroactiv, efecte asupra situațiilor juridice definitive tranșate anterior, ceea ce ar conduce la înfrângerea principiului neretroactivității; or, soluțiile pronunțate de instanța supremă în interpretare legii sunt obligatorii însă totodată ele aplică numai pentru viitor, neputând afecta situația părților din proces și hotărârile judecătorești definitive pronunțate.

Impactul obligatoriu al deciziei amintite este limitat așadar la acele situații în care dreptul de proprietate nu este încă deplin reconstituit la data pronunțării sale; aplicarea sa, cu scopul de a obține anularea titlului de proprietate déjà emis, ar contraveni principiului securității juridice și ar obliga beneficiarul reconstituirii la suportarea pierderii unui drept definitiv stabilit anterior fără garanția unei juste reparații. De altfel, din considerentele deciziei rezultă faptul că aceasta se adresează instanțelor chemate să se pronunțe asupra plângerilor formulate de stațiunile de cercetare împotriva hotărârilor de validare ce au statuat asupra trecerii terenurilor din domeniul public în cel privat sau după caz de cei care se consideră îndreptățiți împotriva refuzului de punere în posesie. Curtea supremă a subliniat că interpretarea dată nu contravine celor statuate de Curtea EDO câtă vreme o hotărâre de validare reprezintă în sensul Convenției, o creanță împotriva statului, o valoare patrimonială, ce se poate concretiza fie în restituirea în fizic, fie în despăgubirea acordată celui îndreptățit. Or, în speță, etapa validării pârâtului a fost depășită în anul 2005, dreptul la reconstituirea în fizic a fost consacrat în anul 2008 iar emiterea titlului de proprietate era deja efectuată în anul 2010. Pârâtul se bucură așadar de un bun în sensul primar al noțiunii, bun imobil asupra căruia deține în baza titlului său un drept de proprietate caracterizat prin toate cele trei atribute recunoscute de lege.

În plus a da efect acestei decizii pronunțate în cursul procesului pendinte, ar expune partea imposibilității de a-și apăra în justiție dreptul dobândit din cauza unei modificări legislative (lato sensu) pe care nu a putut-o prevedea la data dobândirii dreptului său, fapt ce ar dubla încălcarea drepturilor sale garantate constituțional și convențional, inclusiv ca urmare a încălcării dreptului său la un proces echitabil (art. 6 din Convenția EDO, cauza V. c. României ).

P. toate considerentele de fapt și de drept expuse, comune acțiunii principale și cererii incidentale formulate, instanța găsește neîntemeiată acțiunea în anularea titlului de proprietate nr._/30.09.2010, motiv pentru care o va respinge, soluție ce se va da și cererii de intervenție principală formulată în cauză.

În baza art.247 Cod procedură civilă, față de cererea pârâtului, reclamanta fiind căzută în pretenții și în culpă procesuală pentru declanșarea litigiului, cererea incidentală fiind numai grefată pe această acțiune și fără ca intervenientul să fi provocat prin atitudinea procesuală cheltuieli suplimentare, instanța va obliga reclamanta la plata cheltuielilor judiciare dovedite în cauză de pârât, respectiv onorariu de avocat, dovedit cu chitanța depusă la dosar (f.391 vol I) pe care însă, în temeiul dispozițiilor alin.3 din același articol, îl va cenzura la nivelul sumei de 12.000 lei, apreciindu-l disproporționat raportat la volumul de muncă al apărătorului ales, volum de muncă ce nu poate fi privit numai prin prisma numărului de termene acordat în cauză. „

* * *

Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanta STAȚIUNEA DE C.-D. P. P. IAȘI, intervenientul S. R. prin M. Finantelor P. și pârâtul I. V. D. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

STAȚIUNEA DE C.-D. P. P. IAȘI a arătat în susținerea recursului:

Sesizarea instanței de judecată cu privire la emiterea unui titlu de proprietate pe o suprafață de teren pe care o aveam la data reconstituirii dreptului de proprietate și care figurează și în prezent în evidențele noastre ca bun public ce îl administrăm în baza H.G. 1711/2004, anexa 1 la Hotărâre și anexa 3.33 la Legea 72/2011 de modificare a Legii 45/2009 privind organizarea și funcționarea A.S.A.S. și a unităților de cercetare -dezvoltare din agricultură, nu a constituit și nu constituie o opțiune în calitate de administrator, ci constituie o obligație cuprinsă în norma imperativă a art. 12 alin, 4 din Legea 213/1968 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia. Aprecierea instanței de fond referitoare la culpa exclusivă pentru declanșarea acestui litigiu, este nelegală și evident neîntemeiată.

Nici în cererea de chemare în judecată și nici pe parcursul desfășurării procesului și nici în prezentul recurs nu s-a contestat și nu se contestă dreptul de proprietate reconstituit lui lonescu D. P. pentru suprafața respectivă de teren.Nu este în nici un caz culpa Stațiunii faptul că organele competente -respectiv C. municipală de fond funciar Iași, C. județeană de fond funciar Iași sau Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iași, nu au respectat procedurile legale prevăzute de legile funciare de reconstituire a proprietății asupra terenului.

Pe fondul cauzei s-au subliniat următoarele aspecte:

Din documentele existente la dosarul cauzei rezulta fara alta posibilitate de interpretare că terenul în suprafața de 6,00 ha pentru care s-a emis titlul de proprietate la data reconstituirii, ca și în momentul de fața, se află în domeniul public de stat și titlul este lovit de nulitate, așa cum prevad normele imperative în acest sens- respectiv art.11 alin.3 din Legea 213/1998, art.5 lin.2 din Legea 18/1991 și art.31 alin.3 din Legea 45/2009.

Apartenența terenului la domeniul public și aflat în administrarea S.C.D.P. este dovedită prin cele 3 rapoarte de expertiză existente la dosar, prin recunoașterea acestui fapt de însăși C. municipală de fond funciar Iași și O.C.P.I. De fapt și instanța de judecată îsi însușește acest aspect, însă în mod inexplicabil și cu totul ilegal menționează că „instanța poate retine în mod rezonabil că suprafața cuprinsa in anexa 1 la H.G./2004 și apartenența acesteia la domeniul public poate fi pusă sub semnul întrebării", urmând ca pe această construcție să motiveze aspectul de legalitate la emiterea titlului.

În analiza cadrului legal incident, instanța de fond expune 6 norme care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate cuprinse în Legea 1/2000 (art. 9 și 10), Legea 247/2005 (art. I punctul 14), H.G. 890/2005 - republicată. Nici una din normele expuse nu prevăd posibilitatea emiterii titlului de proprietate pe suprafațe de

teren aflate în domeniul public de stat. Toate normele prevăd parcurgerea unei proceduri pentru dezafectarea suprafețelor respective din domeniul public și punerea acestora la dispoziția comisiilor de fond funciar.

Este evident și de necontestat că în cazul de față nu s-au realizat aceste

proceduri iar C. municipală de fond funciar Iași, nu a avut la dispoziție acest teren pentru a putea realiza punerea în posesie și întocmirea documentației pentru eliberarea titlului de proprietate.

Faptul reținut de instanță că în cazul de față, sentințele civile din 2005 și 2008 prin care lui lonescu D. P. i se reconstituie dreptul de proprietate în perimetrul S.C.D.P. Iași, constituie autoritate de lucru judecat, nu are relevantă. În sentințele respective nu se prevede emiterea titlului pe o suprafață de teren ce ar aparține domeniului public de stat. De fapt, prin anexele 3 și 4 la H.G. 1711/2004, s-au stabilit suprafețele ce trec în domeniul privat și se pun la dispoziția comisiilor de fond funciar

C. Municipala a primit suprafața de 10.00 ha asa cum rezulta din Protocolul existent la dosar și nu pe această suprafață s-a făcut punerea în posesie, care se realizează la data de 5.09.2005 prin procesul verbal de punere în posesie nr 6 045 data la care comisia municipală primise suprafața de 10,00 ha prin protocolul 51.680 din 18.11.2004.

Instanța de fond nu a ținut seama de culpa evidentă și de necontestat a Comisiei municipale de fond funciar, care, pe lângă faptul că face punerea în posesie pe un teren pe care nu il avea la dispoziție, realizează acest fapt înainte de a i se reconstitui lui lonescu D. P., dreptul de proprietate. Procesul verbal se întocmește la 5 09 2005, iar sentința civilă se dă la 15.09.2005 iar Hotărârea de validare, după două luni de la punerea în posesie. De fapt, acest proces verbal utilizat în instanța la emiterea sentinței 14.452/28.11.2008, pentru a se acoperi nelegaliatea acestuia, este anulat întocmindu-se alt proces verbal de punere în posesie.

Nu poate fi reținută nici susținerea instanței că este culpa noastră că terenul respectiv nu era intabulat. Nu există reglementare în legile de reconstituire care să prevada posibilitatea emiterii unui titlu de proprietate pe un teren aparținând domeniului public, daca acesta este intabulat.

In privința invocării dreptului de proprietate cuprins în normele europene de către instanță, acest aspect nu are nici o legătură cu unitatea noastră. Instituțiile aparținând statului român, respectiv comisiile de fond funciar și O.C.P.I., nu au respectat legalitatea iar obligarea noastră la plata integrală a cheltuielilor de judecată, pe langa faptul că este nelegală, este și ilogică. P. acțiunea promovata s-a respectat o obligație legală de apărare a dreptului de proprietate a statului roman. Chiar în situația când se invocă normele europene privind dreptul de proprietate și in consecință, titlul de proprietate, s-ar considera legal din această perspectivă, în nici un caz nu exista culpă procesuală pentru a fi obligața Statiunea la plata cheltuielilor de judecată. Culpa în totalitate aparține comisiilor de fond funciar, fapt reținut și de instanța de judecata (pag. 14-15 din sentință) prin prezentarea de cazuri analoge soluționate de CE.D.O. În consecință, Statiunea nu are culpă procesuală pentru declanșarea acestui litigiu și aceasta aparține în totalitate organelor statului, care, așa cum s-a reținut în sentințele Curții Europene, în situația menținerii titlului, urmează să întreprindă demersurile prevăzute de lege pentru a se intra in legalitate, respectiv dezafectarea terenului din domeniul public și scoaterea acestuia din evidențele funciare ca teren aflat în administrarea S.C.D.P. Iași.

P. motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, desființarea ca ilegală și neîntemeiată a sentinței civile nr. 8357 din 31.05.2013 a Judecătoriei Iași, dată în dosar_, iar pe fond admiterea cererii și anularea titlului de proprietate nr._ emis la data de 30.09.2010, exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că declanșarea litigiului s-a făcut ca urmare a obligației legale stabilite prin Legea 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.

S. R. prin M. Finanțelor P., prin motivele de recurs a susținut următoarele:

S. R. prin M. Finanțelor P. reprezentat de Direcții Generala Regionala a Finanțelor P. lasi a formulat cerere de intervenție ii interes propriu motivat de faptul ca acesta este titularul dreptului de proprietăți asupra imobilului aflat in administrarea reclamantei Stațiunea de C. D. pentru Pomicultura lasi prin Hotărârea Guvernului nr.1711/2004 A. teren în suprafața de 6 ha ce are regim juridic - proprietate publica de stat, ase cum reiese din Anexa nr. 3, poziția 23 din Legea nr.45/2009 înregistrata in evidența Ministerului Finanțelor P. cu nr. MF_, identificata in T - 47 - . raza administrativa a Municipiului lasi.

Instanța, in mod greșit a concluzionat ca reclamanta Stațiunea de C. pentru Pomicultura lasi si intervenientul S. R. prin M. Finanțelor P. nu au făcut dovada incontestabila a faptului ca regimul juridic al suprafeței de teren aferente titlului de proprietate al paratului era cel de bun proprietate publica, respingând acțiunea reclamantei si cererea de intervenție in nume propriu a intervenientului.

In fapt C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor lasi a emis titlul de proprietate nr._ la data de 30.09.2010 prin care dispune reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6 ha in favoarea paratului lonescu V.D. P.. La emiterea acestui titlu de proprietate au fost încălcate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, mai mult chiar dispozițiile constituționale cu privire la proprietatea publica. P. art. 136 din Constituția României se prevede ca " proprietatea publica este garantata si ocrotita de lege si aparține statului sau unităților administrativ teritoriale". Potrivit art. 1 si 2 din Legea nr. 213/1998, ""dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public (art.1) iar statul sau unitățile administrative teritoriale exercita posesia, folosința si dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public in limitele si in condițiile legii (art. 2) ".

In acord cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 213/1998 prin HG nr.1705/2006 a fost întocmit inventarul bunurilor din domeniul public al statului de către ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum si de autoritățile publice centrale care au in administrare asemenea bunuri, a cărui centralizare s-a realizat de M. Finanțelor P..Imobilul asupra căruia se poarta prezentul litigiu se regăsește in inventarul bunurilor din domeniul public al statului, centralizat de M. Finanțelor si aprobat prin HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, cu numărul de identificare MF_.

Legea nr. 213/1998, prin art.11 declara inalienabile, imprescriptibile si insesizabile bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes național) sau al unităților administrative-teritoriale ( de interes local). Așadar S. R. prin M. Finanțelor P. este îndreptățită sa apere dreptul de proprietate publica asupra imobilului in suprafața de 567,75 ha din care face parte si suprafața de 6 ha, conform dispozițiilor legale arătate.Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca, potrivit art. 12 alin.1 din L nr.213/1998, bunurile din domeniul public pot fi date, dupa caz. numai in administrarea regiilor autonome, a prefecturilor, a autorităților administrației publice centrale si locale, a altor instituții publice de interes național, județean si local, cu excluderea transferului dreptului de proprietate, iar, in speța imobilul-teren in suprafața de 567,75 ha fiind in administrarea Stațiunii de C. D. pentru Pomicultura lasi " strict necesara pentru activitatea de cercetare si producere material saditor" asa cum rezulta si din anexa nr. 5 din HG nr1711/2004, anexa 3 poziția 23 din L. 45/2009 SI Hotărârea nr.9/04.02.2009 a Prezidiului Academiei de Științe Agricole si Silvice București.

In aceste condiții, S. R., adevăratul proprietar al imobilului-teren din care face parte si terenul asupra căruia s-a reconstituit un drept de proprietate, este indreptatit sa susțină acțiunea privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._ din data de 30.09.2010 pentru asigurarea stabilității circuitului civil dar si a respectării regimului juridic al proprietății publice.

În consecință, titlul de proprietate nr._ din data de 30.09.2010 este lovit de nulitate absoluta fiind emis cu incalcarea dispozițiilor art. 136 alin. 4 din Constituția României, republicata, art.11 alin (1) si alin (2) din L 213/1998 dar si art. 31 alin (2) si alin (3) din Legea nr. 45/2009 privind organizarea si funcționarea Academiei de Agricole si Silvice "G. lonescu Sinesti" si a sistemului de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare, cu modificările si completările ulterioare, care prevăd in mod expres:

" Suprafețele de teren agricol prevăzute in anexele la prezenta lege sunt bunuri proprietate publica a ststului, iar clădirile si intregul inventar sunt proprietate publica si privata a statului, dupa caz si se dau in administrarea instituțiilor si unităților de cercetare si dezvoltare, pe toata durata existentei acestora si a păstrării obiectului de activitate".(alin.2)

" Terenurile data in administrarea instituțiilor si unităților de cercetare-dezvoltare de drept public sunt inalienabile, insesizabile, imprescriptibile si nu pot fi scoase din proprietatea publica si din administrarea unităților de dezvoltare cercetare din agricultura si silvicultura decât prin lege, exceptând terenurile prevăzute la art. 6 alin (3)."

In speța nu suntem in condițiile de aplicare a excepției, astfel ca sunt încălcate si dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991,legea fondului funciar.Titularul dreptului de administrare poate sa posede, sa folosească bunul si sa dispună de acesta, in condițiile actului pentru care prin care i-a fost dat bunul in administrare [ art. 12 alin.(3) din L nr.213/1998 .

În consecință, s-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr.8357/31.05.2013 pronunțata de Judecătoria lasi dosar nr._ iar pe fondul cauzei constatarea nulității absolute a titlului de proprietare nr._ din 30.09.2010.

In drept au fost invocate dispozițiile art.299 si următoarele din Cod de procedura civila.

Pârâtul I. D.- P. în susținerea recursului a invocat următoarele:

În temeiul dispozițiilor art. 247 alin. 3, C. proc.civ., instanța a cenzurat onorariul de avocat de la suma de 24.000 lei, solicitată prin chitanța depusă la dosarul cauzei la fila 391 vol.I, la suma de 12.000 lei, apreciindu-l disproporțional raportat la volumul de muncă a avocatului, volumul de muncă ce nu poate fi primit numai prin prisma numărul de termene acordate în cauză.Reclamanta, fiind ceea care pierde procesul, este obligată să suporte cheltuielile de judecată atât cele efectuate de ea cât și cele efectuate de partea adversă.Onorariu de avocat stabilit prin contractul de asistență juridică cu partea pentru cauza ce face obiectul dosarului de mai sus, acesta a fost stabilit corect în funcție de complexitatea dosarului, de volumul de lucru depus și de gradul profesional. Condițiile acordării cheltuielilor de judecată și cuantumul acestora se raportează, în primul rând, la „căderea în pretențiuni " iar apoi ,la plata cheltuielilor efectiv realizate și raportat la valoarea pretențiilor, la complexitatea cauzei, la volumul de muncă.

În speță, onorariul avocatului nu este mare în raport cu munca îndeplinită depusă în aflarea adevărului, de volumul de muncă, de complexitatea cauzei, dar și cu faptul că dosarul fiind soluționat după 29 termene de judecată. Între părți a existat un litigiu de lungă durată, în prima instanță având câștig de cauză.Reducerea onorariului avocațial acordat de prima instanța, nu este întemeiata, intrucat, de principiu, onorariul apărătorului este stabilit inter partes, conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, tinand seama de elementele prevăzute in alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul si volumul de munca solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor in cauza; împrejurarea ca acceptarea mandatului acordat de client il împiedica pe avocat sa accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, daca aceasta împrejurarea poate fi constata de client fără investigatii suplimentare; notorietatea titlurile, vechmea în munca, experienta, reputatia și specializarea avocatului, conlucrarea cu experti sau specialisti impusa de natura, obiectul complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obtinute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiara a clientului; constrângerile de timp in care avocatul este obligat de împrejurările cauzei sa acționeze pentru a asigura servicii legale performante.

Litigiul este unul de fond funciar, având ca obiect constatare nulitate absolută titlul de proprietate, cu un obiect neevaluabil in bani/iar onorariul acordat de instanța de fond fiind proporțional cu volumul de munca presupus de pregătire a apărării în cauza, determinat de complexitatea, dificultatea sau noutatea procesului, ca elemente de raportare posibil a fi avute in vedere la aprecierea cuantumului onorariului,iar procesul s-a finalizat fa 29 de termen de judecata la care avocatul pârâtului a fost prezent, susținând in mod profesionist interesele pârâtului, iar instanța trebuie sa aiba în vedere toate demersurile întreprinse de avocat, pentru aflarea adevărului și ca instanța să pronunțe o hotărâre dreaptă.

Nu in ultimul rand, prin reducerea onorariului plătit avocatului pârâtul ar fi în imposibilitate de a-si recupera integral cheltuielile de judecata, desi nu se afla in culpa procesuala si nici î n culpa de a fi convenit cu apărătorul un onorariu exagerat, recuperarea sumei avansate cu acest titlu nefiind in niciun caz un mijloc de îmbogățire nejustificata, partea neprimind vreo suma in plus.

P. aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare la recursul promovat de reclamanta, arătând că acțiunea promovata este legala și temeinică, întrucat C. municipala de F. F. lasi, C. Județeană de fond funciar si Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara, nu au respectat procedurile legale prevăzute de legile funciare de reconstituire a dreptului de proprietate.

Recurenta Stațiunea de C. D. pentru Pomicultura, prin documentația depusa la dosarul cauzei, a făcut dovada incontestabila a faptului ca regimul juridic al suprafeței de teren aferente titlului de proprietate_ din data de 30.09.2010, este cel de bun proprietate publica . Apartenența suprafeței pe care s-a emis titlul de proprietate, domeniului public, si a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare in judecata, a fost dovedita si prin cele 3 (trei) rapoarte de expertiza existente la dosar.

De asemenea, nici una din normele care reglementează reconstituirea dreptului de proprietate cuprinse in Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, HG nr. 890/2005, expuse de instanța, nu prevăd posibilitatea emiterii unui titlu de proprietate pe suprafețe de teren aflate in proprietate publica. Toate normele prevăd parcurgerea unei proceduri pentru dezafectarea suprafețelor respective din domeniul public, si punerea acestora la dispoziția comisiilor de fond funciar. C. Municipala de fond funciar lasi, nu a realizat procedurile cerute e lege, pentru a avea la dispoziție terenul in suprafața de 6 ha, in vederea emiterii titlului nr._ din 30.09.2010., punând in posesie paratul inainte de a i se reconstitui acestuia dreptul de proprietate.

Referitor la plata cheltuielilor de judecata, potrivit prevederilor art. 274 Cod procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. A. (3) al aceluiași articol la stabilirea cheltuielilor de judecata cuvenite, reprezentând onorar avocat, trebuie sa se tina seama de gradul de complexitate al spetei si de efortul concret al avocatului paratului". In cauza de fata, cheltuielile admise de către instanța sunt disproporționate raportat la volumul de munca al apărătorului ales al parâtului in prezenta cauza.

P. aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului formulat de Stațiunea de C. D. pentru Pomicultura lasi, impotriva sentinței civile nr. 8357 din 31.05.2013, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii reclamantei si anularea titlului de proprietate nr._ emis la data de 30,09,2010 ne numele lonescu V D..

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 si următoarele Cod de Procedura Civila.

S. R. prin M. Finanțelor P. a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâtul I. V D. arătând că referitor la plata cheltuielilor de judecata, potrivit prevederilor art. 274 Cod procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.

De asemenea, având in vedere, prevederile art. 274 alin (3) Cod procedura civila, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata cuvenite, reprezentând onorar avocat, trebuie sa se tina seama de gradul de complexitate al spetei si de efortul concret al avocatului paratului.

In același sens a reținut si Curtea Constituționala, prin Decizia nr. 401/14.07.2005, ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proportionalitatii sale si cu amplitudinea si complexitatea activității deduse, este cu atat mai necesara, cu cat respectivul onorariul, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca a căzut in pretenții.

In sensul celor arătate este si jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului, care investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata, in care sunt cuprinse si onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate, numai in măsura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real efectuate in limita unui cuantum rezonabil.

In ceea ce privește, cheltuielile de judecata solicitatt și admise de către instanța sunt disproporționate, raportat la volumul de munca al apărătorului ales al paratului din prezenta cauza.

P. aceste motive, s-a solicitat respingerea recursului formulat de lonescu V. D. P., cu privire la neacordarea in tot a cheltuielilor de judecata, si obligarea in solidar la plata cheltuielilor de judecata si a intervenientei in nume propriu. S. R. prin M. Finanțelor P..

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 si următoarele Cod de Procedura Civila.

Ceilalti intimați nu au formulat întâmpinare în cauza.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și la dispozițiile legale aplicabile, instanța constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Hotărârea pronunțata este legala și temeinică, fiind amplu și consistent motivata, data în acord cu situația de fapt pe deplin stabilita și în raport de dispozițiile legale în vigoare.

Alături de argumentele primei instanțe, pe care instanța de control judiciar și le însușește pe deplin, în raport de motivele de recurs invocate de recurenta reclamanta și susținute de intervenientul în interes propriu, se reține că singurul argument juridic reluat succesiv se refera la regimul specific bunurilor din domeniul public al terenului, obiect al titlului de proprietate nr. 187.122 emis la data de 30.09.2010 pe numele pârâtului I. V D. P.. Recurenții critică hotărârea primei instanțe exclusiv din aceasta perspectiva, reluând sub aspectul situației de fapt aceleași teze defensive expuse și în fața primei instanțe, fără a combate sustenabil statuările din considerentele sentinței recurate.

Astfel, recurenta reclamanta apreciaza ca „sentințele civile din 2005 și 2008 prin care lui lonescu D. P. i se reconstituie dreptul de proprietate în perimetrul S.C.D.P. Iași, constituie autoritate de lucru judecat este lipsit de relevanta pentru ca . sentințele respective nu se prevede emiterea titlului pe o suprafață de teren ce ar aparține domeniului public de stat”.

Or ipoteza recurentei este substanțial eronata, întrucat așa cum reține și prima instanța, prin sentința civilă numărul_ din 28.11.2008 s-a admis actiunea reclamantului fiind obligată pârâta să emită reclamantului I. V. D. P. titlul de proprietate pentru suprafața de 6 ha teren agricol conform procesului verbal de punere în posesie întocmit de C. Municipală de F. F. Iași din 05.09.2005, sentinta definitiva si irevocabila.Or, procesul verbal din 05.09.2005 (f.125 vol I fond) stabilea punerea în posesie a reclamantului I. V. D. P. cu suprafața de 5 ha 8810 mp în ./6, respectiv 1190 mp în ./6, suprafețe pentru care de altfel a fost emis titlul de proprietate contestat în prezenta cauza. În consecință, autoritatea de lucru judecat derivand din sentința civilă numărul_ din 28.11.2008 privește inclusiv amplasamentul terenului, contrar celor susținute de reclamanta recurenta.

P. a atinge finalitatea procesuală de a apăra incontestabilitatea și obligativitatea jurisdicției definitive, autoritatea de lucru judecat intervine ori de câte ori se tinde a se deduce judecății aceeași pretenție, între aceleași părți, indiferent de calitatea în care acestea apar. Prezumția de lucru judecat derivând din dispozițiile art.1201 C civ, ca prezumție absolută, asigură efectul negativ al principiului autorității de lucru judecat, în sensul că împiedică rediscutarea aceluiași drept în cazul promovării unei noi acțiuni, având același obiect.

Or, prin sentința civilă nr._ /8.11.2008 a Judecătoriei Iași s-a stabilit irevocabil dreptul reclamantului I. D. petru de a obține titlul de proprietate pentru suprafața de 6 ha conform procesului verbal de punere în posesie întocmit ed C. Municipala de F. F. Iași la data de 05.09.2005 t.

Pe de altă parte, inopozabilitatea hotărârii presupune dreptul unei persoane care nu a figurat ca parte într-un proces de a invoca inaplicabilitatea dispozițiilor titlului jurisdicțional. Însă, instanța reține că sentința anterior menționata a fost pronunțata în contradictoriu cu C. Județeana de F. F. Iași, ca autoritate a statului cu atribuții funcționale în materia reconstituirii dreptului de proprietate. În aceste condiții, S. R. nu poate invoca inopozabilitatea hotărârii pronunțate în contradictoriu cu propria autoritate desemnata, iar S.C.D.P. Iași este obligata la suportarea efectelor hotărârii, în condițiile în care în calitate de administrator al terenului este doar un avanz-cauza al Statului R..

În consecință, nicio instanța nu poate nesocoti hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași, al cărei conținut este protejat prin efectul negativ al autorității de lucru judecat, iar prezenta soluție trebuie să asigure pertinența și coerența statuărilor jurisdicționale, ținând cont de toate hotărârile anterioare irevocabile pronunțate.

În aceste condiții toate susținerile recurenților referitoare la regimul de proprietate publica al terenului pentru care a operat reconstituirea dreptului de proprietate nu mai pot fi valorificate în detrimentul pârâtului, fără încălcarea stabilității ordinii juridice și a siguranței circuitului civil, așa cum în mod corect și pertinent a reținut prima instanța, realizând ample trimiteri la jurisprudența CEDO în materie. Din aceasta perspectiva, apărările referitoare la culpa comisiilor de fond funciar în realizarea reconstituirii dreptului de proprietate sunt la rândul lor nesustenabile. In procedura de reconstituire a dreptului de proprietate raportul juridic de drept substanțial se stabilește în sens larg între titularul dreptului pretins și stat, în sens larg. Este real că în diferite proceduri legislative, legiuitorul a instituit diferite autorități cu competențe funcționale, însă acest aspect organizatoric nu influența substanța raportului juridic ce rămâne singular, dreptul de proprietate trecand din patrimoniul statului în patrimoniul persoanei fizice beneficiar. Or, în condițiile în care fiecare dintre autorități acționeaza în baza competențelor legale date de statul însuși îl reprezintă pe acesta, iar actele îndeplinite devin opozabile statului însuși, inclusiv celorlalte autorități mandatate.

Nu în ultimul rând, instanța de recurs, apreciind inutila reluarea tuturor argumentelor expuse și de prima instanța pentru înlăturarea apărărilor formulate de reclamanta și intervenient, reține că situația litigioasa din speța nu este singulara, Tribunalul Iași pronunțându-se anterior prin decizii de speța în sensul imposibilității înfrângerii autorității de lucru judecat, pe singurul temei al invocarii naturii de bun public al terenului. Astfel în cauza_/245/2010 a Tribunalului Iași, prin decizia 507/20.02.2012 s-a menținut sentința civila nr. 6978/11.04.2011 a Judecătoriei Iași prin care s-a respins cererea formulată de reclamantul S. R. prin M. Finanțelor în contradictoriu cu pârâții Z. D. G., C. jud.Iași de fond funciar și Stațiunea de C. D. pentru P. Iași, avand ca obiect nulitatea titlului de proprietate nr._/19.02.2010 emis pe numele pârâtului Z. Danălache G., nulitate susținută din perspectiva faptului ca terenul face parte din suprafața totală de 567,75 ha cuprinsă în Anexa 3 poziția 23 din Legea nr.45/2009, ce a fost dată în administrarea Stațiunii de C. și D. pentru P. Iași prin HG nr.1711/2004 anexa 1, fiind înregistrat ca bun public la M. Finanțelor P. sub nr. de inventar MF_.

Or, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat în cauza T. T. împotriva Romaniei că „deși Convenția nu impune statelor obligația de a restitui proprietățile confiscate, și cu atât mai puțin de a dispune de ele în conformitate cu prerogativele dreptului de proprietate, odată ce un stat a adoptat o soluție, aceasta trebuie implementată cu o claritate și o coerență rezonabile pentru a evita, pe cât posibil, incertitudinea și ambiguitatea în rândul persoanelor la care se referă măsurile de implementare a acesteia. În acest context, trebuie accentuat faptul că incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau rezultând din practici aplicate de autorități - este un factor important de luat în seamă la evaluarea conduitei statului [vezi Broniowski împotriva Poloniei [MC], nr. 31.443/96, § 151, CEDO 2004 - V; P., citată anterior, § 92, și B. împotriva României (nr. 1), nr. 30.658/05, § 33, CEDO 2007 - ... (extrase)]. Curtea reține că, în contextul special al restituirii proprietăților naționalizate în România, lipsa unei coerențe legislative și jurisprudența contradictorie în ceea ce privește interpretarea anumitor aspecte ale legilor privind retrocedarea a creat un climat general de insecuritate juridică (vezi P., §§ 99, 109, citată anterior). Aceeași lipsă de certitudine este observată în cazul de față: aceeași curte de apel a dat interpretări opuse (…)

29. Deși anumite divergențe în interpretare ar putea fi o consecință inerentă a oricărui sistem judiciar care, la fel ca și cel românesc, este bazat pe o rețea de instanțe de fond și de instanțe superioare cu competență în aria lor teritorială, Curtea observă că, în speță, interpretările contradictorii au provenit de la aceeași instanță care, în plus, era instanță de ultim grad în materie. Mai mult chiar, Curtea Supremă nu avea la dispoziție niciun mecanism efectiv pentru a rezolva conflictele dintre hotărârile instanțelor inferioare (vezi P., §§ 99 și 109, și B., § 37, citată anterior, și, mutatis mutandis, Schwarzkopf și Taussik împotriva Republicii Cehe (dec.), nr. 42.162/02, 2 decembrie 2008)

Totodata în cauza Amuraritei contra României, Curtea Euorpeana a drepturilor Omului a statuat că „ dreptul la un proces echitabil în fața unui tribunal, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, trebuie interpreta în lumina preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor contractante. Unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care urmărește, între altele, ca soluția pronunțată în mod definitiv în orice litigiu de către instanțe să nu mai fie repusă în cauză [cauza Brumărescu împotriva României (GC), nr._/95, § 61, CEDO 1999-VII], în plus, este obligația statelor de a-și organiza un sistem juridic care să poată identifica procedurile conexe și să interzică deschiderea de noi proceduri care privesc același subiect (a se vedea, mutatis mutandis, cauza Gjonbocari și alții împotriva Albaniei, nr._/02, § 66, 23 octombrie 2007). A presupune chiar ca instanțele să fi reparat, cu ocazia acțiunii în revendicare, erorile comise de către instanțele anterioare cu ocazia acțiunii de partaj, Curtea apreciază că nu ar putea reveni reclamantei suportarea eventualelor carențe ale autorităților. De altfel, Curtea a hotărât deja că atenuarea vechilor atingeri nu poate crea prejudicii disproporționate noi. (a se vedea, mutatis mutandis, cauzele Pincovâ și Pine împotriva Republicii Cehe, nr._/97, § 58, CEDO 2002-VIII; Zich și alții împotriva Republicii Cehe, nr._/99, § 74, 18 iulie 2006).

În consecință, întrucat principiul securității juridice împiedica repunerea în discuție a îndreptățirii reclamantului la suprafața înscrisă în procesul verbal de punere în posesie din 2005, indiferent de temeiul juridic invocat în prezent de S. R. și de reprezentantul acestuia, instanța apreciaza sentința civila nr.8357/31.05.2013 legala și temeinică sub aspectul fondului cererii de constatare a nulității absolute a titlui de proprietate nr._/30.09.2010.

În ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța de recurs reține că pretenția de acordare a cheltuielilor de judecata are drept cauza juridică unică, răspunderea delictuală întemeiată pe culpa procesuală a celeilalte părți Astfel conform art.274 C.pr.civ partea care cade în pretențiuni va fi obligata, la cerere să plătească cheltuielile de judecata.

Recurenta Stațiunea de C. –D. pentru Pomicultura Iași și S. R. susțin lipsa culpei procesuale a reclamantei, întrucat aceasta și-a exercitat doar atribuțiile legale. Or, din perspectiva procesuala, sub aspectul cheltuielilor de judecata interesează exclusiv „partea care cade în pretențiuni”, fiind indiferenta exercitarea dreptului la actiune cu buna sau rea credința. Or, în condițiile în care actiunea reclamantei a fost respinsa, în mod corect prima instanța a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

În ceea ce privește reducerea onorariului de avocat, instanța reține că potrivit art.274 C.pr.civ conform art.274 alin.3 C.pr.civ instanța va putea să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori va constata că sunt nepotrivit de mari față de munca îndeplinită de avocat. P. reducerea cuantumului onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență judiciară și nu-l modifică, așa cum susține apărătorul recurentului I. D., în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală.

Este real că procesul a avut o întindere îndelungata în timp, însă elementul temporal nu poate fi exclusiv determinant în stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata ce trebuie suportate de partea adversa. Astel, obligația de despăgubire ce se instituie în sarcina părții care a pierdut procesul trebuie să fie necesară și rezonabilă, proportională cu obiectul cauzei deduse judecății. Or, din aceasta perspectiva valoarea de 12.000 lei, prin raportare la salariul mediu pe economie, obiectul cauzei și apărările realizate de apărător apare ca echitabilă și rezonabila.

În consecință, pentru aceste motive se vor respinge recursurile formulate de I. V. D.-P., S. R. prin M. Finanțelor P. și Stațiunea de C. D. pentru P. Iași împotriva sentinței civile nr.8357/31.05.2013 pronunțate de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

P. ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile formulate de I. V. D.-P., S. R. prin M. Finanțelor P. și Stațiunea de C. D. pentru P. Iași împotriva sentinței civile nr.8357/31.05.2013 pronunțate de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2014.

Președinte, E. C. F.	Judecător, C. E. C.	Judecător, E.-C. P.
	Grefier, D. M. B.

RED/TEHNORED/PEC

2ex/01.08.2014

J. fond C. E. D.

← Superficie. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul IAŞI		Fond funciar. Decizia nr. 375/2014. Tribunalul IAŞI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 2192/2013. Tribunalul IAŞI Fond funciar. Decizia nr. 2174/2013. Tribunalul IAŞI Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 150/2014. Tribunalul IAŞI Superficie. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul IAŞI Fond funciar. Decizia nr. 375/2014. Tribunalul IAŞI Anulare act. Sentința nr. 899/2014. Tribunalul IAŞI Fond funciar. Decizia nr. 664/2014. Tribunalul IAŞI Fond funciar. Decizia nr. 662/2014. Tribunalul IAŞI