Fond funciar. Decizia nr. 389/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 389/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 389/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 31 Martie 2015
Președinte - G. C.
Judecător M. S.
Judecător M. M.
Grefier A. M.
DECIZIE CIVILĂ Nr. 389/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent P. I. E., recurent P. A. și pe intimat C. JUDEȚEANĂ IAȘI DE F. F., intimat C. L. M. DE F. F., având ca obiect fond funciar anulare hotărâre Comisie F.F.; obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru 16.03.2015, și pentru legala constituire a completului pentru 23.03.2015 și pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr._ din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
„Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta P. I. E. ȘI P. A., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat M. D. M., în mun Iași, ., ., parter în contradictoriu cu pârâta C. JUDEȚEANĂ DE F. F. IAȘI, intervenientă în interes alăturat C. L. DE F. F. M..
Obligă reclamanții la plata diferenței de onorariu de expert în cuantum de 1771 lei, în contul biroului de expertize tehnice locale pe seama domnului expert V. D..
Respinge cererea intervenientei C. L. de F. F. M. de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.”
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond următoarele:
„ Prin cererea de chemare în judecată petenții P. A. și P. I. E. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta C. Judeteana de F. F. Iași anularea Hotărârii nr.3979/10.12.2010 emisă de intimată și comunicată prin scrisoare recomandată la data de 12.12.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate aupra suprafețeie de 8,5 ha teren situat pe raza comunei M. județul Iași cu cheltuieli de judecată.
În fapt s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii legali ai defucntului P. C., decedat in anul 1986, care la rîndul său este moștenitorul legal al numitei P. A. (fostă R.) decedată în anul 1984 . Prin actul de partaj voluntar din anul 1948 P. A. a dobândit propietatea asupra suprafeței de 8,50 ha teren situat în satul Dancaș .) suprafață de teren care a trecut la Sfatul Popular M. conform HCM nr.3522/1953. Din certificatul nr.2702/26.10.2011 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului rezultă că în tabloul de impunere a gospodăriilor agricole al comunei Cornești, în anul 1949 la nr.crt.678/872 figurează A. Ing. Rafil și Dr. C-tin Pescarescu din satul Dancaș. Conform tabelului Dr. C. P. si R. Aurelaia dețineau împreună suprafața de 20 ha teren compus din 10,60 ha arabil, 4 ha fânețe, 2 ha islaz, 3 ha livezi, 0,40 ha vie, fapt ce rezultă și din registrele agricole aferente anilor 1951-9155.
Prin cererea înregistrată sub numărul 643/15.11.2005 reclamanții au solicitat în calitate de moștenitori ai celor anterior menționați reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,50 ha teren iar prin hotărârea atacată această cerere a fost respinsă cu motivarea potrivit căreia nu s-a făcut de către reclamanți dovada dreptului de proprietate.
S-a opinat în sensul căî hotărârea atacată este nelegală și netemeinică dată cu ignorarea dispozițiilor art.11/1 din Legea nr.18/1991, art.6/1 indice 1 și art.6/1ind.3 din Legea nr.1/2000.
Declarațiile date de martorii A. A. și J. D. au vrut să întărească forța probatorie a actelor de proprietate ale reclamanților și nicidecum să probeze dreptul de proprietate.
În drept s-au invocat prevderile art.53 din Legea nr.18/1991 iar în dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză.
Anexat cererii s-a depus la dosar copia hotărârii contestate, adresa nr.3155/02.12.2012, dovada comunicării (f.8-12 ds).
Cu adresa nr.251/06.01.2012 pârâta C. Județeană de F. F. Iași a înaintat la dosarul cauzei documentația aferentă hotărârii contestate: referat nr.643/05.11.2010, dovada comunicării propunerii către reclamant, contestație formulată de P. A. și P. E. împotriva referatului cu propunere de respingere a cererii de reconstituire, adresa nr._/18.10.2010 a Comisie Locale de F. F. către reclamanți, proces verbal, cererea nr.643/15.11.2005 de reconstituire a dreptului de proprietate, act de partaj voluntar, copie carti de identitate reclamanti, copie certificate de naștere reclamanti, copie certificat deces Pescarescu A., copie certificat calitate moștenitor nr.91/08.11.2005, copie certificat calitate moștenitor nr.83/06.07.2007, evidența terenurilor rezervă de stat ce au făcut obiectul HCM 3522/953, copii certificate de deces Pescarescu C. si C., declarație autentificată sub numărul 226/10.11.2005 dată de A. A., copie filă registru agricol, copie TP nr._/10.11.1997 emis pe numele reclamanților, copie TP nr._/15.09.1993 emis pe numele reclamanților, copie TP nr._/28.08.2008 emis pe numele reclamanților, declarație pe proprie răspundere P. A. din 16.02.2006, extras din registrul de stare civilă (f.19-40 dosar).
Citată în cauză pârâta C. Județeană de F. F. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingere acțiunii ca neîntemeiată cu următoarea motivare: actul de partaj voluntar depus in susținerea cererii nu constituie titlu de proprietate având efect declarativ, reclamanții nu fac dovada preluării terenului la stat, iar dovada dreptului de proprietate prin proba testimonială este supusă condiției ca martorii să fie vecini pe toate laturile terenului .
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri. În baza art.242 Cod pr. civ. s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (f.44 ds).
În cauză a formulat cerere de intervenția în interes alăturat pârâtei, C. L. de F. F. M. (f.49 ds), cerere încuviințată în principiu la termenul din 20.03.2012 (f.56 ds).
Prin cererea de intervenție accesorie formulată s-au învederat în esență următoarele: cererea de reconstituire formulată de reclamanți nu întrunește condițiile prevăzute de art.8/2 și art.11 din Legea nr.18/1991.S-au invocat și prevederile art.3/5 din Legea nr.1/2000 și art.6/1 ind.2 din Legea nr.1/2000.
Actul de partaj voluntar pe care reclamanții își întemeiază cererea are caracter declarativ, atestă o stuație de fapt din anul 1945 și nu face dovada predării/preluării terenului de către CAP sau stat.
S-a arătat că soluția dată de C. Județeană de F. F. este una susținută cu documentația aferentă și conformă dispozițiilor legale.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr.18/1991, Legii nr.1/2000 și ale HG nr._ iar în baza art 242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri.
În cursul cercetării judecătorești instabnța a încuviințat părților probe cu înscrisuri, expertiză tehnică în specialitate topometrie și proba testimonială.
În completarea probei cu înscrisuri reclamantul a depus la dosarul cauzei adresa nr.1/19.01.2010 emisă de Serviciul Județean al Arhivelor Naționale (f.60-63 ds), intervenienta C. L. de F. F. a depus la dosarul cauzei adresa nr5400/12.04.2010 către O.C.P.I. Iași, proces verbal de punere în posesie din 24.02.2010, copie filă registru agricol, copiile titlurilor de proprietate emise anterior in beneficiul reclamanților, (f.69-75 ds) adresa nr.1450/05.02.2013 și copie registru agriol P. C., Decizia civilă nr.1572/30.05.2011 a Tribunalului Iași (f.141-148 ds).
Lucrarea tehnică în specialitatea topometrie, efectuată de expert V. D. a fost depusă la filele 99-137 ds, iar procesele verbale de receptie la filele 161-187 ds.
La termenul din data de 12.02.2013 instanța a încuviințat obiecțiunea nr.1 adusă raportului de expertiză efectuat în cauză, răspunsul expertului fiind depus la filele 191-197 ds. Martorul J. D. a fost audiat la termenul din 19.03.2013 declarația acestuia fiind depusă la fila 199 dosar. În ceea ce privește audierea martorei A. A., reclamanții prin apărător au învederat faptul că aceasta a decedat și nu au solicitat inlocuirea acesteia (f.200 ds).
Obiecțiunilor formulate de reclamanți la suplimentul de expertiză au fost respinse de instanță la termenul din 23.04.2013.
La dosarul cauzei intervenienta C. L. de F. F. a depus concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările cauzei instanță reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din certificatele de calitate de moștenitor depuse în copie la filele 31,32 dosar reclamanții din cauză de față sunt moștenitorii numitului P. C. decedat la data de 12 iulie 1986, la rândul său moștenitor al numitei P. A. decedată la data de 20.03.1984.
În această calitate reclamanții au formulat la data de 15.11.2005, fiind înregistrată sub numărul 643, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,50 ha teren (f.26 verso dosar).
Prin referatul nr.643/15.11.2010, C. L. de F. F. M. înaintează Comisiei Județene de F. F. Iași propunerea sa de respingere a cererii de reconstituire motivat de împrejurarea că nu s-a făcut în mod corespunzător dovada dreptului de proprietate (f.21-22 ds).
La data de 26.10.2010 reclamanții formulează contestație împotriva acestei propuneri (f.23 ds).
Prin Hotărârea nr. 3979/10.12.2010 adoptată de pârâta C. județeană de F. F. Iași, contestația formulată de solicitanți este respinsă .
Se reține în hotărârea menționată faptul că solicitanții nu fac dovada dreptului de proprietate declarațiilor martorilor nefiind concludente și pertinente, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 indice 3 din Legea nr.1/2000.
Împotriva acestei hotărâri reclamanții formulează plângerea de față întemeiată în drept pe dispozițiile art.53, art.8 din Legea nr.18/1991 și art.6 alin.2 ind.2 și alin.1 ind.3 din Legea nr.1/2000 iar în fapt pe împrejurarea că dovada îndreptățirii acestora rezultă din actul de partaj voluntar datat 25. august 1948, tabelului cu evidența terenurilor ce au făcut obiectul Hot. C.Min. nr.3522/1953 și certificatului nr.2702/26.10.2011 emis de Serviciul Județean al Arhivelor Naționale. Mai susțin reclamanții faptul că declarațiile de martori întăresc dovada proprietății autoarei acestora.
Anterior formulării cererii de față în beneficiul reclamanților P. C A. și P. I. Eliosabeta, au fost emise un număr de 3 titluri de proprietate ,respectiv: pentru suprafața de 8,50 ha a fost emis titlul de proprietate nr._/1993, pentru suprafața de 1 ha fiind a fost emis titlul de proprietate nr._/1997 iar pentru suprafața de 1,63 ha vegetație forestieră a fost emis titlul de proprietate nr._/28.08.2008 (f.36,37 dosar). În drept instanța reține că potrivit disp.art.8 din Legea nr.18/1991 „ Stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor care se gasesc in patrimoniul cooperativelor agricole de productie se face in conditiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. (2) De prevederile legii beneficiaza membrii cooperatori care au adus pamant in cooperativa agricola de productie sau carora li s-a preluat in orice mod teren de catre aceasta, precum si, in conditiile legii civile, mostenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pamant in cooperativa si alte persoane anume stabilite.”
Conform art.11 din legea nr.18/1991 „Suprafata adusa in cooperativa agricola de productie este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de inscriere in cooperativa, registrul agricol de la data intrarii in cooperativa, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaratii de martori. (2) Dispozitiile alin. (1) se aplica in mod corespunzator si in ceea ce priveste suprafetele preluate de cooperativele agricole de productie in baza unor legi speciale sau in orice mod de la membrii cooperatori.”
Potrivit art.6 din Legea nr.1/2000, modificată prin dispozițiile Legii nr.247/2005 „ (1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art.11 alin. (1) si (2) din aceeasi lege. (1^1) Titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente fac dovada absoluta a proprietatii, obligand comisiile de fond funciar sa procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.(1^2) Consemnarile efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererile de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neinsotite de titlurile de proprietate, au valoare declarativa cu privire la proprietate. (1^3) In situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficienta in reconstituirea dreptului de proprietate cand aceasta se face pe vechile amplasamente sicand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.”
Potrivit textelor legilor fondului funciar, redate anterior, dovada absolută a dreptului de proprietate o constituie titlurile de proprietate obtinute anterior intrarii in vigoare a Legii nr.18/1991 si existenta libera a vechilor amplasamente.
Apoi legiuitorul a găsit de cuviință să acorde o anumită forță probantă și: consemnarilor efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, cererilor de intrare in fostele cooperative agricole de productie, documentelor existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor dar cu mențiunea că acestea din urmă, singure (neinsotite de titlurile de proprietate) au numai o valoare declarativă cu privire la proprietate.
În sfârșit, pentru situatia in care nu mai exista inscrisuri doveditoare, legiuitorul a admis și proba cu martori pentru reconstituirea dreptului de proprietate dar numai atunci când aceasta are loc pe vechile amplasamente si cand martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau mostenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Or, reclamantii nu au fost în măsură să prezinte pentru suprafața de teren solicitată nici un titlu de proprietate al autorului acestora anterior anului 1991.
Reclamanții au invocat în susținerea îndreptățirii acestora actul de partaj voluntar datând din anul 1948 potrivit căruia moștenitorii defunctului P. P. au procedat la partajarea prin bună învoială a unei suprafețe totale de teren de 19,5 ha, ce a aparținut autorului lor P. P., suprafață din care numita A. Ing. A.. R., fostă P., în calitate de fiică a preluat în stăpânire suprafața de 8,5 ha teren.
Astfel cum corect s-a susținut de către intervenienta C. L. de F. F., actul de partaj voluntar nu are forța probantă a unui titlu de proprietate.
Un an mai târziu, la nivelul anului 1949, conform certificatului cu numărul 2702/26.10.2011 eliberat de Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, în tabloul de impunere a proprietăților agricole din . la nr.crt.678/872 cei doi copartajanți din actul de partaj voluntar datat 1948, A.Ing Rafil și cu Dr. Ctin P. figurează, împreună, cu un total de 10.60 ha teren (f.75.76 dosar).
Potrivit adresei cu numărul 1450/05.02.2013 (f.141 dosar) autoarea reclamanților A. Pescarescu nu figurează cu partidă de rol agricol la nivelul anilor 1951-1953; declară teren în proprietate, fiind înscris în registrul agricol, numai autorul P. C. (fila 71 dosar), respectiv pentru 7 ha teren.
Nu poate fi ignorat faptul că, din succesiunea cronologică a actelor doveditoare anterior enumerate, rezultă instanței faptul că la numai un an după încheierea actului de partaj voluntar (1948) cei doi copartanjanți declarau în proprietate pe teritoriul comunei Cornești doar 10,60 ha teren agricol (1949) iar în ceea ce privește diferența de teren partajată între aceștia nicio altă mențiune nu mai este făcută.
În ceea ce privește forța probantă a tabelul cu evidența nominală a terenurilor ce au făcut obiectul Hot. Cons. Min. nr.3522/1953, astfel cum s-a reținut deja cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr.1572/30.05.2011 a Tribunalului Iași, acest act normativ a fost unul de împroprietărire și nu unul de preluare.
Instanța reține că legea fondului funciar nu instituie o prezumție legală de preluare de către stat sau de către cooperativa agricolă de producție a terenurilor ce au aparținut foștilor proprietari.
Mijloacele de probă prevăzute de lege pentru dovedirea dreptului de proprietate și pentru dovedirea situației premisă necesară reconstituirii dreptului (deposedarea foștilor proprietar de terenurile avute în proprietate) la reconstituire sunt clar stabilite în art. 11 alineatele 1 și 2 din legea nr.18/1991 și respectiv art.6 alineatul 1 ind.1-3 din Legea nr.1/2000, legiuitorul statuând o ordine de preferință iar între ele prezumțiile legale nu figurează.
În ceea ce privește declarațiile martorilor J. D. și A. A., declarație autentificată sub număr 226/10.11.2005 dată în cursul procedurii administrative (f.34 dosar) și declarația dată de martorul J. D. la 19.03.2013 în cursul judecății (f.199 ds) instanța reține, în acord cu cele reținute de autoritățile administrative investite cu soluționarea cererii formulate de reclamanți, faptul că forța probantă a acestora este supusă condiției ca aceștia să fie proprietarii vecini pe toate laturile condiția care nu este satisfăcută în cauză. De asemenea martorii menționați nu au putut atesta nimic cu privire la modalitatea în care e evoluat, după decesul primului autor al reclamanților, situația dreptului de proprietate. Martorul J. D. prezumând doar faptul că suprafața de teren a fost preluată de la la autorii reclamnaților.
Lipsa actelor de proprietate a făcut de altfel dificilă pentru expertul desemnat în cauză sarcina identificării pretinsei suprafețe de teren de 8,5 ha solicitată de reclamanți, altfel decât pornind de la actul de partaj voluntar cu efectul declarativ menționat și actele de proprietate deja emise în beneficiul reclamanților .
Conform art. art. 6 alineat 1 din Legea nr.1/2000 „ (1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole si forestiere, in conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orasenesti, municipale si comisiile judetene, constituite potrivit legii, vor verifica in mod riguros existenta actelor doveditoare prevazute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, precum si pertinenta, verosimilitatea, autenticitatea si concludenta acestor acte, tinandu-se seama si de dispozitiile art. 11 alin. (1) si (2) din aceeasi lege.”
Dreptul la reconstituirea proprietății în baza legilor fondului funciar nu se naște decât în condițiile dovedirii: 1.calității de fost proprietar sau moștenitor al acestuia 2. dreptului de proprietate însuși al fostului proprietar și, 3. dovada îndreptățirii la reconstituirea dreptului care derivă numai din aceea că fostul proprietar a fost lipsit de dreptul de proprietate prin predarea terenului la stat/CAP sau prin preluarea terenului de către stat ori CAP.
Având în vedere textele legale anterior citate, probele administrate instanța va concluziona că în cauză cererea reclamantior de reconstituire a dreptului de proprietate având ca obiect suprafața suplimentară de 8,5 ha teren nu a fost corespunzător dovedită sub aspectul celor din urmă condiții arătate, că pentru acest motiv, în mod legal prin hotărârea contestată în cauză cererea de reconstituire a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța va respinge și acțiune formulată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea intervenientei C. L. de F. F. M., de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat în cuantum de 5000 lei, instanța o va respinge ca neîntemeiată având în vedere pe de o parte faptul că la dosar nu s-a depus dovada achitării sumei pretinse, factura depusă la dosar făcând numai dovada unei creanțe cu acest titlu, iar pe de altă parte suma facturată vizează plata serviciilor de asistență juridică acordate global pentru luna septembrie 2013 și nu cele acordate în dosarul de față.
Constatând și faptul că în ceea ce privește diferența de onorariu expert pusă în vedere prin încheiere de ședință din 12.02.2013 (fila 154 ds) reclamanții nu au făcut dovada achitării acesteia, instanța va dispune obligarea acestora prin hotărâre la plata sumei de 1771 către expertul desemnat V. D.. ”
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs reclamanții care au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii și pe fond admiterea plângerii formulate de recurenți, anularea hotărârii 3979/10.12.2010 emisă de C. Județeană de fond funciar Iași și să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru 8,5 ha, teren situat pe raza comunei M., jud.Iași.
În motivare s-a arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului P. C., decedat in anul 1986, care la rândul său este moștenitorul legal al numitei P. A. (fostă R.) decedată în anul 1984. Prin actul de partaj voluntar din anul 1948 P. A. a dobândit proprietatea asupra suprafeței de 8,50 ha teren situat în satul Dancaș .) suprafață de teren care a trecut la Sfatul Popular M. conform HCM nr.3522/1953. Din certificatul nr.2702/26.10.2011 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului rezultă că în tabloul de impunere a gospodăriilor agricole al comunei Cornești, în anul 1949 la nr.crt.678/872 figurează A. Ing. Rafil și Dr. C-tin Pescarescu din satul Dancaș. Conform tabelului Dr. C. P. si R. Aurelaia dețineau împreună suprafața de 20 ha teren compus din 10,60 ha arabil, 4 ha fânețe, 2 ha islaz, 3 ha livezi, 0,40 ha vie, fapt ce rezultă și din registrele agricole aferente anilor 1951-9155.
Astfel, solicită să se constate că actul emis de Arhivele Naționale, respectiv B.A.P.-1948din comuna /., jud. Iași care atestă că autoarea lor figurează cu 19,5 ha teren se coroborează cu actul de partaj și cu declarațiile date de martorii A. A. și J. D. au vrut să întărească forța probatorie a actelor de proprietate ale reclamanților și nicidecum să probeze dreptul de proprietate.
Cu privire la prin HCM 3522/1953 s-a arătat că nu au invocat faptul că terenul ar fi fost preluat de stat ci doar că autorii figurează în evidenta terenurilor care au făcut obiectul acestui act administrativ.
Se mai arată că instanța prima instanță a interpretat în mod eronat declarației martorului J. D., care a fost propus pentru a preciza starea de fapt, respectiv pentru a se vedea ce suprafață de teren a avut familia P. și întinderea ca evoluție.
De asemenea, prima instanță a interpretat în mod eronat concluziile raportului de expertiză, deoarece expertul a identificat terenul ca făcând parte din fosta proprietate a autorului P. P..
Se mai solicită a se avea în vedere că onorariul expertului, având în vedere că 1250 lei este o sumă rezonabilă,suma solicitată în plus fiind excesivă.
Intimata C. locală de fond funciar M. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului solicitând să se constate că art.6 alin.1 ind.2 din Legea 1/2000 stabilește că documentele neînsoțite de titlul de proprietate au valoare declarativă, deci actul de partaj din 1948 are valoare declarativă, iar faptul că, la doi ani după acest act de partaj, cei doi copartajanți figurează cu 10,6 ha în 1949, fără a se face nicio mențiune cu privire la suprafața din actul de partaj. Față de acel HCM 3522/1953 solicită să se constate, arată că prin decizia 1572/30.12.2011 s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că acest act normativ a fost unul de împroprietărire și nu atestă o preluare, deci nu produce efecte. Față de proba testimonială, solicită să se rețină că art.6 alin.1 ind.3 din Legea 1 stabilește condițiile pe care trebuie să le îndeplinească martorii, respectiv să fie vecini și să aibă asupra lor titluri de proprietate, deci rezultă că niciuna dintre declarațiile martorilor nu apare ca fiind utilă pentru cauză. Conform suplimentului la expertiză, răspuns la obiecțiuni rezultă că suprafața litigioasă de 8,5 ha nu se regăsește în Registrele Agricole ale autorilor reclamanților.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea adresată primei instanțe petenții P. A. și P. I. E. au solicitat instanței în contradictoriu cu pârâta C. Județeana de F. F. Iași anularea Hotărârii nr.3979/10.12.2010 emisă de intimată și reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,5 ha teren situat pe raza comunei M. județul Iași cu cheltuieli de judecată.
Dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea nr. 18/1991 prevăd că „suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperative, registrul agricol de la data intrării in cooperative, evidentele cooperativei sau, in lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori”, iar conform art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 „titlurile de proprietate obținute anterior intrării în vigoare a legii nr. 18/1991 și existența liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietății obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”.
Aplicând aceste dispoziții ca cauza de față, Tribunalul constată prin Hotărârea nr. 3979/10.12.2010 adoptată de intimata C. județeană de F. F. Iași s-a respins contestația formulată recurenți, reținându-se că solicitanții nu fac dovada dreptului de proprietate deoarece actul de partaj voluntar din anul 1948 are caracter declarativ, nu este însoțit de înscrisuri doveditoare, iar declarațiilor martorilor nefiind concludente și pertinente, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 indice 3 din Legea nr.1/2000.
Cu privire la această hotărâre și la susținerile părților, Tribunalul constată că ceea ce se impune a se stabili cu caracter de certitudine în cauză este dovada dreptului de proprietate asupra suprafeței de 8,5 ha teren situat pe raza comunei M. județul Iași și cea a preluării de către stat a acestei suprafețe.
Astfel, prin cererea de recurs, se invocă în primul rând, ca și dovadă a dreptului de proprietate actul de partaj voluntar datând din anul 1948 potrivit căruia moștenitorii defunctului P. P. au procedat la partajarea prin bună învoială a unei suprafețe totale de teren de 19,5 ha, ce a aparținut autorului lor P. P., suprafață din care numita A. Ing. A.. R., fostă P., în calitate de fiică a preluat în stăpânire suprafața de 8,5 ha teren.
În al doilea rând, se indică faptul că din certificatul nr.2702/26.10.2011 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului rezultă că în tabloul de impunere a gospodăriilor agricole al comunei Cornești, în anul 1949 la nr.crt.678/872 figurează A. Ing. Rafil și Dr. C-tin Pescarescu din satul Dancaș. Conform tabelului Dr. C. P. si R. Aurelaia dețineau împreună suprafața de 20 ha teren compus din 10,60 ha arabil, 4 ha fânețe, 2 ha islaz, 3 ha livezi, 0,40 ha vie, fapt ce rezultă și din registrele agricole aferente anilor 1951-9155.
În al treilea rând, în calea de atac s-a prezentat actul emis de Arhivele Naționale, respectiv B.A.P.-1948 din comuna /., jud. Iași care atestă că autoarea lor figurează cu 19,5 ha.
Conform prevederilor art. 786 din Vechiul cod civil atât convenția de partaj, cât și hotărârea judecătorească de partaj au efect declarativ, iar nu constitutiv de drepturi.
Având în vedere această dispoziție legală, Tribunalul apreciază că actul de partaj invocat are un caracter pur declarativ al proprietății autorilor, iar actele prezentate în susținerea acestuia prezintă fie nu au legătură cu această proprietate, fie au tot un caracter declarativ cu privire la proprietatea bunicului recurenților.
Astfel, actul emis de Arhivele Naționale, respectiv B.A.P.-ianuarie 1948 din comuna /., jud. Iași atestă că R. A. figurează cu 19,5 ha, cu toate că actul de partaj voluntar a fost încheiat ulterior la data de 25.08.1948, iar recurenții își întemeiază cererea pe dreptul provenind de la bunicul P. P.. Prin urmare, cu privire la acest înscris, instanța de recurs constată că nu poate fi reținut cu valoare probatorie pentru proprietatea bunicului P. P., în condițiile în care se prezintă o situație anterioară actului de partaj invocat deoarece în ianuarie 1948 nu se efectuase încă ieșirea din indiviziune.
Analizând conținutul certificatului cu numărul 2702/26.10.2011 eliberat de Serviciul Județean al Arhivelor Naționale, în tabloul de impunere a proprietăților agricole din . la nr.crt.678/872, instanța de recurs constată că cei doi copartajanți A.Ing Rafil și cu Dr. Ctin P. figurează, împreună, cu un total de 20 ha teren, dar potrivit adresei cu numărul 1450/05.02.2013 autoarea reclamanților A. Pescarescu nu figurează cu partidă de rol agricol la nivelul anilor 1951-1953, cel care declară teren în proprietate, înscris în registrul agricol, fiind numai autorul P. C., respectiv pentru 7 ha teren.
În plus, în tabelul cu evidența nominală a terenurilor ce au făcut obiectul Hot. Cons. Min. nr.3522/1953, astfel cum s-a reținut deja cu putere de lucru judecat prin Decizia civilă nr.1572/30.05.2011 a Tribunalului Iași, acest act normativ a fost unul de împroprietărire și nu unul de preluare.
Cu privire la raportul de expertiză se reține că din cele 20 de ha s-au putut identificate terenurile cu privire la care recurenții au beneficiat deja de reconstituire și se menționează că suprafața de 8, 5 ha a făcut obiectul actului de partaj voluntar din 1948, dar această mențiune nu reprezintă o identificare în fapt a terenului ci doar o reluare a situației deja cunoscute, în sensul că acest teren a figurat în actul de partaj, în continuare fiind precizat că această suprafață nu se mai regăsește în registrul agricol din perioada 1951-1955, 1956-1958, 1959-1963.
Concluzionând, Tribunalul apreciază că prin probatoriul administrat în prezenta cauză cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate având ca obiect suprafața suplimentară de 8,5 ha teren, nu permite a se reține în condițiile legilor funciare nici dovada proprietății cu privire la suprafața solicitată și nici cea a preluării de către stat.
Cu privire la declarației martorului J. D., Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a acordat acesteia valoarea probatorie impusă de dispozițiile legale în materie funciară, dar a analizat și conținutul efectiv ala acestei declarații care nu prezintă suficiente elemente referitoare la terenul pretins de recurenți .
În legătură cu cererea de reducere a onorariului de expert, Tribunalul constată că suma stabilită de prima instanță a fost corect determinată în baza decontului justificativ, astfel că nu se pot identifica alte elemente care să determine o nouă cenzurare a acestui onorariu.
Pentru toate aceste considerente, se va respinge recursul formulat de reclamanții P. I. E. și P. A. împotriva sentinței civile nr._ din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
În ceea ce privește cererea intervenientei C. L. de F. F. M., de obligare a recurenților la plata cheltuielilor de judecată se va dispune va respingerea ca neîntemeiată având în vedere că la dosar nu s-a depus dovada achitării vreunei sume cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanții P. I. E. și P. A. împotriva sentinței civile nr._ din 22.10.2013 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o menține.
Respinge cererea intimatei C. L. M. de F. F. privind obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
Președinte, G. C. | Judecător, M. S. | Judecător, M. M. |
Grefier, A. M. |
Red./Tehnored. G.C.
2ex/18.06.2015
Jud. fond D. C. E.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 686/2015. Tribunalul IAŞI | Fond funciar. Decizia nr. 713/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
