Fond funciar. Decizia nr. 662/2014. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 662/2014 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 662/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05 Mai 2014
PREȘEDINTE – D. C.
JUDECĂTOR – C. G.
JUDECĂTOR – C. M.
GREFIER – I. G.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 662/2014
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul declarat de C. M. De F. F. Iași împotriva sentinței civile nr. 8478 din 03.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, intimați fiind E. R., P. Județului Iași, având ca obiect fond funciar anulare Ordin Prefect.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura este completă.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11 aprilie 2014 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru 17 aprilie 2014, 24 aprilie 2014, 30 aprilie 2014 și apoi pentru azi când,
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8478/3.06.2013 Judecătoria Iași dispune:
„Admite plângerea formulată de petenta E. R., în contradictoriu cu pârâții-intimați P. Județului Iași și C. M. de F. F. Iași.
Anulează ordinul Prefectului nr. 133/4.02.2010.
Obligă pârâții-intimați să reconstituie petentei dreptul de proprietate pentru suprafața de 500 mp teren, situat în Municipiul Iași - așa cum a fost stabilit amplasamentul prin raportul de expertiză efectuat de expert Rachieru P., raport pe care îl omologhează.”
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond reține următoarele:
„Așa cum s-a reținut și de instanța de fond inițial, prin expertiza întocmită de ing. exp. Rachieru P. (filele 47 și următoarele, fond inițial) se concluzionează că sub aspectul de ocupare a terenului revendicat ca nefiind afectat de construcții și investiții realizate, în sensul legii fiind precizate următoarele:
-imobilul nu a fost sistematizat și nu este afectat de elemente de sistematizare;
-imobilul este proprietate de stat aflat în închiriere pe baza de contract care se prelungește anual;
-concesionarul celor 2 imobile de la nr. 20 este .. care a făcut următoarele investiții:
- a construit hale de producție din tablă;
- a dotat imobilele cu utilități astfel, apă, gaz, canalizare și a făcut lucrările de întreținere curentă ale construcțiilor,
Deci imobilul din . nr. 20 este în suprafață de S = 745 mp, anexa nr. 8 și este delimitat de punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 1, culoare verde și este format din 2 suprafețe de teren distincte, astfel:
S = 437 mp pe care se afla construcția C 1 delimitată de punctele 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 22, 21, 18, 19, 20, 1.
S = 308 mp pe care se află construcția C 2 delimitată de punctele 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 21, 22, 7.
Suprafața de teren de S = 500 mp, este delimitată de punctele: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 17, 18, 19, 20, 1, anexa nr. 8 și este formată din:
S 1 = 41 mp delimitată de punctele 1, 2, 29, 28, 19, 20, 1, constituie accesul de la proprietatea cu nr. 18.
S 2 = 459 mp delimitată de punctele 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 17, 18, 19, 28, 29, 2, deținută de chiriașul menționat la punctul „C”.
Imobilul nu este afectat de elemente de sistematizare, poate fi retrocedat în fizic, dar să se aibă în vedere constatările de la punctul „C”.
În consecință, terenul în litigiu este în administrarea Consiliului Local, proprietate de Stat, neafectat de construcții și lucrări de investiții aprobate potrivit legii cum cer dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, republicată în condițiile în care terenul face obiectul contractului de folosință/concesiune încheiat de Consiliul Local al Municipiului Iași cu .. și totodată, acest contract încheiat nu se încadrează în dispozițiile legii privind excluderea reclamantei de a-i fi reconstituită proprietatea pentru cei 500 mp.
Din lucrările dosarului nu rezultă că terenul identificat este ocupat de detalii de sistematizare, respectiv blocuri de locuințe, zone de protecție a blocurilor ori alee de acces, așa cum se reține în ordin, pentru a nu fi incidente dispozițiile art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 R, dimpotrivă sunt îndeplinite cumulativ cerințele actului invocat.
În aceste condiții, corect urmează a fi admisă cererea reclamantei vizând cei 500 mp din terenul în litigiu, în condițiile în care a solicitat aceasta în cadrul procesual al legii nr. 18/1991 republicată, după cum însăși reclamanta în rejudecarea acțiunii nu a mai înțeles să conteste competența organului de soluționare a cererii, la termenul de propunere a probelor fiind de acord expertiza topo efectuată, privind gradul de ocupare a terenului aferent ordinului contestat în condițiile sus expuse inclusiv la concluzii pe fondul cauzei fiind solicitat admiterea plângerii cu consecința reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
În admiterea plângerii, se va reține și faptul că în situația în care terenul solicitat de către reclamantă este în proprietatea ori administrarea privată, aceasta nu este de natură să excludă pe reclamantă de la îndreptățirea acesteia la reconstituirea dreptului de proprietate cu atât mai mult cu cât terenul la data apariției Legii nr. 18/1991 era în administrarea Consiliului Municipal Iași și este în continuare (500 mp) și acest fapt a făcut posibilă punerea terenului la dispoziția Comisiei Municipale de F. F. și reconstituirea dreptului de proprietate în anul 1991 și nu închirierea/concesionare în favoarea altor persoane în speță ..
A-i nega reclamantei dreptul de reconstituire pentru simplul motiv că terenul în suprafață de 500 mp este în proprietatea ori concesionarea unei persoane private înseamnă ai îngrădi acesteia orice posibilitate de a supune analizei organelor abilitate verificarea legalității reconstituirii ori închirierii cum este în speță, făcută în favoarea unei alte persoane cu privire la terenul în litigiu, referitor la care se susține că reprezintă vechiul amplasament al autorului său.
În aceste condiții, instanța trebuie să analizeze dacă reclamanta era îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul solicitat și dacă sunt îndeplinite celelalte condiții prevăzute de art. 36 alin. 5 din Legea nr._ pentru ca în caz afirmativ trebuie admisă cererea de reconstituire.
Cum în cauză nu s-a analizat îndreptățirea reclamantei la reconstituire pentru cei 500 mp, în consecință va admite plângerea, pentru acest teren fiind stabilit cu certitudine chiar de organul emitent al ordinului, că terenul menționat în actul contestat nu este afectat de lucrări de investiții aprobate potrivit legii, în condițiile în care a fost posibilă concesionarea către .., operațiune juridică care nu este reglementată de lege ca modalitate expresă de excludere de la reconstituire.
De altfel, nici în notele de recurs, pârâtul P. Județului Iași nu a înțeles să mai conteste gradul de ocupare a terenului în litigiu (500 mp) fiind criticată prima sentință doar sub aspectul neintroducerii în cauză a Comisiei Municipale Iași de F. F., pârâtă care deși introdusă în cauză după rejudecare, nu și-a exprimat nici un punct de vedere privind gradul de ocupare al terenului, nemaifiind reiterate cele din referat (fila 11 verso –dosar inițial) și din preambulul contestat.”
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs pârâta C. M. de F. F. Iași criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că instanța a dat ceea ce nu s-a cerut raportat la amplasamentul terenului la intersecția B-dului B. cu . care a stat la baza întocmirii referatului Comisiei Municipale. Instanța a dispus obligarea pârâților la restituirea unui alt amplasament, terenul aferent imobilului din . total diferit față de ceea ce s-a solicitat în cadrul procedurii administrative.
Nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească dreptul de proprietate asupra terenului și nici dovada calității de moștenitor a reclamantei față de presupusul proprietar al imobilului S. M..
Față de constatările raportului de expertiză s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 în condițiile în care pe suprafața de teren există edificate construcții iar potrivit textului de lege se pot restitui doar terenurile fără construcții. Imobilul din ., astfel cum acesta a fost descris în raportul de expertiză, este același cu cel preluat în baza Decretului 111/1951, fiind compus din două corpuri de casă și teren aferent, imobilul neputând face obiectul restituirii în baza Legii 18/1991, situația fiind reglementată de art. 2 alin. 1, lit. e din Legea nr. 10/2001.
Nu suntem în situația unui teren liber pentru a fi aplicabile disp.art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991 și nu poate fi privită decât ca imposibil de restituit în natură suprafața de 500 mp teren aferentă construcțiilor existente la nr. 20 de pe ., asupra căreia de altfel instanța de fond nici nu a realizat o verificare și o identificare exactă a situației juridice actuale a acesteia, prin efectuarea unei expertize tehnice topo – cadastrale.
Instanța nu a aplicat dispozițiile art. 43 din Legea nr. 165/2013 prin raportare la art. 3 și 4 din același act normativ în baza cărora ar fi trebuit să dispună cel mult anularea ordinului și obligarea pârâților să înainteze cererea Comisiei de Aplicarea Legii nr. 10/2001. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-au dispus nici un fel de verificări în ceea ce privește existența sau nu a unei notificări pentru acest imobil formulată în baza Legii nr. 10/2001. Sub nr._/12.07.2012 a fost înregistrată la Primăria Municipiului Iași notificarea nr. 258/2001 depusă de B. V. P..
Prin întâmpinarea formulată intimata E. R. a solicitat respingerea cererii de recurs cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. Arată intimata că terenul solicitat prin cererea de reconstituire este unul și același cu proprietatea autorilor săi, fiind o confuzie evidentă apărută ca urmare a sinonimiei dintre denumirea inițială a străzii M. P. E., respectiv folosirea alternativă a denumirii de Apeduct în loc de Conductelor. Este fiica proprietarilor imobilului la momentul confiscării, S. Sloim Riven și S. M., mama sa fiind cunoscută și cu prenumele M. cum rezultă din declarațiile autentice depuse la dosar.
În calitatea sa de moștenitor al foștilor proprietari ai imobilului beneficiază de o prezumție de proprietate care vizează și întinderea dreptului în favoarea celor care apar menționați în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării. Art. 24 din Legea nr. 10/2001 și practica Înaltei Curți recunosc valoarea mențiunilor din actul normativ de preluare ca mijloc de probă relevant pentru existența și întinderea dreptului de proprietate la momentul preluării. Prezumția de proprietate în favoarea persoanei individualizate în acel act normativ operează doar în absența unor probe contrare ce nu au fost produse în cauză.
Susținerile potrivit cărora terenul este afectat de detalii de sistematizare sunt nereale fiind infirmate de constatările expertului topo cuprinse în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Nu sunt aplicabile disp. art. 43 din Legea nr. 165/2013 întrucât cererile de retrocedare a imobilului în litigiu au fost soluționate la data de 04.02.2010 prin ordinul prefectului astfel că etapa administrativă a soluționării cererii sale a fost depășită. Dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu se aplică și cererilor de chemare în judecată aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor.
În recurs s-au administrat probe constând în înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma recursului formulat și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză Tribunalul reține următoarele:
Prin cererile înregistrate sub nr._/21.11.2005 și nr._/05.12.2005 reclamanta E. R. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 500 mp situat în Iași, la intersecția fostului bulevard I. C. B. cu . acestora arată că imobilul revendicat a aparținut patrimoniului autorilor săi S. Sloim Riven și S. M. M.. Ulterior, la data de 13.06.2006 este înregistrată la Primaria Municipiului Iași sub nr. 1163, petiția reclamantei formulată prin mandatar avocat R. I., prin care aduce completări și acte doveditoare în susținerea cererii nr._/21.11.2005. În acest din urmă înscris adresat Primăriei imobilul ce a aparținut autorilor săi și în privința căruia solicită aplicarea legii cu caracter reparatoriu este identificat prin .. 20.
Reclamanta E. (născută S.) R. este descendenta de gradul I a numiților S. Sloim Riven și S. M.. Potrivit declarațiilor de notorietate date de Aldema I. și M. Jack, în calitate de nepoți ai defunctei S. M., autoarea reclamantei, atât înainte cât și după emigrarea sa din România în Israel, figura înregistrată în acte cu numele particular de M. dar purta și numele particular de M., fiind identificată cu ambele nume particulare până la decesul său. Conform declarațiilor celor doi S. M. a fost una și aceeași persoană cu S. M.. S. M. a decedat la data de 28.08.2000.
La data de 27.12.1954, Secțiunea Financiară a Orașului Iași întocmește în baza art. 3 din Decretul 111/1951 procesul – verbal de inventariere, evaluare și predare nr. 1018 privind imobilul situat în Iași .. 20 ce a aparținut patrimoniului autoarei reclamantei, numita S. M. (M.). Deși în cuprinsul acestui proces – verbal este menționată o întindere a suprafeței de teren de 200 mp, în schița imobilului anexată acestuia este menționată o suprafață totală de 527 mp. Aceeași întindere a suprafeței de teren clădit și neclădit de 527 mp este menționată și în cuprinsul adresei nr. 6541/28.10.1968 eliberată de Întreprinderea de Gospodărire a Locuințelor și Localurilor Iași. Procesul – verbal nr. 1018 a stat la baza emiterii de către Sfatul Popular al Orașului Iași - Comitetul Executiv, la data de 15.01.1955, a deciziunii nr. 11 prin care imobilul în litigiu ce a intrat în patrimoniul Statului conform Decretului 111/1951, a trecut în administrarea Întreprinderii de Locuințe și Localuri.
Din înscrisurile aflate la filele 85 – 87 dosar recurs rezultă că . avea anterior anului 1949 denumirea de Apeduct. În același sens sunt și susținerile expertului R. P. din cuprinsul lucrării de specialitate întocmită în cauză. Notează tribunalul la acest punct concluziile cuprinse în lucrarea întocmită cu ocazia primei judecăți înaintea instanței de fond, potrivit cărora suprafața de teren de 500 mp în litigiu, reprezentând vechiul amplasament al proprietății S. M. nu este afectată de elemente de sistematizare. Această suprafață de teren este în proprietatea statului, atributele posesiei și folosinței fiind exercitate în puterea raporturilor de locațiune de către o societate comercială care a construit hale de producție din tablă și a dotat imobilele cu utilități.
În analiza criticilor aduse hotărârii judecătorului fondului tribunalul pornește de la actul normativ sub imperiul căruia a fost formulată de către reclamanta E. R. cererea de reconstituire a dreptului de proprietate. D. fiind momentul de referință noiembrie 2005, aplicabilă este norma înscrisă în art. 34 din Legea 1/2000. Potrivit textului de lege, terenurile fără construcții neafectate de lucrări de investiții aprobate potrivit legii sau cu lucrări ce au fost deteriorate, distruse sau nu mai prezintă nici o valoare de întrebuințare, preluate în orice mod, inclusiv cu titlu de donație, considerate proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ - teritoriale prin aplicarea dispozițiilor Decretului 712/1966 și ale altor acte normative speciale, se restituie foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora, după caz.
Reține tribunalul, în reperele testimoniilor administrate, că sunt îndeplinite în litigiu condițiile de acțiune cuprinse în art. 34 din Legea 1/2000 a căror cercetare se impune strict în limitele trasate de cererea de recurs formulată.
Reclamanta a făcut dovada că autoarea sa S. M. (M.) a fost titulara dreptului real de proprietate asupra imobilului construit și neconstruit având anvergura de 527 mp, situat în Iași . nr. 20 la momentul trecerii acestuia în patrimoniul Statului Român Comunist. În acest sens a depus la dosar procesul – verbal nr. 1018/1954, deciziunea nr. 11/1955 și adresa nr. 6541/1968 (înscrisuri analizate anterior de instanța de recurs) care atestă că imobilul a fost preluat de către stat din patrimoniul numitei S. M..
Potrivit art. 6 alin. 12 și 14 din Legea 1/2000, consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate; orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate.
Notează tribunalul că forța probatorie a înscrisurilor eliberate de arhivele statului este dată, pe de o parte, de emiterea acestora de către instituțiile de atunci ale Statului Român în aplicarea Decretului 111/1951, iar pe de altă parte de mențiunile relative atât la suprafața de teren solicitată cât și la apartenența acesteia la patrimoniul autoarei titularei cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. Totodată, proba făcută de reclamantă nu a fost înlăturată printr-o probă de aceeași forță produsă de către recurentă.
În calitatea sa de descendentă de gradul I a defunctei S. M. (M.) reclamanta este chemată, în puterea art. 699 din Codul civil de la 1864, la moștenirea fostei proprietare a suprafeței de teren în litigiu.
Și condiția ca terenul să fie fără construcții și neafectat de lucrări de investiții aprobate potrivit legii este îndeplinită în cauză. Face trimitere tribunalul la concluziile raportului de expertiză efectuat de inginer R. P., lucrare în cuprinsul căreia fosta proprietate a autoarei reclamantei este identificată prin raportare la . nr. 20 (fostă Apeduct).
În opoziție cu această concluzie a expertului desemnat în cauză, în cuprinsul Ordinului nr. 133/04.02.2010 se reține că terenul este afectat de detalii de sistematizare. Însă, astfel cum rezultă din conținutul acestuia, concluzia vizează imobilul situat în . colț cu . vechea proprietate a numitei S. M., situată în Iași, . nr. 20.
Nu poate primi tribunalul susținerile recurentei relative la amplasamentul imobilului ce a făcut obiectul cererii de reconstituire, pe de o parte în considerarea actelor depuse în susținerea calității de proprietar a autoarei S. M., ce atestă că identificarea imobilului se face prin . nr. 20 (fostă Apeduct). Pe de altă parte, cum deja s-a arătat, încă din etapa administrativă de soluționare a cererii de reconstituire, reclamanta a adus la data de 13.06.2006 completări la cererea adresată Primăriei mun. Iași prin care arată că imobilul ce a aparținut autoarei sale și pentru care a înțeles să solicite reconstituirea dreptului de proprietate este situat în Iași, .. 20.
Contrar susținerilor recurentei, imobilului în litigiu, amplasat în intravilanul municipiului Iași, nu-i sunt aplicabile disp. art. 2 alin. 1 lit. e din Legea 10/2001.
Pentru ca acest imobil să intre sub incidența Legii 10/2001 este necesar, astfel cum în mod expres a prevăzut legiuitorul, ca, în aplicarea Decretului nr. 111/1951, acesta să fi fost considerat abandonat în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul actului normativ.
Decretul nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, fără moștenitori sau fără stăpâni precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, enumeră în cadrul art. 1 lit. a – e bunurile ce intră în prevederile sale. În cuprinsul literei d) se face trimitere la bunurile considerate abandonate prin efectul unor legi sau decrete. Însă, sfera de reglementare a Decretului 111/1951 este mult mai largă decât aceea avută în vedere de legiuitor în cuprinsul art. 2 alin. 1 lit. e din Legea 10/2001, text care limitează acțiunea Legii 10/2001 pentru ipoteza Decretului 111/1951 exclusiv la imobilele considerate a fi fost abandonate.
Din nici un înscris depus la dosar nu rezultă că imobilul situat în Iași . (fostă Apeduct) nr. 20 a fost considerat abandonat. Aceasta în condițiile în care pe înscrisul aflat la fila 84 dosar recurs imobilele aflate pe . ca fiind naționalizate. Redăm textual .. 20 „naționalizat decizia Sfatului Popular oraș Iași nr. 11/15.01.1955 proprietatea M. S., proces verbal 1018/27.12.1954”.
Subliniază tribunalul că aplicabilitatea art. 34 din Legea 1/2000 rezultă nu doar din excluderea imobilului de sub incidența art. 2 alin. 1 lit. e din Legea 10/2001 ci mai cu seamă din trimiterea legiuitorului la dispozițiile Decretului 712/1966 și ale altor acte normative speciale pusă în relație cu apartenența bunului la proprietatea publică sau privată a statului.
Imobilul situat în Iași, . a intrat în posesia statului în puterea Decretului nr. 111/1951 și a rămas în proprietatea acestuia ca urmare a aplicării dispozițiilor Decretului 218/1960 și ale Decretului 712/1966. Aplicarea cu privire la imobilul în litigiu a acestui din urmă act normativ rezultă din adresa nr. 6541/28.10.1968 înaintată de Întreprinderea de Gospodărirea Locuințelor și Localurilor Iași către notariatul de Stat Județean Iași. Prin aceasta s-a solicitat transcrierea pe numele Statului Român a imobilului situat în Iași, .. 20 compus de 527 mp fost proprietatea S. M. care a trecut în proprietate de stat prin efectul Decretului nr. 712/1966.
Legătura ce există între cele trei acte normative (art. 3 din Decretul 218/1960 făcând trimitere la imobilele pentru care s-a aplicat Decretul 111/1951, iar Decretul nr. 712/1966 făcând trimitere la bunurile ce se încadrează în prevederile art. 3 din Decretul nr. 218/1960) conduce tribunalul spre concluzia că Decretul 111/1951 ce s-a aplicat spre uzurparea posesiei și folosinței imobilului în litigiu aparține categoriei „și alte acte normative speciale” la care face trimitere legiuitorul în cuprinsul art. 34 din Legea 1/2000.
Relativ la incidența Legii 165/2013 tribunalul reține deciziile Curții Constituționale nr. 88/27.02.2014 și nr. 269/7.05.2014. Prin acestea a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că prevederile art. 4 teza a II-a din Legea 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 și 34 alin. 1 din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Unul din argumentele ce susțin cele două decizii pronunțate, relevante și sub aspectul incidenței art. 4 și art. 43 din Legea nr.165/2013, este cel potrivit căruia principiul liberului acces la justiție implică și adoptarea de către leguitor a unor reguli de procedură clare, care să cuprindă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile lor procesuale. Curtea observă că dreptul de acces liber la justiție nu se limitează doar la posibilitatea introducerii unei cereri de chemare în judecată, ci include și dreptul de a beneficia de judecarea și tranșarea pe fond a litigiului existent în fața unei instanțe. S-a arătat de către Curtea Constituțională că aplicarea imediată a legii procesual civile noi – cum este și cea relevantă speței inserată în art. 43 - în privința unor efecte juridice deja consumate, poate da naștere unei încălcări a dispozițiilor constituționale referitoare la principiul neretroactivității legii.
A concede punctului de vedere susținut de recurentă în ce privește interpretarea dată art. 4 și art. 43 din Legea nr. 165/2013 înseamnă practic a nesocoti statuările de principiu ale Curții Constituționale ce se impun definitiv și general obligatoriu nu doar limitat, în raport de cuprinsul concluziei finale, ci mai cu seamă în considerarea întregului eșafodaj ce conduce la susținerea acesteia.
În considerarea celor mai sus expuse în baza art. 312 C.Pr.Civ. Tribunalul urmează a dispune conform celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C. M. F. F. Iași împotriva sentinței civile nr.8478/3.06.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Obligă recurenta la plata către intimata E. R. a sumei de 1200lei cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.05.2014.
Președinte, C. D. | Judecător, G. C. | Judecător, M. C. |
Grefier, G. I. |
Red. M.C.
Tehnored. M.C./M.M.D.
2 ex./27.10.2014
Judecător fond Ș. B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 664/2014. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
